USAMV

Facultatea:Zootehnie

Specializarea:Cinegetica

Grupa:4105

Realizat de Marinescu Angela Gabriela

1
 Ecologie Mondiala
La scara planetara unul din dosarele cele mai acute, grave si complexe ale contemporanitatii il constituie
problemele legate de mediul inconjurator.Mediul inconjurator in care traim este strans legat de domeniile economiei,
energiei, populatiei, biologiei, meicinei.Aceste domenii sunt intr-o interdependenta, practice imposibil de a supravietui
unul fara celalalt.
Cercetatorii, edilii, oamenii politici isi indreapta atentia din ce in ce mai mult catre diversitatea acestor domenii,
ceea ce face sa apara un simbol al legaturilor la nivel planetar.Asa isi face loc un nou concept si comportament
ecologic studiat la nivelul intregului Glob.Cuvantul “ecologie” a reusit fantastic in viata.Diferit de ceea ce stim, ecologia
este mai mult decat stiinta echilibrelor, adica a solidarizarilor la nivel mondial.Ecologia mondiala indeamna la
cunoasterea globala a domeniilor amintite mai sus, dar are menirea de a face omul indiferent unde traieste sa
actioneze local.
Nu este nici o noutate atunci cand amintim, spre exemplu ca poluarea nu are frontiere, ca poluarea este o
realitate, impotriva careia trebuie luptat.Pentru a ne convinge ce importanta are conceptual de ecologie mondiala vom
reda, pe scurt, cateva aspecte:
 De-a lungul anilor 1960 s-au inmultit semnalele de alarma, protestele, apelurile pentru puritatea aerului, a
apei.
 O dezvoltare ce parea scapata de sub control, urmata de o vizibila poluare.
 Soarele nu mai stralucea
 Uzinele de automobile se intreceau in a contrui masini enorme si care inghiteau miile de sosele.Petrolul
inca se vindea la cativa centi barilul de carbon,incredibil.
 Atmosfera in marile metropole incepea sa fie imbibata cu dioxid de carbon,acizi,oxizi si vapori de acid
sulfuric.
 In jurul acestor metropole se inmultesc marile depozite de deseuri, munti de fier si masini stricate, coline de
sticle sparte, urmele societatii de consum.
 Plajele resping oamenii prin agresivitatea petelor de petrol, detergenti si material plastic.
Asadar sunt ani de progress ai stiintei care au uluit intreaga lume, cand omul si-a construit masinarii formidabile cu
care s-a ridicat de la Pamant mai sus decat reusise in zeci de milenii sa se desprinda de Pamant.Pamantul acesta,
unic in univers, trebuie iubit, aparat pentru ca este singurul pe care il avem.Este momentul in care se trezeste
constiinta umana, apar in limbajul zilnic, prin transfer din cercurile universitare, o serie de cuvinte de acum obisnuite:
ecologi, ecologie, sanogeneza(relatia mediu-sanatate).
Dar progresul nu trebuie respins ci controlat.

2
 ECOSISTEMUL
Din perspective sistemica ecologia se ocupa cu stiudiul ecosistemelor care in natura au nivelul de organizare biologic
cel mai larg.Acest termen de ecosistem a fost introdus de A.G.Tansley(1935) si ecosistemul era unul dintre sistemele
fizice din care este edificat universal.Tansley il defineste ca fiind un complex de organisme si factori fizici care
formeaza ceea ce numim mediul biomului.Plantele, animalele si bacteriile sunt reunite intr-un tot unitar cu biotopul
sub actiunea unor forte materiale si energii ale realitatii fizico-chimice.
Ecosistemul intergreaza intr-un tot unitar prin interactiuni ale componentelor sale, un subsistem biotic si un altul
primar fizic.
Ecosistemul reprezinta rezultatul interactiunii dintre elementele vii si anorganice,dintr-un mediu de viata si teritoriu
geografic.Ecosistemul este unitatea organizatorica elementara alcatuita din biotope,ocupat de o biocenoza si capabila
de o realizare a productivitatii biologice.
Nu exista suprafata geografica de pe TERRA care sa nu fie populate de vietuitoare si care sa nu prezinte complexe
naturale de tipul ecosistemelor.

Dupa o conceptie functionala ecositemul este alcatuit din 4 componente:

-susbstante abiotice(nutrienti organici);
-producatori;
-consumatori;
-descompunatori.
Evolutia ecosistemului reprezinta un process, in urma caruia este restabilit in intregime, pee tape successive un
ecosistem ce a fost distrus anterior sau a carui biotope a fost schimbat intr-atat de mult incat o mare parte din
biocenoza a disparut.Restabilirea biocenozei are loc astfel incat intre organismele ce vin are loc o succesiune de la
cele mai primitive la cele mai avansate.Biocenoza cosiderata in general un sistem nu are de fapt character de sistem
ea fiind numai un subsistem al ecosistemului. Ea lucreaza ca reglator al metabolismului atomilor elementelor chimice
in biotop al ciclului biogenochimic local ca acumulator de atomi, captator de energine radianta, solara si transfer de
energie.
Biotopul functioneaza si el ca un sistem ce furnizeaza biocenozei substante nutritive si energie.Biotopul reprezinta
partea abiotica a sistemului parte caracterizata printr-o omogenitate de structura de tipologie, unitatate climaterica si
biochimica si de asemenea de apartenenta la o anumita unitate administrativa.Biotopul cuprinde totalitatea factorilor
abiotici,inclusive natura substratului terestru sau acvatic, tipul de sol, textura si componenta minerala a solului si tipul
de apa.Prezenta substratului solid si disponibilitatea pentru organismele autotrofe, mediul fluid format de aer
caracterizat de un regim specific al temperaturii si umiditatii, sunt elemente care diferentiaza categoria ecosistemelor
terestre.Subtipurile identificate in aceasta categories s-au delimitat trecand de la asociatia de specii vegetale intru-cat
aceasta este aparenta si contribuie la edificarea peisajelor specifice.In acest context prezenta speciilor lemnoase este
un indicator important de diferentiere care imparte categoria in paduri, tufarisuri si pajisti.Formarea unor asociatii de

3
arbori(alcatuite din plante lemnoase cu tulpina unica) este conditionata de disponibilitatea unor resusrse dar si de
anumite conditii.Primul factor care conditioneaza raspandirea padurii este temperatura iar apoi resursele de
umiditate.Astfel padurile se pot forma incepand cu zonele unde se iregistreaza cel putin 60 de zile pe an cu
temperature medii zilnice mai mari de 10 0C .Intre aceste zone limita, repartizarea padurilor depinde de bilatul hidric
din sol respectiv de repartizarea cantitatii anuale a precipitatiilor.De exmplu in conditiile climatului temperat-
continental din Romania raspandirea padurilor va urmarii izohietele anuale de 500mm.

ECOSISTEMUL PADURE

Padurile sunt ecosisteme terestre complexe si variate ,reprezentand cel mai stabil biom de pe glob.Padurile
umede reprezinta 27,1% din totalul suprafetei constituit de padure.
Ecosisteme terestre
Prezenta substratului solid si disponibilitatea pentru organismele autotrofe, mediul fluid format de aer, caracterizat de
un regim specific al temperaturii si umiditatii, sunt elemente care diferentiaza categoria ecosistemelor terestre.
Subtipurile identificate în aceasta categorie s-au delimitat plecând de la asociatia de specii vegetale, întrucât aceasta
este aparenta si contribuie la edificarea peisajelor specifice. În acest context, prezenta speciilor lemnoase este un
indicator important de diferentiere, care împarte categoria în paduri, tufarisuri si pajisti. Formarea unor asociatii de
arbori (alcatuite din plante lemnoase cu tulpina unica) este conditionata de disponibilitatea unor resurse, dar si de
anumite conditii. Primul factor care conditioneaza raspândirea padurii este temperatura, iar apoi resursele de
umiditate. Astfel, padurile se pot forma începând cu zonele unde se înregistreaza cel putin 60 de zile pe an cu
temperaturi medii zilnice mai mari de 10°C. Între aceste limite, repartizarea padurilor depinde de bilantul hidric din sol,
respectiv de repartizarea cantitatii anuale a precipitatiilor. De exemplu, în conditiile climatului temperat-continental din
România, raspândirea padurilor va urmari izohietele anuale de 500 mm.

