Sunteți pe pagina 1din 60

MAŞINI

AGRICOLE

Ing. GINDELE EMERIC Ing. KOVACS ZOLTAN

1

CUPRINS

MAŞINI AGRICOLE 1

1. Noţiuni de bază

3

2. Materiale folosite în construcţia maşinilor agricole

3

3. Metale si aliaje feroase

3

4. Metale si aliaje neferoase

4

5. Materiale nemetalice

5

6. Combustibili şi lubrifianţi

7

7. Organe de maşini şi asamblări

8

8. Transmisii

14

9. Construcţia şi funcţionarea tractoarelor

16

10. Părțile componente ale M.A.I.

16

11. Transmisia tractoarelor

22

MAŞINI AGRICOLE 2

12.

Masini de lucrat solul

24

13.

Pluguri

14.

Alte masini de lucrat solul

27

15.

Maşini pentru administrarea îngrăşămintelor

34

16.

Maşini de semănat şi plantat

38

17.

Maşini de semănat în rânduri

39

18.

Maşini de semănat în cuiburi

40

19.

Maşini de plantat tuberculi

43

20.

Maşini de plantat răsaduri

44

21.

Maşini pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor

44

22.

Clasificarea maşinilor de stropit

44

23.

Părţile componente şi principiile de funcţionare ale maşinii de stropit

24.

Maşini de tratat seminţe

46

25.

Maşini pentru recoltat cereale păioase

47

26.

Combine autodeplasabile pentru recoltat cereale păioase

49

27.

Maşini pentru recoltat porumb

54

28.

Întreţinerea maşinilor agricole

57

29.

Bibliografie

60

2

MAŞINI AGRICOLE 1

1. Noţiuni de bază

1.1Materiale folosite în construcţia maşinilor agricole

Materialele folosite în construcţia si exploatarea tractoarelor, masinilor agricole se clasifica în general în doua mari categorii: materiale metalice si materiale nemetalice. Materialele metalice, la rândul lor, pot fi feroase si neferoase. Ele se folosesc de regula sub forma de aliaje metalice. Proprietile mecanice, chimice si termice ale aliajelor depind de componentele aliajului. De cele mai multe ori proprietile mecanice ale aliajelor sunt superioare materialelor pure ce intra în componenţa lor.

1.2.Metale si aliaje feroase

Aliajele feroase reprezinta aliaje ale fierului cu carbonul si cu alte elemente: siliciu, mangan, crom, nichel, cobalt, wolfram, cupru, aluminiu etc. Cele mai importante aliaje ale fierului sunt aliajele fier-carbon. În funcţie de proporţia dintre carbon si fier se disting aliaje cu proprieta_i diferite reprezentate prin fonta si oţel. Fonta este aliajul ce con_ine carbon C în propor_ie de 1,7 6,67 %. În afara de fier si carbon în fonta se mai gasesc si unele elemente însoţitoare reprezentate prin: Mn, P, Si, S, etc., sau unele elemente de aliere cum sunt: Cr, Ni, Mo, Cu, Al, Mg etc. care ridica calitaţile mecanice, rezistenţa la temperaturi înalte si oxidare. În funcţie de conţinutul în carbon se obţin doua feluri de fonta: fonta alba si fonta cenusie. Fonta alba are un conţinut de carbon cuprins între 1,7 si 4,0 % si se obţine prin racirea brusca a topiturii. Carbonul, în cea mai mare parte ramâne legat chimic cu fierul sub forma de cementita. Are duritate si fragilitate mare. Se foloseste la obţinerea de piese turnate care trebuie sa aiba suprafeţe dure si la elaborarea fontei maleabile. De obicei fontelor albe nu li se aplica prelucrari mecanice. Fonta maleabila se obţine prin încalzirea prelungita a fontei albe la temperaturi ridicate si racire lenta. Fonta cenusie are un conţinut de carbon cuprins între 2,2 si 4,0 % si se obţine prin racirea lenta a topiturii. În aceasta situaţie numai c.ca 0,8 % din carbon ramâne legat chimic cu fierul sub forma de cementita, cea mai mare parte ramâne liber sub forma de lamele de grafit, care dau culoarea cenusie, de unde si numele.

3

Se toarna bine în forme, este fragila, se prelucreaza usor prin aschiere. Din fonta cenusie se realizeaza o serie de piese cum ar fi: blocul motor, chiulasa, carterul transmisiei. Oţelul se obţine prin afinarea (oxidarea) fontei. Procentul de carbon în o_el poate varia între 0,04 % si 1,7 % , rezultând oţeluri cu calitaţi diferite. În timpul elaborarii în masa o_elului se pot încorpora diferite elemente de aliere cum sunt: Mn, Cr, Ni, Co, W, Va, Mo, etc. Prin aliere proprietaţile mecanice, chimice si fizice ale o_elului se schimba. O_elurile aliate cu Ni si Cr sunt inoxidabile, cele cu Mo rezista la temperaturi înalte, cele cu Va si W sunt oţeluri rapide folosite pentru scule, etc. Oţelurile se pot turna, lamina si forja. Se pot prelucra foarte bine prin aschiere. Nu sunt casante. Oţelurile laminate se livreaza în profile: bare rotunde, patrate, hexagonale, tabla, ţevi, etc. Din oţel se realizeaza o mare parte din piesele destinate utilajelor horticole. Piesele din oţel, de regula sunt supuse unor tratamente termice si termochimice. Tratamentele termice sunt reprezentate în principal prin: recoacere, calire si revenire. Recoacerea consta în încalzirea piesei din oţel la o temperatura de 800 9000C timp de câteva ore, dupa care urmeaza o racire lenta si are ca scop înlaturarea tensiunilor interioare, în vederea executarii altor operaţii tehnologice de prelucrare ulterioara. Calirea consta în încalzirea pieselor din oţel la temperaturi de 800 8500C, dupa care urmeaza o racire brusca în apa, soluţii de saruri minerale, ulei sau current de aer rece si are ca scop marirea duritaţii si a rezistenţei. Revenirea consta în încalzirea pieselor din oţel la o temperatura de 300 – 5000C urmata de o racire lenta. Se aplica pieselor din oţel calite cu scopul de a micsora fragilitatea si a înlatura tensiunile interioare. Tratamentele termochimice au ca scop marirea duritaţii, a rezistenţei la uzura si la coroziune. Aceste tratamente determina modificari ale compoziţiei chimice în straturile superficiale ale pieselor din oţel datorita difuziei anumitor elemente chimice. Principalele tratamente termochimice sunt: cementarea, nitrurarea, sulfizarea, cromizarea, aluminizarea etc. si constau în încalzirea pieselor din oţel la temperature de 900 – 10000C în medii bogate în carbon, azot sau alte elemente, în funcţie de scopul urmarit.

1.3. Metale si aliaje neferoase.

Principalele metale neferoase folosite în construţia si exploatarea utilajelor horticole sunt:

cuprul, aluminiul, zincul, staniul, plumbul, nichelul, magneziul. . Cuprul (Cu) sau arama este un metal de culoare rosietica, maleabil, ductil, cu o foarte buna conductibilitate electrica si termica. Temperatura de topire este de 1083 0C. Prin alierea cuprului cu zincul se obţine alama, iar prin alierea cuprului cu staniul si celelalte elemente neferoase se obţin bronzuri. Din cupru se realizeaza conductori electrici, radiatoare termice, conducte, garnituri de etansare pentru temperaturi ridicate etc. Alama este un aliaj de culoare galbuie cu nuanţe verzui. Se foloseste la lipirea tare (alamire) si la confecţionarea de ţevi, recipiente, robinete, suruburi etc. Ce lucreaza în mediu corosiv. Bronzul are culori de la rosu-galbui la gri-murdar în funcţie de elementele aliate si este folosit la confec_ionarea bucselor, cuzine_ilor de lagare etc.

4

Nichelul (Ni) este un metal dur, rezistent la coroziune si oxidare. Temperatura de topire este de 14550C. Se foloseste ca element de aliere la fonte si oţeluri si la nichelarea (acoperirea cu nichel) suprafeţelor metalice. Zincul (Zn) are culoare alba-albastruie, rezistenţa mare la coroziune, se topeste la temperatura de 4200C. Se foloseste ca element de aliere si se foloseste la protejarea pieselor din oţel si fonta împotriva coroziuni acoperiri galvanice. Plumbul (Pb) are culoare cenusiu-albastra, densitate mare, duritate mica, temperatura de topire este mica (3270C). Este foarte rezistent la coroziune. Se foloseste ca element de aliere la obţinerea aliajelor antifricţiune utilizate pentru confecţionarea lagarelor. Prin alierea plumbului cu staniul rezulta aliajul pentru lipirea moale (cositorire). Plumbul se foloseste pe scara larga la confecţionarea placilor pentru acumulatoarele electrice. Staniul (Sn) sau cositorul are culoare alb-argintie, iar prin încalzire devine galbui. Temperatura de topire este de 2270C. Duritatea este mica si este maleabil. Este un component important al multor aliaje. Aluminiul (Al) este un metal neferos de culoare alba, cu densitate mica, foarte bun conducator de caldura si electricitate. Se aliaza cu Zn,Cu, Si, Mg, Ni, aliajele ob_inute având o mare rezistenţa la coroziune. Aluminiul se mai foloseste pentru confec_ionarea radiatoarelor de caldura si a conductorilor electrici. Magneziul (Mg) are culoare alb-argintie si o densitate mai mica chiar decât aluminiul. Temperatura de topire este de 6500C. Magneziul este folosit în aliaj cu aluminiul pentru confecţionarea pieselor usoare de masini.

1.4. Materiale nemetalice

În construcţia tractoarelor si masinilor agricole se folosesc o serie de materiale nemetalice ca: lemnul, sticla, cauciucul, materialele plastice, materialele textile, materialele ceramice, lacuri, etc. Lemnul este un material cu masa specifica mica, se prelucreaza usor, este ieftin, suporta bine socurile. Este higroscopic, este supus putrezirii si arderii. Esenţele lemnoase pot fi:

tari ( stejar, fag, salcâm, frasin, nuc), moi (salcie, plop, brad), sau mijlocii ( paltin, mesteacan). Din lemn se realizeaza ambalaje, biele, lagare etc. Sticla este un material ce se caracterizeaza prin transparen_a, conductibilitate termica si electrica nula, este casanta. Este folosita la confecţionarea paharelor de filtre, a sticlei de faruri, sticla pentru parbriz, geamuri pentru masini horticole, izolatori electrici, izolatori termici sub forma de vata de sticla, etc. Cauciucul este un material elastic, cu un coeficient de frecare mare si un bun izolator electric. Calitatea deosebita a cauciucului este elasticitatea, care poate fi marita si menţinuta prin vulcanizare (ameliorare cu sulf în propor_ie de 1 - 2%). Poate fi natural, obţinut din arborele de cauciuc, sau sintetic obţinut prinprocedee chimice din hidrocarburi. Este folosit la confecţionarea anvelopelor,camerelor pneumatice, curelelor de transmisie, benzilor de transportor, garnituri,conducte flexibile, izolatori electrici, etc. Materialele plastice se utilizeaza pe scara larga în construcţia de tractoare si masini horticole si tind sa înlocuiasca metalele. Ele pot fi reprezentate prin: polietilena, polivinil clorura, polistiren, polivinil eter, polimetacrilor de metil

5

(plexiglas), rasina poliamidina (nailon), rasini fenol-formaldehidice (bachelita, trolon) etc. Din mase plastice se confecţioneaza roţi dinţate, cuzineţi pentru lagare, izolatori electrici, ţevi, piele artificiala, rezervoare pentru lichide, pompe pentru lichide si altele. Ebonita este un material obţinut prin vulcanizarea cauciucului sintetic sau natural cu adaos de sulf 25 40 %. Este un bun izolator electric, nu este elastic si se foloseste la confecţionarea diferitelor piese de masini. Vopselele se folosesc pentru a proteja suprafeţele pieselor împotriva agenţilor fizici si chimici din mediul înconjurator, asigurând totodata si un aspect placut utilajelor. Se obţin prin amestecarea unor coloranţi cu uleiuri sicative. Culorile vopselelor pot fi foarte variate. Lacurile sunt produse organice dizolvate în diferiţi solvenţi (benzina, alcool, toluen, acetona etc.). Se folosesc ca si vopselele pentru acoperirea suprafeţelor diferitelor piese în scopul protejarii. Materialele abrazive sunt materiale cristaline, dure, naturale sau sintetice, care intra în componenţa corpurilor abrazive: smirghel, cuarţ, corindon, cremene, diamant, carborund, electrocorund etc. Ele se regasesc sub forma de: pietre abrazive, hârtie abraziva, pânza abraziva si sunt folosite ca scule de lucru pentru prelucrat metal fara vârfuri, ascuţit scule, slefuirea lemnului si a metalului, etc. Hârtia si cartonul sunt obţinute din celuloza si se folosesc la fabricarea filtrelor, garniturilor, în tehnica izolaţiei, la ambalaje. Klingheritul este un material special pentru etansare, cu rezistenţa mare la temperatura si presiune. Este constituit din 70% azbest si 30 % cauciuc. Pentru marirea rezistenţei uneori este armat cu ţesatura textila sau metalica. Din klingherit se confecţioneaza garniturile de chiulasa. Ferodoul este un material cu coeficient de frecare mare, termorezistent, cu rezistenţa mare la uzura si este folosit pentru acoperirea zonelor de fricţiune de la ambreiaje si frâne.

1.5. Combustibili şi lubrifianţi

Principalii combustibili utilizaţi în agricultura sunt reprezentaţi prin combustibili fosili si biocombustibili Benzina se obţine prin distilarea fracţionata, cracarea simpla sau catalitica a ţiţeiului. Este utilizata la motoarele cu ardere interna cu aprindere prin scânteie. Este constituita dintr- un amestec de hidrocarburi în compoziţia careia intra: carbon 80 83 %, hidrogen 11

14 %, azot si sulf pâna la 6 7%.

