Argintul

Argintul este elementul chimic cu numărul atomic 47. Este un metal prețios, care a
folosit în cursul istoriei la baterea monedelor și pentru crearea de bijuterii. În prezent, argintul
are de asemenea o gamă largă de întrebuințări industriale. Este un metal tranzițional, având
configurația electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d10 4p6) la
care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s1) și substratul 4d complet (4d10).
Scurt istoric
Primele mine de argint au apărut mai înainte de perioada 3000 î.Hr. Argintul a fost un
metal cunoscut de toate civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în
stare naturală, lucru care explica faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit
decât mai târziu. Cu toate acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a fost mult mai valoros
decât aurul.
Pentru Orientul Mijlociu, Creta și Grecia antice, producția de argint era asigurată de
minele din Anatolia (Turcia). În jurul anului 1200 î.Hr., centrul producției de argint a devenit
Laurium (în Grecia), care a alimentat principalele civilizații mediteraneene din acea perioadă.
În jurul anilor 100 d.Hr., Spania a devenit principalul furnizor al Imperiului Roman. Cucerirea
mai apoi a Spaniei de către mauri a provocat mari schimbări în aprovizionarea cu argint a
Europei, odată cu deschiderea mai multor mine mai mici pe tot continentul (în special în
Germania și Europa de Est), între 750 și 1200 d.Hr..
Descoperirea noilor mine (Statele Unite, Australia, Chile, Japonia etc.) și utilizarea în
noile tehnologii au făcut ca industria prelucrării argintului să continue să se dezvolte, până în
zilele noastre. Astăzi, aproximativ 70% din producția mondială de argint este folosită în
monetărie, producția de bijuterii ocupând al doilea loc, iar în cel mai mic procent, în diferite
industrii.
Argintul a fost folosit timp de mii de ani de către diverse civilizații pentru ornamente,
bijuterii, ustensile, medicamente, comerț și sistemul monetar. Cu toate acestea, a ocupat
întotdeauna locul doi în spatele aurului, care este mai rar. În istoria foarte timpurie, aurul a
fost asociat cu soarele, iar argintul a devenit omologul său, luna. Prin urmare, este foarte des
simbolizat de o semilună.
 Stare naturala. Obtinere
În natură, argintul se găseste cel mai des combinat cu sulful, mai rar cu sulfura de
argint, Ag2S, de obicei în amestec cu alte sulfuri, mai ales cu sulfurile de plumb, cupru, stibiu
și arsen. Galena (PbS) contine mai întotdeauna sulfură de argint (pana la 1%); la fel și
minereurile de cupru. Mai rar se găsesc, în natura, kerargirita, AgCl, bromargirita, AgBr,
discrasita, Ag2Sb și argintul în forma nativă. Argintul este un metal mai modelabil, dar mai dur
decât aurul, ceea ce face lucrul cu el mult mai ușor și mai plăcut, iar fascinația oamenilor
pentru strălucirea și culoarea sa timp de mii de ani l-a clasat în rândul metalelor prețioase.
Exceptand minereurile propriu-zise de argint, se extrage mult argint din plumbul obtinut din
galena argentifera.
Un procedeu mai vechi (Pattison,1833) se bazeaza pe faptul ca plumbul si argintul
sunt insolubili in stare solida. Prin racirea aliajului topit,se separa intai cristalele de Pb curat.
Acestea se aduna deasupra topiturii ,de unde se indeparteaza continuu, pana se supune
cupelarii, unul din procedeele metalurgice cele mai vechi, constand in suflarea unui curent de
aer, peste metalul topit, pana ce tot plumbul trece in litarga si ramane argintul aproape
pur(95%). Argintul brut se poate rafina chimic sau prin electroliza.
Argintul se obține din minereurile de argint și din unele minereuri ale unor metale
neferoase care conțin argint.
Extragerea prin cianurare este cea mai des utilizată și se conține pentru minereurile care
conțin Ag2S, halogenuri de argint sau argint nativ. Metoda constă în tratarea minereurului cu o
soluție de 0.4% de NaCN și agitare cu un curent de aer, când se formează cianuri complexe de
argint:
Ag2S + 5NaCN + H2O + ½ O2 = 2Na[Ag(CN)2] + 2NaOH + NaSCN
AgCl + 2NaCN = Na[Ag(CN)2] + NaCl
Prin reducerea cianurilor complexe cu zinc sau aluminiu se obține argint metalic:
2Na[Ag(CN)2] + Zn = Na[Zn(CN)4] + 2Ag
Rafinarea chimică se realizează prin dizolvarea argintului în acid acetic și purificarea
prin cristalizare a azotatului de argint (AgNO 3) format, acesta prin tratare cu NH 3 formează
complexul diamoniaco-argentic, care este redus la argint metalic conform schemei:
2[Ag(NH3)2]OH + (NH4)2SO3 +3H2O = 2Ag + (NH4)2SO4 + 4NH4OH
În laborator se prepară prin reducerea ionului Ag+ cu diferiți reducători ca: Zn, Fe,
H2O2, CH2O etc., conform reacțiilor:
2AgNO3 + Zn→ 2Ag + Zn(NO3)2
2AgNO3 + H2O2 + 2NaOH→ 2Ag + O2 + 2NaNO3 + 2H2O
.

