DELTA DUNARII

INTRODUCERE

Delta Dunarii este una dintre cele mai frumoase regiuni ale Romaniei si chiar a Europei. Aceasta
reuseste sa atraga in fiecare an un numar foarte mare de turisti dornici sa ii descopere frumusetile,
astfel ca daca nu ati vizitat-o niciodata pana acum, este momentul sa va ganditi serios la o
vacanta de vis in aceasta locatie. Delta Dunarii ne ofera un adevarat privilegiu prin insasi
existenta sa pe teritoriul tarii noastre, asadar nu mai stati pe ganduri si pregatiti-va de o incursiune
intr-o lume unde natura este aproape singurul arhitect.

Din punct de vedere geografic, Delta Dunarii se intinde pe o suprafata de aproximativ 3446
kilometri patrati fiind astfel a doua cea mai mare delta din Europa. Pozitionata in mare parte in
Dobrogea – doar o mica regiune se afla in Ucraina – Delta Dunarii se afla in punctul de varsare al
fluviului Dunarea, al doilea cel mai lung fluviu din Europa, dar singurul a carui curs este de la
vest catre est. Acesta izvoraste in Muntii Padurea Neagra din Germania, strabate o buna parte a
continentului, trece prin multe state si capitale europene, iar mai apoi se varsa in Marea Neagra,
nu inainte de a contribui la una dintre cele mai frumoase regiuni si anume Delta Dunarii.

Pe langa multe alte monumente si locatii din tara noastra, Delta Dunarii se afla pe lista
patrimoniului mondial UNESCO, fiind astfel un obiectiv cu o importanta deosebita. O excursie in
delta este, fara dar si poate, o experienta pe care o veti tine minte o perioada indelungata de timp
prin prisma locurilor superbe descoperite acolo, a traditiilor locale precum si a ospitalitatii oferite
turistilor si vizitatorilor. Nu uitati sa va luati aparatul de fotografiat cu voi, deoarece veti avea
nevoie de el!

Odata ajuns in Delta Dunarii veti ramane placut impresionat de toate cele cate vei descoperi aici.
Ospitalitatea localnicilor este cunoscuta de catre turistii din alte regiuni ale tarii si chiar de catre
cei care sosesc din diferite colturi ale lumii. Optati pentru o vacanta in Delta Dunarii si bucurati-
va alaturi de cei dragi de frumusetile unei lumi incredibile din punct de vedere natural, geografic
si biologic. Aceasta comoara pe care tara noastra o detine si care se numeste Delta Dunarii
trebuie vizitata si explorata.

Asezarile omenesti din delta nu sunt foarte dezvoltate din punct de vedere arhitectural si nici nu
vei gasi o densitate specifica marilor orase, iar acest lucru se intampla din cauza terenului si a
structurii geografice care nu permite dezvoltarea unor regiuni aglomerate cu o densitate mare de
locuitori. Cu toate acestea, odata ajuns aici veti descoperi o lume noua si deosebit de atractiva,
astfel incat veti constata ca timpul alocat acestei vacante este practic insuficient pentru a explora
toate cele cate exista.

Bucataria traditionala si mancarurile preparate de localnici reprezinta, fara dar si poate, unul
dintre cele mai importante aspecte. Odata ajuns in Delta Dunarii nu puteti pleca inapoi spre casa
fara sa fi incercat macar una dintre specialitatile locale obtinute din peste alaturi de alte
ingrediente. Va asteptam la Regina Deltei sa incercati cele mai delicioase preparate din peste.

O plimbare cu barca reprezinta o alta modalitate prin care va puteti petrece timpul in delta.
Pregatiti-va bateriile aparatului de fotografiat si porniti intr-o expeditie uimitoare pe canalele
deltei, descoperind totodata pasari deosebit de frumoase in habitatul lor natural, paduri si
vegetatie inedita sau senzatia placuta pe care ti-o ofera aceasta plimbare pe apa.
CUPRINS

Geografie

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podişul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est
se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N şi de
meridianul de 29°, longitudine E. La nord, braţele Chilia şi Musura formează graniţa cu Ucraina.
Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparţin
Ucrainei, Deltei româneşti revenindu-i o suprafaţă de 2540 km². Este încadrată de limane şi lacuri
adiacente şi cuprinde sute de lacuri între braţe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni.
Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creşte anual cu
aproximativ 40 m².

Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care
mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turceşte Çatal Çedırlez uneori transcris în română „Ceatal
Sf. Gheorghe”) se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântu Gheorghe.

Braţul Chilia, formează graniţa cu Ucraina, şi transportă pe cursul său, de o lungime de 104 km²,
60% din apele şi aluviunile Dunării.

Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei şi, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind
permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi
transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Braţului Sfântu Gheorghe este orientat spre
sud-est, şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza
insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunării (cu excepţia deltei secundare a braţului Chilia) face tradiţional parte din Dobrogea,
dar în Antichitate şi Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche şi Murighiol
pe vremea lui Strabon, între Periprava şi Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărţile
istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false[6].

Geologie

Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarţei terestre
numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în
contact, în partea de sud-vest, cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe,
care este aproximativ paralelă cu braţul Sfântu Gheorghe.

Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune
transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice,
triasice, jurasice, cretacice, neogene şi cuaternare, derminate prin forajele de mare şi mică
adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparţin etajelor Silurian-Permian
(438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalaţii
de tufuri vitroclastice.

Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite
feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalaţii de porfire feldspatice, diabaze şi
melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ş.a., ce conţin specii
vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis ş.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina
sp. ş.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis ş.a.). Depozitele de vârstă
Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare
(la bază), argile calcaroase, gresii, precum şi calcare cenuşii şi gălbui (la partea superioară), cu
fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula ş.a.), dinofagelate
(Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ş.a.) etc. Depozitele de vârstă
Cretacică ce aparţin etajelor Apţian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în
principal, din argile şi siltite feruginoase, cu intercalaţii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce
conţin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.

Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmaţian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt

alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaşelice, nisipuri, siltite şi argile, cu Mactra
sp., nisipuri, siltite şi argile roşcate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenuşii (cu Dreissena
rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis şi nisipuri cu intercalaţii de
argile, ce conţin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc. Depozitele de
vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce aparţin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de
ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile roşii-carămizii urmate de o succesiune de strate
de pietrişuri, nisipuri, siltite, argile şi strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de
origine fluviatilă şi fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)[7][8]

Climă

Delta Dunării se încadrează în spaţiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.
Spaţiile acvatice plane şi foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetaţie, întrerupte de
insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafaţă activă specifică deltei şi lagunelor
adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele
mai puţine precipitaţii din România.

Această suprafaţă activă reacţionează faţă de radiaţia totală recepţionată şi de circulaţia generală a
atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiaţia totală variază între un minim de 3,5
Kcal/cmp înregistrat în lunile de iarnă şi un maxim de 17 Kcl./cmp, în luna iulie. În funcţie de
intesitatea activităţii centrilor barici principali se instalează condiţii specifice de vreme: zile de
iarnă blânde (când activează centrul baric nord-est european), zile de iarnă geroase, cu vânturi
puternice (când acţionează anticiclonii nord-atlantici), zile de vară calde şi uscate (când
acţionează anticiclonii tropicali atlantici), zile de vară ploioase (când interacţionează aerul din
bazinul mediteranean cu cel rece din nord-vestul Europei).

Durata de strălucire a soarelui este mare, media multianuală fiind de 2250 ore, dar poate
ajunge la 2600 ore în anii cu nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe
suprafaţa deltei. Mediile multianuale indică creşterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul
vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială
(Gorgova), de 10,96 C, pe ţărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma
Gloria), de 11,86 C.

Amplitudinile medii zilnice reflectă diferenţele mari datorate naturii suprafeţei active : la
Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) şi un minim de 3,8 C (în decembrie), la Sulina
între 2,8 C (în iulie) şi 1,4 C (în noiembrie), iar la staţia Gloria între 2,3 C (în iulie) si 1 C (în
decembrie şi februarie). Sumele anuale ale temperaturilor medii zilnice efective se apropie de
1600 C. Umezeala aerului înregistrează cele mai mari valori de pe teritoriul României. Umezeala
relativă a aerului variază iarna între 88 - 84% la Gorgova şi 89 85% la Sulina şi Sfântu Gheorghe,
iar vara, între 69 - 71% la Gorgova şi 77 - 80%, la Sulina şi Sfântu Gheorghe. Precipitaţiile sunt
reduse cantitativ şi scad de la vest spre est datorită efectului suprafeţei active specifice deltei,
precum şi al Mării Negre. La intrarea în Delta Dunării (Tulcea) se înregistrează o cantitate medie
multianuală a precipitaţiilor de 450 mm, iar la Sulina, de 360 mm.

