DELTA DUNĂRII

COMANCI MIRUNA MARIA 

XII B
Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în
Dobrogea, România și parțial în Ucraina, este a doua ca
mărime și cea mai bine conservată dintre deltele
europene. 

GEOGRAFIE 
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se
varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de
29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă,
împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei
românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde
sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone
de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m². 
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă: Brațul Chilia la nord
și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu
Gheorghe se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu
Gheorghe.
Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe
cursul său, de o lungime de 104 km², 60% din apele și
aluviunile Dunării. 
Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de
Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și
întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de
71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul
Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se
desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării.
GEOLOGIE
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-
o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei
Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării
vine în contact, în partea de sud-vest, cu Orogenul Nord
Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este
aproximativ paralelă cu brațul Sfântu Gheorghe. 
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un
fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o
cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de
depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene și
cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime
efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin
etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt
alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu
intercalații de tufuri vitroclastice. 
GEOMORFOLOGIE

Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N –
platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N și 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord
Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Negre), reprezintă din
punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a
Dunării în Marea Neagră. (Coteț P., 1973, Romanescu Gh, 1995). 
Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri și forme
de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri).
Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice și anume: Delta
propriu-zisă ce ocupă o suprafață de 4.250 km2, aflată între brațele fluviului,și zona
complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic
Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale:
delta fluvială și delta maritimă. 
CLIMA
Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice.
Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte
de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și
lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este
considerată locul cu cele mai puține precipitații din România. 

POPULAȚIE
Populația Deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semi-acvatic nepermițând densități
importante (densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează
populația, care la recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori, dintre care
12.666 români (87%), 1438 lipoveni (10%), 299 ucraineni diverși alții (1%). Delta a fost
dintotdeuna un mediu-refugiu pentru populațiile inițial grecești (grecii pontici erau încă
2059 în 1910, mai numeroși decât lipovenii), ulterior românești (dicienii, denumire care
provine poate de la Vicina), apoi lipoveni. Aceste populații s-au amestecat, lucru dovedit și
de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi termenii pescărești.
BIODIVERSITATEA 
Delta Dunării este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și
prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la
nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. 

   HABITATE
În arealul deltei au fost identificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel:
Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau
Isoëto-Nanojuncetea; Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetație bentonică de specii de
Chara; Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, Comunități
cu salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase. 
FLORA
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație
specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu
salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele
ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin,
arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic
inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație
acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De
asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman)
alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin,
plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante
agățătoare (hamei, curpen, viță sălbatică). 
FAUNA
Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de
păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în
numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde
milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului
(Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să
cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei
Dunării sunt știuca și somnul. Fauna deltei este una
bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile,
amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte;
dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a
Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.