Proprietile benzinei care determina calitile sale de combustibil sunt: volatilitatea,

neutralitatea, stabilitatea chimica si antidetonanţa. Antidetonanţia reprezinta proprietatea care asigura arderea combustibilului cu o viteza de

15 20 m/s cu dezvoltarea unei presiuni corespunzatoare a gazelor rezultate din ardere.

Este proprietatea care împiedica producerea detonaţiei. Detona_ia este un fenomen nedorit caracterizat prin propagarea arderii cu o viteza foarte mare (1500 2000m/s) si dezvoltarea unei presiuni ridicate a gazelor de ardere, sub forma de unda de soc. Are ca efect imediat supraîncalzirea motorului, iar pe termen lung, datorita presiunilor mari ce se exercita asupra cilindrilor,

6

pistoanelor si chiulasei, apar batai pronunţate ce pot atrage distrugerea motorului. Proprieta_ile antidetonante ale unui combustibil sunt apreciate prin cifra octanica CO (determinata dupa metoda Research R) ce caracterizeaza tendinţa benzinei de a se opune detonaţiei. Ea reprezinta conţinutul procentual volumetric de izooctan într-un amestec de heptan si izooctan. Heptanul este considerat cu CO zero, iar izooctanul cu CO 100. Dupa metoda Research cifra octanica se determina comparând tendinţa de detonaţie a probei de benzina cu aceea a unui amestec de combustibil de referin_a cu CO cunoscuta în condiţii de lucru standardizate la 600 rot/min, variind raportul de comprimare. Cu cât CO este mai ridicata, cu atât posibilitatea apariţiei detonaţiei este mai mica. În funcţie de CO rezultata, benzinele se clasifica în: benzine normale CO/R-75, benzine regular CO/R-90 si benzine extra CO/R-98. R reprezinta simbolul metodei de determinare a CO (Research), iar cifra menţionata reprezinta valoarea CO. Motorina se obţine prin distilarea fracţionata a ţiţeiului si se prezinta sub forma unui lichid de culoare maro cu nuanţe verzi si miros caracteristic. Proprietile de ardere ale motorinei se apreciaza dupa cifra cetanica si temperatura punctului de congelare. Cifra cetanica CC caracterizeaza tendinţa motorinei de a se autoaprinde si reprezinta raportul procentual volumetric de amestec dintre hidrocarburile de baza ce intra în compoziţia motorinei: cetanul (C10H34) care se aprinde cu multa usurinţa si alfametilnaftalenul (C11H10) care are o mare întârziere la aprindere. Se determina prin compararea motorinei cu un amestec etalon format din cele doua hidrocarburi. Procentul de cetan din amestecul etalon care se comporta ca motorina data reprezinta CC

a combustibilului studiat. Cifra cetanica a motorinelor este cuprinsa între 40 60.

Temperatura punctului de congelare PC reprezinta temperatura la care motorina nu mai este pulverizata corespunzator în interiorul cilindrilor. Dupa temperatura punctului de

congelare motorinele sunt grupate în trei categorii:

- motorina de iarna cu PC de 200C;

- motorina de toamna - primavara cu PC de 50C;

- motorina de vara cu PC de + 50C.

Lubrifianţii sunt produse lichide – uleiuri, sau solide - unsori consistente, care asigura

ungerea pieselor în scopul micsorarii frecarii dintre ele si a reducerii uzurii. Uleiurile sunt lubrifianţi lichizi folosiţi în exploatarea tractoarelor si masinilor horticole. Dupa domeniul de utilizare uleiurile se clasifica în:

a. Uleiuri de motor;

b. Uleiuri de transmisie;

c. Uleiuri hidraulice;

d. Uleiuri universale.

a. Uleiurile de motor au ca destinaţie ungerea motoarelor termice cu ardere interna. Ele

sunt caracterizate print-o serie de proprieti, cele mai importante fiind: vâscozitatea, onctuozitatea, rezistenţa la oxidare si stabilitatea chimica.

- Vâscozitatea reprezinta proprietatea uleiului de a se opune scurgerii. La un ulei de

calitate vâscozitatea trebuie sa ramâna cât mai constanta la variaţii de temperatura.

- Onctuozitatea reprezinta proprietatea uleiului de a adera la suprafeţele unse si de a forma o pelicula rezistenta la presiunile mari de contact.

- Stabilitatea chimica reprezinta proprietatea uleiului de a-si pastra caracteristicile o perioada mare de timp.

b. Uleiurile de transmisie au ca destinaţie ungerea angrenajelor din

7

transmisiile tractoarelor si masinilor horticole (cutii de viteza, diferenţiale, reductoare planetare etc.). c. Uleiurile hidraulice se folosesc în instalaţiile hidraulice ale tractoarelor si masinilor horticole. Unsorile consistente (vaseline) sunt lubrifianţi solizi constituiţi din suspensii coloidale ale sapunurilor acizilor grasi, în uleiuri minerale. Principalele proprietaţi ale unsorilor consistente sunt: punctul de picurare si rezistenţa la presiune de contact. Punctul de picurare reprezinta temperatura la care lubrifiantul trece din stare solida în stare lichida (începe sa picure). Punctul de picurare variază de la 75 C la 225 C.

1.6. Organe de maşini şi asamblări

Tractoarele si masinile horticole sunt alcatuite din par_i elementare, cu func_ii distincte, nedivizibile, numite organe de masini. Organele de masini se clasifica în doua grupe mari: organe de masini specifice si organe de masini comune. Organele de masini specifice sunt caracteristice numai unui tip de masina sau ansamblu (ex. biela motoarelor termice). Organele de masini comune au aceeasi forma si îndeplinesc întotdeauna aceeasi funcţie în construcţia oricarei masini (ex. nituri, pene, suruburi, etc). Dupa funcţia pe care o îndeplinesc, organele de masini comune se clasifica în: organe de masini pentru asamblari, organe de masini ale miscarii de rota_ie, organele de masini pentru transmiterea si transformarea miscarii de rotaţie, organe de masini pentru re_inerea si transportul fluidelor. Asamblarea reprezinta îmbinarea a doua sau mai multor piese cu scopul de a realiza diferite componente ale utilajelor. Asamblarile se clasifica în: asamblari nedemontabile, asamblari demontabile si asamblari elastice. Asamblarile nedemontabile se realizeaza prin sudare, lipire si nituire. Dupa asamblare, parţile componente nu se pot separa decât prin distrugerea organelor de îmbinare. Sudarea este o îmbinare nedemontabila si se poate realiza prin topire sau prin presiune. Sudarea prin topire consta în încalzirea pieselor pâna la topirea zonelor de îmbinat. Se poate face cu sau fara adaus de material. Caldura necesara topirii materialului este realizata cu arc electric sau prin arderea unui gaz în curent de oxigen. Sudarea prin presiune presupune încalzirea pieselor pâna la starea pastoasa, dupa care se aplica asupra lor o presiune mecanica. Lipirea este o asamblare nedemontabila a doua sau mai multe piese, care presupune adaos de material. Lipirile pot fi metalice sau cu adezivi. Lipirile metalice pot fi moi, realizate cu aliaje de staniu si plumb (cositorire) la temperaturi reduse de topire, sau tari, realizate cu aliaje metalice (alama) care se topesc la temperaturi ridicate. Nituirea este asamblarea nedemontabila care se realizeaza cu ajutorul niturilor. Nitul este un organ de masina format din tija si un cap (fig. 1). În timpul procesului de nituire se formeaza si cel de al doilea cap prin deformare la rece sau la cald. Niturile au forme si dimensiuni diferite, fiind realizate din materiale diferite (oţel, cupru, aluminiu, etc.)

8

Figura 1. Tipuri de nituri: a – cu cap semirotund; b - cu cap tronconic;

Figura 1. Tipuri de nituri: a cu cap semirotund; b - cu cap tronconic; c - cu cap plat; d - cu cap semiînecat; e - cu cap înecat. Îmbinarile prin nituire (fig. 2) se pot realiza prin suprapunere sau cap la cap cu ajutorul unor piese ajutatoare numite eclise.

9

Figura 2. Îmbinari

Figura 2. Îmbinari prin nituire: a – prin suprapunere; b – îmbinare cap la cap cu

prin nituire: a prin suprapunere; b îmbinare cap la cap cu o eclisa; c - îmbinare cap la cap cu doua eclise; 1 eclise, 2 piese îmbinate. Asamblarile demontabile se realizeaza cu pene, suruburi, caneluri, stifturi si prin presare. În cazul acestor asamblari, la demontarea pieselor, organul de îmbinare nu se deterioreaza. Se folosesc când îmbinarea se desface periodic cu scopul înlocuirii unor piese sau refacerea unor reglaje.

10

Penele sunt organe de masini demontabile care se utilizeaza pentru solidarizarea roţilor pe arbori sau a arborilor colineari. Clasificarea penelor se poate face dupa mai multe criterii. Dupa poziţia faţa de axele longitudinale ale pieselor de asamblat, penele pot fi transversale si longitudinale. Dupa forma penele pot fi: cu sau fara calcâi, paralele, concave, disc, etc. Penele transversale (fig. 3) se folosesc pentru îmbinarea a doi arbori (doua piese) ale caror axe sunt în prelungire.

Figura

3.

(doua piese) ale caror axe sunt în prelungire. Figura 3. Asamblare cu pana transversala. 1 –

Asamblare cu pana transversala. 1 pana; 2 si 3 - arbori. Penele longitudinale se folosesc de regula, pentru îmbinarea roţilor pe arbori. În secţiune ele pot fi: patrate, dreptunghiulare, circulare, etc. Locasul penei poate fi practicat fie numai într-o piesa (roata sau arbore), fie în ambele piese (în butucul roţii si în arbore).

fie în ambele piese (în butucul roţ ii si în arbore). Figura 4. Asamblari cu pene

Figura 4. Asamblari cu pene longitudinale: a pana cu calcâi; b pana înalta; c pana fara calcâi; d pana disc.

11

Asamblarile cu suruburi (asamblarile filetate) sunt cele mai raspândite asamblari demontabile. Ele pot fi: de fixare, pentru transmiterea si transformarea miscarii, pentru masurare, pentru reglaj, etc. Parţile componente ale unei îmbinari cu suruburi (fig.5) sunt: surubul, sistemul împotriva autodesurubarii, piuliţa.

urubul, sistemul împotriva autode s urub a rii, piuli ţ a. Figura 2.5. Asamblare prin surub

Figura 2.5. Asamblare prin surub si piuliţa: 1 capul surubului; 2 corpul surubului; 3 saiba plata; 4 piuliţa; 5 si 6 piese asamblate. Suruburile (fig.6) sunt organe de masini pentru asamblari demontabile care servesc la realizarea asamblarilor demontabile. Parţile componente ale unui surub sunt: cap, tija sau corp si filet.

12

Figura 6. Suruburi: 1 – cap; 2 – corp (tij a ); 3 – filet

Figura 6. Suruburi: 1 cap; 2 corp (tija); 3 filet. - 15 - Principalul element al unui surub este filetul, care este un canal elicoidal de un anumit profil, executat pe o suprafaţa cilindrica sau conica. El se caracterizeaza prin pas, diametru si profil. Pasul reprezinta distanţa masurata pe generatoarea cilindrului pe care o parcurge un punct de pe canal la o rotaţie completa a surubului. Dupa valorile pasului suruburile pot fi cu pas mare, cu pas mic sau cu pas normal. Profilul poate avea forma triunghiulara, dreptunghiulara, patrata, dinte de ferastrau, trapezoidal, semirotund (Edison). Pentru suruburile destinate asamblarilor se foloseste, de regula, profilul triunghiular. Pentru suruburile destinate transmiterii si transformarii miscarii si forţei, se foloseste profilul dinte de ferastrau, dreptunghiular, patrat, etc. Dupa forma capului, suruburile pot fi: cu cap hexagonal, patrat, circular, bombat, înecat, fluture, striat. Piuliţa reprezinta partea de închidere a îmbinarii cu surub. Forma piuliţelor este variata . La o piuliţa deosebim o gaura filetata, care trebuie sa aiba acelasi diametru, pas si profil cu surubul. Sistemul de asigurare împotriva autodesurubarii împiedica asamblarile filetate sa se autodesfaca în timpul exploatarii unei masini din cauza vibraţiilor. Se poate realiza cu: contrapiuliţa, saiba elastica, saiba elastica stelata, piuliţe crenelate si splinturi, cu placi metalice îndoite . Asamblarea prin presare se poate aplica pieselor la rece sau la cald. Asamblarea se realizeaza datorita strângerii care ia nastere între doua piese conjugate. Astfel se asambleaza coroana dinţata pe volanta motoarelor termice, rulmenţii pe fusurile paliere ale arborilor, etc.

Lagarele sunt organe de masini care susţin arborii sau osiile prin intermediul fusurilor. Dupa felul forţelor de frecare care iau nastere în timpul funcţionarii, ele se clasifica în: lagare cu alunecare si lagare cu rostogolire. Dupa direcţia forţelor principale care acţioneaza asupra lor, lagarele pot fi: radiale, axiale si radial-axiale. Lagarele cu alunecare (au suprafaţa interioara în contact cu fusurile arborilor si permite realizarea miscarii de translaţie, rotaţie sau oscilaţie. Ele pot fi lagare simple, sau lagare complexe Lagarele simple pot fi realizate sub forma unui alezaj (orificiu) prevazut cu un canal de ungere, care reprezinta cel mai simplu lagar cu alunecare, sau când se

13

urmareste o funcţionare mai buna, se utilizeaza bucse din bronz sau alama Fig.7

mai buna, se utilizeaza bucse din bronz sau alama Fig.7 Fig.7 O aten ţ ie deosebita

Fig.7

O atenţie deosebita trebuie acordata modului de ungere a lagarelor cu alunecare, astfel încât sa se asigure în permanenţa o pelicula continua de lubrifiant. Lagarele de rostogolire numite si rulmenţi sunt constituite în general din doua inele concentrice (fig.7) sau paralele având între ele ghidat corpuri de rostogolire (bile, role, ace) de forma sferica, cilindrica, tronconica, butoias, cilindricaalungita (ace), dispuse pe unul sau doua rânduri. Prezinta o serie de avantaje: rezistenţa la uzura mai mica, uzura fusului practic nexistenta, înlocuire usoara .

