OBȚINEREA CIMENTULUI ȘI A STICLEI.

CIMENTUL ESTE UN MATERIAL DE CONSTRUCȚIE ÎN FORMĂ DE

PULBERE FINĂ, OBȚINUT PRIN PRELUCRAREA MATERIEI PRIME ȘI
CARE, ÎN CONTACT CU APA, FACE PRIZĂ ȘI SE ÎNTĂREȘTE.
DUPĂ ÎNTĂRIRE, ÎȘI MENȚINE REZISTENȚA ȘI STABILITATEA,
CHIAR ȘI SUB APĂ.
CIMENTUL ESTE FOLOSIT ÎN PRINCIPAL PENTRU PRODUCEREA
DE MORTAR ȘI BETON.
 ISTORIC:
PRIMA FORMĂ DE CIMENT A FOST DESCOPERITĂ DE
CĂTRE ROMÎNI. ACEȘTIA
ÎNLOCUIND CALCARUL CU MARNE ȘI MARNOCALCARE ÎN
CUPTOARELE DE OBȚINERE A VARULUI ȘI CRESCÂND
TEMPERATURA DE ARDERE, AU OBȚINUT UN MATERIAL CARE,
FIN MĂCINAT ȘI AMESTECAT CU CENUȘĂ VULCANICĂ, ESTE
CONSIDERAT PRIMUL CIMENT DIN ISTORIE (CAEMENTUM).
AMESTECUL S-A NUMIT ȘI CIMENT PUZZOLANIC DUPĂ
NUMELE LOCALITĂȚII POUZZOLLI DE LÂNGĂ VEZUVIU, DE
UNDE S-A EXPLOATAT PRIMA DATĂ CENUȘA VULCANICĂ.
 FABRICARE:
PRODUCȚIA CIMENTULUI ÎNCEPE ÎN CARIERA DE CALCAR, CU EXCAVAREA PIETREI DE CALCAR ȘI
A ARGILEI. APOI, ACESTEA SUNT SFĂRÂMATE ÎN BUCĂȚI DE MĂRIMEA UNEI MONEDE. ACESTE MATERII
PRIME, ÎMPREUNĂ CU UN MATERIAL CARE ARE APORT DE FIER, SUNT OMOGENIZATE ÎNTR-O PUDRĂ,
NUMITĂ ”FĂINĂ BRUTĂ”. FĂINA BRUTĂ ESTE ÎNCĂLZITĂ LA O TEMPERATURĂ DE 1.450 ˚C. TEMPERATURA
ÎNALTĂ TRANSFORMĂ FĂINA ÎNTR-UN MATERIAL NOU, NUMIT CLINCHER.
CLINCHERUL ESTE RĂCIT BRUSC, FIIND APOI MĂCINAT ÎMPREUNĂ CU GIPSUL ÎNTR-O PULBERE FINĂ.
ACESTA ESTE CIMENTUL PORTLAND. PENTRU OBȚINEREA DIFERITELOR TIPURI DE CIMENT SE ADAUGĂ
ZGURĂ ȘI/SAU CENUȘĂ DE TERMOCENTRALĂ (MATERIAL CE REZULTĂ DIN ARDEREA CĂRBUNELUI SAU A
ALTOR MATERIALE DE PROVENIENȚĂ MINERALĂ).
 UTILIZARE:

PRIN AMESTECUL CIMENTULUI CU NISIP, PIETRIȘ, ALȚI ADITIVI ȘI APĂ OBȚINEM BETON – CEL MAI FOLOSIT MATERIAL
DE CONSTRUCȚII DIN LUME.
 RISCURI PRINCIPALE PENTRU SĂNĂTATE:

 IRITAȚIA PIELII PRODUSĂ DE CIMENTUL PROASPĂT, PUTÂND

CONDUCE LA ARSURI, LA DESHIDRATAREA PIELII ȘI LA
APARIȚIA CRĂPĂTURILOR LA NIVELUL EPIDERMEI;
 ECZEMA DE CONTACT, DETERMINATĂ DE
PREZENȚA CROMULUI HEXAVALENT (CROM VI) ȘI
A COBALTULUI ÎN CIMENTURI;
 IRITAȚII OCULARE ÎN CAZ DE STROPIRE CU CIMENT ÎN
OCHI;
 RINITE PROVOCATE DE INHALAREA CIMENTULUI USCAT.
 STICLA:
STICLELE SUNT AMESTECURI DE DIOXID DE SILICIU ȘI SILICAȚI AI DIFERITELOR METALE.
STICLELE SUNT MATERIALE AMORFE (NECRISTALIZATE), CU REZISTENȚĂ MECANICĂ ȘI DURITATE MARE, CU COEFICIENT
DE DILATARE MIC. LA TEMPERATURI MAI ÎNALTE SE COMPORTĂ CA LICHIDELE SUBRĂCITE CU VÂSCOZITATE MARE. NU AU
PUNCT DE TOPIRE DEFINIT. PRIN ÎNCĂLZIRE SE ÎNMOAIE TREPTAT, PÂNĂ LA LICHEFIERE, CEEA CE PERMITE PRELUCRAREA
STICLEI PRIN SUFLARE, PRESARE, TURNARE, LAMINARE.
STICLELE SE OBȚIN, ÎN GENERAL, PRIN TOPIREA ÎN CUPTOARE SPECIALE A UNUI AMESTEC FORMAT DIN NISIP
DE CUARȚ, PIATRĂ DE VAR, CARBONAT DE SODIU(SAU DE POTASIU) ȘI MATERIALE AUXILIARE. PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE
STICLELOR SUNT DETERMINATE DE COMPOZIȚIA LOR.
 STICLA OBIȘNUITĂ (STICLA DE SODIU SAU POTASIU)
STICLA DE SODIU ARE COMPOZIȚIA APROXIMATIVĂ 6SIO2·CAO·NA2O. SE ÎNTREBUINȚEAZĂ LA
FABRICAREA GEAMURILOR ȘI A AMBALAJELOR DE STICLĂ. STICLA DE POTASIU ARE
COMPOZIȚIA 6SIO2·CAO·K2O ȘI ESTE REZISTENTĂ LA VARIAȚII DE TEMPERATURĂ. SE FOLOSEȘTE
LA FABRICAREA VASELOR DE LABORATOR.
 CRISTALUL(STICLA DE PLUMB)
CRISTALUL (STICLĂ DE PLUMB) ESTE O STICLĂ ÎN CARE SODIUL ȘI CALCIUL S-AU ÎNLOCUIT CU
POTASIU ȘI PLUMB (6SIO2·PBO·K2O) ȘI SE CARACTERIZEAZĂ PRIN PROPRIETĂȚI DE REFRACȚIE
BUNE ȘI DENSITATE MARE. FLINTUL ȘI ȘTRASUL CONȚIN UN PROCENT DE PLUMB MAI MARE DECÂT
CRISTALUL. FLINTUL SE FOLOSEȘTE PENTRU PRISME ȘI LENTILE OPTICE.
 STICLA JENA, PYREX SAU DURAN
PRIN ADĂUGAREA UNOR CANTITĂȚI MICI DE OXID DE ALUMINIU (AL2O3) SAU TRIOXID DE
BOR (B2O3) SE OBȚIN STICLE REZISTENTE LA VARIAȚII BRUȘTE DE TEMPERATURĂ CARE SE
FOLOSESC LA FABRICAREA VASELOR DE LABORATOR. AU O REZISTENȚĂ CHIMICĂ MARE ȘI UN
COEFICIENT DE DILATARE MIC.
 STICLELE COLORATE:
SE OBȚIN DACĂ SE ADAUGĂ ÎN TOPITURĂ UNII OXIZI METALICI (DE FE,CO,CR,CU ETC.), CARE FORMEAZA SILICATII COLORAȚI. ÎN
INDUSTRIA STICLEI SE UTILIZEAZĂ DREPT COLORANȚI UN NUMĂR FOARTE MARE DE SUBSTANȚE CARE SE ÎNCADREAZĂ DE OBICEI ÎN
TREI CATEGORII: COLORANȚII IONICI, COLORANȚII MOLECULARI ȘI COLORANȚII COLOIDALI.
COLORANȚII IONICI SUNT, ÎN GENERAL, OXIZII METALICI. DE EXEMPLU, STICLA ROȘIE CONȚINE ȘI OXID DE CUPRU, STICLA GALBENĂ
SULFAT DE CADMIU, STICLA ALBASTRĂ OXID DE COBALT, STICLA VERDE OXID DE CROM, STICLA VIOLETĂ OXID DE MANGAN. TRIOXIDUL
DE URANIU DĂ O CULOARE GALBEN-VERDE ÎNSOȚITĂ DE O FRUMOASĂ FLUORESCENȚĂ VERDE.
COLORANȚII MOLECULARI SUNT REPREZENTAȚI DE SELENIU CARE DĂ O CULOARE ROZ, DE SULF CARE DĂ O CULOARE GALBENĂ SAU
GALBENĂ-CAFENIE SI MAI ALES DE SULFURILE ȘI SELENIURILE DIFERITELOR ELEMENTE. FOARTE UTILIZAT ESTE AMESTECUL CDS +
CDSE CARE DĂ O CULOARE ROȘIE-RUBINIE A CĂREI NUANȚĂ DEPINDE DE RAPORTUL DINTRE CEI DOI COMPONENȚI.
COLORANȚII COLOIDALI SUNT, DE FAPT, METALELE CARE, PRIN TRATAMENTE TERMICE ADECVATE, SUNT DISPERSATE SUB FORMĂ DE
SOLUȚIE COLOIDALĂ IMPRIMÂND STICLEI CULORI CE DEPIND DE DIMENSIUNILE PARTICULELOR COLOIDALE. ASTFEL, AURUL FIN
DISPERSAT ÎN STICLĂ DĂ O CULOARE ROȘIE-RUBINIE FOARTE FRUMOASĂ. ARGINTUL DĂ NUANȚE DE LA GALBEN LA CAFENIU.
STICLELE COLORATE SE TOPESC ÎN CREUZETE CU CAPACITĂȚI DE ORDINUL SUTELOR DE LITRI SAU ÎN CUPTOARE MICI ÎN CARE
TEMPERATURA, ȘI MAI ALES CARACTERUL MEDIULUI, SE POT CONTROLA RIGUROS.
STICLELE COLORATE SE UTILIZEAZĂ, ÎN AFARA OBIECTELOR DE MENAJ, ÎN NUMEROASE DOMENII IMPORTANTE.
MARII CONSUMATORI DE STICLĂ COLORATĂ SUNT TRANSPORTURILE AERIENE, NAVELE, TERESTRE. SEMNALIZĂRILE LUMINOASE ÎN
TRANSPORTURI AU O DEOSEBITĂ IMPORTANȚĂ; CULORILE UTILIZATE DE OBICEI FIIND ROȘUL, VERDELE, ALBASTRUL ȘI GALBENUL.
STICLELE COLORATE SE UTILIZEAZĂ ȘI DREPT FILTRE PENTRU ANUMITE RADIAȚII. PENTRU PROTEJAREA OCHILOR SUDORILOR SAU A
CELOR CE PRIVESC ÎN CUPTOARE INCANDESCENTE SE UTILIZEAZĂ AȘA-NUMITELE STICLE DE COBALT DAR ȘI ALTE STICLE CARE POT
REȚINE RADICALI CALORICI SAU ULTRAVIOLETE. FILTRELE COLORATE INTRA ÎN COMPONENTA UNOR APARATE OPTICE SAU DE ANALIZĂ,
UTILIZATE ÎN LABORATOARE DE FIZICĂ, CHIMIE SAU TEHNICĂ FOTOGRAFICĂ
 AU ELABORAT:
ȚÎMBA CORNELIA
IFODI DINA
BUCUR IULIANA
GRAJDEAN MARIANA