Padurea
Prototipul structural si functional al ecosistemelor naturale îl constituie padurea, fiindca nici o alta unitate de lucru
din ecosfera (biosfera) nu întruneste, în aceeasi masura, toate elementele alcatuitoare într-o stare de maxima
stabilitate, în pofida extremei complexitati si diversitati. În interiorul padurii pot fi identificate diverse laturi ale
complicatei arhitecturi pe care o înfatiseaza un ecosistem natural, fiindca padurea este, înainte de toate, o fiinta
colectiva, cea mai grandioasa din câte exista, înviorata de viata proprie, închegata, la rându-i, din milioane de vitei
individuale, cât se poate de diverse, care impresioneaza coplesitor si într-un fel unic spiritul omenesc.
Ecosistemul de padure (forestier) manifesta o tendinta de maximizare a stabilitatii prin optimizarea structurii
biocenozei, cresterea complexitatii relatiilor biocenotice si a diversitatii genetice a populatiilor din cadrul fiecarei
comunitati de viata, întarirea controlului exercitat de biocenoza asupra biotopului, sporirea eficientei ecologice a
sistemului.
Legile generale de organizare si functionare a padurii sunt: existenta etajelor complex alcatuite, în care se
asociaza plante si animale care se dezvolta sub influenta a numerosi factori – climatici, edafici, geomorfologici; rolul
preponderent, sub aspect fizionomic si functional, al arborilor în viata padurii; existenta ansamblului integrat, unitar al
plantelor, animalelor si conditiilor de viata ale padurii, în cadrul caruia au loc permanent interferente, influente
reciproce. Etajele de vegetatie, care formeaza adevarate subsisteme de viata interconditionate functional (straturi
ecologice), sunt reprezentate de: arboret (etajul arborilor, al coronamentului), cu rol fundamental în transferul de

4
substanta si energie, întrucât asigura intrarile energetice pentru întregului ecosistem; subarboretul si patura erbacee.
La acestea se adauga litiera si solul, în care predomina componentele anorganice. Totodata, existenta unor conditii
ecologice particulare determina formarea a numeroase microcenoze (consortii). Hotarâtor în viata ecosistemului de
padure este ecranul continuu si compact al frunzisului,constituit de coronamentele arborilor, care reprezinta o
suprafata activa de reglare a unor factori de biotop – calitatea si intensitatea luminii, cuantumul caldurii si
precipitatiilor, viteza si intensitatea vântului etc. În planul opus, la nivelul solului, întrepatrunderea si etajarea
accentuata a sistemelor de înradacinare a vegetatiei influenteaza disponibilitatea substantelor minerale si a apei.

Tipuri de paduri
Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si
flora pe care o gazduiesc. Putem descoperii mai multe biomuri forestiere si anume: paduri din zona temperata cu foi
caduce, paduri taiga, padurile cu frunze persistente de tip mediteranean si paduri dense ecuatoriale care sunt cel mai
bine reprezentate in bazinul amazonian, in Africa tropicala, in Indonezia si in Malaezia. Vegetatia este foarte bogata:
peste 2000 specii de arbori si 4-5 etaje de vegetatie. Fauna este extrem de bogata si specializata.
In zona calda se intalnesc padurea ecuatoriala si padurile musonice.

Padurea ecuatoriala
Padurile din zona calda ocupa doar 6 % din suprafata uscatului, dar contin mai mult de jumatate din speciile de plante
si animale de pe Pamant. Padurea ecuatoriala, caracteristica climatului ecuatorial, cald si umed tot anul, se
deosebeste de celelalte paduri prin marea densitate de plante si prin etajarea sa in functie de inaltimea arborilor.
Primul etaj este format din arbori mici, de 10 m inaltime. Urmeaza etajul mijlociu, cu arbori de 30 m inaltime, a caror
coroana formeaza o bolta continua. Ultimul etaj, cel mai inalt, este format din arbori de 40-60 m.
Printre arborii padurii ecuatoriale cresc ierburi si ferigi arborescente. Pe trunchiurile si ramurile copacilor se sprijina
si se incolacesc liane, lungi de peste 100 m. Din aceasta cauza, padurea ecuatoriala este foarte deasa, intunecoasa
si greu de strabatut.
Arborii au frunze mari si carnoase, iar florile lor sunt mici. Tulpinile sunt drepte, fara ramificatii, cu scoarta neteda si
lucioasa si nu prezinta inele de crestere. Cei mai frecventi arbori sunt: mahonul, acajuul, abanosul, palisandrul,
arborele de cauciuc, palmierul de ulei, bananierul, arborele de cacao, arborele de chinina etc.
Numeroase specii de animale sunt perfect adaptate la conditiile mediului in care traiesc. Corpul lor este in asa fel
alcatuit incat sa se poata strecura usor printre copaci, sa sara si sa se catare. Cele mai bine dezvoltate simturi sunt
auzul si mirosul. Pentru a se proteja de dusmani, multe dintre animalele padurii ecuatoriale iau culoarea mediului.
In padurile ecuatoriale traiesc maimute de diferite marimi (cimpanzeul, urangutanul, gorila, cercopitecul, pavianul),
serpi de mari dimensiuni, soparle, pasari viu colorate (papagali multicolori, pasarea colibri, pasarea paradisului),
furnici, tantari si paianjeni uriasi. In Africa traieste musca te-te. Intepatura ei omoara vitele, iar la om provoaca boala
somnului. La marginea padurii traiesc elefanti, rinoceri, hipopotami si jaguari.

Padurile musonice

5
Se intalnesc in sudul Asiei, acolo unde bat musonii si unde, intr-un an, exista doar doua anotimpuri, unul ploios si altul
secetos. Padurile musonice se deosebesc de cele ecuatoriale. In anotimpul secetos, cei mai multi dintre arbori isi
pierd frunzele. De asemenea padurea musonica este mai putin deasa si este intrerupta de portiuni de savana. Arborii
au trunchiuri masive, cu inele de crestere si scoarta aspra. Curios este ca, odata cu pierderea frunzelor, arborii
infloresc. Ca si in padurea ecuatoriala, pe trunchiurile copacilor se catara liane, dar ele sunt mai putine si au lungimi
mai mici.
Arborii care alcatuiesc padurile musonice sunt: abanosul (cu lemn negru), teckul (cu un lemn foarte tare, folosit la
constructia navelor), santalul (cu lemn parfumat), palmierul.
Padurile musonice sunt populate de maimute (giboni, macaci), elefanti indieni, tigri, pantere, serpi, soparle, veverite
zburatoare si diferite specii de pasari.
In zona temperata se intalnesc padurile de foioase si padurile de conifere.