1.7. Transmisii

Transmisiile cu roţi dinţate (angrenajele) (fig. 8) sunt mecanisme formate din cel puţin doua roţi dinţate angrenate (dinţii se întrepatrund), care se folosesc pentru transmitere miscarii între doi arbori apropiaţi, cu precizie. Se transmit forţe si turaţii de la valori mici la valori mari. Ele pot fi alcatuite din roţi din_ate cilindrice, conice, elicoidale, cu dantura dreapta, înclinata, în V sau curbat

14

Figura 8 Tipuri de angrenaje: a - cu ro ţ i din ţ ate cilindrice

Figura 8 Tipuri de angrenaje: a - cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi; b - cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi în V; c interior, cu roţi din_ate cilindrice cu din_i drepţi; d - cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi elicoidali; e cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi.

Transmisiile prin curele se bazeaza pe frecarea dintre cure si roţile pe care le înconjoara. Dupa forma secţiunii curelele pot fi: late, trapezoidale, rotunde, profilate Curelele pentru transmisii pot fi realizate din piele tehnica, materiale textile cauciucate, materiale plastice, etc. Transmisiile prin curele sunt silenţioase, transmit miscarea la distanţe variate între arbori si protejeaza mecanismele la suprasolicitari prin patinarea curelei. Nu sunt indicate pentru transmitere de forţe mari. Miscarea nu se transmite cu precizie datorita patinarii.

15

2 Construcţia şi funcţionarea tractoarelor

Tractorul reprezinta principala sursa de energie, prezentând importanţa deosebita în realizarea mecanizarii proceselor de producţie la parametrii optimi în toate sectoarele agricole. În scopul asigurarii unui grad de mecanizare ridicat a lucrarilor horticole, se impune cunoasterea temeinica si folosirea cu randament ridicat a tractoarelor în scopul reducerii consumurilor specifice de combustibili, realizarea unui coeficient maxim de utilizare a puterii, marirea capacitaţii de lucru, reducerea cheltuielilor de producţie si a termenelor de execuţie a lucrarilor.

2.1.PĂRŢILE COMPONENTE ALE MOTORULUI CU ARDERE INTERNĂ Motoarele cu ardere internă cu piston se compun din mecanismul motor (mecanismul bielă-manivelă) şi din sisteme auxiliare. La rândul lui, mecanismul motor are părţi fixe (blocul motor, chiulasa, cilindrii, baia de ulei) şi părţi mobile (grupurile piston, bielele, arborele cotit şi roata volantă) aşa cum se prezintă în figura 9 Sistemele auxiliare sunt acţionate de către arborele motor şi contribuie activ la buna funcţionare a motorului. De regulă aceste sisteme sunt pentru: distribuţie, alimentare cu aer şi combustibil, aprindere, pornire, ungere, răcire, supraalimentare,etc.

16

Fig 9 Schema de principiu a unui motor în patru timpi 1-cilindru; 2-piston; 3-arbore cotit;

Fig 9 Schema de principiu a unui motor în patru timpi 1-cilindru; 2-piston; 3-arbore cotit; 4-bielă; 5-chiulasă; 6-galerie de admisie; 7-galerie de evacuare; 8-bujie; 9-carter superior; 10-reazeme; 11-carter inferior; SA-supapă de admisie; SE-supapă de evacuare; AD-arbore de distribuţie

Mecanismul motor Mecanismul motor asigura spaţiul în care se desfasoara procesele de lucru ale motorului si transforma miscarea rectilinie-alternativa a pistonului în miscare de rota_ie continua a arborelui cotit si invers (miscare de rotaţie continua a arborelui cotit în miscare rectilinie- alternativa a pistonului). Mecanismul motor se compune din parţi fixe si parţi mobile (mecanism bielamanivela). Parţile fixe sunt reprezentate prin: blocul cilindrilor, carter, cilindrii si chiulasa. De regula, blocul cilindrilor este realizat împreuna cu carterul superior ca piesa unica si este denumit bloc motor sau bloc carter. Par_ile mobile sunt reprezentate prin: piston, segmenţi, ax piston (bolţ), biela, arbore cotit (arbore motor) si volanta. Bloc motor este realizat din fonta sau aliaje de aluminiu, prin turnare, sub forma unei piese unice. La partea superioara se gaseste amplasat blocul cilindrilor, iar la partea inferioara, carterul superior. Blocul cilindrilor prezinta locasuri pentru cilindri, spaţii pentru circulaţia lichidului de racire (camasa de racire a cilindrilor), orificii filetate pentru montarea chiulasei, locasuri pentru tijele împingatoare etc. La partea superioara se prelucreaza mecanic si se planeaza. Carterul superior prezinta lagare paliere pentru montarea arbore4lui cotit, canale pentru circulaţia uleiului, lagare pentru arborele cu came, locasuri pentru montarea tacheţilor, orificii filetate pentru montarea carterului inferior etc.

17

Cilindrul asigura spaţiul necesar desfasurarii proceselor de lucru ale motorului. La partea superioara este închis de chiulasa, iar la partea inferioara de piston, care se deplaseaza în interiorul lui. Este realizat prin turnare din fonta aliata. Cilindrul poate fi fix(turnat direct în blocul motor) sau amovibil (demontabil). Cilindrul amovibil poate fi de tip umed (când lichidul de racire vine în contact cu pereţii sai exteriori), sau uscat (lichidul de racire vine în contact cu pereţii locasului nu cu cei ai cilindrului). Partea interioara a cilindrilor este prelucrata mecanic si tratata termic. La cilindrii amovibili uscaţi este prelucrata mecanic si partea exterioara. Cilindrii amovibili umezi au prelucrata mecanic numai zona exterioara de la baza, unde sunt prevazute si canale pentru montarea inelelor sau garniturilor de etansare si un guler de ghidare la partea superioara. Chiulasa are rolul de a închide cilindrii la partea superioara si este realizata prin turnare din fonta sau aliaje de aluminiu. La partea inferioara se prelucreaza mecanic si se planeaza, pentru etansare. Chiulasa prezinta canale de admisie si de evacuare, orificii de admisie si de evacuare închise de supape, spaţii pentru circulaţia lichidului de racire (camasa de racire a chiulasei), locasuri pentru montarea injectoarelor, orificii filetate, locasuri pentru tijele împingatoare etc. Etansarea chiulasei cu blocul cilindrilor se realizeaza cu ajutorul unei garniturii speciale numita garnitura de chiulasa si este realizata din klingherit. Pistonul asigura închide cilindrul la partea inferioara si etansarea acestuia (împiedica scaparea gazelor în baia de ulei), transmite bielei forţa de presiune a gazelor arse si asigura ghidarea acesteia. Este realizat din aliaje de aluminiu pentru a avea o masa redusa ( inerţie mica în punctele moarte). Pistonul este compus din: capul pistonului, zona de etansare, zona de ghidare, si umerii pistonului. Capul pistonului asigura preluarea forţei gazelor de ardere. Arborele motor (arborele cotit) este realizat din fonta maleabila sau oţel aliat. Este format din:fusuri paliere, fusuri manetoane, braţe de manivela (manivela), flansa pentru volanta si partea de calare. Fusurile paliere sunt dispuse pe aceeasi linie si servesc la montarea arborelui în carter prin intermediul lagarelor paliere. Fusurile manetoane sunt decalate faţa de cele paliere în funcţie de numarul cilindrilor, pe ele se monteaza bielele prin intermediul capului mare. Fusurile paliere si manetoane sunt prelucrate mecanic foarte fin si tratate termic pentru marirea duritii. Braţele de manivela fac legatura între fusurile paliere si fusurile manetoane. Partea de calare este prevazuta cu locasuri de pana pentru montarea roţilor dinţate, de lanţ sau de cure. De cele mai multe ori arborele motor este prevazut cu canale interioare pentru circulaţia uleiului între fusurile paliere si fusurile manetoane. Arborele cotit însumeaza lucrul mecanic produs în fiecare cilindru si-l trimite utilizatorului si sistemelor auxiliare ale motorului. Volanta are rolul de uniformizare a miscarii de rotaţie a arborelui cotit. Ea înmagazineaza energia din timpul activ (detenta) si o cedeaza pentru executarea timpilor pasivi (admisie, comprimare, evacuare) ai ciclului motor.

Sistemul de alimentare al motoarele cu aprindere prin comprimare Sistemul de alimentare al motoarele cu aprindere prin comprimare are rolul de a pastra în imediata apropiere a motorului o cantitate de carburant necesara funcţionarii acestuia pe durata unui schimb de lucru, de a cura de impuriti

18

carburantul si aerul care patrund în cilindrii si de a introduce carburantul sub forma de picaturi fine în cilindrii motorului în funcţie de sarcina acestuia, la momente bine determinate de diagrama de funcţionare a motorului si în ordinea de funcţionare a cilindrilor. Sistemul de alimentare are în componenţa doua parţi principale: partea de alimentare cu carburant si partea de alimentare cu aer. Partea de alimentare cu carburant (fig. 9) are în componenţa: rezervor de combustibil, robinet de trecere, pompa de alimentare, filtre de motorina (grosier si fin) pompa de injecţie, regulator de turaţie, injectoare, sistem de usurare a pornirii pe timp rece, conducte de joasa presiune, conducte de înalta presiune, conducte de retur a combustibilului de la pompa de injecţie si de la injectoare. Partea de alimentare cu aer are în componen_a: filtru de aer de tip mixt, racord de legatura, galerie de admisie. Funcţionare. Carburantul din rezervor ajunge la pompa de alimentare prin cadere sau aspiraţie, care realizeaza o presiune de 2 – 4 barri, necesara învingerii rezistenţei opusa de filtrele de combustibil, care reţin impuritaţile. Combustibilul filtrat ajunge în pompa de injecţie care ridica presiunea pâna la valoarea presiunii de injecţie, dozeaza combustibilul în funcţie de sarcina motorului, o distribuie la injectoare în ordinea de funcţionare a cilindrilor si la momente bine determinate de diagrama de funcţionare a motorului.

bine determinate de diagrama de func ţ ionare a motorului. Figura 9. Schema sistemului de alimentare

Figura 9. Schema sistemului de alimentare la MAC: 1 rezervor de combustibil; 2 robinet de trecere; 3 pompa de alimentare; 4 filtru grosier de combustibil; 5 filtru fin de combustibil; 6 pompa de injec_ie; 7 regulator de tura_ie; 8 injectoare; 9 conducte de joasa presiune; 10 conducte de înalta presiune; 11 conducta de retur a surplusului de combustibil de la pompa de injec_ie; 12 - conducta de retur a surplusului de combustibil de la injectoare. Regulatorul de tura_ie regleaza tura_ia motorului în func_ie de sarcina acestuia prin modificarea debitului. Elementul de baza în cadrul sistemului de alimentare la MAC îl reprezinta pompa de injecţie. Pompele de injecţie pot fi de doua feluri: pompe de injecţie cu elemenţi în linie si pompe de injecţie cu rotor de pompare si distribuţie.

19

Sistemul de ungere mixt (fig.10) este cel mai raspândit deoarece îmbina avantajele ungerii prin stropire cu cele ale ungerii prin presiune. Piesele cu jocuri mari de montaj se ung prin stropire, iar cele cu jocuri mici de montaj se ung prin presiune. Figura 10. Schema

mici de montaj se ung prin presiune. Figura 10. Schema sistemului de ungere mixt: 1 –

sistemului de ungere mixt: 1 baie de ulei; 2 pompa de ulei; 3 filtru de ulei; 4 radiator de ulei; 5 rampa principala; 6 canale verticale pentru ulei; 7 rampa culbutorilor. Funcţionare. Uleiul din baie este absorbit de pompa de ulei prin intermediul sorbului si trimis sub presiune la filtrul de ulei. Dupa filtrare, uleiul este dirijat fie la radiatorul de ulei (când temperatura este ridicata) si apoi la rampa, sau direct la rampa principala, când uleiul este rece. Prin canale, uleiul ajunge la lagarele paliere si manetoane ale arborelui motor, pe care le unge prin presiune. De la lagarele paliere ale arborelui motor, uleiul ajunge la lagarele paliere ale arborelui cu came si la culbutori care sunt unsi prin presiune. Celelalte piese ale motorului sunt unse prin stropire. Ungerea prin stropirea este realizata în principal de capul mare al bielei.

Sistem de racire indirecta cu circulaţie forţata si termostat (fig. 11) este cel mai utilizat sistem de racire, asigurând atingerea regimului termic optim de funcţionare al motorului în cel mai scurt timp, indiferent de anotimp si un regim termic constant. Sistemul este compus din urmatoarele parţi: radiatorul de apa, ventilatorul, pompa de apa, termostatul, camasa de racire a cilindrului, camasa de racire a chiulasei, racorduri de legatura si termometrul.

20

Figura 11. Schema

Figura 11. Schema sistemului de racire indirecta cu circula_ie for_ata si termostat: 1 – camasa de

sistemului de racire indirecta cu circula_ie for_ata si termostat: 1 camasa de racire a chiulase; 2 - camasa de racire a cilindrilor; 3 radiator de apa; 4 ventilator; 5 pompa de apa; 6 termostat. Lichidul de racire refulat de pompa de apa patrunde în camasa de racirea cilindrilor, trece apoi în camasa de racire a chiulasei. Dupa ce raceste cilindrii si chiulasa, lichidul ajunge la termostat si în funcţie de temperatura acestuia comanda: trecerea lichidului direct la pompa de apa , daca temperatura este sub temperatura optima de funcţionare a motorului (sub 75 850C) ,care îl retrimite în blocul cilindrilor si la chiulasa constituind circuitul scurt, sau catre radiator, când motorul se încalzeste si se impune racirea lui, radiatorul cedeaza caldura aerului din mediul înconjurator, lichidul racit este aspirat de pompa de apa din bazinul inferior al radiatorului si retrimis în blocul cilindrilor si chiulasa (legatura dintre pompa de apa si termostat se închide), constituind circuitul lung al lichidului de racire.

