PROECT

Substanţele organice în natură şi

în organismul omului.
EXECUTAT: PÎRVU ANA
CONTROLAT: CAZACIOC NADEJDA
Motto:
“ Chimia organică este o știință atât de aparte, încât
atunci, când un chimist trece de la studiul substanțelor
anorganice la cel al substanțelor organice, el pășește pe un
teren cu totul nou.”
J. Berezelius
Importanța chimie în organismul uman

Chimia reprezintă o știință a vieții. Studierea ei este

importantă și ne ajută la îmbunătățirea stării de sănătate ,ne
ajută să ducem un mod sănătos de viață, în alimentarea
corectă. Cunoașterea rolului fiecăror elemente chimice în
organismul uman și a efectelor asupra sănătății reprezintă o
necesitate de cunoaștere a acestuia.
Elementele chimice din corpul uman
Există 11 elemente chimice care alcătuesc 99,99% din compoziția atomilor organismului uman:
 Oxigen: 65%
 Carbon: 18%
 Hidrogen: 10%
 Azot: 3%
 Calciu: 1,5%
 Fosfor: 1%
 Potasiu: 0,35%
 Sulf: 0,25%
 Sodiu: 0,15%
 Magneziu: 0.05%
 Elementele chimice prezente in organismul uman pot fi impartite in doua categorii:
esentiale, a caror prezenta in organism este obligatorie; neesentiale, ce se gasesc in organism
prin simpla contaminare a celor sentiale si care nu prezinta un rol fiziologic. Categoria 1 I,
Fe, Zn, Mn, Ca, Na, Mo, Co, Cr, F. Categoria 2 fac parte: Al, Bi, Pb. O clasificare a
elementelor din componenţa organismului uman: - Macroelemente (99,99%). Organismul
are nevoie de ele în cantităţi mari: C, H, O, N, K, Na, Cl, Ca, P, Mg. - Microelemente
(0,01%): organismul are nevoie de ele în cantităţi extrem de mici: F (fluor), Mn, Fe, Co, Cr,
I, Zn, Cu, Mo, Se.
 Calciul se găseşte în toate compartimentele organismului sub 2 forme în
special: în lichidele corpului şi în oase. Pe lângă rolul structural (dinţi, oase),
calciul intervine în procese de contracţie musculară, asigurând buna
funcţionare a inimii şi a muşchilor.Organismul uman este un neobişnuit
laborator chimic. Neobişnuit, deoarece e un laborator viu, compus din toate
elementele minerale, sub formă organică. Prezenţa în exces a unora dintre
aceste elemente sau lipsa altora se reflectă imediat asupra sănătăţii omului.
 Importanța chimiei în natură

Viata noastra de zi cu zi e inconjuarata de un sir de procese care nu pot fi explicate in modobisnuit.dar toate

