Defrisarea padurilor si consecintele acestora

asupra mediului inconjurator

Materie: Dreptul mediului

asistent universitar: Laura Dumitrana Rath Boșca

Student: Bica Paul – Alexandru

Drept,anul II,sem.I
 CUPRINS:
1. Introducere........................................................................................
2. Descrierea problemei ( Consecinte) .................................................
3. Părerea proprie și rezolvări...............................................................
4. Concluzii...........................................................................................
5. Bibliografia.......................................................................................

Introducere

Din cele mai vechi timpuri se ştie că pădurea a fost mijloc de adăpost, de refugiu atât
pentru animale cât şi pentru oameni. Padurea era sursa de energie a stramosilor, era materia
prima pentru arme si locuinte, era locul unde isi gaseau vanatul si era cetatea de nepatruns in
care se ascundeau ei înşişi, cand se simţeau ameninţaţi. Acest lucru este dovedit şi de columna
lui Traian, de la Roma, unde se vede cum luptau dacii in codri sau in apropierea lor.
   Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe
straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Pădurea e o bogăţie naturală, al cărei rol în
economia naţională şi ale cărei multiple funcţii în menţinerea echilibrului ecologic sunt greu
de evaluat. Secole la rînd, pădurea a fost (şi mai continuă să fie) privită doar ca o sursă de
materii prime.
Ani în șir pădurile erau considerate doar o sursă de lemn brut, materialul care probabil că
are cele mai multe utilizări în viață de zi cu zi. Pădurile sunt însă mult mai mult decît atît. Ele
joacă un rol important în controlul condițiilor meteorologice și climatice, prin adăugarea de
oxigen în atmosferă și absorbția de deoxid de carbon, care contribuie la încalzirea planetei
prin așa-numitul efect de seră.
Încalzirea globală este, fără nicio îndoială, cea mai dezbătută problemă de mediu la ora
actuala la nivel mondial, însa problema de mediu cu adevarăt serioasă o reprezintă dispariția
pădurilor, ea fiind atat o cauză a încalzirii globale, cat si o consecința a acesteia, caci pădurea
absoarbe cantități imense de dioxid de carbon, iar in momentul defrișărilor toata cantitatea
absorbita revine în atmosfera, sporind astfel cantitatea de gaze cu efect de seră

Descrierea problemei ( Consecinte )

Problema defrișărilor este cît se poate de alarmantă, caci padurile sunt exploatate peste orice
limită si într-un ritm mult prea rapid.
Îndepărtarea de copaci, fără a reîmpăduri suficient a dus la deteriorarea habitatului, la
pierderea biodiversităţii şi la ariditate. Ea are efecte negative asupra biosferei favorizând
emisiile de dioxid de carbon în atmosferă. De asemenea, defrişarea duce la eroziunea solului.
Există numeroase cazuri când în urma defrişărilor masive nu rămân decât suprafeţe imense de
teren pustiu, nefolosit.Ignoranţa oamenilor, ignorarea valorii pădurilor, managementul prost al
resurselor naturale, precum şi legile deficitare de mediu sunt câţiva dintre factorii care permit
despădurirea pe scarălargă. În multe ţări, defrişarea realizată atât de către om cât şi în mod
natural, este o problemă încurs de desfăşurare. Defrişările cauzează modificări permanente
asupra condiţiilor climatice,deşertificarea, încălzirea globală, efectul de seră, deplasarea
populaţiilor.
Ca urmarea a defrişărilor masive criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos:
• s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;
• sunt tot mai frecvente secetele;
• s-au intensificat alunecările de terenuri, ce produc grave pierderi materialeeconomiei
naţionale;
• a degenerat starea masivelor forestiere;
• a sărăcit flora şi fauna, s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi plante.
Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare
stabilitate, decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la
îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic.
    Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii:geomorfologic, climatic,
asupra solului, hidrologic, asupra culturilor agricole, asupra sanatatii oamenilor si un rol
social.
         Influienta geomorfologic (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre)-
pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din
subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale
reliefului, favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa
pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor.
         Influienta climatica ( rolul pădurilor asupra climei) în acest sens, s-a constatat că
pădurile: îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o
influenţă similară cu cea a oceanelor; sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând
să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor; reduc viteza vântului; înlesnesc depunerea
zăpezii; -împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor.
      Influienta pădurilor asupra solului - această influenţă se manifestă prin: contribuţia
arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului,
precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia; îmbogăţirea solului
în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere; consolidarea terenurilor
expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor;
fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip.
      Rolul hidrologic (influenţa pădurilor asupra regimului apelor) - acest rol se realizează
prin: absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante
şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor drenarea biologică la care
contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţiei puternice a masei
foliare.
 Functia hidrologica a padurii:
 • Suprafeţele mari de pădure din zona forestieră, prin alcătuirea structurală şi prin procesele
fiziologice ale componenţilor ei, influenţează puternic procesele hidrologice şi deci circuitul
apei în natură.
 • Vegetaţia forestieră participă la acest proces prin următoarele: frânează scurgerile de
suprafaţă; înlesneşte infiltraţia şi percolarea profundă a apei din precipitaţii; alimentarea
izvoarelor; asigurarea permanenţei şi regimului moderat al debitelor apelor curgătoare;
• Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a
pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii
• Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă,
de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte
consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.
     Influenta padurilor asupra culturilor agricole - rolul mentionat apare în contextul
modificarilor climatului si solului unei regiuni datorate padurii, care contribuie la ameliorarea
conditiilor de vegetatie ale pasunilor, fânetelor si culturilor agricole învecinate. Astfel,
perdelele forestiere de protectie, asezate perpendicular pe directia vântului, reduc simtitor
viteza acestuia. În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în
medie cu 25-30 % mai mari în anii obisnuiti; în anii secetosi, sporul de recolta ajunge pâna la
300 % fata de câmpul fara perdele. Acest efect se datoreste faptului ca perdelele reduc
evaporatia si, în timpul iernii, contribuie la raspândirea mai uniforma a zapezii pe teren, care
nu mai e dusa de vânt ci retinuta pe câmp
      Influenta padurilor asupra sanatatii oamenilor – aceasta influenta se manifesta atât prin
mediul care le este propriu, cât si prin resursele oferite. Astfel:
• padurea purifica atmosfera; fixeaza carbonul vatamator animalelor si omului si reda
oxigenul trebuitor respiratiei lor;
• conditiile igienice ale masivelor mari împadurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale
oraselor, mai cu seama centrelor industriale. Aerul de padure este mai curat, mai sanatos,
deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vatamatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt
relativ putin reprezentati
 • în padurile de rasinoase, se adauga si îmbogatirea aerului în ozon, provocata de rasina
arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun în cazul bolilor urmate
de o perioada de lunga convalescenta.
• frunzisul des al padurii actioneaza ca un ecran protector si atenueaza zgomotul (reduce
poluarea fonica), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjutator;
• padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de padure,
ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. Dupa Zitti et al. padurile, luminisurile,
vaile, taieturile si plantatiile adapostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente
în tara noastra. Si, deoarece farmacopeea naturala este în continua expansiune, se poate usor
întelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier.