Padurile de foioase (cu frunze cazatoare)

Se gasesc in zona climei temperate umede (in partea centrala si vestica a Europei, in estul Americii de Nord, in Asia
de Est), unde cad in toate anotimpurile precipitatii suficient de bogate pentru ca arborii sa creasca.
Arborii padurilor de foioase sunt: stejarul, fagul, mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul etc. Toamna, cand arborilor le
cad frunzele, functia lor de fotosinteza inceteaza.
In aceste paduri traiesc: lupul, vulpea, caprioara, mistretul, jderul, veverita, pisica salbatica, sturzul, mierla, cucul,
gaia, pitigoiul, sticletele s.a.

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar(numite si stejarete) se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie,
aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu şi stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec
cu cer sau gârniţă (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneşte gorunul care formează păduri întinse
numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase.
Clima este calda, iar in unele zone din tara este relativ uscata catre sfarsitul verii.Temperaturile medii anuale sunt
de 8-10o C.Umiditatea atmosferica medie anuala variaza intre 65-75%.Precipitatiie medii anuale sunt circa 500
mm.Solurile sunt variate.Padurile de stejar vegeteaza pe soluri brun-roscate de padure in Banat, Oltenia, Muntenia,
soluri cenusii de padure in Moldova, soluri brune de padure in cateva din podisuri din Moldova. Transilvania,
Muntenia.Sunt intalnite paduri de stejar si pe podzol secundar, mai ales, pe terenurile putin inclinate.Reactia ionica a
solurilor este mediu acida pana la neutra avand un pH cunprins intre 5 pana la 7.
Padurile de stejar din Romania sunt diversificate privint compenenta floristica.Unele specii de stejar cu flora
ierboasa caracteristica de stepa se afla numai in zona de campie; alte specii prefera locurile inalte, cu umiditate mai
abundenta, ajungand pana la limita inferioara a fagului si chiar a molidului.Flora ierboasa la aceste tipuri de paduri
este cu totul alta.
In zona de campie si in unele zone de deal exista paduri de cer sau de garnita.In unele parti din campia
Munteniei, Olteniei si sudul Dobrogei cele doua specii formeaza paduri de amestec.
Plantele lemnoase care insotesc stejarul sunt carpenul, ulmul, jugastrul, ciresul de padure, frasinul, paducelul de
padure, teiul, macesul,sangerul.Populatiile de plante ierboase sunt diversificate.In multe stejarete se afla plante
ierboase caracteristice de antestepa existente in exteriorul zonei de limita spre stepa.Printre cele mai frecvente
mentionam golomatul, paiusul mare, rodul pamantului, coltunii popii.

6
 In zona altitudinala superioara caracteristica dealurilor se gaesc paduri de gorun; specia propspera pe solurile
putin argiloase nascute pe pietrisuri, nisipuri.Ocupa suprafete expuse soarelui.In unele locuri altitudinal ajunge pana
la conifere.Tot in zona dealurilor se afla si padurile de stejar; acestea prefera orice substrat mineralogic, insa cu
umiditate mai mare fata de precedenta.Prospera pe solurile profunde si umede in locurile umbrite din vaile
dealurilor.Nu urca prea mult in sens altitudinal.Se opresc cu mult mai jos fata de gorun.Coboara insa pana in interiorul
stepelor, populand aluviunile si teresele aluvionare ale raurilor.
In aceste paduri se intalnesc si alte specii de plante lemnoase: ulmul de munte, paducelul, marul paduret,
scorusul, sorbul, artarul, paltinul.
Primavara padurile de stejar vegeteaza si infloresc multe plante ierboase.In cursul verii, plantele ierboase de
primavara sunt inlocuite cu alte specii care infloresc si fructifica.
Stejaretele sunt paduri suficient de luminoase pentru a permite o buna dezvoltare a plantelor ierboase .In padurile
de pe dealuri si platouri mai inalte flora ierboasa este bogata in specii;in padurile de campie, mai ales cele care
patrund in stepa, flora ierboasa este saraca in specii, dar abundenta in indivizi.
Fauna este bogata.In litiera se afla numeroase populatii de animale nevertebrate marunte:colembole, acarieni,
paianjeni,miriapode, coleoptere, rame.Frecvent in stejarete este intalnit melcul de livada; melcul dungat; croitorul
mare al lemnului de stejar.
Animalele vertebrate sunt prezente prin diferite specii de batracieni, reptile, pasari si mamifere.
Batracienii des intalniti sunt:broasca bruna, brotacelul.Dintre reptile amintim:sarpele orb, soparla de camp,
gusterul,sarpele de casa.Populatiile de pasari sunt numeroase.Dintre acestea mentionam:fazanul, caprimulgu,
pasarea crepusculara si nocturna, pupaza, ciocanitoarea sura, ticleanul.Toate acestepasari sunt insectivore.Siomul
randunelelor, soimuletul de seara sunt pasari carnivore.
Mamiferele intalnite sunt lupul, vulpea, iepurele, ariciul, caprioara.

Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag, (numite şi făgete), sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se
întâlnesc însă şi la altitudini mai mici, pe versanţi umbriţi (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanţii însoriţi.
Clima este variata in functie de altitudine si expozitie.Temperatura medie anuala variaza intre 6-9 0C.Precipitatiile la
zona de contact cu padurea de gorun este de 600 mm, iar la limita superoara in zona de interferenta cu molidul ajung
la peste 1000 mm anual.
Solurile pe care vegeteaza faful sunt brune acide, brune de padure si podzolice.Pe intreaga perioada de vegetatie
solurile au umiditate suficienta.Reactia ionica a solurilor este, in general, acida adica cu pH cuprins intre 4 si 6.
Specia caracteristica este fagul.In putinele statiuni din sud-vestul tarii se afla si paduri de Fagus orientalis.Fagus
silvatica suporta bine frigul oernii si gerurile tarzii de primavara.Nu suporta seceta si caldurile prea mari, de aceea la
limita sa spre ses il casim cantonat in vaile umbroase.Nu are preferinta fata de structura mineralogica.Prospera pe
solurile permeabile si mai ales calcaroase.Alaturi de fagus silvatica mai traiesc specii de plante lemnoase si
ierboase.Plantele lemnoase insotitoare sunt mesteacanul, carpenul, paltinul de munte, ulmul de munte, salcia
capreasca, tisa, socul negru, cornul, alunul, ciresul salbatic.Multe din speciile lemnoase mentionate se afla in partea
inferioara a etajului, spre dealuri.In partea superioara a padurii de fag se gasesc speciile de brad alb, molid, pin.
In unele fagete densitatea arborilor este mare.Lumina scazuta nu asigura formarea unui strat arbustiv
incheiat.Plantele ierboase sunt slab reprezentate prin specii izolate sau lipsesc.In fagetele cu o densitate mai mica si
respectiv mai luminoase se intalneste de regula un strat ierbos populat cu mai multe specii printre care mierea
ursului, nasprasnica, mama padurii, coltisorul, feriga, aliorul, paiusul de padure.Padurea este populata si de diferite
specii de ciuperci
Fauna padurii de fag este foarte bogata.In frunzare traiesc multe populatii de nevertebrate ce apartin mai ales
coleopterelor, hymenopterelor.Multe coloptere se hranesc cu frunzele arborilor producand in unele situatii defolieri.Din
aceasta categorie fac parte carabusul de padure, trombarul frunzelor de fag.Alte specii sunt gandacul de scoarta al
fagului, croitorul.Dintre vertebrate mentionam:salamandra, iubitoare de locuri umede unde se gasesc rame,
brotacelul,vipera sau naparca, sarpele de casa, soparla de munte.

7
 Pasarile sunt unele granivore, altele insectivore sau carnivore cum ar fi:ierunca, gaita, pitulicea, macelandrul,
sorecarul comun, acvila de munte, huhurezul mare. Multe specii de mamifere se gasesc in padurea de fag conditii
excelente pentru hrana sau adapost.Astfel intalnim:cerbul, ursul brun, rasul, lupul, pisica salbatica, jderul.

