Stare naturala Bromul se gaseste, in concentratie mica sub forma de ioni Br -, in apa de mare, din care se extrage.

De asemenea se gaseste, sub forma de bromuri cristalizate, in straturile superioare ale anumitor saline, impreuna cu cationii Na+, K+ si Mg2+. Apele extrase impreuna cu petrolul din sonde contin pana la 0.5% ioni Br -. Obtinere Bromul se poate obtine din bromuri solubile, prin electroliza. In practica se foloseste aproape numai deslocuirea din ioni de bromura cu clor molecular. Proprietati fizice Bromul molecular este, la temperatura si presiunea ambianta, un lichid brun-rosietic. La temperatura camerei, bromul lichid degaja vapori bruni, grei. Densitatea bromului, la 0, este 3.19 g/cm3. Solubilitatea in apa este 3.5%, la 25. Solutia in apa, numita apa de brom, are o culoare rosie-bruna. Bromul se amesteca, in orice proportie, cu lichide organice ca sulfura de carbon, CS2, cloroformul, CHCl2, benzenul, C6H6 etc. Ca si clorul, bromul are un miros puternic, sufocant (bromos=miros) si este toxic. Bromul lichid produce arsuri pe piele. Utilizari Cantitati mari de brom servesc, sub forma de bromura de argint, AgBr, la fabricarea filmelor si hartiilor fotografice. Se mai utilizeaza la fabricarea unor medicamente si unor coloranti organici. Referat Bromul Bromul este un element chimic notat cu simbolul chimic Br. Numrul su atomic este 35 iar masa sa atomic este de 79,909 u.a.m.. Bromul face parte din grupa halogenilor (grupa a VII-a principal), mpreun cu fluorul, clorul, iodul i astatinul. n stare nativ este un element foarte reactiv, reacionnd direct cu majoritatea metalelor i cu multe nemetale, dnd sruri numite bromuri. De aceea, nu este gsit deloc singur n atmosfer. Bromul este singurul nemetal care la temperatura i presiunea obinuit (la condiiile camerei) se afl n stare lichid. Are un miros puternic, neplcut, de unde provine i numele su (dingreac bromos nseamn miros urt),[1] posednd un caracter nemetal. Bromul formeaz compui importani, printre care bromurile (menionate mai sus, exemple: bromur de potasiu i bromur de sodiu) i acidul bromhidric. Unele utilizri importante ale bromului sunt n industria farmaceutic, fotografic (n acest caz se folosete sarea de argint numit bromur de argint), n pesticide, n tratamentele cu bi termale, etc. Bromul este prezent n natur sub forma sa molecular, anume sub forma moleculei diatomice . n condiii obinuite de temperatur i presiune, bromul se afl n stare lichid, fiind astfel singurulnemetal care este lichid la temperatura camerei. Culoarea bromului este brun sau maronie. Bromul are un miros iritant. n condiii normale (0C, 1atm), densitatea Bromului este de 3.19g/cm3. Solubilitatea n ap este de 3,5% la 25C. Bromul este solubil n orice proporii n solveni organici, precum sulfur de carbon, CS2, cloroform, CHCl3, benzen, C6H6 etc.[11] La presiunea de 55 GPa, bromul tranziteaz ntr-o structur metaloid, la presiunea de 75 GPa, el trece n stare de agregare solid, cu o structur cristalin ortorombic, iar la presiunea de 100 GPa, se transform ntr-o structur ortorombic monoatomic.[12] Rezistivitatea electric a bromului este de 7.81010 m. Din punctul de vedere al proprietilor magnetice, bromul este un element amagnetic.

Punctul de fierbere al bromului molecular este relativ sczut, avnd n vedere faptul c bromul este un lichid, i anume 58,8C (137,8 F sau 332 K), iar punctul de topire este de -7,1 C (19,2 F sau 266,05K). Presiunea de saturaie a vaporilor de brom la temperatura de topire (-7,1 C) este de 5800 Pa. Presiunea de saturaie a vaporilor de brom la temperatura de topire (-7,1 C) este de 5800 Pa. .

Bromul, datorit structurii sale electronice, este un element foarte reactiv, motiv pentru care el nu poate exista n natur, sub forma sa elementar; formeaz molecul diatomic prin legtur covalent slab. Fiind mai puin reactiv dect clorul, dar mai reactiv dect iodul, bromul reacioneaz energic cu metalele, n special n prezena apei, pentru a forma sruri de brom. Bromul este, de asemenea, foarte reactiv cu compuii organici, formnd bromuri, dup reacia: . Procesul de ionizare are loc dup schema: