Țurlea Robert Alexandru

Grupa RO-SP, anul III

DANSURILE SPANIOLE

În Spania dansurile sunt diferite şi caracteristice în funcţie de zona sau de

regiunile autonome de care aparţin. în general evenimentele culturale importante ale
fiecarui oraş sunt însoţite de diferite tipuri de dans.

În trecut dansurile spaniole erau recunoscute precum un ritual care comemora

luptele si realizarile istorice, iar mai apoi, adica secole mai târziu în Evul Mediu
dansurile aveau la bază în special o temă religioasă. Picturile rupestre ale geografiei
spaniole includ primele spectacole de dans, acestea devenind o parte a culturii
spaniole.

În secolul al XV-lea a existat o diferenţiere între diferitele genuri: dansurile

serioase și metrice au devenit învechite odată cu popularitatea tot mai mare a
dansurilor mai libere și festive. În Renaștere, dansurile populare sau regionale au
continuat să se dezvolte pas cu pas în istoria dansului spaniol și chiar au avut
recunoaștere internațională. Aceste dansuri regionale s-au dezvoltat pe cont propriu
și s-au amestecat cu altele pentru a crea stiluri noi. În regiunea Catalunia sunt
prezente cele mai multe tipuri de dans.

În perioada barocă, gitanos(țiganii) au ajuns în Peninsula Iberică, iar

popularitatea muzicii și dansului țiganilor, flamenco, a crescut și a fost încorporată în
istoria dansului spaniol, chiar dacă acesta nu este recunoscut ca dans tradițional
spaniol nici până în ziua de astăzi. Restul este istorie sau istorie a dansului spaniol,
mai degrabă de când flamenco a devenit de atunci o senzație națională și
internațională. Cu faima în creștere a dansului flamenco, dansurile regionale au
suferit un declin intensificat în secolul XX, când dictatorul Franco a interzis tot felul
de demonstrații regionale, inclusiv dansul, muzica și limbile străine. Din fericire,
astăzi a avut loc o reînviere a mândriei și practicării acestor dansuri tradiționale, iar
istoria dansului spaniol continuă!
Țurlea Robert Alexandru
Grupa RO-SP, anul III

Dansuri tradiționale spaniole

Jota Aragonesa: Acest dans tipic este originar din nordul Spaniei, în special în
Aragon și are un ritm rapid în care cuplurile dansează cu brațele peste cap cântând
castanete. Influența arabă este probabilă, deoarece originea ei este atribuită unui
poet arab expulzat din Valencia în secolul al XII-lea.

Sardana: Sardana este un gen muzical tipic al culturii catalane și a dansat în cerc ca

urmare a unui set de pași. Dansul a fost originar din regiunea Empordà , dar a
început să câștige popularitate în întreaga Catalunie de la sfârșitul secolului 19 până
la începutul secolului 20 după modernizarea făcută de Josep Maria Ventura i Casas .
Bărbații și femeile se unesc într-un cerc ținând mâinile orientate spre interior pentru a
dansa (cu o durată de aproximativ 12-13 minute). Alte sardane mai neobișnuite sunt
sardana de lluïment și sardana revessa .

Pașii sunt numărați meticulos ca mișcări în două sau trei trepte făcute lateral în
interiorul cercului. Direcția pașilor este alternată. Mâinile rămân la nivelul șoldului sau
la nivelul umerilor în funcție de structura pasului. Modelul coregrafiei are intervale de
sărituri care se schimbă odată cu muzica. De obicei, există mai mult de un cerc cu un
ritm diferit și niveluri de cunoștințe de dans.

Muñeira: Se dansează doi cât doi, sau doar de unul singur, la sunetul
geantelor. Această "Danza del Molinero" este tipică pentru Galicia și Asturias.

Samba fost inițial un dans arab, dar cu recucerirea Spaniei a Monarhilor Catolici

arabii au putut să mențină acest dans adaptându-l la obiceiurile de dans spaniol.

Bolero: Una dintre cele mai vechi și tradiționale dansuri din istoria dansului spaniol,
bolero este un dans rapid, cu pauze bruște și miscari riscante, cu ritm legănat,
moderat, executat vocal și cu acompaniament de chitară și castaniete și al melodiei
după care se execută acest dans. Aceeași denumire o poartă și un cântec și dans
cubanez.

Fandango: La vremea respectivă, a fost unul dintre cele mai cunoscute dansuri din
Spania, fandango-ul este un dans vesel și plin de viață, care se dansează în
perechi. Este acompaniat de chitară.

Paso Doble: Paso Doble sau pasodoble (sp. „doi pași”) este un dans tradițional
spaniol în metru binar(doi timpi), acompaniat de o muzică în caracter de marș.
Dansul sugerează prin mișcări și muzica specifică o coride, lupta cu taurul în arenă:
în vreme ce dansatorul joacă rolul toreadorul, mișcările partenerei sale duc cu gândul
la unduirea capei în mâinile acestuia.
 Țurlea Robert Alexandru
Grupa RO-SP, anul III

Sevillana : Dans tipic din Sevilla, vesel și intens, amintește de flamenco și are patru
părți distincte. Sevillanele sunt dansate de cupluri de toate vârstele și sexele în
timpul sărbătorilor (festive sau ferii), deseori de familii și orașe întregi. Coregrafia
Sevillana este foarte stabilă și știind că este foarte utilă, deoarece este un festival de
dans. Acesta este motivul pentru care cei care intenționează să danseze flamenco
încep de obicei prin învățarea sevillanelor; sunt mai ușor de stăpânit și există mai
multe ocazii pentru practică și instruire.

Flamenco: Acest stil de dans este o combinatie de pasi din folclorul andaluz,
cantece populare si instrumente de origine mozambicană şi arabică. Sunt folosite
instrumente precum tamburine, castaniete, existând de asemenea influenţe ale
dansurilor africane. Dansatorul este denumit „bailaor” iar dansatoarea „bailaora”.
Poarta costume specifice acestui dans. Dansatorul poarta un frac negru sau rosu si
palarii specifice din zona Cordoba, iar femeile dansatoare de flamenco poarta rochii
denumite „Bata de Cola”, de culoare neagra, alba, rosie, albastra si uneori roz, alaturi
de un şal, tocuri înalte şi un evantai.
 Conform tradiţiei, dansatorii tineri de flamenco nu sunt considerati perfecţi,
întrucât nu posedă maturitatea emoţionala necesară pentru a prezenta sufletul
acestui gen de dans.
 Astfel, cu cât dansatorul sau dansatoarea sunt mai în vârstă, cu atât se consideră
că se apropie exact de perfecţiunea acestui stil de dans.
 Popularitatea dansului l-a facut sa fie cunoscut in întreaga lume, ca şi curiozitate
aflaţi că Japonia are mai multe academii şi şcoli de flamenco decât Spania.

Paşii dansului Flamenco

Țurlea Robert Alexandru
Grupa RO-SP, anul III

Originile dansului spaniol

Dansurile populare au exercitat o mare influență asupra tuturor celorlalte forme,

mai ales ca urmare a angajării lor continue în lucrările religioase, în spectacolele
țărănești și în procesiuni. La sfârșitul secolului al XVI-lea, restul Europei a cunoscut
aceste influențe, iar la începutul secolului al XVII-lea formele de dans spaniol au
început să devină la modă în rândul maeștrilor de dans europeni și în dansurile
aristocratice din acea vreme

În secolul al XVIII-lea, bolero-ul, derivat din seguidillas, a ocupat prim planul

dansurilor societății spaniole. Nu a fost doar numele unui dans, ci și un termen
aplicat unei forme de învățătură. Acest tip de dans care își atinge splendoarea în
secolul al XIX-lea captivează coregrafii vremii care folosesc din ce în ce mai mult
acest stil spaniol. Acest boom a atins nu numai artiștii spanioli, dar și alții din cultura
baletului european.

La danza española moderna consta de cuatro grandes categorías:

 Las danzas regionales, como la jota de Aragón, las sevillanas de

Andalucía y el extendido fandango.

 El flamenco, la danza de los gitanos del sur de España con posibles

reminiscencias de bailes de la India.

 La escuela bolera o danza clásica española que apareció como una

estilización para el escenario de danzas regionales individuales

Cu o învățătură transmisă de profesorii de dans, școala de bolero a ajuns la

apogeu la începutul secolului al XIX-lea și a dobândit o tehnică și terminologie
specifică, pe lângă caracterul său mândru și senzual și purtarea caracteristică a
trunchiului, brațelor și capului.

La începutul secolului XX, dansul spaniol a început să reapară prin geniul

dansatoarei spaniole Antonia Mercé 'La Argentina', care a studiat rădăcinile școlii de
flamenco, folclor și bolero. A fost prima care a dansat pe muzica marilor
compozitori spanioli precum Enrique Granados sau Isaac Albéniz. Profesorul Juan
Magriñá a contribuit să redea dansului spaniol tot prestigiul pe care îl avusese cu ani
în urmă, în același mod în care familia Pericet a stabilit o continuitate în activitatea lor
de profesori și coregrafi.
Țurlea Robert Alexandru
Grupa RO-SP, anul III

Şcoala de bolero

Școala de bolero s-a format din influențele baletului clasic din secolul al XVII-lea
și a dansurilor populare spaniole .

Flamenco și școala de bolero au coexistat cu o relație strânsă și influență

reciprocă, deși tehnica este foarte diferită, există asemănări precum poziţia braţelor,
plasarea corpului etc. În mod normal, este dansat cu pantofi cu jumătate de balet și
castanete clasice. La început, școala de bolero a fost studiată în academii care se
apropiau de baletul clasic, spre deosebire de flamenco. În secolul al XIX-lea boleroșii
au atins apogeul în spectacolele lor în teatre și săli cu pași foarte dificili și coregrafii
strălucitoare.

Dansatoare de flamenco