Padurile de conifere (sau padurile boreale)

Apar doar in emisfera nordica, dincolo de paralela de 55, in America de Nord, Europa si Asia, dar se extind si catre
sud in muntii inalti. Padurile de conifere ocupa suprafete foarte mari.
Coniferele (bradul, molidul, pinul, laricele s.a.) sunt arbori inalti, cu trunchiul drept, fara ramificatii, cu frunze mici,
aciculare, acoperite de ceara. Conifele nu isi pierd frunzele toamna. De la aceasta regula se abate doar laricele.
In Europa si Asia, padurea de conifere se numeste taiga.
Padurea de conifere ofera animalelor un bun adapost, mai ales iarna, si hrana tot anul. De aceea, cele mai multe
animale sunt sedentare. Toamna migreaza catre latitudini mai mici doar unele pasari. Locul lor este luat de pasarile
tundrei.

Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid, (numite şi molidişuri), ocupă regiunile înalte ale munţilor noştri, de la limita superioară a fagului
până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200-1800 m. În nordul Carpaţilor, limita inferioară a
pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.
Clima este rece si umeda.Temperatura medie anuala variaza in general intre 3-5 0 C.Precipitatiile sunt
abundente.Ele sunt cuprinse intre 800 si 1300 mm anual.Umiditatea creste cu altitudinea.Vanturile au intensitati mai
mari primavara.
Solurile sunt podzolice.Frecvent sunt intalnite podzolurile brune.Litiera care acopera podzolul este destul de
groasa in comparatie cu cea existenta in padurile de fag.Aici substanta organica este descompusa mai greu.Slaba
actiune de putrefactie este consecinta compozitiei speciale pe care o are frunzarul acestei paduri.Sub frunzarul
padurii de conifere se afla direct podzolul.Aici nu exista stratul subtire de acumulare a humusului ca in cazul padurilor
de foioase.Lumina este de muca intensitate.Ca urmare a acestor conditii flora ierboasa este saraca in specii, dar si ca
numar de indivizi in cadrul speciilor.
In partea superioara a zonei forestiere se formeaza molidisuri pure.La altitudini mai mici in padurea de molid sunt
intalnite exemplare rare de brad, paltin de munte, de fag.Asemenea exemplare sunt prezente mai ales in zona de
contact cu un alt ecosistem de padure.Coroanele arborilor din padurea de molid pura, densa sunt dezvoltate numai in
partea superioara a trunchiurilor.Ramurile din partea inferioara se usuca si cad din cauza lipsei de lumina.In general
padurea de molid este intunecoasa fapt ce nu permite instalarea de arbusti sau plante ierboase pe sol.in luminisurile
molidisurilor sau in raristi se gasesc diferite plante subarbustive si ierboase.In prima categorie caracteristice sunt
speciile de afin si merisor.Pentru plantele ierboase se observa diferite combinatii de specii specifice.

8
 Pe fata intunecata a pamantului padurii cresc numeroase ciuperci ca:painea padurii, turta vacii, bureti galbiori,
buretele padurii.Multe dintre ele sunt comestibile; in coroana molizilor pe scoarta traiesc diferite specii de licheni cum
ar fi:barba ursului, cladonia jimbriata, parmelia caperata.
Fauna este redusa ca specii si ca numar de indivizi.Bine reprezentate aici sunt insectele al caror ciclu vital se
desfasoara exclusiv pe molid sau pe alte esente lemnoase care intra de multe ori ca forme izolate in componenta
molidisurilor.Larvele unora din ele produc defolieri.Mentionam in acest sens viespea cu ferastrau, larvele fluturilor,
viespele molidului.Toate se hranesc cu frunze de molid.Alte insecte caracteristice padurilor de molid sunt cariul mare
de scoarta al molidului care sapa galerii degradand lemnul si gandacul molidului care dupa maturizare se
impupeaza.Alte insecte produc gale.
Litiera, cunoscuta si sub numele pupular frunzar, formata din frunzele aciculare ale coniferelor, adaposteste o
fauna specifica constituita din izopode, colembole, miriapode, pseudoscorpioni, mici gasteropode.
Animalele vertebrate sunt mai putin numeroase cu exceptia unor pasari care aici isi gasesc salas si hrana din
abundenta.Dintre acestea amintim:cocosul de munte, care traieste permanent in padurile de conifere; masculul are
culoare neagra-verziue, iar femela brun-roscata, ciocanitoarea cu 3 degete, ciocanitoarea neagra , forfecuta este o
consumatoare a semintelor de conifere, mierla, pitigoii si pitulicea sunt pasari insectivore;gaita de munte sau alunarul,
forma sedentara este o alta pasare caracteristica padurilor de conifere.Pasarile rapitoare din padurea de molid, sunt
in general, aceleasi ca cele din padurea de fag.Unele specii urca pana aici.
Mamiferele nu au reprezentanti tipici padurilor de conifere.Numai soarecele vargat este specia de predilectie a
acestor paduri.Des intalnita aici este si veverita.
Dintre amfibieni, in locurile umede ale padurii, se intalneste salamazdra de munte.Reptilele sunt reprezentate de
soparla de munte, vipera neagra sau naparca.Acestea coboara de multe ori din golul alpin.

Maretia si decadenta lemnului

Poate ca n-a existat produs al “uzinei verzi” mai cautat ca lemnul.
Folosit din cele mai vechi timpuri – am putea cita bata vanatorului, foisoarele sau locuintele lacustre ale omului
primitiv – lemnul a avut mii si mii de intrebuintari: porti de case si cetati, stalpi de pridvor, ingradituri si tarcuri, scari si
arme de lupta – de la faimosul turn asirian si legendarul cal troian, pana la arcuri si buzdugane, poduri si pontoane
peste ape, pavaj pentru strazi (asa-zisele strazi podite), instrumente casnice (lingura, caus, plosca, butoi), mijloace de
transport terestre (car, caruta, diligenta) sau pe apa (barci, corabii).
Uriasele progrese tehnice ale secolului al XIX-lea au slabit incetul cu incetul atotputernicia lemnului, punand capat
exploatarii lui intensive si salbatice, salvand bruma de paduri de o disparitie care ar fi pus in mare primejdie insasi
existenta omului. Betonul si fier-betonul au alungat lemnul din vastul sector al constructiilor. Otelul, aluminiul, sutele
de aliaje metalice - mai rezistente si mai durabile - au luat locul lemnului pe santierele navale ori in industria
mijloacelor de transport (vapoare, trenuri, avioane).
Astazi sectorul de folosire a lemnului s-a ingustat si mai mult prin explozia industriala a maselor plastice care au
inceput sa inlocuiasca metalele in domenii unde acestea se dovedesc la fel de vulnerabile ca si lemnul in fata
agentilor naturali. Chiar si parchetul, usile si tocurile geamurilor se executa din mase plastice. Cu tot asaltul
aluminiului si maselor plastice, industria de mobile inca nu s-a lipsit de lemn (scandura, panel, placaj, placi
aglomerate). Lemnul de rezonanta mai e inca intrebuintat la constriurea instrumentelor muzicale, iar fabricile de
chibrituri nu se pot inca dispensa de el.
In 1890 s-a aplicat prima metoda industriala de obtinere a matasii artificiale prin tratarea celulozei obtinuta din lemn
( vascoza). De asemenea vascoza tratata cu glicerina si trasa in foi poarta numele de celofan, mult folosit ca material
decorativ si de ambalaj. In 1950 s-a obtinut un nou tip de matase, prin dizolvarea celulozei in acid acetic anhidru
(otet), o matase foarte rezistenta, nesifonabila si transparenta pentru razele ultraviolete, numita matasea acetat. Tot
din celuloza de lemn se prepara si celolana si cotonul celulozic care imita perfect lana si bumbacul. In ultimele
decenii, datorita actiunii de crutare a lemnului, chimistii au intreprins cercetari si au obtinut pe cale sintetica alti
compusi macromoleculari, foarte apropiati de matasea artificiala preparata din lemn ( nylon, relon, melana).

