Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SI TAIGAUA
Intocmit de
Student CIOCANEL VASILE FLORIN
Prof. ANITEI LILIANA
Facultatea de Geografie si Geologie
Definitia si localizarea geografica a tundrei
Ocupa in buna parte Islanda, nordul Peninsulei Scandinave si extremul nord al Rusiei
pâna in Peninsula Kamceatka.
Tundra cu arbsuti este frecventa in Peninsula Kola pâna la fluvial Lena caracterizând
depresiunile cu soluri umede si impermeabile, tarmurile cursurilor de apa si a lacurilor
adapostite de vânturile puternice din regiunile inferioare ale Arcticii.
In aceste formatiuni lemnoase predomina mestecinii mici (Betula nana-Betula tortuosa,
Betula glandulosa), arinii pitici (Alnus crispa, Alnus fructicosa) si salciile pitce (Salix arctica,
S.glauca, S.lapponum). Stratul inferior este alcatuit din ierburi marunte, muschi si licheni.
Lacurile arctice din câmpiile si depresiuni meridionale invecinate cu tufarisurile de mai
sus mentionate sunt populate de rogozuri (Carex aquatilis), bumbacarita (Eriphorum
angustifolium)sapte-degete (Comarum palustre), piciorul-cocosului arctic (Ranunculus
pallasii), muschi acvatici si numeroase alge.
Tundrele cu subarbusti
Situate la nordul tundrelor cu arbusti edificate de ericacee marunte ca afinul (Vaccinium
uliginosum), merisorul (V. vitis-idaea), Ledum palustre, Cassiope tetragona la care se mai
alatura salciile (Salix herbacea) si mestecenii pitici.
Tundra mezofila
Cu ciuperci si grimanee se dezvolta pe solurile permeabile, bine drenate si care se
dezgheata pe o grosime de aproximativ un metru. Pajistele unistratificate de 15-30 de cm
dominate de ciperacee (Carex rigida, C.pedata, C.nardina) si de graminee (Deschampsia
arctica, Poa alpina) sunt asociate cu tufe marunte, muschi si licheni.
Tundrele xerofile
Se dezvolta pe terenurile mai ridicate acoperite cu depozite grosiere sau nisipoase cu
substrat calcaros. Vegetatia acestor tundre este saracacioasa alcatuita din salcii-pitice arctice,
ericacee scunde alaturi de care vegeteaza argintica (Dryas octopetala), iarba-sopârlelor
(Polygonum vivi parum), rogozuri (Carex, Luzula) s.a.
Tundrele cu muschi si licheni
Ocupa regiunile mai nordice cu climat aspru si uscat unde arbustrii si subarbusti nu pot
supravietui. Vegetatia este scunda si unistratificata alcatuita majoritar din muschi
(Aulacomnium turgidum, Camptothecium trichoides) si licheni (Cladonia islandica, C.
cucullata, C. nivalis). Printre acestia mai cresc unele ciperacee si poacee.
Formatiunea vegetala numita fell-field (in engleza=câmp pustiu) este alcatuita din mai
multe populatii formând comunitati mixte de argintica (Dryas integrifolia) cu roguzuri arctice
(Carex nardina, C.misandra).
Formatiunea vegetala barren (in engleza=sterp) spre deosebire de precedenta se
caracterizeaza prin monotonie si uniformitate. Datorita instabilitatii substratului, plantele se
grupeaza in comunitati mici de argintica (Dryas) cu indivizi izolati de ochii-
soricelului. (Saxifraga nivalis) s.a.
Tundrele din America de Nord
Reptilele sunt putine la numar, o raspândire mai larga, având vipera comuna
(Vipera berus) si osopârla vivapara (Lacerta vivipara). Dintre amfiebieni este prezent
trintonul siberian (Hynobius Keyserlingi).
Padurea boreala Nord-Amercana ocupa teritorii in nord (Labrador si Alaska), ce se
invecineaza cu tundra, in centrul continentului in jurul Marilor Lacuri si pe cele doua
litoraluri.-atlantic si pacific. Intinderea mare a acestor paduri, heterogenitatea
conditiilor de relief si sol, si a formatiunilor cu care se invecineaza , precum si lipsa
barierilor naturale din timpul Cuaternarului explicî diversitatea floristica mai mare,
comparativ cu formatiunile similare eurasiatice, pastarea a numeroase endemisme
(Tsuga, Pseudotsiga, Sequoia etc) Teritoriile enumerate mai sus prezintî anumite
particularitati si anume:
-la limita cu tundrele nordice vegeteaza molidul-alb (Picea glauca), si
larita americana(Larix america);
-in Alaska padurea este alcatuita din molizi (Picea nigra), tuga (Tsuga
heterophyla), pini ,chiparosi de Alaska (Chamaecyparis nutkaensis).
-padurile din Canada padurile sunt alcatuite din Piceea canadensis , Piceea alba
,Piceea murrayana ,Abies balsamea la care se adauga si foiase ca Populus balsamifera ,
Betula papyriferas.a.
Sunt cele mai dense si mai luxuriante paduri de conifere de pe Pamant fiind foarte
greu de strabatut datorita vegetatiei luxurinate si din cauza numeroselor trunchiuri de
copac doborâti de furtunile putrnice. Aceste paduri nu isi datoreaza existenta climatului
blând si uniform ci si datorita dezvoltarii istorice. Pe teritoriile nord-americane, spre
deosebire de cele din continental eurasiatic, padurile tretiere, bogate in confiere nu au fost
distruse integral de ghetarii canadieni, iar reconstituirea lor s-a putut realiza rapid datorita
lipsei de opozitie din partea Muntilor Stancosi orientate longitudinal.
Aceste paduri se caracterizeaza printr-o remarcabila omogenitate fiind constituite
din putine specii. Predomina molidul (pincea Sitchensis), si tsuga (tsuga heterophylla)
Alaturi de aceste specii dominante mai cresc : Thuja plicata, Abies nobilis etc.
De asemenea in aceste paduri vegeteaza in bune conditii relictele Sequoia
Sempervirens si Sequoia gigantea, ajungând la o altituidine cuprinaa intre 1500-2400 m.
Exemplare din cadrul acestei specii ating o inaltime cuprina intre 100-150 m si o grosime
de 15 m. Speciile din genul Sequoia au populat in tretiar vaste tinuturi din Europa si Asia.
Fauna padurilor de conifere nu este prea bogata si are multe animale care traiesc si in
alte tipuri de paduri. Se remarca Capra de zapada (Oreamnos americanus), ursul grizzly
(Ursus nelsoni) iar dintre pasari Cathortes aura.
Valorificarea padurilor de conifere din zona boreala (taiga)