21

2.2.Transmisia tractoarelor

Transmisia tractorului reprezinta totalitatea mecanismelor prin care se transmite miscare la organele de deplasare ale tractorului reprezentate prin roţi sau senile. Clasificarea transmisiilor se face dupa mai multe criterii: dupa modul de transmitere a miscarii, dupa modul de variaţie a vitezei si dupa sistemul de deplasare. Dupa modul de transmitere a miscarii de la motor la organele de deplasare ale tractorului transmisiile pot fi: transmisii mecanice, transmisii hidraulice, transmisii electrice, transmisii combinate (care îmbina elemente mecanice si elemente hidraulice). Dupa modul de variaţie a vitezei pot fi: transmisii în trepte si transmisii fara trepte. Transmisiile mecanice în trepte sunt cele mai raspândite datorita simplitaţii constructive si siguranţei în funcţionare. În funcţie de organele de deplasare ale tractorului, transmisiile mecanice difera între ele din punct de vedere al parţilor componente. În figura 12. se prezinta schema unei transmisii mecanice destinata tractoarelor pe roţi. O astfel de transmisie cuprinde urmatoarele parţi componente: ambreiaj principal, reductor planetar, cutie de viteze, transmisia centrala, diferenţial, transmisii finale si roţi motoare.

Figura 12. Schema

ial, transmisii finale si roţi motoare. Figura 12. Schema unei transmisii mecanice pentru tractoarele pe roţi:

unei transmisii mecanice pentru tractoarele pe roţi:

MT motor termic; AP ambreiaj principal; RP reductor planetar; CV cutie viteze; TC transmisie centrala; D diferenţial; TF transmisie finala; RM – roţi motoare.

Ambreiajul principal este un cuplaj de legatura intermitent, asigurând cuplare progresiva a motorul termic la celelalte parţi componente ale transmisiei si decuplarea motorului de la transmisie. Reductorul planetar realizeaza dublarea numarului de trepte de viteza si este specific tractoarelor agricole. Cutia de viteze are rolul de a realiza viteze diferite de deplasare a tractorului în funcţie de sarcina concreta, mersul tractorului înapoi si oprirea tractorului cu motorul în funcţiune.

22

Transmisia centrala schimba planul de transmitere a miscarii cu 900 si realizeaza prima mare demultiplicare a turaţiei. Diferenţialul are rolul de a transmite turaţii diferite la roţile motoare când tractorul se deplaseaza în linie dreapta, pe teren denivelat, sau în curbe si turaţii identice când tractorul se deplaseaza în linie dreapta, pe teren plan. Transmisiile finale realizeaza ultima mare demultiplicare si sunt specifice tractoarelor.

MAŞINI AGRICOLE 2

1Masini de lucrat solul

1.1Pluguri

Plugul este destinat pentru executarea arăturii. Arătura constă în tăierea şi deplasarea laterala a brazdei concomitent cu răsturnarea şi mărunţirea acesteia. Arătura se execută la diferite adâncimi în funcţie de felul solului şi cultura respectivă putând fi :

-superficialaă, la adâncimi de 15-19cm -normală la adâncimi de 20-25 cm -adâncă la 26-30 cm -foarte adâncă la 31-40 cm -arătură de desfundat la 50-80 cm. În anumite condiţii arătura se poate executa în două straturi din care stratul de la

răsturnarea brazdei

suprafaţă cu rasturnarea brazdei şi stratul inferior prin afânare fără

(de exemplu pe soluri cu stratul fertil cu o adâncime mica, de numai 18-25 cm.) Principalele cerinţe agrotehnice pentru o arătură de calitate sunt :

- să se execute cât mai curând după recoltare

- să se respecte adâncimea prescrisă ; adâncimea medie a arăturii poate diferi de adâncimea pescrisă cu cel mult + sau 1 cm ;

- adâncimea arături să fie cât mai uniformă, pe întreaga parcelă ;

- brazdele să fie încheiate uniform fără a ieşi în evidenţă îmbinarea între brezdele de la trecerile alăturate ale plugului ;

- miriştea să fie cât mai bine îngropată

- solul arat să fie cât mai bine mărunţit

- coamele şi şanţurile dintre postate să fie cât mai mici

- să nu rămână greşuri , capetele parcelei să fie compet arate

- pe terenurile în pantă arătura trebuie să se execute pe direcţia curbelor de nivel Plugurile pot fi grupate după următoarele criterii :

- după destinaţie : universale sau speciale (pentru vii, livezi, pante etc.)

- după felul tracţiunii : cu tracţiune animală sau mecanică ; cele cu tracţiune mecanică pot fi tractae purtate sau semipurtae

- după sensul de răsturnare a brazde ; cu unsens de răsturnare (pluguri obişnuite ) sau cu două sensuri (reversibile).

23

Părţile comonente ale plugului

Plugul este format din organe active şi organe ajutătoare. Organele active au o acţiune directă asupra solului pe care îl prelucrează, iar organele ajutătoare servesc pentru susţinerea deplasarea şi reglarea organelor active.

Organele active ale plugului

Principalul organ al plugului este trupiţa. Pe lângă aceasta plugul mai poate fi echipat cu organe active ca : antetrupiţă, cuţit disc sau cuţit lung şi scormonitori fig.1. Trupiţa fig.2 este formată din brăzdarul 1, corman 2, plazul 3 şi bârsa, piesa pe care se montează aceasta şi care se fixează la cadrul pulugului sau la un suport inermediar numit grinde 4. La cormană poate fi prevăzută cu o cormană suplimentară 5 ca adaos la partea superioară şi un prelungitor 6 la aripa cormanei ; la plazul ultimei trupiţe se montează călcâiul 7. Trupiţa prelucrează o fâşie de sol numită brazdă fig 3. caracterizată printr-o anume lăţime b şi adâncime a. Fundul brazdei este tăiat de brăzdar iar peretele lateral al brazdei de comană. În timpul înaintări trupiţei brazda este ridicată de pe brăzdar pe cormană, unde este deplastă lateral, mărunţită şi răsturnată. În procesul de lucru al trupiţei cormana ajută la mărunţirea şi îngroparea resturilor vegetale la adâncimi mai mari de lucru iar prelungitorul la aripa cornanei contribuie la o mai bună răsturnare a brazdei.

la adâncimi mai mari de lucru iar prelungitorul la aripa cornanei contribuie la o mai bună

24

Brăzdarul trupiţei reprezintă principala piesă de uzură a plu gului de care depinde în mare

Brăzdarul trupiţei reprezintă principala piesă de uzură a plugului de care depinde în mare măsură capacitatea de pătrundere a plugului în sol şi stabilitatea sa în lucru. Brăzdarul are o formă trapezoidală fig 4 putând fi de tip trapezoidală simplu 1- pentru soluri uşoare cu vârf daltă 2 sau daltă cu pinten lateral 3- pentru soluri mijlocii-grele, sau cu vârf daltă reglabilă 4- pentru soluri cu incluziuni pietroase. Vârful proeminent al brăzdarului ajută la pătrunderea trupiţei în sol. Brăzdarul se uzează repede şi trebuie ascuţit deseori. Grosimea brăzdarului pe muchia tăietoare este de 0,5- 1 mm . Pentru mărirea rezistenţei la uzură brăzdarul se confecţionează dintr-un oţel special şi se tratează termic prin călire şi revenire. În ultimul timp se folosesc brăzdare pe spatele cărora se depune prin sudură un strat din material dur cu grosimea de 1,5- 1,7 mm, pe o lăţime de 20-30 mm de la tăiş. Aceste brăzdare se auto ascut în timpul lucrului prin uzura mai rapidă a stratului mai puţin dur de pe suprafaţa activă astfel încât muchia tăietoare este dată de statul inferior cu duritate mai mare.

25

Plazul are formă dreptunghiulară şi serveşte pentru echilibrarea trupiţei, respectiv a plugului orizontal şi vertical, sprijinindu-se pe peretele şi fundul brazdei. Călcâiul plazului reprezintă o piesă de uzură care se reglează în plan vertical. Călcâiul se montează de obicei la ultima trupiţă a plugului, pe un plaz mai lung decât la trupiţele anterioare.

pe un plaz mai lung decât la trupiţele anterioare. Condiţii de montare a trupiţei Suprafaţa brăzdarului

Condiţii de montare a trupiţei Suprafaţa brăzdarului şi cormanei trebuie să se îmbine la acelaşi nivel sau cel mult brăzdarul să fie cu max 1 mm mai sus faţă de cormană. Conturul anterior al cormanei, in dreptul peretelui brazdei trebuie fi în continuare conturului anterior al brăzdarului sau să fie retras faţă de brăzdar cu max 3 mm. În cazul plugurilor care au brazdă cu daltă reglabilă lama brăzdarului trebuie să se îmbine cu data şi să nu existe spaţiu între lama de brăzdat şi dalta reglabilă. Capetele şuruburilor trebuie să fie la nivelul suprafeţei active sau cel mult cu 1 mm înăuntru. Capătul posterior al şuruburilor şi piuliţelor de la brăzdar trebuie să nu atingă fundul brazdei. Ne respectarea regulilor de montare a trupiţei duce la arderea solului pe organele active, la creşterea rezistenţi la tracţiune şi înfundări. Antetrupiţa şi scormonitorul

Sunt organe active destinate pentru îmbunătăţirea calitativă a arăturii în anumite condiţii de sol. Antetrupiţa asigură o îngropare superioară a miriştei şi îngrăşămintelor împrăştiate la suprafaţa solului şi mărunţirea mai bună a solului. În acest scop , antetrupiţa reprezintă o trupiţă de dimensiuni mai mici care se montează in faţa trupiţei şi prelucrează o brazdă cu lăţimea şi adâncimea egală cu aproximativ 1/3-2/3 din lăţimea şi adâncimea de lucru a trupiţei.

1.2. Alte masini de lucrat solul

26

a) Grape cu discuri. Destinaţia principală a grapelor este de a prelucra superficial solul, la adâncimi variabile, prin afânarea terenului, spargerea bulgărilor, micronivelarea suprafeţei terenului, spargerea crustei solului şi distrugerea buruienilor mici. Grapele se mai folosesc pentru grăparea semănăturilor, a pajiştilor, pentru îngroparea în sol a seminţelor rnici şi a îngrăşămintelor Grapele cu discuri sunt utilizate la discuirea arăturilor, pregătirea terenului în vederea

semănatului, la grăparea miriştii, a porumbiştii, a terenurilor cu masă vegetală bogată,

pentru distrugerea resturilor vegetale şi uşurarea lucrărilor de arat, la grăparea pajiştilor în

vederea reânsămânţării, la lucrările de întreţinere a solului în vii şi lirzi, la grăparea

terenurilor proaspăt defrişate, mlăştinoase sau înţelenite fig 6.

proaspăt defrişate, mlăştinoase sau înţelenite fig 6. Fig. 6 - Grapă cu discuri : 1 –

Fig. 6 - Grapă cu discuri :

1 cadru ; 2 baterie cu discuri ; 3 discuri ; 4 – lagăre ; 5 – bara suport a roţilor de transport şi de limitare a adâncimii de lucru ; 6 – roţi ; 7 – cilindrul hidraulic (de forţă) ce acţionează asupra mecanismului de ridicare a grapei din poziţie de transport în poziţie de lucru şi invers ; 8 – mecanismul de trecere a grapei din poziţie de transport în poziţie de lucru şi invers ; 9 – dispozitivul de tracţiune ; 10 – răzuitor ; 11 – dispozitivul de reglare a orizontalităţii cadrului ; 12 – furtunul pentru conducerea uleiului ; 13 – bucşe de distanţare ; 14 – bolţuri de reglare a unghiului de atac al bateriilor cu discuri

După destinaţia lor grapele cu discuri pot fi pentru culturi de câmp, pentru vii,

pentru livezi. Grapele pot fi folosite pentru condiţii de lucru uşoare, mijlocii şi grele, pe

terenuri plane şi în pantă. Deosebirile între grape, din acest punct de vedere sunt numai în

ceea ce priveşte dimensiunile discurilor, dispozitivul de cuplare la tractorul cu care se

27

lucrează şi greutatea ce revine pe un disc. Discurile sunt concave, cu muchia lisă (fig. 7, a) sau crestate (fig. 7, b). Cele crestate au o acţiune mai energică asupra solului şi patinarea lor faţă de sol este mai redusă

b) Grape cu colti. Colţii pot avea diferite forme (fig. 57), în funcţie de destinaţia pe care o au grapele cu colţi. Pentru grăparea solului cu rezistenţă diferită la adâncimi normale, se utilizează colţi cu secţiunea pătrată şi vârful drept ; pentru adâncimi mai mari şi pentru pajişti se folosesc colţi cu secţiunea pătrată şi cu vârful curbat (Fig. 8, a) ; pentru grăparea solurilor, cu rezistenţă mică, a semănăturilor, a terenului tasat sau modelat, se folosesc colţi cu secţiune circulară sau eliptică (fig. 8, b), iar pentru grăparea energetică şi la adâncimi mari a pajiştilor, se folosesc colţi în formă de lame tăietoare (fig. 8, c).

adâncimi mari a pajiştilor, se folosesc colţi în formă de lame tăietoare (fig. 8 , c).

Fig. 7. - Forma discurilor

adâncimi mari a pajiştilor, se folosesc colţi în formă de lame tăietoare (fig. 8 , c).