9
 Efectul purificator al vegetatiei forestiere
Un hectar de padure produce anual aproximativ 30 de tone oxigen, din care aceasta consuma circa 13 tone în
procesul de respiratie al arborilor sai. Vegetatia arborescenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma, în
procesul de fotosinteza, circa 16 tone de dioxid de carbon.
Un curent de aer poluat cu dioxid de sulf în concentratie de 0.1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa
lenta peste un hectar de padure. Prin reducerea, pe cale mecanica, a vitezei vântului, un hectar de padure poate
retine o cantitate de 60-70 t/an de praf, ceea ce reprezinta de 6-7 ori mai mult fata de cantitatea retinuta de vegetatia
ierboasa. Prin emanarea fitoncidelor volatile, în cantitate de 5-30 kg/ha, padurea realizeaza o epurare microbiana
foarte eficienta, evidenta în special în padurea de conifere.
De exemplu, în timp ce pe bulevardele din Paris s-au înregistrat 570 mii bacterii/m3, iar în unele magazine chiar 4-8
milioane bacterii/m3, în padurea Fontainbleu din apropiere, încarcatura microbiana era de numai 50-55
bacterii/m.Întrucât modifica semnificativ suprafata activa, ca factor genetic al climei, prezenta ecosistemului de padure
induce un topoclimat specific. Acesta este determinat de influenta exercitata asupra radiatiei solare, circulatiei
maselor de aer si proceselor de evaporare.
Topoclima padurii se diferentiaza prin moderarea extremelor de temperatura, intensitate scazuta a radiatiei solare,
cresterea umezelii relative a aerului, cresterea frecventei calmului atmosferic si viteze mai mici ale vântului,
repartizarea mai uniforma a precipitatiilor si cresterea cantitatii acestora.

Protectia fondului genetic

Decurge din însasi existenta padurii, ecosistem în stare de climax, în care numeroase populatii traiesc într-o
stabilitate relativa, asigurata de mecanismul complex de autoreglare a ecosistemului forestier. Diversitatea biologica
cea mai ridicata se înregistreaza în padure, culminând cu padurile tropicale. De aici decurge si rolul padurii pentru
cercetarea stiintifica, pentru identificarea posibilitatilor de protectie ale unor specii aflate pe cale de disparitie, pentru
cunoasterea legislatilor care coordoneaza procesele din natura. Stoparea procesului de degradare a ecosistemelor
forestiere prin folosirea lor raţională, prin ameliorarea structurii pădurilor şi menţinerea structurii lor optimale în
concordanţă cu condiţiile staţionale, prin împădurirea terenurilor afectate de alunecări şi a celor erodate, prin
asigurarea integrităţii fondului forestier şi crearea carcasei forestiere. prevenirea degradării ecosistemelor petrofite
prin reglementarea folosirii acestora, diminuarea impactului antropic şi restabilirea biodiversităţii.Prevenirea distrugerii
ecosistemelor agricole prin păstrarea oazelor de vegetaţie naturală, crearea unei reţele de arii naturale interagroeco
sistemice.
Evitarea diminuării biodiversităţii în ecosistemele urbane prin prevenirea degradării spaţiilor verzi, restabilirea şi
optimizarea biodiversităţii acestora. evitarea degradării populaţiilor de specii floristice şi faunistice din ecosistemele
naturale principale prin amplificarea măsurilor de conservare la nivel de stat, prin continuarea lucrărilor de cercetare
şi de monitorizare a acestor populaţii.
Evitarea degradării fondului genetic al taxonilor autohtoni şi al celor alohtoni prin menţinerea reproducerii lor.
Conservarea biodiversităţii prin valorificarea tradiţiilor etno -culturale.

Functia de recreare
Importanţa social-economică a economiei forestiere, în general, a sectorului silvic în mod expres, apare cu mai
multă claritate în contextul abordării şi înţelegerii conţinutului funcţiilor exercitate de către pădure. Aceste funcţii se
împart în două categorii importante, respectiv: funcţia de producţie şi funcţiile de protecţie .

10
 Ignorate vreme îndelungată, în primul rând datorită faptului că necesităţile societăţii, limitate şi lipsite de
complexitate, nu reclamau nicio schimbare fundamentală de conştiinţă şi deci, de atitudine, funcţiile pădurilor, în
înţelesul lor propriu, nu au constituit obiectul preocupărilor umane, pragmatice şi, cu atât mai mult, al celor ştiinţifice,
decât foarte târziu, mai exact spus, începând cu secolul al XIX-lea.
Astăzi, problematica funcţiilor pădurilor se regăseşte la locul cuvenit, în contextul economiei forestiere a oricărei
ţări cu silvicultură avansată, pădurile fiind împărţite după destinaţia ce le-a fost atribuită, în două mari categorii
corespunzătoare celor două tipuri de funcţii, după cum urmează:

- -grupa I: păduri cu rol deosebit de protecţie;

- -grupa a II-a: păduri de producţie şi de protecţie.

Prima a cunoscut o recunoaştere din ce în ce mai amplă la nivel mondial, în ultimele patru decenii, sub aspectul
importanţei sale vitale pentru întreaga societate omenească.
Într-o definiţie sintetică, prin funcţiile de protecţie a pădurilor, se înţelege exercitarea de către acestea a unor
influenţe favorabile sau servicii utile societăţii.
Chiar dacă, o lungă perioadă de timp, oamenii nu au simţit nevoia justificării acestor funcţii tocmai pentru că nu
duceau lipsa efectelor lor benefice, în prezent, dar mai ales în perspectivă, cele care vor deţine întâietatea în faţa
necesităţilor şi preocupărilor oamenilor vor fi, fără îndoială, tocmai funcţiile de protecţie.
Între factorii care vor influenţa în mod decisiv această ierarhizare se situează, cu prioritate, industrializarea, cu
toate componentele ei poluante, şi dinamica complexului factorilor demografici, în cadrul căruia urbanizarea, pe
fondul general al creşterii populaţiei, îşi va spune cuvântul fără doar şi poate.
Foarte important de reţinut este faptul că funcţiile de protecţie se manifestă sub forma acestor influenţe favorabile
sau a unor servicii utile numai în zona în care există pădurea, ele neputând face obiectul unui schimb ca în cazul
lemnului, nefiind deci, transportabile.
Între numeroasele influenţe favorabile exercitate de pădure, se regăsesc cu prioritate următoarele:
- apără solul împotriva eroziunii şi degradării sale;
- -protejează apele curgătoare, asigurându-le un debit constant, limpezime, împiedicând transportul de materiale;
- influenţează favorabil extremele de temperatură;
- diminuează viteza vântului;
- înfrumuseţează şi înnobilează peisajul;
- purifică aerul atmosferic, îmbogăţindu-l în oxigen;
- -creează condiţii excelente pentru destindere şi recrearea capacităţii fizice, psihice şi intelectuale.
Multitudinea funcţiilor de protecţie a generat, firesc, o serie de preocupări, studii şi cercetări pentru clasificarea
acestora. În ţara noastră, prima asemenea ierarhizare aparţine profesorului şi cercetătorului Popescu – Zeletin, unul
dintre marii silvicultori, care în anul 1954 identifică 5 categorii de funcţii de protecţie ale pădurilor.
Cercetările ulterioare asupra funcţiilor de protecţie ale pădurilor au înregistrat unele elemente noi, precum şi o
mai corectă şi mai clară exprimare a acestor funcţii, corelat cu efectele lor, fără însă a modifica prea mult clasificarea
prof. Zeletin, astfel că, astăzi, clasificarea în vigoare a funcţiilor de protecţie este următoarea:
a) funcţia de protecţie a apelor;
b) funcţia de protecţie a terenurilor şi solurilor;
c) -funcţia de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;
d) funcţia de recreere;
e) -funcţia de interes ştiinţific şi de conservare a fondului genetic – forestier.
În numerele următoare ne vom referi, pe rând, la aceste funcţii de protecţie a pădurilor, pentru a scoate în
evidenţă efectele benefice specifice fiecăreia dintre ele.

