Profesor Coordonator: Mariana Gruia Elev:Voicu Antonio

  Scurt Istoric
Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri. Acesta a jucat un rol important în
civilizația omenească, fiind folosit la statui, la obiecte casnice, etc. Obiecte din cupru cu o vechime
mai mare de 6000 de ani au fost găsite în zone cu importanță istorică, de exemplu la Caldeea,
în Egipt, Asiria, Fenicia și America. Originea numelui vine de la cuvântul latinesc cyprium (provenit
de la insula Cipru). În Asia au fost descoperite urmele unor mine de cupru ce datează încă din
timpul Epocii Caldeene.[1] Se crede că elementul cupru a fost al treilea descoperit, după aur și argint.
Judecând după obiectele antice de cupru descoperite, se poate afirma că acest metal a apărut
în Egipt, cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi, cam cu un mileniu mai târziu, în regiunea dintre Tigru
(râu) și Eufrat, unde se dezvoltase civilizația sumeriană. În Egiptul Antic, pe vremea
faraonului Turmes, cuprul se exploata în Peninsula Sinai și era cunoscută sub numele de komt. Tot
în perioada Antichității, cuprul mai este recunoscut sub numele de chalcos. Cu două mii de ani
înaintea erei noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului și, mai târziu, la confecționarea
unor podoabe, iar combinații ale cuprului la colorarea sticlei în albastru (folosita ca piatră scumpă, la
inele, broșe etc.).
Homer a scris despre armele confecționate din cupru.
Mai târziu apar confecționate din cupru obiecte de artă, cât și diferite vase din bronz. În
jurul anului 900 î.e.n. au fost folosite săruri de cupru pentru zugrăvitul locuințelor scumpe, fiind
combinat cu humă și mai târziu cu var. Primele monede din bronz apar în Egipt, între anii 430-322
î.e.n., ce au un conținut de cupru de 80% și 20% cositor.
Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe mâinile alchimiștilor, care în scrierile lor cu
limbaj ,,ermetic" îl numesc Venus, această planetă fiind considerată că este reprezentată de cupru.
 Prezentare generala
Denumirea elementului: Cupru

Simbol: Cu

Numar atomic:29  Numar de protoni/electroni:29 Numar de neutroni:35

Configuratia electronica: 

Masa atomica: 63,546

Valenta: I, II

Starea de oxidare: +1, +2, +3

Clasificare: metal de tranzitie

Structura cristalina: cubica

Culoarea: rosie/portocalie

Densitatea g/cm3 la 293 K: 8,96

Punctul de topire: 1083

Punctul de fierbere: 2310

Potentialul de ionizare: 7,72

Electronegativitatea (Pauling): 1,90

Volumul atomic cm3/atom-g: 7,1

Raza atomica (metal),nm: 0,13

Raza ionica (x+),nm: 0,096

Numarul de straturi: 4

Primul strat: 2    Al doilea strat: 8  Al treilea strat: 18   Al patrulea strat: 1

Anul descoperirii: 1751

A fost descoperit de: Alex Cronstedt
Originea numelui: din cuvantul latinesc  cyprium (dupa insula Cypru)
Se foloseste in: conductoare electrice, monede, bijuterii
Se obtine din: minereuri
Aliajele Cuprului

Cuprul este un metal de culoare rosiatica, greu (dCu=8 950Kg/m³) si relative greu
fuzibil
(Ttop=1803°C). Este maleabil, rezistent la coroziune atmosferica si are
conductitate termica si electrica mare.
. Datorita proprietatilor sale se utilizeaza in electrotehnica drept conductor electric,
in industria chimica( conducte pentru lichide organice), in fabricarea
schimbatoarelor de caldura
(serpentine , evaporatoare etc.)
Proprietatile cuprului pot fi inbunatatite prin alierea cu alte elemente ca:
- zincul
- staniul
- aluminiul
- siliciul
- beriliul
- nichelul
Aliajele cuprului cu zincul se numesc alame. Ele pot fi:
-deformabile (laminabile)
-turnate sau alame pentru lipit
Alamele deformabile se clasifica in trei grupe:
-alame moi (sau tombac) care contin 10-30% Zn
-alame pentru presare, care contin 30-40% Zn.
Alamele moi se folosesc la fabricarea tuburilor flexibile, a telor, pentru serpentine, a
cartuselor, a diferitelor piese electrotehnice, a bijuteriilor, etc.Ele pot fi prelucrate la
rece prin laminare, trefilare si ambutisare.
Alamele pentru presare sunt plastice si se pot prelucra prin deformare plastica la
rece sub forma de lesi benzi laminate, bare trase, sarme trefilate. Prin deformarea
la rece , alamele se ecruiseaza si isi maresc duritatea si rezistenta, fiind utilizate la
fabricarea unor piese prelucrate prin aschiere
(ex. suruburi).
Alamele dure sunt fragile si rezistente dar au plasticitate scazuta. Se folosesc in
special pentru obtinerea unor piese prelucrate prin aschiere: suruburi, roti dintate
etc.
Alamele turnate sunt aliaje complexe in care, alaturi de zinc, se mai introduce si
alte elemente de aliere (plumb, staniu, mangan, aluminiu, fier, nichel). Plumbul
usureaza prelucrarea prin aschiere, manganul amelioreaza rezistenta la coroziune,
iar fierul mareste rezistenta alamei si tenacitatea alamei.
.Din aceste alame se toarna armature, carcase, elemente de garniture etc.,
turnarea executandu-se in forme de nisip, cochilii sau sub presiune.
Alamele pemtru lipit se livreaza sub forma de granule sau vergele si servesc la
lipirea lelor si a telor de cupru, alame , bronzuri, oteluri si a pieselor din fonta.

Bronzurile sunt aliaje ale cuprului cu diferite elemente ca : staniul, aluminiu, beriliu,
plumb.
Bronzurile cu staniu au cea mai larga raspandire. Ele pot fi laminabile si turnate.
Bronzurile laminabile au continuturi mici de staniu si au structura constituita din
solutie solida . Datorita acestui fapt, sunt plastice si se folosesc sub forma de
semifabricate sau de produse deformate la rece sau la cald ca:
- le
- arcuri
- membrane
- conductoare electrice etc.
Bronzurile turnate pot fi:
- bronzuri moi (cu 3..6% Sn)
- bronzuri dure (9...14%Sn)
Bronzurile moi se folosesc la turnarea bucselor, a armaturilor etc., care lucreaza in
medii corrosive obisnuite.
Bronzurile dure eu rezistente mai mari si se folosesc la turnarea pieselor mecanice
ca: armature, roti, carcase pentru pompe. O caracteristica importanta a acestor
bronzuri este rezistenta mare la frecare, conferita de compusul definit Cu, Sn; de
aceea se mai numesc bronzuri antifrictiune si se folosesc la turnarea rotilor melcate
a bucselor, a lagarelor etc., care sunt solicitate la frecare.
Bronzurile cu aluminiu se folosesc in stare turnata la fabricarea pieselor pentru
industria chimica si electrotehnica (rotoare de pompe. Lagare, tije de pistoane,
coroane dintate, glisiere, conductoare pentru curenti de intensitate mica
etc).Brunzurile de aluminiu se folosesc si in stare laminate (bare, piese), ca piese
rezistenta la coroziune si ca piese de antifrictiune.
Bronzul cu beriliu se foloseste pentru piese supuse la uzura, pentru arcuri
inoxidabile, nemagnetice, pentru piese de ceasornice, pentru scule care nu produc
scantei etc.
Brunzurile cu plumb se folosesc la turnarea lagarelor pentru piese de motoare cu
ardere interna, a lagarelor de motoare grele etc.

Aliajele Cu-Ni pentru electrotehnica. Cuprul si nichelul sunt solubile in stare solida
in orice proportie, formand numai solutii solide.Adaugand nichel in cupru, se
produce scaderea insemnata a conductibilitatii electrice, astfel incat aliajele Cu-Ni
den rezistente, fiind utilizate la fabricarea rezistentelor electrice pentru reostare,
utilizare justificata si de faptul ca aliajele respective sunt plastice si se deformeaza
usor.
Nichelina are 70% Cu si 30% Ni, se utilizeaza la reostatele de pornire si de reglare.
Constantanul are 60% Cu si 40% Ni, este utilizat la fabricarea termocuplurilor fier-
constant pentru masurarea temperaturilor pana la 500°C.
Aliajele Cu-Ni-Zn, numite alpaca se folosesc sub forma de le , benzi, bare, sarme si
te in industria chimica , alimentara si electritehnica. Ele contin 10...20%Ni si 30-
20% Zn. Aceste aliaje sunt moi si usor deformabile, dar den casante cand sunt
incalzite la 200..300°C.
  Metode de obtinere
  Minereurile (sulfuroase) de metale neferoase contin de obicei 2-4%, rareori peste
7% Cu. De aceea, înainte de a proceda la obtinerea propriu-zisa