Stratul de zapadă este subţire şi se menţine perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre.
Asemenea situaţii s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele
mării lângă ţărm au îngheţat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic
alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna şi în
sezoanele de tranziţie. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spaţiul Deltei Dunării. La
intrarea în deltă, la Tulcea, mediile pe 90 ani relevă ca sunt 142 zile de vară şi 60 zile de iarnă, iar
primăverile au durata aproape egală cu toamnele. La Sulina aceleaşi medii multianuale indică 145
zile de vară şi numai 15 zile de iarnă, iar primăverile sunt mai lungi (122 zile) decât toamnele (83
zile).

Habitate

În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Ape
stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-
Nanojuncetea; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; Bancuri
de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunităţi cu salicornia şi alte
specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; Comunităţi de lizieră cu ierburi
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; Cursuri de apă din zonele de
câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion;
Dune cu Hippophae rhamnoides; Depresiuni umede intradunale; Dune mobile embrionare (în
formare); Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri); Galerii ripariene şi tufărişuri
(Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae); Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip
Magnopotamion sau Hydrocharition; Lacuri distrofice şi iazuri, Lagune costiere; Mlaştini
calcaroase cu Cladium mariscus; Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase
(Molinion caeruleae); Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion;
Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis); Pajişti aluviale din
Cnidion dubii; Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi); Pajişti şi mlaştini
sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; Pajişti xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte
cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor
râuri (Ulmenion minoris); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi
Bidention; Stepe ponto-sarmatice; Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetaţie anuală de-a
lungul liniei ţărmului; Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos şi Zăvoaie cu Salix
alba şi Populus alba[13].

Populaţie

Populaţia Deltei a fost totdeauna răzleaţă, mediul semi-acvatic nepermiţând densităţi importante
(densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turişti triplează populaţia, care la
recensământul din 2002 se menţinea la 14.583 locuitori, dintre care 12.666 români (87%), 1438
lipoveni (10%), 299 ucraineni diverşi alţii (1%)[34]. Delta a fost dintotdeuna un mediu-refugiu
pentru populaţiile iniţial greceşti (grecii pontici erau încă 2059 în 1910, mai numeroşi decât
lipovenii), ulterior româneşti (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina), apoi lipoveni.
Aceste populaţii s-au amestecat, lucru dovedit şi de vocabularul limbilor vorbite în deltă,
îndeosebi termenii pescăreşti.

Flora

Delta are o biodiversitate uimitoare, aproape 5 500 de specii, dintre care 1839 de
plante. Vegetația Deltei Dunării este preponderent specifică zonelor umede, 78% fiind
reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică. Este de menționat faptul că, în Deltă se
găsește cea mai întinsă zonă compactă de stuf din lume, având o suprafață de 1 750 km². Pe
grindurile fluviale speciile cele mai întâlnite sunt arbori și arbuști, plopul alb, plopul negru,
cătină, tufe de mure, etc. Pe marginea canalelor putem întâlni o varietate de nuferi, albi sau
galbeni, care sunt spectaculoși în perioada de înflorire, între lunile iunie și septembrie. Tot în
arealul rezervației se găsesc și două plante carnivore, aldrovanda și otrățelul de baltă.

Un loc aparte în flora Deltei îl ocupă Pădurea Letea, una dintre cele mai vechi rezervații naturale
din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Peisajul de aici este unul deosebit,
unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip, formate cândva pe fundul mării.
Predomină stejarii, unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani. În pădure se mai pot întâlni și
peste 10 specii de orhidee, dar și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.

Fauna

Suprafața mică de uscat, a făcut ca aici să se concentreze o faună preponderent reprezentată de

pești, amfibieni, reptile și păsări. Noaptea răsună de zgomotul amfibienilor, aici găsindu-se nu
mai puțin de 10 specii, printre care: broasca râioasă verde, broasca de lac mare, broasca râioasă
brună, buhaiul de baltă sau brotăcelul de copac. Fauna piscicolă este reprezentată de o varietate
de pești, 133 de specii, dintre care 66 se întâlnite doar în apele saline: hamsia, calcanul sau
stavridul; 54 de specii trăiesc în apele dulci: somnul, linul, bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca
și 13 de specii care trăiesc și în apele sărate și în cele dulci: sturionii (păstruga, cega, morunul,
nisetrul), scrumbia etc.