Despaduririle si urmarile lor catastrofale

11
 Dintre toate formele de covor vegetal, cele mai mari amputari le-a suferit padurea. Despadurirea a mers mana in
mana cu civilizatia, iar pe aceasta a urmat-o desertificarea.
Cu un deceniu in urma, pe glob, padurile ocupau o suprafata de aproximativ 3,8 – 4,7 miliarde ha si reprezentau
cam 2,6 – 3,4 % din suprafata uscatului.
In zonele calde, unde, din cauza climatului secetos, echilibrul ecologic este foarte labil, se verifica succesiunea:
padure vegetatie ierboasa teren agricol eroziune desert.
In zonele temperate cu climat favorabil, socul este mai scurt, oprindu-se la eroziune, desi se poate ajunge si la
instalarea unor semideserturi.
Datorita despaduririlor de lunga durata practicate pretutindeni pe glob, padurea planetara de azi ocupa suprafete
incomparabil mai mici, nu mai formeaza masive mari si neintrerupte, refugiindu-se in munti si in locuri greu accesibile,
cu soluri sarace si climat neatragator pentru agricultura.
Din circa 70 %, cat detinea padurea in perioada preistorica, proportia a scazut in prezent la 30 %.
La defrisarile din trecut, facute in special cu scopul extinderii pastoritului, agriculturii si asezarilor umane, timpurile
moderne au adaugat taierile in scopuri economice pentru satisfacerea nevoilor de lemn ale societatii. Rezultatul nu
consta doar in diminuarea padurii, ci si in degradarea ei progresiva. Padurile cultivate nu au acelasi randament
ecologic, ca stabilitate, rezistenta si forta protectiva.
In functie de procentajul actual de impadurire, distingem:
-tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);
-tari cu paduri relativ putine dar inca in limita de echilibru ecologic (in Europa si America de Nord);
-tari extrem de sarace in paduri (in Africa Tropicala, Australia).
Pe ansamblu, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul cu cel mai
mare procent de impadurire (46,7 %).
In Africa, despadurirea a luat proportii dramatice, in special in Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectata a fost
Sahara, care din zona fertila, partial impadurita, a devenit un vast desert. In Ghana, Nigeria si Kenya se despaduresc
zone imense pentru a face loc culturilor agricole. O regiune serios afectata este Republica Malgasa, unde toate
padurile de pe ramura vestica si nordica au disparut, ducand la disparitia unor specii de pasari necunoscute in alte
parti ale lumii. Singura parte a Africii relativ pastrata, cu un potential forestier apreciabil, este zona ecuatoriala (Zair,
Gabon, Nigeria, Congo).
In Asia, pe locul padurii de odinioara s-a instalat desertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian). Tablitele de lut
babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii,
paduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Muntii Taurus (Turcia) pana in Muntii Libanului, Amanului (Siria) si
Cipru. Taierea masiva a cedrilor a condus la disparitia lui. Astazi exista in Liban o modesta rezervatie cu cedrii. La fel
de puternic a fost impactul si in Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc in China, in bazinele fluviilor
Huanhe si Iantzi.
In America de Nord, desi padurea a fost bine conservata pana la venirea colonistilor (sec. 18), apoi a suferit cea
mai rapida si mai violenta transformare din istoria omenirii. Padurea a fost afectata astfel ca din 382 milioane ha au
mai ramas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervatii si 89 milioane ha
paduri degradate.
In America de Sud, despaduririle au avut intensitate inegala, in functie de gradul de accesibiliate si directia de
propagare a presiunii demografice. Cea mai afectata zona a fost Brazilia rasariteana, dar si Columbia si Chile.
Padurea amazoniana tinde si ea sa fie distrusa din cauza mijloacelor de transport – marea magistrala amazoniana.
In Europa, despaduririle s-au produs lent, dar “moartea padurilor” este aici poluarea. Taierile, distrugerile nerationale
nu conduc numai la pierderea padurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieti omenesti, cum s-a
intamplat in nordul Italiei, unde, din cauza despaduririlor, inundatiile au avut efecte devastatoare.
In tara noastra, padurea ocupa o suprafata totala de cca. 6,2 milioane ha, reprezentand 26 % din suprafata totala. In
vremurile preistorice, aceasta ocupa 70-80 % din suprafata tarii, fapt pentru care in anul 1526, cand sultanul Soliman
Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare si a ocupat Buda, nu s-a incumetat sa ocupe si
tarile romanesti, deoarece erau bine aparate de muntii cei mai abrupti si de padurile cele mai greu de strabatut – “
codrul frate cu romanul”.

