TAIGAUA EURASIATICĂ ȘI

NORDAMERICANĂ
Ciobanu Lucian Forin
Colipcă Daria Elena
Pipirig Ioana Raluca
Ursache Paula Bianca
Taiga
 Taiga sau pădurea boreală este o formațiune de arbori de ordinul Coniferelor care se dezvoltă în
emisfera nordică. Această formațiune de plante ocupă 11% din terenurile emergente ale planetei.
 Fâșia de taiga sau pădure boreală este aproape continuă, întreruptă doar de Oceanul Atlantic și de
strâmtoarea Bering. În unele secțiuni acoperă 1.000 până la 2.000 km lățime de la nord la sud.
Această fâșie este delimitată la nord de tundră și la sud de păduri mixte sau pajiști. Structura taiga
este simplă, în general cu un singur strat de copaci de până la 50 m înălțime.
Flora
 În partea inferioară a pădurii (subpădure) există puține sau deloc plante, iar solul este acoperit
cu mușchi, licheni și ferigi. Solurile tipice sunt podsolurile, caracterizate prin faptul că sunt
acide, cu o fertilitate redusă și cu puțină umiditate disponibilă.
 Taiga este cea mai mare formațiune forestieră de pe planetă și se întinde pe America de Nord și
Eurasia. În America de Nord prin Alaska (SUA) și tot nordul Canadei de la Yukon în vest până
la Golful Hudson în est. În Eurasia pleacă din nordul Europei, Rusia, trecând nordul Uralilor în
Asia. Se extinde prin Siberia (Rusia) spre est, insulele Sahalin (Rusia) și nordul Japoniei.
Caracteristicile taiga
Biomul și regatele sale
 Taiga constituie un biom care se extinde într-o bandă largă la nord de întreaga masă terestră a
emisferei nordice. Este cel mai extins biom din întregul complex holartic, cuprinzând regatul
Nearctic sau ecozona (America de Nord) și regatul Palearctic sau ecozona (Eurasia).
 Echivalentul acestui tip de pădure din emisfera sudică sunt pădurile de conifere din sud.
Aceste păduri variază în compoziția floristică și sunt mult mai mici decât taiga.
Tranziția biogeografică
 Având în vedere aceste condiții, pădurea de foioase temperată formată din angiosperme devine
o pădure mixtă atunci când apar specii de gimnosperme. Apoi, mai la nord, majoritatea
angiospermelor nu sunt adaptate pentru a rezista acestor condiții și majoritatea dispar.
 Prin urmare, peisajul devine dominat de o pădure compusă din specii de conifere
(gimnosperme din ordinul Coniferelor). Acest lucru se datorează faptului că coniferele prezintă
adaptări care le permit să reziste mai bine acestor condiții dure.
 Această pădure este taiga sau pădurea boreală în care abundă lacurile, iazurile și mlaștinile, în
depresiunile lăsate de acțiunea erozivă glaciară.
 Structura pădurii
 Taiga este o pădure cu o structură foarte simplă,
formată dintr-un singur strat de copaci. Pot
ajunge până la 75 m înălțime spre sud și 40 până
la 50 m spre nord.
 În majoritatea cazurilor nu există niciun
subpădure propriu-zis (strat arbustiv în partea
inferioară a pădurii). Deși în partea de sud a taiga
poate exista subpădure cu Betula
middendorffii Da Salix kolymensis (angiospermă),  Iarna solul îngheață, dar vara se
precum șiPinus pumila.
 În plus, solul este acoperit cu licheni (Cladonia
spp., Cetraria spp.) și mușchi (Sphagnum spp. și
alte genuri). În timp ce mai la nord, subteranul se
dezvoltă în zone lângă râuri sau pâraie.
 - Etaj
 Datorită condițiilor de temperatură și
umiditate scăzute, solul caracteristic
este podzolul, care este sărac în
nutrienți, în mare parte ca urmare a
permafrostului și a drenajului deficitar.
Există, de asemenea, o umiditate
scăzută, deoarece apa este în mare
parte înghețată.
dezgheață la o adâncime mult mai mare
decât în ​tundră. De aceea, rădăcinile
copacilor se pot dezvolta în taiga.
Taiga Noramericană
 Statele Unite ale Americii
 În Alaska, taiga se extinde de la Marea Bering (vest) până la Munții Richardson din
teritoriul Yukon (est). Această formațiune de vegetație este mărginită de lanțul Brooks
în nord și lanțul Alaska în sud.
 Apoi, spre sud, prin Canada, se întinde pe coasta Pacificului până în nordul Californiei.
 Canada
 Taiga se extinde prin nordul Yukonului pe platouri înalte (1.000 de metri deasupra
nivelului mării), separate de văi, continuând apoi în interior. Apoi acoperă o zonă
extinsă de la nord la nord-estul extrem al Alberta, nordul Saskatchewan și nord-vestul
Manitoba.
 Apoi continuă prin o mare parte din nordul Quebecului și cea mai mare parte a
Labradorului, până la Oceanul Atlantic (est).
 America de Nord
 Se găsesc erbivore mari, cum ar fi elanii (Moose Moose) și caribou (Rangifer tarandus,
Subspecii americane). La fel, sunt prezenți omnivori precum urșii, care evidențiază ursul
negru (Ursus americanus) sau ursul brun (Ursus arctos).
 Dintre ursul brun se remarcă subspecii horribilis, ursul grizzly și subspecii middendorffi,
ursul kodiak.
 De asemenea, există specii de carnivore precum lupul (Canis lupus), Omul lup (Gulo gulo),
Nevăstuică (Mustela spp.) și nurcă (Mustela vison). În râuri se află vidra (Lontra canadensis)
și castorul (Castor canadensis).
 Printre păsări se numără clopotul cu spate roșu (Clethrionomys gapperi), ptarmiganul
(Lagopus lagopus) și macaraua cenușie (Grus canadensis). Dintre păsările de pradă se
remarcă pescariul pescar (Pandion haliaetus) și diverse specii de bufnițe (Bubo spp.).
Taiga Eurasiatică

 Nordul Europei
 Acesta acoperă în principal Norvegia, Suedia, Finlanda și Rusia, inclusiv flancurile
nordice și estice ale Munților Ural.
 Rusia
 Siberia este una dintre cele mai mari zone de pădure boreală sau taiga netulburată din
lume. Peninsula rusă Kamchatka, numită „insulă de conifere” de către ruși, reprezintă
cel mai estic exemplu de pădure de taiga siberiană.
 Insulele Sahalin și nordul Japoniei
 Taiga sau pădurea boreală apare în Insulele Sahalin (Rusia) și în nordul Japoniei.
  Eurasia
 În această zonă se află elanul (Moose Moose), ren (Rangifer tarandus, Subspecie
eurasiatică) și ursul brun (Ursus arctos). Apoi, există veverița roșie (Scurius vulgaris),
veverita siberiana (Eutamias sibiricus) și iepurele arctic (Lepus timidus).
 Printre carnivore se numără râsul (Râsul Felis), vulpea roșie (Vulpes vulpes), nevăstuica
siberiană (Mustela sibirica) și ermina (Mustela erminea).
 Cele mai frecvente păsări sunt alunul (Getrastes bonasia) și grouse (Tetraus
urogallus Da T. parvirostris) și ciocănitorul negru (Dryocopus martiusPrintre bufnițe
avem bufnița cenușie (Strix nebulosa), bufnița șoim (Surnia urlă) și bufnița boreală
(Aegolius funereus).