Proprietati fizice
Argintul este un metal de culoare albă caracteristică, apreciat pentru frumusețea sa
decorativă și conductivitatea electrică.
În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul,
platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. Este moale, maleabil și ductil, fiind
metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică. Argintul este metalul care
posedă cea mai bună conductivitate electrică şi termică. Ca urmare, față de celelalte metale,
prezintă cea mai scăzută rezistivitate electrică și cea mai mare valoare a conductibilității
termice . Dintre metalele care conduc foarte bine curentul electric şi a căror rezistivitate
electrică este apropiată cu cea pe care o are argintul se menționează: cuprul, cromul şi
aluminiul .
Proprietati chimice
Deși este puțin reactiv, formează multe combinații chimice mai ales complexe. Nu se
combină direct cu oxigenul și nu se dizolvă în soluții diluate de hidroxizi, dar ușor poate fi
dizolvat in H2SO4(C) sau HNO3 chiar diluat. Se combină ușor cu sulful, cu halogenii; H 2S îl
înegrește formând Ag2S. Se cunosc compuși cu oxidul de argint Ag2O, sulfura, halogenuri,
cianura, acetat, combinații complexe, compuși organometalici.
În compușii săi argintul este obișnuit monovalent(+1), însă există combinații în care
argintul este divalent(+2) și foarte rar trivalent(+3).
Combinațiile ionice sau preponderent ionice sunt solubile în apă, iar în general compușii
argintului sunt insolubili în apă.
Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului
formează sulfuri.
4Ag + 2O2 = 2Ag2O↓
 4Ag + 2H2S + O2 = 2Ag2S↓ + 2H2O
Oglinda de argint reprezintă argintul metalic depus pe pereții vasului în care are loc o
reacție redox unde pe post de agent de oxidare este folosit reactivul Tollens. În urma reacției,
ionul de argint eliberat din reactivul de oxidare se reduce la argint metalic.
C6H12O6 + 2[Ag(NH3)2]OH → 2Ag + C6H12O7 + 4NH3 + H2O

Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care
formează sulfuri.
Intrebuintari
Este folosit în industria farmaceutică, tehnica dentară, fototehnica, ca materie primă în
industria bijuteriilor, monetariilor. Fiind cel mai bun conductor electric, argintul este folosit
ca materie primă și în industriile de electronică și energetică.
Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem de subțiri, iar prin
turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu
ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost principalul metal
folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica
de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit.
Se mai întrebuințează si ca bani, în giuvaergerie, precum și în medicină. Deoarece
eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat
la confecționarea de instrumente medicale și proteze. În stomatologie, din argint se realizează
cu succes pivoți endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare,
ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.
În antichitate, datorită capacitații de a elimina bacteriile, argintul a fost folosit ca
materie primă pentru fabricarea articolelor de uz casnic.
În popor se spune că argintul se înnegrește în contact cu pielea unei persoane bolnave.
În majoritatea situațiilor așa se întâmplă, astfel bijuteriile se închid la culoare în cazul celor
care suferă de tulburări tiroidiene sau al consumatorilor de alcool. De altfel, argintul are
proprietatea de a echilibra nervos și contribuie la scăderea tensiunii arteriale. De aceea, rolul
argintului în organismal uman poate fi descris ca un sistem imunitar secundar. De asemenea,
acest metal prețios este și cel mai puternic dezinfectant, adesea folosit în curățirea apei potabile.
Pe de altă parte, s-a descoperit științific că argintul este un puternic antioxidant natural, care
luptă împotriva radicalilor liberi ce atacă celulele sănătoase din corp. Cu toate că organismul
produce singur antioxidanți, mai are nevoie și de alții precum vitamina C, vitamina E, seleniu
etc. care se găsesc într-o alimentație adecvată.
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Argint
https://www.bijuteriiaccent.ro/despre-istoria-argintului-cu-dragoste/
https://ro.scribd.com/doc/264233955/Argintul
https://delphipages.live/ro/stiinta/știința-pamantului-timp-geologic-și-fosile/științe-ale-
pamantului/silver
Cartea de ”Chimie Anorganica Experimentala”