Calusul Oltenesc

Călușul oltenesc este una din variantele numeroase ale

obiceiului străvechi al românilor, numit calusul. Este un
obicei extrem de complex, implicând o societate
fraternală a călușarilor, care sunt atât membri ai
acestei societăți precum și participanții la faimosul dans
omonim, călușul. Dobrunul, ca vatră călușerească se
află în vechiul Judet Romanati, pe Valea Oltetului. În
aceasta zonă călușul se joacă în forma sa inițială și
nealterată, numit „călușul greu” sau „călușul de
pământ” (căci dansul se joacă în aproape toată
Oltenia).
Călușul, ca joc, în comuna Dobrun datează de sute de
ani. Era jucat de bărbații satului în perioada Rusaliilor și
la alte sărbători ale comunității. Costumele călușarilor
păstrează vie tradiția zonei, Valea Oltetului, având ca
simbol frunza viței-de-vie.
Chiar dacă în Dobrun călușul datează de sute de ani,
abia în anul 1936 a primit recunoștința națională fiind
ales să reprezinte Regatul României în Anglia.
De-a lungul timpului formația de căluș a comunei
Dobrun a avut renumiți vătafi, care fiecare la rândul lui
a lăsat pentru generațiile viitoare câte o figură de căluș
care și astăzi se joacă de către călușarii din Dobrun.
 Calusul Oltenesc
Călușul în formele lui atestate în ultimele secole, se
practică și este cunoscut ca cel mai reprezentativ
obicei, cel mai impresionant spectacol și una dintre cele
mai impresionante și valoroase creații populare
românești. Este cea mai importantă manifestare
folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Ritualul
îndeplinit de ceata călușarilor traduce o necesitate
omenească, oferă simbolic explicații coerente la
anumite aspecte ale vieții individuale și sociale.
Obiceiul călușarilor are un rol esențial în desfășurarea
normală a vieții din comunitate. El sustrage și
protejează comunitatea împotriva agresiunii ielelor,
făcând din acestea o amenințare transcendenta și
întotdeauna prezentă, care pretinde să fie domolită
prin rituri corespunzătoare. În Săptămâna Rusaliilor
oamenii nu au voie să lucreze la câmp sau cu animale,
sunt interzise spălatul, curățenia, cusutul, sacrificatul
păsărilor, urcatul în copac sau de a pătrunde și poposi,
în timpul nopții, pe teritoriul Ielelor (păduri, câmpuri,
grote, pe malul apelor). Nerespectând aceste interdicții
impuse de iele oamenii sunt „luați din căluș”. Călușarii
prin jocul lor apără comunitatea și atunci când este
nevoie să vindece și sa repare relele pricinuite
oamenilor de forța nefastă a ielelor.
 Calusul Oltenesc
În unele zone în timpul ritualului de vindecare a celor
„luați din căluș”, alături de călușari jucau și un număr
egal cu al lor, de femei numite crăițe sau călușerițe. Ele
erau nevestele și în același timp ajutoarele lor. Călușul,
numit și „Călușer” sau „Călucer” a fost și este, în
continuare prin anumite acte, perceput un ritual.
Călușul reprezintă un obicei de mare complexitate atât
din punct de vedere funcțional cât și al limbajelor
utilizate, din care dansul ocupă locul preponderent.
Numărul impar al călușarilor, ca și cea mai mare parte a
actelor performate de aceștia se leagă de credința în
existența și prezența pe pământ, între Strodul Rusaliilor
și Rusalii, a Rusaliilor, ființe supranaturale, deosebit de
agresive și periculoase pentru oameni cât și pentru
animale, deoarece ele nu acționeaza în mod individual
ci în grup. De aici constituirea călușarilor în ceată, ei
fiind nedespărțiți pe toată perioada Rusaliilor. Călușarii
trebuiau sa-i apere pe oameni de iele, pentru ca aceștia
să nu se îmbolnăvească, și, în același timp să-i vindece
atunci când, încălcând interdicția de a lucra în perioada
Rusaliilor, erau luați din căluș. Numărul impar al
călușarilor corespundea celui al grupului Rusaliilor.
Călușul modern este un joc spectaculos, de mare
virtuozitate și măiestrie coregrafică. El se dansează în
diferite ocazii festive.