Rețele atomice

Reţele atomice sunt în nodurile reţelei cristaline se găsesc atomi, uniţi prin legături
covalente. In reţea se respectă unghiul dintre legături, care va depinde de starea de
hibridizare a atomilor.

DIAMANTUL
Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră preţioasă. Din punct de vedere
chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf
(grafitul) și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea
maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcţie de gradul de puritate a
cristalului. Din cauza durităţii ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere
de diamant și fulerenă.
Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame. Pe
lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale
hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii
nefavorabile. Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică
dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de
720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în
unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și alte metale
asemănătoare. Pe motivul reactivităţii reduse (datorată structurii stabile) a suprafeţei
cristalului, prin iradiere cu neutroni crește gradul lui de duritate.

GRAFIT
Grafitul sau plombagina (denumire de specialitate) este un mineral răspândit în natură ce
face parte din categoria nemetalelor, fiind după diamant un element stabil datorită structurii
simetrice de C60 cu o compoziţie chimică de Carbon pur cristalizând hexagonal, rar
romboedric sau fiind sub formă amorfă. Grafitul are în structură cristale opace de culoare
neagră, hexagonale, formă tabulară, solzoasă, sau bare.
Luciul fiind metalic la formele cristaline și mat la agregatele amorfe. Duritatea pe scara Mohs
este între 1 - 2, densitatea 2,1 - 2,3 având o urmă neagră cenușie.
Denumirea de plombagină este folosită și pentru a se face referire la un tip de hârtie
acoperit cu grafit ce servește la multiplicarea textelor. Obiectul mai este cunoscut și ca hârtie
de indigo, denumire dată de culoarea caracteristică.
În grafitul cristalin există o structură de straturi paralele (straturi bazale); aceste straturi au
legături covalente hexagonale între atomi (o legătură stabilă), în schimb două straturi
alăturate sunt legate între ele prin legături ionice (legături labile).
Bibliografie: https://farmaco92.wordpress.com/2012/01/29/tipuri-de-retele-cristaline/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Diamant https://ro.wikipedia.org/wiki/Grafit