Aliaje și importanța

lor practică
 Un aliaj este amestecul omogen cu proprietăți metalice a două sau
mai multe elemente chimice, din care cel puțin unul este metal și de
obicei se află în cantitatea cea mai mare. Proprietățile fizice și
chimice ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale substanțelor
componente, uneori semnificativ.
 Aliaj inoxidabil (nu oxidează, nu se combină cu oxigenul, nu
ruginește)
Aliaj antifricțiune (cu un coeficient de frecare mic, frecare redusă,
folosit la fabricarea cuzineților)
Aliaj de lipit (care este folosit în procese tehnice de lipire, frecvent
sub acțiunea căldurii)
Aliaj dur (cu duritate mare)
Aliaj ușor (cu o densitate relativ mică)
Aliaj foarte ușor
Temperatura de topire - la majoritatea aliajelor este mai scăzută
decât temperatura de topire a metalelor componente.
Densitatea aliajului - are o valoare intermediară față de densitățile
metalelor componente.
Duritatea aliajului - este mai mare decat a fiecărui metal luat
separat.
Rezistența mecanică a metalelor crește prin aliere.
Rezistența la coroziune se mărește.
 Faptul că au temperatura de topire mai mică decat cea a
componentelor face ca aliajele să fie mai ușor prelucrabile (mai ieftin).
O importanță economică deosebită o au aliajele feroase numite oțeluri
și fonte; acestea sunt aliaje ale fierului cu carbonul (un nemetal):
 oțelurile conțin 2,14 % carbon
 fontele au 2,14/4,5 % carbon
Aliajele care conțin o cantitate mai mare de cupru sunt:
 alamele, aliaje ale cuprului cu zincul
 bronzurile, care pot fi aliaje cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-
aluminiu etc.
Un aliaj des utilizat, pe bază de aluminiu, este duraluminiul, care
conține cupru, magneziu, sau și siliciu în cantități mici.
Aliajele au duritate mai mare decat duritatile metalelor componente.