coala Postliceal Sanitar Henri Coand Oradea Colegiul Naional Avram Iancu Brad Specializarea Asisten Medical

ECOSISTEME TERESTRE

Student : Gavrile Armina Ionela An I Coordonator : Pacu Gavril

Introducere
Prezenta substratului solid si disponibilitatea pentru organismele autotrofe, mediul fluid format de aer, caracterizat de un regim specific al temperaturii si umiditatii, sunt elemente care diferentiaza categoria ecosistemelor terestre. Subtipurile identificate n aceasta categorie s-au delimitat plecnd de la asociatia de specii vegetale, ntruct aceasta este aparenta si contribuie la edificarea peisajelor specifice. n acest context, prezenta speciilor lemnoase este un indicator important de diferentiere, care mparte categoria n paduri, tufarisuri si pajisti. Formarea unor asociatii de arbori (alcatuite din plante lemnoase cu tulpina unica) este conditionata de disponibilitatea unor resurse, dar si de anumite conditii. Primul factor care conditioneaza raspndirea padurii este temperatura, iar apoi resursele de umiditate. Astfel, padurile se pot forma ncepnd cu zonele unde se nregistreaza cel putin 60 de zile pe an cu temperaturi medii zilnice mai mari de 10C. ntre aceste limite, repartizarea padurilor depinde de bilantul hidric din sol, respectiv de repartizarea cantitatii anuale a precipitatiilor.

1. Definitie Atunci cand ne referim la ecosisteme tereste, le definim ca si componente ale vietii terestre, formate din substrat solid, un regim specific de temperatura si umiditate, si cel mai important, posibilitatea organismelor autotrofe de a vietui in acest mediu. 2. Caracteristici Biotopul reprezint un mediu de via cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvolt o biocenoz (care reprezint un nivel supraindividual de organizare a materiei vii i descrie totalitatea organismelor vii, vegetale i animale care interacioneaz ntre ele i care convieuiesc ntr-un anumit mediu sau sector din biosfer, formnd cu el un tot unitar i care se afl ntr-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizeaz printr-o anumit structur i funcionare dat de modelul circulaiei materiei, energiei i informaiei.). n structura biotopului sunt incluse substanele anorganice, factorii geografici, mecanici, fizici, fizico-chimici i relaiile dintre aceti factori. Structura biotopului determin configuraia ecosistemului. Factorii abiotici, dup modul cum acioneaz, se pot grupa n 2 categorii : de existen, care sunt absolut necesari supravieuirii(lumina, aerul, apa etc.) si de influen, care intervin uneori, fr a fi necesari existenei vieuitoarelor( inundaiile, poleiul, o furtun etc.). Factori geografici joac un rol important n caracterizarea biotopului unui ecosistem. Influena lor asupra organismelor dintr-un ecosistem este indirect, prin imprimarea unor trsturi particulare ale altor factor ecologici (lumin, temperatur, umiditate etc.). Poziia geografic pe glob (latitudinea i longitudinea) a unui ecosistem va indica integrarea acestuia ntr-o anumit zon climatic, deci cu anumite caracteristici ale factorilor ecologici. Altitudinea reprezint un factor ecologic important n distribuia organismelor n diverse ecosisteme din aceeai zon climatic. Cu creterea altitudinii scade att temperatura, ct i presiunea atmosferic, iar vntul, luminozitatea i umiditatea se intensific. n consecin, biocenozele se etajeaz avnd o structur diferit la diverse nlimi. Factori mecanici cei mai cunoscui, cu rol important n ecosistem, sunt cei reprezentai de micarea aerului (vntul) i apei (curenii), iar cu rol mai puin important, cutremurele de pmnt i erupiile vulcanice. Factori fizici necesita o atentie speciala :

temperatura influeneaz structura, activitatea fiziologic, comportamentul, distribuia i dinamica organismelor. Temperatura atmosferic condiioneaz n mare msur existena organismelor terestre, acionnd asupra repartiiei lor pe suprafaa globului. Lumina influeneaza prin trei aspecte: durat, intensitate i lungime de und. n natur, lumina solar este compus din radiaii ultraviolete. Variaiile ritmice ale intensitii luminii, determin o anumit ritmicitate metabolic, fiziologic i comportamental a lumii vii. Lipsa luminii n condiiile vieii subterane (peteri, galerii) conduce la depigmentarea i atrofierea ochilor la numeroase populaii de animale. Focul, ca factor ecologic influeneaz structura, dinamica i succesiunea biocenozelor afectate. Dei focul este considerat ca un factor distructiv, unele observaii au artat c n unele situaii el capt caracter de regim cu efecte ecologice complexe. Factori chimici, ca azotul elementar, se afl n atmosfer n proporie de 78,44% (peste 3/4 din volum). Sub aceas stare, azotul nu exercit n mod obinuit nici o aciune asupra majoritii organismelor. Ptrunderea sa n componentele biocenozei se realizeaz numai dup ce a fost fixat de anumite microorganisme, precum i prin metabolizarea unor compui organici de ctre plante i animale. Pentru lumea vie, oxigenul are rol esenial n respiraie. n funcie de capacitatea organismelor de a folosi n respiraie oxigen molecular liber sau inclus n substane organice, fiinele vii se grupeaz n aerobe (majoritatea plantelor i animalelor pluricelulare i o parte din cele monocelulare) i anaerobe (unele microorganisme). Creterea concentraiei de dioxid de carbon din aer pn la 1-3% fa de valoarea normal, determin mrirea apreciabil a frecvenei respiraiei, iar la animalele hibernante accelereaz instalarea strii de hibernare. Pentru populaia uman, dioxidul de carbon este unul din componenii primordiali ai mediului extern i intern, fiind evacuat pe cale respiratorie n proporie de 4,7% (22-23 l/or). O particularitate ecologic a organismelor ce populeaz apele salmastre (au salinitate variabil cauzat de existena unui aport consistent de ape dulci n mri fr maree puternic nct apa dulce rmne mult timp deasupra apei srate) const n faptul c n marea lor majoritate acestea sunt stenohaline. Viaa organismelor terestre este de neconceput n lipsa solului. Aceasta constituie sursa de substane minerale i de ap necesar plantelor, biotopul animalelor din sol, substratul i fondulspeciilor terestre 3. Exemple Geografia, ca disciplina scolara, ne prezinta tipurile de ecosisteme terestre si le clasifica plecnd de
la asociatia de specii vegetale, ntruct aceasta este aparenta si contribuie la edificarea peisajelor . Astfel, sunt

prezentate padurea, desertul, stepa, savana si campia. Fiecare dintre acestea este caracterizata in functie de factorii amintiti. Legile generale de organizare si functionare a padurii sunt: existenta etajelor complex alcatuite, n care se asociaza plante si animale care se dezvolta sub influenta a numerosi factori climatici, edafici, geomorfologici; rolul preponderent, sub aspect fizionomic si functional, al arborilor n viata padurii; existenta ansamblului integrat, unitar al plantelor, animalelor si conditiilor de viata ale padurii, n cadrul caruia au loc permanent interferente, influente reciproce. Etajele de vegetatie, care formeaza adevarate

subsisteme de viata interconditionate functional (straturi ecologice), sunt reprezentate de: arboret (etajul arborilor, al coronamentului), cu rol fundamental n transferul de substanta si energie, ntruct asigura intrarile energetice pentru ntregului ecosistem; subarboretul si patura erbacee. La acestea se adauga litiera si solul, n care predomina componentele anorganice. Totodata, existenta unor conditii ecologice particulare determina formarea a numeroase microcenoze (consortii). Hotartor n viata ecosistemului de padure este ecranul continuu si compact al frunzisului,constituit de coronamentele arborilor, care reprezinta o suprafata activa de reglare a unor factori de biotop calitatea si intensitatea luminii, cuantumul caldurii si precipitatiilor, viteza si intensitatea vntului etc. n planul opus, la nivelul solului, ntrepatrunderea si etajarea accentuata a sistemelor de nradacinare a vegetatiei influenteaza disponibilitatea substantelor minerale si a apei. La nivelul Romniei, n categoria padurilor se deosebesc mai multe grupe de ecosisteme. Dintre acestea, cele mai importante sunt padurile de molid, fag si stejar. Deerturile au reputaia de a susine foarte puine forme de via dei, la o comparaie mai atent cu un mediu mai umed, formele de via din deert sunt de cele mai multe ori variate i rmn n general ascunse pentru a-i pstra umiditatea. Aproximativ o treime din suprafaa Terrei este acoperit de deerturi. In regiunile de deert sunt n general diferene mari de temperatur de la zi la noapte. Cauza lipsei de vegetaie dintr-un deert (pustiu) poate fi lipsa apei sau n regiunile arctice lipsa cldurii necesare vieii. Stepa este un ecosistem natural care a fost nlocuit n cea mai mare parte prin ecosisteme amenajate (n special agricole). Totusi, apare ca formatiune secundara n zonele defrisate, unde disparitia vegetatiei arborescente a dus la accentuarea deficitului hidric. n Romnia, ocupa cmpiile si podisurile joase (Baragan, Podisul Dobrogei, sudul Moldovei), unde temperatura medie anuala depaseste 10C, iar cantitatea de precipitatii este mai mica de 500 mm/an, cu un accentuat deficit spre sfrsitul verii. Structura trofica cuprinde pe primul nivel numeroase specii de insecte (cosasi, greieri, calugarita), pasari si mamifere, din care multe carnivore (dropie, prepelita, hrciog, popndau, soareci de cmp). Consumatorii secundari sunt reprezentati de insecte, pasari insectivore (graur) sau rapitoare (soim, erete, soricar), al treilea nivel fiind dominat de specii parazite. n savan cad mai puine precipitaii dect n stepa european. Clima n savan este mai cald, iar anual sunt nregistrate secete. Solurile sunt mai puin fertile, iar luminozitatea este maxim. Sunt 2 anotimpuri principale: sezonul secetos i sezonul umed. Flora savanei este una adaptat condiiilor climaterice neprielnice din savan. Astfel n savan se ntlnesc aa arbori, precum baobabul, care ofer faunei fitofage a savanei hrana necesar. ns vegetaia dominant este cea ierboas. Astfel, pentru a supravieui, arborii i arbutii depoziteaz n trunchi ap pentru a supravieui sezonului secetos, iar plantele ierboase i usuc partea superioar a corpului (situat deasupra solului), transportnd substanele hrnitoare i apa la rdcini, i astfel reduc evaporarea apei. Cmpia este un tip de relief caracterizat prin altitudini joase (pn n 300m), interfluvii netede (cmpuri), vi slab adncite. Cmpiile au origini diferite: cmpii de acumulare (piemontane, lacustre,

deltaice, glaciare etc.); cmpii de eroziune (rezultate prin erodarea complet a unor muni sau dealuri; poart numele de peneplen sau pediplen).

Bibliografie http://ro.wikipedia.org/wiki/Biotop (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem_terestru)