a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta consta într-o prajire partiala, cu

aer insuficient. Cuprul are o afinitate mult mai mare pentru sulf decat fierul, în
schimb se oxideaza mai greu decât acesta. De aceea, în timpul prajirii partiale,
pirita, FeS2, se transforma în parte în FeS, în parte se oxideaza pâna la FeO si
Fe2O3,care se combina cu nisipul de cuart adaugat anume, dând silicat de fier, usor
fuzibil, care trece în zgura. În partea de jos a cuptorului se aduna astfel o mata
cuproasa, topita, compusa în cea mai mare parte din Cu2S si FeS, cu un continut de
30-45% Cu.  

Mata cuproasa este apoi prelucrata într-un convertizor captusit cu caramizi de silice

sau mai bine de magnezita. Aerul se introduce prin deschideri laterale. În
convertizor, sulfura feroasa se oxideza în oxid de fier, care se combina cu nisipul
adaugat, dînd silicati ce se aduna în partea superioara, în stare topita. O parte din
sulfura cuproasa trece în oxid cupros, care reactioneaza cu restul de sulfura:

   Cu2S +  2 Cu2O - > 6 Cu + SO2

  Metalul topit se aduna în partea inferioara a convertizorului. Stratul de mata,

dintre stratul de metal si cel de zgura, se micsoreaza în timpul procesului si dispare
la sfârsit. Gazele degajate din convertizor, cu 10-14% SO2, se folosesc pentru
fabricarea acidului sulfuric. Cuprul brut obtinut (94-97%) mai contine: fier, plumb,
zinc, antimoniu, aur si argint, precum si cantitati mici de sulf si arsen, ce nu s-au
volatilizat în convertizor.

  Îndepartarea acestora se face fie printr-o noua topire în cuptoare cu flacara,

obtinându-se un cupru rafinat de 99,5-99,8%, fie prin electroliza, care duce la
un cupru electrolitic, de peste 99,9%.

Metalurgia pe cale umeda a cuprului.  Pentru minereurile care, nici prin operatii de
flotatie, nu pot fi aduse la o concentratie suficienta pentru formarea matei cuproase
se aplica o prelucrare pe cale umeda. În acest scop se extrage minereul cu un lichid
care transforma cuprul într-o combinatie solubila, iar apoi cuprul este precipitat din
solutie ca metal sau sub forma unei combinatii insolubile. Ca lichid de extractie se
foloseste, în functie de componenta principala din minereu: apa, solutie de
ammoniac, de cianura sau, mai frecvent, acid sulfuric diluat, eventual cu un mic
adaos de sulfat feric pentru realizarea unei actiuni oxidante. Precipitarea cuprului
metallic din aceste solutii acide se face de obicei prin dezlocuire cu span de fier
(cementare ) sau pe cale electrolitica.
Proprietati fizice
Cuprul metallic are culoarea rosie caracteristica; în foite extreme de subtiri
apare, prin transparenta, albastru-verzui. Cristalizeaza in retea cubica cu fete
centrate si nu prezinta polimorfism. Proprietatile fizice ale cuprului metalic sunt
mult influentate de impuritati si, în special caracteristicile mecanice, de
procedeele de prelucrare.

Cuprul pur este un metal moale (duritate 3 în scara Mohs), destul de rezistent la
rupere si foarte ductil; se lucreaza bine cu ciocanul, la rece, si se modeleaza la
presiuni mari. Conductibilitatea calorica a cuprului este tot atât de mare ca a
argintului ( 0,93 fata de a argintului, considerata egala cu 1) si mult mai mare
decît a altor metale uzuale. De aceea se utilizeaza cupru ori de câte ori este
nevoie sa se transmita usor de caldura ( tevi fierbatoare la locomotive, cazane
de distilare etc.). De asemenea conductibilitatea electrica a cuprului, apropiata
de a argintului, întrece mult pe a celorlalte metale.

Conductibilitatea scade însa considerabil,când cuprul este

impurificat,chiar cu cantitati mici de P, As, Si sau Fe. ( Cantitati
sub 0,1% din aceste elemente reduce valoarea conductibilitatii
electrice cu 20% sau chiar mai mult ). Din cauza aceasta, în
electrotehnica se utilizeaza pe scara mare cuprul cel mai pur,
electrolitic.