12
 Denumiri ca Transilvania (provine de la latinescul silva care inseamna padure), Bucovina (provine de la cuvantul
de origine slavona-buk, care inseamna fag), dovedesc extinderea pe care o aveau padurile in tara noastra.
Sub aspect economic si ecologic, padurea a indeplinit si indeplineste o serie de functii importante, unele vitale.
In zona colinara, padurea favorizeaza procesul de inmagazinare a apei pe terenurile in panta, impiedicand formarea
scurgerilor de suprafata si a viiturilor de apa in urma ploilor torentiale si a topirii zapezii, contracarand astfel
fenomenele de inundatii si eroziune a solului. Padurea protejeaza lacurile de acumulare si terenurile din lunca raurilor.
Pentru a-si indeplini aceste functii, este necesar ca cel putin 50 % din suprafata bazinului hidrografic care
aprovizioneaza lacul de acumulare, sa fie acoperita cu padure ( la o acoperire de numai 15 %, debitele maxime sunt
de trei ori mai mari fata de cele medii).
Picaturile de ploaie (care lovesc solul si erodeaza) sunt interceptate de frunzele copacilor si de litiera (stratul
format din frunze uscate si alte resturi organice care acopera solul din padure), micsorand in felul acesta viteza apei
pe versanti, cat si procesul de evaporare a apei din sol. Astfel, un ha de padure poate inmagazina in sol, in primii sai
50 cm de la suprafata, o cantitate de aproximativ 1450 m 3 de apa (echivalentul a 145 mm precipitatii).
Padurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru constructii, pentru industria mobilei, a
instrumentelor muzicale, celulozei, hartiei, lemn pentru foc s.a. Fauna padurii ofera vanat pentru carne si blanuri, dar
si variate fructe si ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritiva.
In procesul de fotosinteza, padurea are o contributie deosebit de importanta in regenerarea rezervei de oxigen la
nivel local, cat si global. Un hectar de padure produce annual aproximativ 30 t oxigen, din care, acesta consuma cca
13 t in procesul de respiratie a arborilor sai. Vegetatia arboriscenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma in
procesul de fotosinteza circa 16 t bioxid de carbon, avand un rol relevant antipoluant. Arborii si arbustii din padure
contribuie, de asemenea, la atenuarea zgomotului de intensitati diferite, au o influenta pozitiva pe care o exercita
asupra regimului eolian, a umiditatii si temperaturii aerului, precum si a vibratiilor aerului. In acest sens, in literatura de
specialitate se mentioneaza ca perdelele forestiere au capacitatea de a reduce zgomotul pana la 10 decibeli; in
S.U.A. s-a consemnat ca o fasie de padure lata de aproximativ 30 m, trasata de-a lungul unei sosele, reduce
zgomotul produs de circulatia autovehiculelor cu 8-11 %.
Referitor la fenomenul de poluare chimica si rolul depoluant al padurii, in literatura de specialitate se mentioneaza
ca un curent de aer poluat cu bioxid de sulf in concentratie de 0,1 mg/m 3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa
lenta peste un hectar de padure. Padurea realizeaza si o epurare microbiana, remarcata mai cu seama la cea de
conifere. Spre exemplu, pe bulevardele Parisului s-au determinat aproximativ 570 mii bacterii/m 3 aer, iar in unele
magazine chiar 4-8 milioane bacterii/m 3 aer, in timp ce in padurea Fontain bleau din apropiere se inregistrau numai
50-55 bacterii/m3 aer.
Ansamblul conditiilor favorabile vietii create in padure determina ca frecventa pulsului sa se reduca cu 4-8
pulsatii/minut, sa se tinda spre optimizarea tensiunii arteriale si sa favorizeze starea de buna dispozitie. Pentru
bolnavii cu unele afectiuni respiratorii, padurile de rasinoase sau amestec de rasinoase si fag din zonele montane
sunt benefice.
In zonele de campie, cu suprafete reduse de padure, perdelele forestiere de protectie au o influenta deosebit de
favorabila asupra mediului inconjurator.
Astfel, acestea reduc viteza vantului pe o distanta egala cu 5 pana la 10 ori latimea lor, determinand retinerea si
repartizarea uniforma a zapezii pe suprafata terenului arabil, care protejeaza cultura de toamna impotriva actiunii
gerurilor, marind rezerva de apa a solului, protejeaza caile de comunicatii, localitatile si unele ferme zootehnice contra
inzapezirilor.
Pe cursurile de apa, perdelele forestiere reduc energia vanturilor si impactul sloiurilor de gheata, aparand digurile
de avarii.
Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in biosfera prezinta o importanta deosebita fie sub
forma de masiv, fie ca perdele de protectie. Din aceasta cauza, exploatarea padurilor, la nivel mondial sau national,
trebuie rationalizata nu numai ca volum lemnos, dar si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil, reducerea
fondului forestier. Cresterea suprafetelor de teren agricol, nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii
suprafetei de paduri, ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se impune impadurirea unor terenuri
neproductive.

13
 Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii padurilor prin exploatari nerationale si a pasunatului excesiv, la nivel
mondial, a luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident mai ales pe continentul African, unde
daunele produse padurii nu pot fi justificate ecologic si nici economic prin pasunatul fondului silvic.
In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si poluarea aerului, care produce fenomenul de
uscare al arborilor. In Europa, de exemplu, pe aproximativ 10 milioane hectare de padure, s-a semnalat uscarea
arborilor de molid, brad, stejar si gorun, iar in tara noastra, asemenea fenomen a afectat 1,6 % din suprafata totala a
padurilor. La uscarea arborilor a mai contribuit, de asemenea, poluarea de mare altitudine, cat si cea produsa de
industriile chimica si petroliera, de fabricile de ciment, combinatele metalurgice si miniere.
Privite in ansamblu, importanta padurii si mentinerea echilibrului ecologic si actiunile distructive la care aceasta
este supusa, se poate usor desprinde necesitatea colaborarii pe diverse planuri a tuturor specialistilor care activeaza
in diferite sectoare productive si de cercetare ale agriculturii si silviculturii, in scopul prevenirii, refacerii si mentinerii
echilibrelor ecologice, atat de importante vietii de pe Terra.Un studiu al silvicultorilor arată că toate cele şase tipuri de
păduri din ţara noastră sunt ameninţate de oameniPrima cercetare a habitatelor forestiere de interes comunitar
realizată de specialiştii de la Facultatea de Silvicultură din Braşov arată că în România sunt şase tipuri de păduri puse
în pericol de activităţile umane. Specialiştii au constatat că speciile aflate pe cale de dispariţie sunt cele de stejar
pufos, arin alb şi arin negru.
Printre factorii de stres care ameninţă pădurea, cei mai importanţi sunt: fărâmiţarea proprietăţii, lipsa limitării
speciilor în teren, înţelenirea solului, viituriile şi împăduririle cu alte specii decât cele aflate în teren. “Am constatat că
cele mai reduse şi fragmentate ca suprafaţă sunt pădurile de stejari pufoşi, din Transilvania, care cresc pe nişte
versanţi foarte abrupţi.
E foarte important ca suprafeţele pe care se întinde acest tip de arbore să nu fie reduse”, spune Tudor Stăncioiu,
unul dintre coordonatorii studiului. În opinia acestuia, în cazul în care într-un habitat cu anumite specii de arbori au loc
împăduriri cu alte specii, atunci pădurea respectivă se schimbă, ceea ce reprezintă un pericol des întâlnit în România.

Creşterea suprafeţelor agricole reduce pădurile

Arinii albi şi negri sunt alte specii aflate în pericol. Cele din zonele montane sunt afectate de viituri. În schimb,
speciile de arini care cresc în luncile joase de la câmpie şi deal sunt periclitate din cauză că sunt situate în imediata
apropiere a localităţilor. “În acest caz, problema e că multe dintre locuinţele oamenilor au fost construite în apropierea
pădurilor”, spune Tudor Stăncioiu.
Stejarii, ulmii şi frasinii din pădurile crescute în lunci sunt periclitate în special din cauza regularizării râurilor şi a
îndiguirilor, dar şi a extinderii suprafeţelor agricole.
Exploatarea turbei pune în pericol molidul
Silvicultorii care au contribuit la cercetare arată că o situaţie aparte o au turbăriile (pădurile de molid şi pin
silvestru) din Moldova de Nord, Munţii Apuseni şi Munţii Parâng. “Aceste suprafeţe sunt ameninţate din cauza
exploatării turbei, a drenărilor care au loc, precum şi din cauza exploatărilor forestiere”, mai spune silvicultorul.
Specialiştii spun că stejarii şi carpenii din pădurile dacice (care cresc în lunci) sunt ameninţate în special de
construcţiile din apropierea lor. Chiar dacă astfel de păduri sunt răspândite pe suprafeţe întinse, şi practic nu sunt
ameninţate cu dispariţia, ecosistemele pe care le formează sunt totuşi puse în pericol de localizarea lor în imediata
apropiere a aşezărilor umane.
Autorii studiului mai spun că factorii de stres ai pădurilor mai sunt influenţaţi şi de o informare insuficientă a
proprietarilor şi a publicului cu privire la importanţa Reţelei Natura 2000. De asemenea, pădurile mai sunt puse în
pericol şi de păşunatul şi trecerea animalelor domestice prin habitat, precum şi de arderea vegetaţiei de pe terenurile
din vecinătatea pădurilor. Cea mai mare amenintare a padurilor din Romania nu sunt taierile ilegale ci zonele
rezidentiale, autostrazile si investitiile imobiliare, sustine Marian Dragoi, doctor- conferentiar in cadrul Universitatii
Suceava.