În ceea ce privește mamiferele prezente în arealul Deltei, găsim 54 de specii, care pot fi întâlnite
preponderent în zonele mai izolate de uscat sau în cele mlăștinoase. Dintre acestea amintim:
hermina, câinele enot, bizamul, vulpea, vidra, nurca europeană, pisica sălbatică, mistrețul,
castorul etc.

Cu siguranță cel mai mare spectacol oferit de Deltă este cel dat de păsări, nu mai puțin de 331 de
specii. Dintre acestea aproximativ 130 sunt migratoare. Pe lângă păsările mai cunoscute și mai
comune care pot fi regăsite aici (diferite specii de rațe și gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani,
pescăruși și alte păsări specifice zonelor umede), în Deltă se întâlnesc și specii mai rare și mai
puțin prezente în alte zone din România, cum ar fi țigănușul, lopătarul, ciocântorsul, piciorongul,
alături de specii mai rare de gâscă cum ar fi gâsca cu gât roșu (50% din populația mondială),
specii rare de răpitoare sau cormoranul mic (60% din populația mondială).

Pelicanii sunt cu siguranță cele mai emblematice păsări ale Deltei și există aici două specii:
pelicanul comun, mult mai răspândit și pelicanul creț. În urmă cu 100 de ani, pelicanul era o
specie comună pe tot cursul inferior al Dunării. Astăzi însă, aproape întreaga populație
cuibăritoare a pelicanului comun se regăsește în Deltă, peste 18 000 de indivizi. Vine la noi în
migrație, în lunile calde și iernează pe o suprafață ce se întinde din nord-estul Africii și până în
India. Se hrănește de cele mai multe ori în grupuri mari, alături de cormorani cu care fac echipă
la pescuit. Poate mânca aproximativ 1kg de pește pe zi.

CONCLUZII

 Primăvara târzie este cel mai bun anotimp pentru o vizită în Deltă. Păsările se întorc din
migrație, peisajul înverzește, iar spre final de mai deja își fac apariția și nuferii. În același
timp este prohibiție la pescuit așa că nu este foarte mare aglomerație pe canale și este
mult mai liniște.

 Nici celelalte anotimpuri nu sunt de ocolit, toamna aduce în peisaj o nouă migrație iar
speciile pe care le puteți întâlni pot fi unele rare și deosebite. Iarna este spectaculoasă mai
ales dacă îngheață lacurile, iar peisajul se schimbă complet. În luna februarie pelicanii
creți se îmbracă deja în penaj nupțial, această specie fiind una dintre cele mai
impresionante din Deltă în acest moment.

 Mila 23 este poate cel mai bun punct din care să explorați Delta, este liniștit, nu este pe
canalele mari, iar poziționarea lui în mijlocul rezervației facilitează transportul către
aproape orice altă zonă. Letea este cel mai bine conservat sat din Deltă, iar dacă vreți să
descoperiți specificul caselor pescărești acesta este locul perfect de explorat. Sfântu
Gheorghe oferă și el un specific aparte, mai ales prin faptul că peisajul se schimbă iar
unirea Dunării cu Marea Neagră este de neratat pentru o experiență completă, mai ales
dacă vă doriți și un colț de plajă sălbatică.

 Pădurea Letea este un loc aparte unde poți admira liana grecească cum se cațără pe
copacii din jur, poți vedea multe specii de orhidee sau stejari foarte bătrâni, ce alcătuiesc
un peisaj unic în România format de dunele de nisip ce alternează cu fâșii de vegetație.

 Alegeți întotdeauna un ghid priceput și bărci de mică viteză care să nu deranjeze locul.
Delta se descoperă în liniște, în ritm mai lent și nu navigând cu viteză. Experiența
completă și poate cea mai inedită este dată de o plimbare cu caiacul, așa că nu ratați
această oportunitate.
 BIBLIOGRAFIE

https://www.reginadeltei.ro/delta-dunarii/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii

https://romaniasalbatica.ro/ro/rezervatie-biosfera/delta-dunarii