Pădurile reprezintă factorul determinant în menţinerea echilibrului ecologic, climatic şi hidric,

reprezentând ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decât oricare alt
ecosistem natural. În timp, acestea au fost agresate, defrişările urmând un curs ascendent, pentru
nevoia de lemn, creşterea suprafeţei terenurilor agricole, obiective de infrastructură (drumuri,
autostrăzi, căi ferate etc.). Împreună cu comerţul de lemn care s-a intensificat în ultimii ani,
defrişările şi tăierile abuzive au condus la o degradare majoră a pădurilor. Prin studiile şi cercetările
efectuate în cadrul prezentei lucrări s-a încercat să se pună în evidenţă cauzele defrişărilor pădurilor,
efectele asupra mediului înconjurător cât şi prezentarea unor soluţii de stopare a acestui fenomen.
Defrişarea pădurilor reprezintă înlăturarea arborilor de pe o anumită suprafaţă de teren şi
schimbarea categoriei de folosinţă a acestui teren. Pe glob dacă în trecut pădurile erau
predominante, acum datorită defrişărilor ocupă doar 30% din suprafaţa uscatului. În ţara noastră
dacă în anul 1800 aveam 40% din suprafaţa ţării ocupată cu păduri, astăzi, datorită defrişărilor,
pădurile din ţara noastră ocupă doar 26,7% din suprafaţă, fiind sub nivelul ecologic, cea ce duce la
schimbări majore asupra mediului înconjurător.

Chiar şi la nivel mondial pădurile se află într-un grav pericol dacă rata actuală de despădurire nu
continuă sa scadă. Acest decalaj duce la dezorganizarea climei planetei şi a încălzirii globale.
Urmările defrişărilor masive care s-au produs în România sunt următoarele:

 Procedeele de erodare a solului au devenit tot mai diversificate;

 Secetele devin tot mai frecvente;

 Alunecările de teren se intensifică din ce în ce mai mult, iar de aici apar şi pierderi

materiale ale economiei naţionale;

 Starea masivelor forestiere este degenerată;

 Flora şi fauna a devenit tot mai săracă în ultima perioadă;

 Dispariţia a tot mai multor specii de plante şi animale;

Dintre toate ecosistemele terestre pădurea este singura care asigură un complex şi o mare
stabilitate. Spaţiile verzi fie ele de orice natură servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului şi menţine
un echilibru ecologic. Pădurile influenţează chiar si culturile agricole prin contextul modificării
climatului şi suprafeţei unei regiuni datorate pădurii care ajută la îmbunătăţirea condiţiilor de
vegetaţie ale păşunilor, culturilor agricole şi fâneţelor. Practic perdelele forestiere sunt aşezate
perpendicular pe direcţia vântului şi acestea reduc viteza simţitor, ca în final să rezulte o recoltă de
cereale cu 30% mai mare decât în anii obişnuiţi (Camarada, 2008, pp. 112-114). Asupra sănătăţii
oamenilor, dar privind şi partea de recreere şi odihnă, pădurea oferă o gamă largă de beneficii,
precum:

 Purificarea atmosferei prin fixarea carbonului şi redarea oxigenului;

 Condiţiile igienice ale masivelor împădurite sunt mai favorabile în comparaţie cu cele din

oraşe unde întâlnim şi centrele industriale (lipsa prafului, a fumului şi a agenţilor patogeni);

 În pădurile răşinoase aerul este mult mai bogat în ozon datorită răşinei (bolnavii beneficiază

de cel mai bun tratament naturist);

 Reduce poluarea fonică prin frunzişul des al pădurii care acţionează ca un ecran protector;
 Aici întâlnim numeroase plante cu caracter sanogen (fructe de pădure, nectar, polen, plante

medicinale);

 Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin definirea factorilor care se află în strânsă legătură cu mediul

înconjurător, dar şi cu factorii economici;

 Restructurarea creşterii economice, monitorizând o distribuţie mai ponderată a resurselor

existente;

 Păstrarea şi amplificarea resurselor naturale;

 Monitorizarea impactului activităţilor de tip economic asupra mediului;

 Controlul riscurilor şi redirecţionarea tehnologiilor;

 O originalitate specifică şi o gamă diversificată în raport cu aria geografică, tradiţia şi

obiceiurile fiecărei gospodării.

 Reîntoarcerea la natură care reprezintă o motivaţie valabilă pentru toate categoriile de vârstă,

profesie, sex şi statut social. Se presupune a fi derivatul necesităţii de sănătate, relaxare,

confort fizic şi spiritual, iar prin acestea se demonstrează că omul contemporan nu se poate

rupe de modul natural de viaţă, iar legătura cu mediul rustic are efecte benefice în menţinerea

echilibrului emoţional şi funcţional propriu.

În CONCLUZIE pădurea reprezintă un tot unitar în ciclul oamenilor, dar şi al vieţuitoarelor care trăiesc
aici, este un bun regulator de temperatură şi hidrologic, şi totodată protejează atunci când şocurile
climatice intervin; iarna opreşte viscolele, vara absoarbe cantitatea de apă care este în plus, iar apoi
o restituie treptat în natură. Dacă pădurile din ţara noastră ar dispărea, odată cu el vor pieri peste
70% dintre speciile de plante şi animale existente.