14
 Cu toate acestea, Proiectul de Dezvoltare Forestiera, realizat de Ministerul Agriculturii si Banca Mondiala, arata
ca padurile acopera aproximativ 27% din suprafata tarii, ceea ce face ca Romania sa fie a douasprezecea tara
impadurita din Europa, si a opta, ca marime din UE. Totodata, studiile programului “Padurea inseamna mai mult
decat lemn” atrag atentia asupra faptului ca dupa 1990, padurile au fost expuse unor noi amenintari, in special prin
taierile rase generate de cele trei valuri succesive de retrocedare a padurilor. Din cele 6,5 milioane de hectare de
padure existente in Romania, aproximativ doua milioane de hectare sunt in acest moment in proprietate
privata.”Principalul motiv pentru care padurile au fost cerute de proprietari a fost saracia iar oamenii percep cota de
taiere ca pe o restrictie, iar unii dintre ei nu se tem decat de lege”, a declarat Marian Dragoi. Specialistii sustin ca
printre cauzele taierilor masive se numara faptul ca proprietarii nu sunt informati despre riscurile defrisarilor dar mai
ales dorinta acestora de a beneficia imediat de proprietatea lor.

Incendiile si efectele lor

Incendiile de pădure nu sunt doar un răspuns la încălzirea globală ci ele au şi un efect de accentuare a acesteia.
Este un mecanism pe care l-aş numi “feedback pozitiv”, adică temperatura mediului, care contribuie semnificativ la
susţinerea şi propagarea incendiilor de pădure spontane, de exemplu, va fi la rândul ei afectată în sens crescător de
incendiile de pădure pe care le alimentează. De asemenea eliberarea masivă a dioxidului de carbon în procesul de
combustie contribuie la creşterea semnificativă a efectului de seră.
Circa 140 de incendii şi începuturi de incendii au avut loc, în perioada ianuarie-septembrie 2009, în fondul
forestier proprietate publică a statului, care au afectat o suprafaţă de 749,6 ha, cu o valoare estimată a pagubelor de
127.445 lei, potrivit datelor furnizat NewsIn de Romsilva.Astfel, cele mai multe incendii au avut loc în judeţul Tulcea
-12, cu o suprafaţă afectată de 58,2 hectare, urmat de Drobeta Tr. Severin unde s-au înregistrat 10 incendii, cu o
suprafaţă afectată de 67,2 hectare. De asemenea, în Cluj-Napoca au avut loc 10 incendii, cu o suprafaţă afectată de
49,2 hectare, în Reşiţa au avut loc opt incendii şi au fost afectate 33 hectare de teren, iar în Târgu Jiu s-au înregistrat
în primele nouă luni şapte incendii, cu o suprafaţă afectată de 172,9 ha.De asemenea, datele Romsilva mai arată că,
în aceeaşi perioadă, în fondul forestier privat, administrat pe bază de contracte, s-au produs 46 incendii şi începuturi
de incendii, care au afectat o suprafaţă de 224,4 hectare de teren. În cazul acestora nu au fost înregistrate pagube.
Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are ca scop gospodărirea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile
amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea
creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătaţirea condiţiilor de mediu şi la asigurarea economiei naţionale cu lemn, cu
alte produse ale pădurii şi cu servicii specifice silvice.De asemenea, RNP coordonează şi implementează programul
naţional de ameliorare genetică a cabalinelor, promovarea pe plan naţional şi internaţional a exemplarelor de
cabaline valoroase din hergheliile Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva prin organizarea de competiţii sportive,
târguri şi expozitii, precum şi exercitarea atribuţiilor de autoritate hipică naţională.

Protectia terenurilor si a solurilor

Este o functie deosebit de importanta în regiunile cu relief framântat si în regiunile cu soluri nisipoase. De altfel,
aici padurea joaca un rol hotarâtor si în însusi procesul de solificare, asigurând stabilitatea mecanica, bioacumularea,
retinerea apei în profilul de sol. Actiunea moderatoare asupra scurgerilor superficiale reduce eroziunea solului,
contribuind, în acelasi timp, la reducerea volumul de sedimente, respectiv la evitarea colmatarii albiilor sau lacurilor
de acumulare.
Prevenirea colmatarii albiilor si bazinelor lacustre Padurea participa activ si la conservarea formelor de relief prin

15
diminuarea eroziunii de suprafata si de adâncime, evitarea alunecarilor de teren, fixarea solurilor nisipoase si
asanarea terenurilor cu umiditate în exces. Defrisare eroziune, procese torentiale, alunecari de teren.Absenta padurii
releva importanta acestui efect moderator asupra agentilor fizici de modelare actuala a reliefului.
Defrisarea padurilor de pe coastele repezi din zonele colinare, pentru înfiintarea de islazuri comunale (Legea din
1920) a condus la suprafete întinse degradate prin eroziune si procese torentiale în Vrancea, Subcarpatii Sudici,
Valea Ariesului, Valea Lotrului, Podisul Central Moldovenesc etc.

Protectia atmosferei si functiile climatice

Reprezinta un alt aspect al rolului jucat de padure în mentinerea echilibrului ecologic. Padurea reuneste pe o
suprafata relativ restrânsa un volum important de biomasa vegetala (arbori, arbusti, plante erbacee) angajate în
procesul fotosintezei. Astfel, ea asigura consumul de dioxid de carbon rezultat din „metabolismul” propriu, dar si din
ecosistemele învecinate sau, mai nou, datorat poluarii, eliberând, în acelasi timp, oxigenul necesar la aceeasi scara.
Aceasta functie justifica denumirea de „plamân verde”, ecosistemele forestiere, mai cu seama cele tropicale, fiind
unele din cele mai importante producatoare de oxigen la nivel planetar. Efectul „purificator” se manifesta pentru un
spectru mai larg al poluantilor atmosferici – pulberi sedimentabile, dioxid de sulf, elemente radioactive – retinuti
mecanic sau absorbiti de frunzis.
Desi, în acest sens, rolul padurii este semnificativ, nu trebuie uitat faptul ca aceiasi poluanti pot distruge padurea,
toleranta speciilor vegetale fiind limitata. Se semnaleaza, de asemenea, o diminuare a încarcaturii microbiene,
datorata prezentei fitoncidelor, cu pâna la 90% fata de atmosfera urbana. Aerul padurii este, în schimb, mai bogat în
ioni negativi, favorabili sanatatii.

16
 Bibliografie

Sursa:- Adevarul
-Indrumar pentru cunoasterea naturii, editura didactica si pedagogica, bucuresti-1981, prof. dr. Constantin Parvu
-Biologia si ecologia, editura Printeuro,ploiesti-2005, Gheorghe Dragusoiu, Marcela Georgescu, Stelica Ene,
Florentina Dulama, Camelia Daniela Padure.
- http://bsapm.moldnet.md/Text/Pagina%20web%20Strategia/Roman/Cap2continut.html
- Dr. ing. Ion Machedon ,REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2007
- Sursa: Universul Padurii
- http://liftingshadows.wordpress.com/2009/04/30/legatura-dintre-incendiile-de-padure-si-incalzirea-
globala/

17
 Cuprins

• Titlul
• Ecosistemul
• Ecologie Mondiala
• Ecosistemul Padure
• Tipuri de Paduri
• Padurea Ecuatoriala
• Padurile Musonice
• Padurea de Stejar
• Padurea de Fag
• Padurea de Molid
• Maretia si Decadenta LEMNULUI
• Efectul Purificator al Vegetatiei Forestiere
• Protectia Fondului Genetic
• Functia de Recreare
• Despaduririle si Efectele lor Catastrofale
• Incendiile si Efectele lor
• Protectia Terenurilor si a Solurilor
• Protectia Atmosferei si functiile Climatice
• Bibliografie
• Cuprins

18