28

Fig. 8 - Forme de colţi de grape

c) Tavalugi. Destinaţia principală a tăvălugilor este de a tasa solul, reducând astfel gradul de afânare al acestuia, de a sfărâma bulgării existenţi la suprafaţa solului, de a distruge crusta formată, de a efectua o uşoară netezire a suprafeţei terenului, de a executa

o mărunţire mai pronunţată la suprefaţa solului şi o îndesare în profunzime a acestuia, de

a presa culturile folosite ca îngrăşământ verde şi gunoiul de grajd, pentru a uşura lucrările

de încorporare a acestora în sol, precum şi de a presa unele culturi agricole în primăvară, când datorită îngheţurilor şi dezgheţurilor repetate, plantele răsărite s-au desprins de sol, pentru a realiza un contact mai intim între acestea şi sol.Fig.9.

realiza un contact mai intim între acestea şi sol. Fig.9. Fig. 9. - Principalele părţi componente

Fig. 9. - Principalele părţi componente ale secţiilor de tăvălugit :

a – secţie de tăvălug cu suprafaţa organului de lucru netedă ; 1 – cilindru ; 2 gura de umplere cu apă sau cu nisip a cilindrului ; 3 – rama secţiei ; 4 – dispozitivul de tracţiune ; b – secţia unui cilindru de tăvălug cu suprafaţa denivelată : 1 – manta netedă a cilindrului ; 2 – mantaua denivelată a cilindrului ce se montează peste mantaua netedă ; 3 – axul cilindrului

Clasificarea tăvălugilor se face în funcţie de profilul suprafeţei active a organelor de lucru. Din acest punct de vedere se deosebesc :

tăvălugi cu suprafaţa activă a orgenelor de lucru netedă (fig. 9) ;

tăvălugi cu suprafaţa activă a orgenelor de lucru denivelată (fig. 10).

29

Fig. 10 - Secţii de tăvălugit cu suprafaţa organului de lucru denivelată : a –

Fig. 10 - Secţii de tăvălugit cu suprafaţa organului de lucru denivelată :

a de tip cu inele groase ; b de tip cu Cambridge ; c de tip Croskill ; d – de tip inele subţiri ; 1 – organele de lucru ; 2 – rama secţiei ; 3 – dispozitivul de tracţiune

d)Combinatoare. Combinarea organelor de lucru este foarte variată, putându-se cupla câte două sau trei tipuri de organe de lucru de la grape, cultivatoare şi tăvălugi. Cele mai frecvente tipuri de combinatoare (fig. 11) folosite sunt:

- combinatorul format din cultivatorul destinat pentru cultivaţie totală, echipat

cu săgeţi cu aripi egale şi grapă rotativă cu vergele, prevăzută de obicei cu două baterii ;

- combinatorul format din cultivatorul destinat pentru cultivaţie totală (fig.11, a)

echipat cu gheare de suport elastic 1 şi grapa rotativă cu vergele 2, prevăzută de obicei cu două baterii ;

- combinatorul cu discuri 1 şi cultivatorul cu săgeţi cu aripi egale înguste 2, folosite pe cadrul 3 sprijinit pe două roţi (fig. 11, b) ;

- combinatorul format dintr-un cultivator destinat pentru cultivaţie totală,

echipat cu dălţi sau gheare pe suporţi elastici, o grapă rotativă cu vergele cu două baterii şi un tăvălug inelar. Aceste combinatoare se recomandă în special pentru pregătirea terenului în vederea semănatului la culturile de legume, sfeclă de zahăr, ierburi şi pregătirea terenului în vederea semănatului la culturile de câmp.

30

Procesul de lucru al acestor combinatoare este determinat de maşinile componente. Aşadar înafară de combinatoare, se folosesc şi maşinile combinate de prelucrat solul, care execută la o trecere mai multe lucrări diferite. Cele mai frecvente combinaţii sunt între freze şi maşini de semănat, între grape oscilante şi maşini de semănat sau între grape sau combinatoare şi maşini de erbicidat. e) Masini de sapat gropi. Principala destinaţie a acestei categorii de maşini este săparea gropilor în vederea plantării viţei de vie, a puieţilor de pomi şi a stâlpilor, a aracilor şi executarea gropilor pentru scurgera apelor care stagnează la suprafaţa solurilor impermeabile. Gropile care pot fi executate cu aceste maşini au următoarele dimensiuni :

adâncimea între 400 şi 800 mm şi diametrul între 250 şi 1000 mm. Maşinile de săpat gropi se clasifică :

după modul de executare a gropilor : maşini de săpat gropi centric şi excentric faţă de axa tractorului ;

după funcţionare : maşini cu funcţionare continuă sau discontinuă a burghiului, maşini cu avans liber sau forţat al burghiului ;

după acţionare : maşini de săpat gropi tractate sau purtate, acţionate de la priza de putere, hidrostatic sau cu motor propriu de acţionare. Celel mai răspândite tipuri de maşini de săpat gropi sunt cele universale, purtate şi acţionate de la priză, cu funcţionare discontinuă şi cu avans liber sau forţat al burghiului.

Fig.12.

31

Fig. 102 - Combinatoare 32

Fig. 102 - Combinatoare

32

- acţiune discontinuă şi cu avans forţat al burghiului Fig. 12. Maşinăde săpat gropi purtată

- acţiune discontinuă şi cu avans forţat al burghiului

Fig. 12.

Maşinăde săpat gropi purtată acţionată de la priza de putere universală cu

2 Maşini pentru administrarea îngrăşămintelor În general, după

natura lor, îngrăşămintele care sunt administrate cu maşini sunt minerale şi organice. Îngrăşămintele minerale se prezintă sub formă solidă în stare pulverulentă, cristalizată sau granulată — azotat de amoniu, sulfat de amoniu, azotat de sodiu, sulfat de potasiu, sare potasică, superfosfat, făină de fosfaţi — şi sub formă lichidă — ape amoniacale, amoniac anhidru, amoniacaţi etc. Îngrăşămintele organice se prezintă sub formă solidă (gunoi de grajd, compost, turbă etc.) şi sub formă lichidă (must de grajd, urină etc.). Amendamentele, piatra de var, gipsul, marna etc. se prezintă sub formă solidă, în stare măcinată (concasată). Administrarea îngrăşămintelor şi a amendamentelor se poate face prin împrăştierea lor pe suprafaţa solului sau prin încorporare în sol, în cantităţi stabilite de agrotehnică cu scopul de a mări fertilitatea solului şi a asigura plantelor substanţe necesare pentru buna lor dezvoltare. Destinaţia principală a maşinilor este de a asigura o repartizare uniformă a îngrăşămintelor sau a amendamentelor pe sol sau în sol, în cantităţi constante la unitatea de suprafaţă, conform cerinţelor stabilite de agrotehnică, în funcţie de sol şi cultură,

33

specific

fiecărui

fel

de

îngrăşământ

sau

amendament

utilizat.

fiecărui fel de îngrăşământ sau amendament utilizat. Fig. 13. — Schema unei maşini pentru admnistrat

Fig. 13. — Schema unei maşini pentru admnistrat îngrăşăminte minerale solide, de tip tractat cu aparat de distribuţie de tip centrifugal :

1 — şasiul ; 2 — suportul cutiei (buncărului) ; 3 — cutia (buncărul) rezervorului ; 4 —

osia :

5 — roţi pneumatice în tandem oscilant ; 6 — bara de tracţiune ; 7 — cric pentru suportul barei de tracţiune ; 8 — discul aparatului de distribuţie ; 9 — transmisia cardanică ; 10 — dispozitivul de cuplare a transportorului de pe f'undul cutiei 1a axul de acţioatare

Clasificarea cea mai uzuală este după felul materialului pe care îl administrează. Din acest punct de vedere, maşinile se clasifică în :

- maşini pentru administrat îngrăşăminte minerale solide şi amendamente (fig.

13);

- maşini pentru administrat îngrăşăminte organice solide (fig.14.) ;

- maşini pentru administrat îngrăşăminte lichide, minerale şi organice(fig.15) ;

- maşini pentru sfărâmat şi cernut îngrăşăminte minerale solide ;

- maşini pentru încărcat îngrăşărninte şi amendamente ;

- maşini pentru sfărâmat şi încărcat îngrăşăminte şi amendamente. După modul cum se administrează îngrăşămintele, maşinile se clasifică în :

34

— maşini care împrăştie îngrăşăminte sau amendamente pe suprafaţa solului ; maşini care încorporează în sol îngrăşămintele, la diferite adâncimi, separat sau concomitent, cu executarea altor lucrări (semănat, prăşit, afânarea solului etc.). Maşinile se mai clasifică după felul tracţiunii, în maşini cu tracţiune mecanică (semipurtate, purtate sau montate pe avioane sau elicoptere) şi cu tracţiune animală.

pe avioane sau elicoptere) şi cu tracţiune animală. Fig.14. Maşina pentru administrat îngrăşă minte

Fig.14. Maşina pentru administrat îngrăşăminte organice solide.a)orizontala, b)verticala

Îngrăşămintele organice lichide se împrăştie pe suprafaţa solului cu maşini de tipul remorcilor cisterne, compuse dintr-un şasiu susţinut pe două roţi, pe care se montează o remorcă, o pompă centrifugă, o pompă cu vacuum, filtre, dispozitive de împrăştiere, conducte, sorb, robinete, furtunuri, mecanisme de comandă şi transmisie. Îngrăşământul organic lichid (mustul de grajd), colectat în bazine de colectare, amplasate lângă adăposturile de animale, este scos de maşină, transportat şi împrăştiat

35

pe sol (fig. 15.).

pe sol (fig. 15.). Fig. 15. — Schema procesului de lucru al unei remorci cisterne pentru

Fig. 15. — Schema procesului de lucru al unei remorci cisterne pentru împrăştierea îngrăşămintelor organice lichide :

a — alimentarea maşinii ; 1 — cisternă ; 2 — pompă de vacuum ; 3 — conductă de alimentare : 4 — conductă de sorb ; 5 — robinet ; h adâncimea maxima a fosei (7 m) ; b — împrăştierea lichidului ; 1 — cisternă ; 2 — pompă centrifugă ; 3, 4 robinete ; 6 filtru ; 7 — conductă internă de refulare ; 8 — conductă externă de refulare ; 9 aspensor ; c — împrăştierea lichidului mai vâscos ; 1 — cisternă ; 2 — pampa ; 3 — conductă ; 4 — aspersor ; 5, 6 robinete ; d — descărcarea lichidului din cisternă : 1 — pompa centrifuga ; 2 — cisternă ; 3 — conductă interioară de refulare ; 4 — conductă de golire

Cisterna se umple cu lichid, prin intermediul pompei cu vacuum, care creează în acelaşi timp şi o presiune în cisternă, în scopul golirii acesteia. Pompa centrifugă serveşte pentru refularea lichidului către dispozitivele de împrăştiere, care sunt aspersoare sau palete deflectoare.

Filtrele au rolul de a filtra lichidul pentru a se evita înfundarea pompelor şi a aspersoarelor.

Adâncimea maximă de la care se poate alimenta o astfel de maşină este de circa 7 m.

În agricultură se folosesc remorci cisterne de tip RCU 4 care au o capacitate a

36

cisternei de 4 m3, un debit al pompei centrifuge de 2 m3/min, la o turaţie de 3 280 rot/min, iar pompa de vacuum creează o depresiune de circa 8,5 N/cm2 (0,85

kgf/cm2).

37

3 Maşini de semănat şi plantat

Maşinile de semănat sunt folosite la semănatul culturilor agricole. Lucrarea executată de maşinile de semănat constă în repartizarea uniformă a seminţelor pe unitatea de suprafaţă şi îngroparea acestora la o adâncime stabilită, în funcţie de cerinţele fiecărei culturi.

După metoda de semănat, maşinile de semănat se pot clasifica în două grupuri, reprezentate prin :

maşini de semănat în rânduri ; maşini de semănat în cuiburi. Maşinile de semănat în rânduri sunt folosite pentru semănatul cerealelor păioase, legumelor. inului, cânepei, ierburilor etc. Aceste maşini efectuează semănatul în rânduri, de obicei la distanţa între rânduri de 12-15 cm. Ele pot efectua semănatul în rânduri şi la distanţe mai mari sau semănatul în benzi.

Maşinile de semănat în cuiburi sunt folosite pentru semănatul culturilor prăşitoare : porumb, soia, fasole, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui etc. Aceste maşini realizează îngroparea în sol, la fiecare cuib, a unei seminţe sau a unui grup de 2 - 3 seminţe.

Datorită faptului că aceste maşini asigură semănatul la distanţe între cuiburi pe rând aproximativ constante (cu abateri mici de la distanţa reglată) şi acelaşi număr de seminţe în fiecare cuib, ele se mai numesc maşini de semănat de precizie.

După destinaţie, maşinile de semănat pot fi : universale, speciale şi combinate.

Maşinile de semănat universale sunt folosite pentru semănatul mai multor culturi, în rânduri sau în cuiburi. Acest grup de maşini este cel mai raspândit. Maşinile de semănat speciale sunt folosite numai pentru semănatul unor anumite culturi (de ex : bumbac, sfeclă, legume, ierburi etc.). Maşinile de semănat combinate realizează semănatul concomitent cu executarea

38

uneia sau a mai multor lucrări. Astfel există : maşini combinate de semănat şi încorporat îngrăşăminte ; maşini de semănat şi aplicat erbicide ; maşini de semănat, încorporat îngrăşăminte, încorporat insecticide şi aplicat erbicide. Pentru efectuarea mai multor operaţii, concomitent cu semănatul au fost create agregate combinate de pregătire a solului, semănat, aplicat îngrăşăminte, insecticide şi erbicide. Maşinile de semănat pot fi tractate sau purtate.

3.1. Maşini de semănat în rânduri

Maşina de semănat este formată dintr-un cadru, susţinut pe două roţi, pe care şi de care sunt montate următoarele părţi componente : cutia de seminţe cu aparatele de distribuţie, tuburile de conducere a seminţelor, brăzdarele, transmisia pentru acţionarea aparatelor de distribuţie şi marcatoare.

În figura 16. se arată schema unei maşini de semănat purtate. De cadrul 1 al maşinii, prevăzut cu triunghiul de prindere 2, sunt montate

următoarele părti : cutia de seminţe 3, prevazută cu agitatorul de seminţ 4 şi aparatele de distribuţie 5, tuburile de conducere 6, brăzdarele 7 şi roţile 8. Acţionarea aparatelor de

distribuţie 5

se face de la una din roţile 3, prin întermediul unei transmisii. Pentru acoperirea

seminţelor şi netezirea solului este prevăzută grapa cu inele 9. Pentru afânarea solului tasat de roţile tractorului se prevăd scormonitoare ce se montează pe cadrul maşinii. Pentru conducerea agregatului de semănat în timpul lucrului, maşina este prevăzută cu două marcatoare, montate ărticulat de părţile laterale, din

şi

a

agitatorului

de

seminţe

1

este prevăzută cu două marcatoare, montate ărticulat de părţile laterale, din şi a agitatorului de seminţe

39

dreapta şi din stânga, ale cadrului.

Fig. 16. – Schema maşinii de semănat purtate

Trecerea în poziţia de transport a maşinii se face prin ridicarea acesteia, prin intermediul mecanismului de suspendare al tractorului. La trecerea maşinii din poziţia de transport în poziţia de lucru este necesar ca mai întâi roţile maşinii să atingă solul şi apoi brăzdarele să intre în sol. În acest scop, maşinile de semănat purtate se prevăd cu mecanisme de protejare a brăzdarelor 3.2. Maşini de semănat în cuiburi

Principalele părţi componente ale unei .maşini purtate de semănat în cuiburi sunt arătate în figura 17. Maşina este formată dintr-un cadru 1 care se sprijină în timpul lucrului pe două roţi 2, de care se montează secţiile de semănat. Cadrul 1 este prevăzut cu un triunghi de prindere 3. De cadrul 1 în părţile laterale, sunt montate cele două marcatoare. Secţiile de semănat se montează articulat de cadrul maşinii, putând astfel urmări denivelările terenului. Fiecare secţie de semănat este formată dintr-un cadru pe care sunt montate cutia de seminţe 4, aparatul de distribuţie 5, brăzdarul 6 şi roata de tasare-acţionare 7. Acţionarea aparatului de distribuţie se face de la roata de tasare- acţionare, prin intermediul unei transmisii cu lanţ. Această roată, pe lângă rolul de roată de acţionare, efectuează şi tasarea fâşiei în care s-a efectuat semănatul.În cazul maşinilor de semănat în cuiburi, 1-a care distribuţia seminţelor se face pneumatic, se prevede şi un ventilator exhaustor 8, care absoarbe aerul din camerele de depresiune ale aparatelor de distribuţie. Legătura dintre camerele de depresiune a aparatelor de distribuţie şi gura de ăspiraţie a ventilatorului exhaustor se face prin intermediul furtunurilor 9. Acţionarea ventilatorului exhaustor se face de la priza de putere a tractorului.

40

Fig. 17. — Schema maşinii de semănat în cuiburi Maşinile combinate de semănat în cuiburi

Fig. 17. — Schema maşinii de semănat în cuiburi

Maşinile combinate de semănat în cuiburi includ în componenţa lor şi alte părţi, în

funcţie de destinaţia acestora. Astfel, la maşinile combinate de semănat şi încorporat

îngrăşăminte, pe maşină se prevăd echipamente de încorporat îngrăşăminte, încorporarea

îngrăşămintelor făcându-se pe părţile laterale ale rândului de seminţe.

Aparatele cu distribuţie mecanică pot fi cu discuri cu orificii, cu discuri cu

alveole, cu tambur cu

alveole şi cu bandă cu orificii. În cazul acestor aparate, antrenarea seminţelor se face

prin intrarea acestora în orificii sau alveole. După intrarea seminţei în orificiu sau

alveolă, sămânţa este transportată şi evacuată spre brăzdar.

La aparatele cu distribuţie pneumatică, antrenarea seminţelor se face datorită creării în dreptul orificiilor unui disc a unei diferenţe de presiune.

În figura 18. se arată schema unui aparat cu distribuţie pneumatică Aparatul se

compune dintr-un disc 1 cu orificii circulare, dispuse la distanţe egale.

orificii circulare, dispuse la distanţe egale.

41

Fig. 18. – Aparat cu distribuţie pneumatică Discul 1 este dispus vertical, fiind montat pe

Fig. 18. – Aparat cu distribuţie pneumatică

Discul 1 este dispus vertical, fiind montat pe arboreal 2. Arborele 2 primeşte mişcarea de rotaţie în timpul lucrului de la roata de tasare-acţionare, printr-o transmisie cu lanţ . Într-o parte a discului se găsaşte camera de alimentare 3, în care se află seminţele. În această cameră este presiune atmosferică. În cealaltă parte a discului este un corp prevăzut cu cameră de depresiune 4. Această cameră reprezintă o cavitata circulară dispusă în zona orificiilor (marginile camerei de depresiune sunt reprezentate punctat). Camera 4 este legată prin intermediul conductei 5 la un ventilator exhaustor. Ventilatorul exhaustor aspiră permanent aer din camera 4. Ca urmare, în această cameră se crează o depresiune.

Datorită faptului că între cele două părţi ale discului se creează o diferenţă de presiune, în timpul funcţionării aparatului, spre fiecare orificiu al discului va fi presată câte o sămânţă. Fiecare sămânţă se va menţine în dreptul orificiului atâta timp cât va exista diferenţa de presiune, respectiv cât orificiul se va găsi în zona camerei de depresiune. Discul rotindu-se, seminţele antrenate de orificii vor fi scoase din camera de alimentare. În partea inferioară a aparatului terminându-se camera de depresiune, presiunea între cele două părţi ale discului se va egala. Ca urmare, seminţele, sub

42

acţiunea greutăţii proprii, se vor desprinde de pe disc şi vor cădea în brăzdar. Pentru agitarea seminţelor este prevăzută rozeta 6, montată pe arborele 2. Îndepărtarea surplusului de seminţe antrenate de orificii se face cu ajutorul furcii 7.

Maşinile echipate cu astfel de aparate se prevăd cu discuri cu diametrul orificiilor diferit, pentru a putea semăna seminţe de dimensiuni diferite. De asemenea, aceste aparate se prevăd cu discuri cu număr de orificii diferite.

3.3. Maşini de plantat tuberculi Maşinile de plantat tuberculi sunt folosite pentru plantarea tuberculilor de cartofi.Procesul de lucru consta in:deschiderea rigolei în sol la adâncimea necesară, distribuirea şi introducerea tuberculilor în rigolă şi acoperirea acestora cu sol.Acoperirea se poate face cu bilonare când de-a lungul rândului plantat se formează un bulon continuu sau fără bilonare când terenul rămâne plat. Maşinile de plantat tuberculi, în funcţie de modul de alimentare al aparatului de plantat pot fi:

-cu alimentare mecanică a aparatului de plantat - cu alimentare manuală a aparatului de plantat. Majoritatea maşinilor de plantat sunt prevăzute cu aparate de plantat cu alimentare mecanică.Maşinile de plantat cu alimentare manuală se folosesc pentru plantarea tuberculilor încolţiţi. Pot fi maşini cu tracţiune mecanică, putând fi tractate, purtate sau semipurtate. În figura 19 se arată schema unei secţii de plantat.Aceasta este formată din cutia de tuberculi 1, aparatul de plantat tuberculi 2, brăzdarul 3 pentru deschiderea rigolei şi două discuri 4 pentru acoperirea tuberculilor şi formarea bilonului. Aparatul de plantat este format dintr-un lanţt 5 pe care sunt montate cupele 6.Lanţul cu cupe este montat pe două roţi de lanţ 7 şi 8.Aparatul de plantat este acţionat de la roata de acţionare 9 prin intermediul unei transmisii cu lanţ.

43

  Fig.19 Schema sectiei de plantat tubercule 3.4. Maşini de plantat răsaduri Maşinile de plantat
 

Fig.19

Schema

sectiei

de

plantat

tubercule

3.4. Maşini de plantat răsaduri Maşinile de plantat răsaduri sunt folosite pentru plantarea in câmp a răsadurilor de roşii, varză, ardei, tutun etc., iniţial crescute în sere sau solarii. Unele maşini de plantat răsaduri se adaptează pentru plantarea răsadurilor crescute in ghivece nutritive, precum şi a butaşilor. Lucrarea de plantat răsaduri constă din executarea următoarelor operaţii :

deschiderea rigolei în care urmează a fi plantat răsadul, introducerea răsadului în rigolă, udarea si fixarea răsadului în sol. Introducerea răsadului în rigolă se face de aparatul de plantat. Introducerea răsadului în aparatul de plantat se face manual de muncitorul plantator. Maşinile de plantat răsaduri pot fi tractate sau purtate.

4. Maşini pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor

Maşinile de stropit se folosese pentru aplicarea prin stropire pe suprafaţa plantelor şi a solului a pesticidelor lichide (fungicide, insecticide şi erbicide). Ele efectuează dispersarea (pulverizarea) substanţelor chimice lichide, sub formă de soluţii, suspensii sau emulsii, în picături fine ce sunt dirijate pe suprafaţa plantelor sau a solului. Unele maşini de stropit sunt folosite pentru dezinfecţia adăposturilor de animale

4.1.Clasificarea maşinilor de stropit

44

După destinaţie, maşinile de stropit pot fi : pentru culturi de câmp şi legume ; pentru vii ; pentru livezi şi universale. Maşinile de stropit cu destinaţie universală se prevăd cu echipamente de lucru pentru stropit in culturi de câmp, în livezi şi în vii. După modul de pulverizare a soluţiilor toxice, maşinile de stropit pot fi : cu pulverizare hidraulică, cu pulverizare pneumatică, cu pulverizare mecanică şi cu pulverizare combinată (hidropneumatică)

Maşinile de stropit pot fi cu tracţiune animală sau cu tracţiune rnecanică — tractate sau purtate. Există echipamente de stropit ce se montează pe avioane sau elicoptere 4.2. Părţile componente şi principiile de funcţionare ale maşinii de stropit

În general, o maşină de stropit este formată dintr-un cadru, pe care şi de care se montează următoarele părţi : rezervor de lichid, pompă, filtru, dispozitive de pulverizare a lichidului şi organe de reglare a presiunii sau a debitului. Legătura între rezervor, pompă şi celelalte organe se face prin intermediul unor conducte şi furtunuri. În figura 20. se arată schema unei maşini de stropit cu pulverizare hidraulică. Principalele părţi componente ale acestei maşini sunt : rezervorul de soluţie 1, pompa 2 şi dispozitivul de pulverizare 3. Pentru filtrarea solulţiei este prevăzut filtrul 4. Pentru indicarea presiunii este prevăzut manometrul 5, iar limitarea presiunii se face prin interrnediul supapei de sigurantă 6. Din rezervorul 1, lichidul este aspirat: de pompa 2 (robinetul 7 fiind deschis) şi refulat de aceasta în corpul de distribuţie S. Din corpul de distribuţie, o parte din lichid este dirijat spre dispozitivul de pulverizare 3, iar altă parte este dirijată prin conducta 9 spre rezervor. Această parte de lichid ser- veşte pentru agitarea soluţiei din rezervor. Lichidul dirijat spre dispozitivul de pulverizare trece prin filtrul 4 şi robinetul 10. Maşinile cu pulverizare hidraulică funcţionează la presiuni de 5 —25 daN/cm2. Principalele tipuri de pompe folosite la aceste maşini sînt: pompe cu pistoane şi pompe cu role. Întrucît pompele cu piston dau un debit pulsatoriu, la maşinile prevăzute cu astfel de pornpe se prevăd şi canLere de egalizare a presiunii. În figura 185 punctat este reprezentată camera de egalizare a presiunii 11.

45

Dispozitivul de pulverizare, în cazul acesor maşini, este format dintr-o teavă (sau mai multe ţevi reunite) pe care sunt fixate capetele de pulverizare. Aceste capete de pulverizare sînt prevăztate cu orificii calibrate (duze).

pulverizare sînt prevăztate cu or ificii calibrate (duze). Fig. 20. — Schema maşinii de stropit cu

Fig. 20. — Schema maşinii de stropit cu pulverizare hidraulică

În figura 186 se arată schema unei maşini de stropit cu pulverizare pneumatică, formată din rezervorul de lichid 1, pompa 2, corpul de distribuţie 3, filtrul 4 ; ventilatorui 5 şi dispozitiv ul de pulverizare 6. Pulverizarea pneumatică se realizează datorită vitezei curentului de aer. Aerul deplasându-se cu viteze mari (70 —150 m/s) acţionează asupra lichidului ce iese din ţeava 8. Ca urmare, se realizează dispersarea lichidului in picături, care, cu ajutorul curentului aer sunt transportate spre plante. În figura 187 se arată schema unei maşini de stropit cu pulverizare mecanică. În acest caz, lichidul (soluţie sau suspensie uleioasă) din rezervorul 1 este adus prin interrnediul pompei 2 la dispozitivul de pulverizare 3. Aducerea lichidului la dispozitivul de pulverizare se face la presiune mică. (0,2-0,7 daN/cm2). Dispozitivul de pulverizare este format din două discuri suprapuse, prevăzute cu ondulaţii. Pulverizarea mecanică se, realizează sub acţiunea forţei centrifuge. Lichidul adus pe discuri este antrenat în mişcarea de rotaţie a acestora.

46

4.3. Maşini de tratat seminţe Maşinile de tratat seminţe se folosesc pentru executarea tratamentelor de

4.3.Maşini de tratat seminţe

Maşinile de tratat seminţe se folosesc pentru executarea tratamentelor de

dezinfectare a seminţelor pe cale chimică, folosind substanţe toxice lichide sau sub formă

de praf.