intimplarile neobisnuite in regasesc o explicatie in chimie.ChimiaChimiaeste stiinta care se ocupa cu studiul
compozitiei , proprietatilor si transformarilorsubstantelor din natura. Unul dintre cei mai mari duşmani ai
omului şi ai vieţii pe pământ ar fi poluarea aerului. Omul transformă natura în folosul său. Consumare de
oxigen în diverse activităţi şi eliminarea în aer a unui număr foarte mare de substanţe toxice duc la
încărcarea atmosferei cu substanţe dăunătoare vieţii. Poluarea aerului, a solului şi a apei dăunează vieţii
plantelor, animalelor sau a omului, dar mai mult, pot duce chiar la dispariţia unor specii importante de
vieţuitoare. Câţiva poluanţi gazoşi ar fi dioxidul de carbon, eliminat în cantităţi mari atunci când
expirăm,  prin arderea combustibililor sau prin procese de fermentaţie.
Până la 96% din masa corpului uman este constituită din 4 elemente esențiale: oxigen, carbon,
hidrogen şi azot. Aceste elemente şi compuşii lor au cea mai mare pondere nu numai în organsimul
omului, ci şi în toată materia vie. Hidrogenul, se găseşte pe Terra sub formă de apă, concentraţia
ionilor de hidrogen dintr-o substanţă va da caracterul acid sau alcalin al acesteia, termen cunoscut
de noi ca ph. Elementul ce întreţine viaţa e oxigenul. Carbonul se găseşte în natură sub forma
cristalizată (diamantul sau grafitul), dar apare şi în numeroase combinaţii organice sau anorganice.
Azotul este prezent în toate organismele vii sub forma unor combinaţii organice de o mare
diversitate ca: proteine, vitamine sau ADN. Alte elemente, deşi cu o pondere mai mică, au un rol
esenţial în buna desfăşurare a proceselor vitale din organism. Ele sunt răspândite atât în
celule, cât şi în lichidele organismului. Sodiul este un metal alcalin. Are proprietatea de a menţine
constant echilibrul apei la exteriorul celulelor. Datorită eliminărilor zilnice, aportul de sodiu trebuie
să fie constant pentru menţinerea unui echilibru normal. Cea mai mare sursă de sodiu o reprezintă
sarea (NaCl), care se poate întâlni şi în ape minerale. Potasiul sau Kalium (simbol K) are o
distribuţie predominant intracelulară (90%), scăzând odată cu creşterea ţesutului adipos.
Alimentele cele mai bogate în potasiu sunt fructele şi legumele, carnea şi peştele.
Însuși carbonul pur, în cele doua forme alotropice cristaline
(diamantul și grafitul), este considerat substanță anorganică.
Conform studiului compozițieichimice a substanțelor izolate din
plante și animale ( acidul formic, acidul oxalic, acidul citric etc.) sa
demonstrat că ele se deosebesc esențial de cele de origine
minerală. Astfel s-a constatat că în substanțele organice, alături de
carbon, se găsesc și alte elemente (higrogenul,oxigenul,azotul,
sulful, halohenii și fosforul- fiind numite elemente organice).
Hidrogenul se distiînge în mod diferit și apare combinat cu
carbonul aproape în toate substanțele organice, se poate deduce
că hidrogenul este tot atât de important ca și carbonul în
compoziția compușilor organici.
Diversitatea structurală a compușilor organici asigură o gamă largă de aplicații
în diferite domenii de activitate prin fabricarea la nivel industrial a multor
produse comerciale (precum cele farmaceutice, petrochimice și derivați ai lor, 
plastice și explozivi). De asemenea, chimia organică este o știință de legătură,
fiind punctul de plecare pentru alte științe: chimia organometalică, biochimia, 
farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc.
Clasificarea substantei organice

Chimia organică poate fi definită și ca chimia hidrocarburilor și a derivaților

acestora. Astfel, după natura atomilor care compun molecula unui compus organic,
există două mari categorii: hidrocarburi și derivați funcționali. Cei din urmă conțin pe
lângă hidrogen și carbon un atom sau un grup de atomi care conferă moleculelor
proprietăți fizice și chimice specifice, și se numește grupă funcțională sau funcțiune.
De asemenea, există și categorii speciale, precum compușii heterociclici.
Hidrocarburile sunt compuși organici în ale căror molecule se regăsesc doar din
atomi de carbon și de hidrogen.[1]:620 Acestea conțin un schelet format din atomi
de carbon - numit catenă, legați între ei prin legături simple, duble sau triple,
legăturile rămase fiind ocupate de atomi de hidrogen. În general, hidrocarburile sunt
combustibili.Prin sisteme de hidrocarburi se înțelege amestecul de hidrocarburi,
heterohidrocarburi, inclusiv impuritățile, cu excepția apei.
 Biochimia este știința care ajută la studiul biomoleculelor, acestea fiind
compuși organici care stau la baza funcționării organismelor vii. Majoritatea
biomoleculelor au molecule mari, cu catene lungi, și pot fi polimeri (cum sunt
peptidele și proteinele, ADN-ul, ARN-ul și polizaharidele). Exemple de
biomolecule larg răspândite sunt amidonul (la animale și plante) și celuloza
(la plante).

 Grăsimi
 Proteine
 Zaharide
 Vitamine
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE

THE END.