Tratarea seminţelor poate fi uscată, semiumedă sau umedă. Tratarea uscată constă

în acoperirea suprafeţei seminţelor cu substanţe toxice sub forma de praf. În cazul tratării

umede, seminţele sint umectate complet, fiincl introduase în soluţie toxică. Tratarea

semiumedă a seminţelor constă în umezirea parţială a acestora cu soluţii toxice.

Maşinile de tratat seminţe, în funcţie de metoda de tratare folosită, pot fi : pentru

tratare uscată, tratare semiumedă, tratare umedă sau combinate.

Maşinile combinate de tratat seminţe efectuează de obicei fie tratarea uscată, fie

tratarea semiumedă a seminţelor.

5. Maşini pentru recoltat cereale păioase

. Procesul de recoltare a cerealelor păioase cuprinde următoarele operaţii : tăiatul plantelor (seceratul), desprinderea boabelor din spice şi separarea acestora de părţile păioase (treieratul plantelor), curăţarea boabelor de impurităţi, colectarea şi transportul produselor rezultate (boabe, pleavă, paie, etc.).

47

Recoltarea cerealelor păioase cu mijloace tehnice se face prin două metode : metoda de recoltare divizată şi metoda de recoltare directă. Metoda de recoltare divizată constă în aceea că operaţiile sunt executate în două sau mai multe faze, folosind în acest caz maşini diferite :

vindroverul pentru tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă şi combina pentru cereale prevăzută cu adunător-ridicător de brazde, pentru treieratul plantelor. Metoda de recoltare directă se efectuează într-o singură fază cu o singură maşină, adică cu combina, care execută toate operaţiile de tăiere a plantelor la coacerea deplină, treieratul lor, curăţarea boabelor de impurităţi, colectarea boabelor în saci sau în buncăr şi lăsarea paielor şi a plevei pe câmp. Paiele, în general, sunt adunate din brazdă şi se balotează cu presa pentru balotat paie şi fân, iar pleava se colectează în saci. Metoda de recoltare directă cu combina este metoda cea mai folosită în agricultură, datorită avantajelor pe care le prezintă : pierderi minime de boabe, capacitate de lucru ridicată, consum redus de energie, cost mai scăzut etc.

5.1. Clasificarea combinelor pentru cereale păioase

Combinele sunt folosite pe scără largă în procesul recoltării cerealelor păioase şi se clasifică după mai multe criterii. - După modul de deplasare, combinele pentru recoltatul cerealelor păioase pot fi : tractate, purtate şi autodeplasabile. Combinele tractate pot fi acţionate de motor propriu sau de la priza de putere a tractorului. Combinele purtate sunt montate pe tractor sau pe şasiuri autodeplasabile, construite special în acest scop. Combinele autodeplasabile au motor propriu, care serveşte atât la deplasarea maşinii acţionând organele de rulare cât şi la acţionarea organelor de lucru. — După fluxul tehnologic (circuitul plantelor) se cunosc : combine cu circuit direct şi combine cu circuit indirect. La combinele cu circuit direct, deplasarea plantelor de la aparatul de tăiere la aparatul de treier se face direct, fără să-şi modifice direcţia. La aceste combine deplasarea plantelor se poate face longitudinal, adică paralel cu direcţia de înaintare a maşinii atunci când aparatul de tăiere este montat frontal, în faţa combinei sau transversal, adică perpendicular pe direcţia de înaintare a maşinii, atunci când aparatul de tăiere este montat lateral, iar transportorul de plante tăiate este perpendicular pe direcţia de deplasare a maşinii. La combinele cu circuit indirect, deplasarea plantelor de la aparatul de tăiere la aparatul de treier se schimbă. Deplasarea plantelor în combinele cu circuit indirect, indică forma generală a maşinii şi ca urmare se cunosc combine în formă de L sau de T.

48

5.2. Combine autodeplasabile pentru recoltat cereale păioase

. Combina autodeplasabilă execută concomitent seceratul cerealelor, treieratul lor, curăţarea şi colectarea boabelor într-un buncăr. De asemenea, efectuează descărcarea boabelor din buncăr în mijloa cele de transport, ce se deplasează paralel cu combina. La această combină, în locul secerătorii se pot monta diferite echipamente :

pentru recoltarea ştiuleţilor, pentru recoltarea integrală a porum bului, pentru recoltarea florii soarelui şi a altor culturi (diferiţi seminceri, orez, soia, mazăre, sorg etc.).

Construcţia. Combina (fig. 23.) este formată din secerătoare, batoză, buncăr de boabe, cadru, sistem de rulare cu roţi cu pneuri, motor, transmisie pentru deplasare şi pentru acţionarea organelor în mişcare, instalaţie hidraulică, instalaţie

conducere.

electrică

şi

cabină

de

instalaţie conducere. electrică şi cabină de Fig. 23. — Combina pentru recoltarea cerealelor păioase

Fig. 23.Combina pentru recoltarea cerealelor păioase Gloria C-12 1 rabator ; 2 aparat de tăiere ; 3 — transportor elicoidal.; 4 transportor cu lanţuri şi racleţi ; 5 — bătător ; 8 — contrabătător ; 7 — postbătător ; 8 — scuturător ; 9 — transportor oscilant; 10 — sită cu jaluzele ; 11 — sită cu orificii ; 12 elevator de boabe ; 13 transportor cu melc pentru spice ; 14 elevator cu spice ; 15 sitele curăţirii a II-a; 16 grohoitor ; 17 elevator de boabe ; 18 buncăr de boabe ; 19 — transportor cu melc de boabe ; 20 ventilatorul curăţirii I ; 21 — ventilatorul curăţirii a II-a

Secerătoarea (hederul) combinei (fig. 24) este montată articulat la batoză prin două lagăre şi prin doi cilindri hidraulici pentru reglarea poziţiei hederului în plan vertical. De asemenea, lateral are câte un arc spiral pentru reducerea apăsării platformei pe sol şi trecerea ei uşoară peste denivelări. Secerătoarea este alcătuită din separatoare de lan, rabator, aparat de tăiere, transportor elicoidal, transportor central cu lanţuri şi racleţi şi platforma propriu-zisă. Separatoarele de lan 1 de tip oscilant, demontabile, au rol de copiere

49

a terenului şi de delimitare a porţiunii ce intră la secerat. Ele sunt construite dintr- un schelet de ţeavă şi tablă. Separatoarele de lan sunt formate dintr-o parte fixă şi una mobilă (reglabilă) 2 ce este articulată în prelungirea celei fixe şi demontabilă în timpul transportului. Rabatorul 3 de tip excentric are palete articulate cu manivele şi degete elastice 4 demontabile. Excentricul pe care se prind manivelele paletelor asigură aceeaşi înclinare a degetelor pe tot timpul rotirii. Prin aceasta, degetele pătrund în lan, fără să producă scuturarea plantelor, asigură reţinerea plantelor în timpul tăierii şi le descarcă după tăiere la transportorul elicoidal. Rabatorul este prevăzut cu doi cilindri hidraulici pentru reglarea lui în plan vertical şi un cilindru hidraulic pentru reglarea lui în plan orizontal. Rabatorul este acţionat printr-o transmisie cu lanţ

Raba torul este acţionat printr - o transmisie cu lanţ Fig.24.Seceratoarea (hederul) Aparatul de tăiere, de

Fig.24.Seceratoarea (hederul) Aparatul de tăiere, de tip normal 5 este acţionat de un mecanism cu şaibă oscilantă 6. Îmbinarea dintre braţul mecanismului cu şaibă oscilantă şi capul cuţitului se face prin şurub şi pastile de cauciuc 7. Aparatul de tăiere este format dintr-o parte fixă şi o parte mobilă. Partea fixă (fig. 25) este alcătuită dintr-o bară-suport 1, pe care se montează degetele 2 prevăzute cu placa contratăietoare 3 cu marginile ascuţite sau cu zimţi orientaţi înapoi. De asemenea, există plăcile de ghidare 4 montate pe bara-suport 1, care ghidează cuţitul în mişcarea pe care o face, împiedicând deplasarea lui în plan vertical. La unele combine aparatul de tăiere are plăcuţele de fricţiune 5 (de uzură) montate sub plăcile de ghidare 4. Partea mobilă a aparatului de tăiere (cuţitul) este formată din lamele tăietoare 6 fixate prin nituire pe o bară-suport 7. Această bară-suport se montează printr-o arliculaţie sferică la biela mecanismului de acţionare. Transportorul elicoidal preia plantele tăiate de la rabator, le strânge spre partea centrală şi le dirijează la transportorul central cu lanţuri şi racleti. Transportorul elicoidal (fig. 27) este format din trei părţi : două spire laterale, una înfăşurată pe dreapta, iar cealaltă înfăşurată pe stânga şi o carcasă cu degete escamotabile. Cele trei părţi formează un ansamblu comun ce se roteşte în jurul unui ax fix 1. În partea din mijloc, se găseşte axul 2, fixat de primul ax prin intermediul unor

50

coturi (manivele). Pe axul 2 sunt articulate patru rânduri de degete 3, care prin intermediul unor bucşe articulate la carcasă trec şi ies la exterior. Axul 2 este fix, de aceea, prin rotirea carcasei, degetele ies la exterior şi antrenează plantele aduse de spirele melcului, către transportorul central cu lanţuri şi racleţi.

către transportorul central cu lanţuri şi racleţi. Fig.25. Aparat de taiere a) parti componente b)degetul

Fig.25. Aparat de taiere a) parti componente b)degetul

Transportorul central cu lanţuri şi racleţi 4 (fig. 27) transportă plantele la aparatul de treier. Acest transportor este format din carcasă asamblată prin sudură şi şuruburi, tambur anterior, tambur posterior şi două lanţuri cu racleţi. Tamburul anterior împreună cu lagărele sunt libere şi flotante prin tije şi resorturi, ceea ce îi permite să se ridice sau să se coboare în funcţie de cantitatea de material ce se găseşte între partea inferioară 7 a carcasei şi racleţi. Carcasa este prevăzută cu capac de vizitare în partea superioară şi jgheab de colectare a pietrelor şi altor corpuri străine grele în partea inferioară. Transportorul central cu lanţuri şi racleţi 4 (fig. 27) transportă plantele la aparatul de treier. Acest transportor este format din carcasă asamblată prin sudură şi şuruburi, tambur anterior, tambur posterior şi două lanţuri cu racleţi. Tamburul anterior împreună cu lagărele sunt libere şi flotante prin tije şi resorturi, ceea ce îi permite să se ridice sau să se coboare în funcţie de cantitatea de material ce se găseşte între partea inferioară 7 a carcasei şi racleţi. Carcasa este prevăzută cu capac de vizitare în partea superioară şi jgheab de colectare a pietrelor şi altor corpuri străine grele în partea inferioară.

51

Fig. 26 — Procesul de tăiere al cuţitului Fig. 27 — Transportor elicoidal şi transportor

Fig. 26Procesul de tăiere al cuţitului

Fig. 27— Transportor elicoidal şi transportor cu lanţuri şi racleţi

Batoza combinei este formată din aparat de treier, postbătător, transportor oscilant, scuturător, două curăţiri, transportoare elicoidale şi elevatoare de boabe şi spice.

Aparatul de treier (fig. 28) este format din bătătorul 1 cu şine riflate stânga-dreapta, montate pe patru rozete fixate pe arborele bătătorului şi contrabătătorului 2 de tip grătar cu zece şine prevăzut la partea anterioară cu jgheab pentru colectarea paielor şi cu un mecanism de reglare a poziţiei faţă de bătător. Acest mecanism constă din patru bolţuri (două de intrare şi două de ieşire din aparatul de treier) ce pot fi deplasate în orificiile alungite de pe carcasa batozei cu ajutorul a doi tiranţi prevăzuţi cu şurubul 3 şi manivela 4. Postbătătorul 5 este alcătuit dintr-un cilindru prevăzut la exterior cu şase palete de antrenare din tablă. Între postbătător şi bătător, deasupra lor, se găseşte un

52

transportor elicoidal 6 pentru returul de spice, a cărei carcasă poate ocupa două poziţii de descărcare a spicelor pe bătător ca în figura 6 sau pe postbătător. În spatele postbătătorului se găseşte un paravan din pânză reglabil 7 cu ajutorul unui lanţ 8. Transmiterea mişcării la bătător se face printr-un variator de turaţie cu două curele trapezoidale, de la postbătătorul 5, care la rândul lui primeşte mişcarea de la motorul combinei. Transportorul oscilant 9 (fig. 28) este destinat a transporta vraful (boabe, pleavă şi paie scurte) căzute de la contrabătător spre curăţirea I. Acest transportor este format dintr-un plan în trepte 9 cu lăţimea egală cu a contrabătătorului. Mişcarea oscilantă a transportorului este dată de un mecanism bielă cu excentric. Pentru verificarea stării tehnice şi a modului de lucru a transportorului oscilant în partea stângă a bătătorului, pe carcasa combinei, se găseşte o fereastră de vizitare cu capac.

combinei, se găseşte o fereastră de vizitare cu capac. Fig.28 Aparatul de treier Scuturătorul 8 (fig.

Fig.28 Aparatul de treier

Scuturătorul 8 (fig. 23) este de tipul cu cai, în număr de patru, dispuşi în cinci trepte fiecare cu înălţimea de 16 cm şi montaţi pe doi arbori cotiţi. La partea inferioară sunt jgheaburi din tablă cu înclinare spre partea anterioară pentru a permite alunecarea boabelor, a plevei şi paielor scurte pe curăţirea I. Deplasarea paielor pe suprafaţa scuturătorului se face în salturile alternative ale cailor datorită arborilor cotiţi şi prin căderea materialului pe suprafaţa activă, în cascade. Pentru ca scututărorul să execute scuturarea paielor pe toată lungimea lui, paiele aruncate de postbătător se lovesc de paravanul din pânză reglabil 7 (fig. 28). Curăţirea I este formată dintr-un ventilator 1 cu palete din lemn, din sita superioară cu jaluzele reglabile 2, completată la partea terminală cu sita specială 3 (Closz) şi din sita inferioară cu orificii 4, schimbabilă, în funcţie de cultura ce se recoltează. Sub sita inferioară se găsesc două planuri înclinate 5, care converg spre melcul de boabe 6 şi melcul de spice 7. Pentru reglarea deschiderii sitelor superioare cu jaluzele şi cu lamele speciale (sita Closz) există manete la partea lor posterioară

53

Buncărul de boabe 18 (fig.23) este montat în spatele cabinei de conducere a combinei. El colectează boabele culturii respective şi le descarcă din mers sau la staţionar în mijlocul de transport.

Maşini pentru recoltat porumb

Metode de recoltat porumb pentru boabe. Recoltarea porumbului trebuie să înceapă când boabele au umiditatea de 27-28% şi să se termine înainte ca umiditatea boabelor să scadă sub 16-18 %. Recoltarea porumbului se face prin mai multe metode :

recoltarea ştiuleţilor şi depănuşarea lor cu culegătorul de ştiuleţi şi echipamentul de depănuşat, tulpinile de porumb recoltându-se ulterior ;

recoltarea porumbului sub formă de boabe cu ajutorul combinelor de cereale autodeplasabile, prevăzute cu culegător de ştiuleţi şi echipament de treier ; această tehnologie impune uscarea artificială a boabelor în vederea conservării şi depozitării lor ;

recoltarea integrală a porumbului cu combina autodeplasabilă, cu executarea concomitentă a tocării tulpinilor şi încărcarea boabelor în remorcă ;

recoltarea şliuleţilor nedepănuşaţi, cu combina de recoltat porumb, cu tocarea concomitentă a tulpinilor, depănuşarea realizându -se ulterior cu maşini pentru depănuşat. Alegerea tehnologiilor de recoltare a porumbului depinde de utilajele existente în unitatea agricolă şi de posibilitatea depozitării şi pă strării porumbului recoltat. Pentru păstrarea în pătule, porumbul poate să aibă umiditate mai ridicată de 27-28%, deoarece condiţiile de aerisire din timpul toamnei permit reducerea treptată a umidităţii. Păstrarea sub formă de boabe nu este recomandabilă, deoarece reducerea umiditătii pe cale artificială sub 16% necesită un consum de energie în plus. Se recomandă recoltarea sub formă de boabe, numai în cantităţi care pot fi uscate cu economie de combustibil sau care pot fi valorificate imediat. Cerinţele echipamentelor pentru recoltatul porumbului sunt următoarele :

să nu culce tulpinile de porumb ;

să nu sfărâme ştiuleţii ;

să nu producă desprinderea boabelor când are loc procesul de detaşare a ştiuleţilor ;

procentul de depănuşare a ştiuleţilor să fie de cel puţin 95 – 97 % ;

pierderile totale de boabe la recoltat să nu depăşească 3% ;

să nu rămână ştiuleţi nedetaşaţi de tulpină adică detaşarea să se facă în proporţie de 100%;

maşinile care recoltează şi tulpinile, trebuie să le taie la înălţimea maximă de 10 — 15 cm de la sol şi să le toace la lungimea de maximum 4 cm. Aceste culegătoare de ştiuleţi sunt destinate să echipeze combina autopropulsată C-12 pentru detaşarea ştiuleţilor de pe tulpinile de porumb în vederea recoltării porumbului sub formă de boabe, când combina este echipată cu accesoriile batozei din echipamentul RI sau în vederea recoltării

54

sub

depănuşat EDR.

formă

de

ştiuleţi,

când

combina

este

prevăzută

cu

echipamentul

de

când combina este prevăzută cu echipamentul de Fig. 29 Culegatorul de stiuleti . Culegătorul CS -4M70

Fig. 29 Culegatorul de stiuleti

. Culegătorul CS-4M70 (CS-4M) din . figura 29 este alcătuit din cadrul 1,

secţiile de detaşare 2, transportorul cu melc 3, transmisia 4, învelitoarea secţiei din dreapta 5 şi din stânga 6 şi a secţiilor centrale 7, vârful secţiilor din dreapta 8 şi din stânga 9 şi secţiilor centrale 10, piciorul de sprijin 11, elevatorul central 12, apărătoarea transmisiei 13, apărătorile elevatoarelor 14 şi 15, instalaţia hidraulică 16, paleta dreaptă 17 şi stângă 18.

Pe

cadru

se

montează

secţiile

de

detaşare

a

ştiuleţilor,

transportorul

elicoidal,

celelalte

anexe

de

fixare

a

secţiilor

şi

piciorul

de

sprijin,

când

55

culegătorul nu este montat pe maşină. Secţiile de detaşare (fig. 30). Pe cadrul 1, 2 şi 3 se montează toate subansamblurile secţiei de detaşare a ştiuleţilor : valţurile 4, plăcile de detaşare 5 şi lanţurile cu gheare 6. Secţiile de detaşare sunt prevăzute lateral stânga şi dreapta cu învelitorile din tablă 10 care acoperă organele culegătorului la extremitatea dinspre lan, avândi şi rolul de despărţitor şi separator de lan. Fiecare învelitoare susţine şi vârful secţiei şi scutul exterior. Învelitoarea secţiei centrale este un capotaj ce acoperă golul dintre secţii şi dirijează ştiuleţii căzuţi, spre centrul secţiilor. La vârf învelitoarea este articulată de secţii prin şuruburi şi pentru a nu se deplasa în sus este prevăzută cu un sistem de prindere elastică. În partea anterioară aceste capotaje sunt articulate la secţii cu posibilitate de rabatare, vârfurile secţiilor dreapta şi stânga menţinându-se articulat în şuruburi, de învelitoarea secţiei. Prin roţile de lanţ 7, 8 şi 9 se asigură transmisia la organele culegătorului de ştiuleţi, mişcarea fiind preluată prin transmisie cu curea trapezoidală de la batoza combinei la un grup de roţi montate pe axul superior al elevatorului central cu racleţi de la care prin transmisie cu roţi de lanţ şi ax transversal şi grupuri de roţi conice sunt acţionate valţurile de tragere şi lanţurile cu gheare 6 ale secţiilor de lucru. Angrenajele de roţi dinţate şi lanţ realizează două regimuri de turaţii

dinţate şi lanţ realizează două regimuri de turaţii Fig. 30. Sectii de detasare Organele active ale

Fig. 30. Sectii de detasare

Organele active ale culegătorului de şliuleţi CS-4M70 sunt :

- vârfurile sau ridicătoarele de plante de forma unor conuri care au rolul de

a ridica tulpinile de porumb şi de a dirija plantele cu ştiuleţi spre aparatul de detaşare ;

- lanţurile cu gheare, de tipul cu role care lucrează în paralel, două

câte două şi au rolul de a prelua tulpinile, de a le menţine în momentul tăierii

şi de a le transporta şi introduce între valţurile de detaşare ; ele se găsesc sub placa 10 ;

56

- aparatul de detaşare este de tip cu valţuri ; la maşinile care nu au aparat de

tăiere (tulpinile rămânând pe sol) valţurile sunt înclinate faţă de orizontală, au vârful conic, cel de al doilea capăt prevăzut cu o dantură, iar între capetele valţului se găseşte o spiră care prinde, ridică şi trage tulpina.

Transportul cu melc (fig. 31) este format din jgheabul 1, în care se găseşte arborele 2 prevăzut cu două spire 3 şi paletele aruncătoare 4. Sub peretele posterior 5 al jgheabului se găseşte gura de evacuare 6. Elevatorul central de tipul cu lanţ şi racleţi şi cu plăci de cauciuc, având arborele supe- rior motric, iar cel inferior condus este prevăzut cu un dispozitiv de întindere 11 cu şurub şi tijă filetată. Roţile dinţate de pe partea dreaptă a elevatorului central se pot schimba între ele, pentru a se obţine cele două viteze ale transportorului de ştiuleţi.

cele două viteze ale transportorului de ştiuleţi. Fig. 31 Transportor cu melc 6 Întreţinerea maşinilor

Fig. 31 Transportor cu melc

6 Întreţinerea maşinilor agricole

Întreţinerile tehnice reprezintă un ansamblu de operaţii obligatorii care se

efectuează zilnic şi periodic pe toată durata de exploatare a maşinilor, în vederea

prevenirii defecţiunilor, a uzurilor premature şi asigurării unei funcţionări corecte a

acestora, cu indici calitativi şi de exploatare optimi.

Întreţinerile tehnice se clasifică în funcţie de complexitatea utilajului şi de

perioadele în care se execută, în

întreţineri tehnice zilnice Iz;

întreţineri tehnice periodice Ip1 şi Ip2 ;

revizii tehnice Rt.

Întreţinerea tehnică zilnică Iz — reprezintă un ansamblu de operaţii obligatorii de

curăţire, verificare, reglare, ungere şi alimentare, care asigură buna funcţionare a

57

maşinilor pe durata unui schimb de lucru. Se execută înainte, în timpul şi după terminarea schimbului de lucru. Întreţinerea periodică Ip1, — se caracterizează prin curăţirea şi schimbarea filtrelor, completarea uleiului în cartere, verificarea generală a instalaţiei electrice, înlocuirea uleiului din carterul motorului combinelor autopropulsate, verificări, reglaje. Întreţinerea periodică Ip2 — se caracterizează prin schimbarea uleiului din carterul motorului, înlocuirea filtrului de ulei şi a elementului filtrant de la sistemul de alimentare, verificări şi reglaje (această întreţinere este specifică tractoarelor).

Revizia tehnică Rt — este o întreţinere tehnică periodică complexă, caracterizată la maşini agricole prevăzute cu motoare, prin schimbarea lubrifiantului din carterele transmisiei, iar la maşinile agricole, verificarea generală anuală a stării tehnice a tuturor ansamblurilor şi subansamblurilor componente. În cadrul reviziei tehnice se execută şi reglarea sistemelor şi mecanismelor precum şi înlocuirea pieselor care au ajuns la uzura limită. La efectuarea reviziei tehnice la motoare se execută şi constatarea stării tehnice fără demontare a acestora, stabilindu-se cât timp motorul respectiv mai poate lucra în condiţii normale. În cadrul unui ciclu, atât la combinele autopropulsate noi cât şi la cele reparate, schimbarea uleiului la transmisii se face la perioade diferite, în funcţie de uleiul folosit (ulei nou sau decantat şi filtrat). Uleiul nou folosit, în prima perioadă de funcţionare se decantează şi filtrează, apoi se foloseşte în continuare încă o perioadă conform prevederilor din ciclul de reparaţii. Durata de funcţionare a utilajului agricol cu ulei decantat (conform ciclului) este cu 25-30% mai mică faţă de durata de funcţionare cu ulei nou.

La efectuarea întreţinerilor de grad mai mare se execută şi operaţiile de la întreţinerile de grad mai mic prevăzute în ciclu. De exemplu, la efectuarea reviziei tehnice se execută şi operaţiile de la întreţinerea zilnică şi a celor de la întreţinerile periodice Ip1 şi Ip4 (acolo unde este cazul). Urmărirea executării întreţinerilor periodice Ip1 şi a reviziilor tehnice Rt la maşinile agricole prevăzute cu motor se face pe baza consumului de cornbustibil şi a

58

orelor de funcţionare, iar pentru celelalte maşini şi instalaţii agricole se face după volumul de lucrări exprimat în hectare, ore, tone. Ca metode de organizare a întreţinerilor tehnice ce se aplică în unităţile agricole

sunt :

— metoda de întreţineri individuală ;

— metoda de întreţineri pe echipe specializate ;

Metoda de întreţineri individuală — se caracterizează prin aceea că întreţinerile zilnice periodice sunt executate de mecanicul agricol - care exploatează utilajul agricol. Din experienţa practică rezultă că această metodă nu asigură executarea unor întreţineri tehnice corespunzătoare, decât la maşinile de complexitate mică şi medie. Metoda de întreţineri pe echipe specializate — se caracterizează prin aceea că întreţinerile zilnice şi periodice sunt executate de o echipă specializată, de tip service. Esenţa acestei metode de organizare constă în faptul că întreţinerile tehnice la maşinile agricole complexe dintr-o secţie sau sector de activitate se execută de o echipă de mecanici de întreţineri, a cărei mărime depinde de volumul de lucrări, de numărul de maşini din dotare şi de dispersarea lor. Echipele specializate execută toate operaţiile din cadrul întreţinerilor zilnice, întreţinerilor periodice, la intervale stabilite prin normativ.

59

Bibliografie

Egyed, Gy., Dömötör, J. 2002: Mezőgazdasági ismeretek II. Aranykalászos gazda. Agrárszakoktatási Intézet, Budapest. 462-471. pp Soós, P. 1984: Mezőgazdasági munkagépek II. Mezőgazdasági gépészeti szakközépiskolák tankönyve. Mezőgazdasági Kiadó, Budapest. 44-117, 170-210. pp. Staudt, W. 1988: Gépjárműtechnika. OMÁR Könyvkiadó, Székesfehérvár. Vas, A. (Szerk.) 1998: Belsőégésű motorok az autó- és traktortechnikában. Szaktudás Kiadó Ház, Budapest . Neagu T., ş.a. – Tractoare şi maşini horticole. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982 Şulea I. – Mecanizarea lucrărilor în viticultură. Editura Ceres Bucureşti, 1985 . Neculăiasa V., Dănilă I. – Procese de lucru şi maşini agricole de recoltat. Editura A 92 Iaşi, 1995 Năstăsoiu, S., Andreescu, C., Popescu, S., Frăţilă, G., Cristea, D. Tractoare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Tecuşan, N., Ionescu, E. Tractoare şi automobile, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982.

60