Cele mai mari păduri ale lumii sunt în grav pericol. Jumătate din suprafaţa originală de
pădure afost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească dacă rata actuală de defoliere nu
esteîncetinită. În fiecare minut 26 de hectare de pădure sunt pierdute ± şi nu e greu de văzut că
dacălucrurile continuă să se desfăşoare în acest mod vom avea o planetă lipsită de pădure.
Acest lucruar fi catastrofic nu numai din pricina faptului că multe specii de animale îşi au habitatul în
pădureci şi deoarece pădurile joacă un rol important în reglarea climei planetei.Odată Pământul era
acoperit în mare parte de pădure, dar odată cu creşterea populaţiei umaneacestea au trebuit să
fie tăiate. Acest lucru este foarte adevărat în special în Marea Britanie undeagricultura a avut
un rol foarte important şi a redus pădurile la câteva pâlcuri împrăştiate. Însă pădurea tropicală
a avut cel mai mult de suferit mai ales secolul trecut: la începutul secolului 20erau 1,5
miliarde de hectare faţă de cele 700 de milioane rămase.Rata de deforestare în Africa este
foarte îngrijrătoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45% din pădurea originală a
dispărut.Printre ţările cu un PIB pe cap de locuitor de cel puţin 4600 dolari (SUA), ratele nete
de defrişareau încetat să crească simţitor.Omenirea pierde anual păduri de circa 20 de
milioane de hectare, o suprafata egală cu teritoriulMarii Britanii, defrişări care au
drept consecinţă emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon.Deşi ritmurile de
despădurire sunt diferite în diverse regiuni ale lumii, specialiştii sunt unanimiîn a prognoza că
dacă nu se vor lua măsuri şi ritmul actual al despăduririlor se va menţine,dispariţia completă a acestora va
avea loc până la sfârşitul acestui secol, urmările asupramediului şi chiar asupra vieţii pe Terra fiind
inestimabile.

Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri

şi căi ferate, incendii,mine, combustibili sunt toate cauze legate de defrişare.Oamenii au trăit
în preajma pădurilor ecuatoriale de mii de ani, luând ce era necesar de la naturăfără să intervină
în echilibrul natural. Însă, în ultimele două secole populaţia s-a înmulţit fiind dince în ce mai multă nevoie
pentru spaţiu de construit şi agricultură. Împreună cu comerţul de lemncare s-a intensificat în
ultimii ani, au adus o degradare fără precent asupra pădurii.Cele mai importante cauze ale deforestării
sunt mutarea culturilor şi comerţul cu lemn. În trecut,indigenii practicau agricultura în pădure
doborând copaci pentru a face loc culturilor şi pajiştilor  pentru animale şi mutându-se
când solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol pentru pădure dacă este făcut cu grijă 
şi dacă pădurii îi este dat suficient timp pentru a-şi regeneraspaţiile defrişate. Probleme apar
când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şiagricultura intensivă duce la
degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situaţia prezentă, dincauza creşterii populaţiei
unele surse spun că mutarea culturilor este cauza a peste 70% dindefrişările pădurii.

La fel ca şi mutarea culturilor, tăierea copacilor pentru folosirea lemnului în scopuri

comerciale poate fi implementată cu deranjări minore asupra mediului. Atunci când numărul co
pacilor cazuţi este mai mare decât al celor plantaţi, tăierea lemnului devine o problemă
serioasă. Înainteca tăierea intesivă să ia locul celei vechi cu topoare şi animale comerţul cu
lemn avea o influenţănesemnificativă asupra pădurii, însă apariţia drujbelor, tractoarelor,
drumurilor şi căilor ferate auavut un impact mult mai mare. Zone înainte inaccesibile au
devenit principalele ţinte pentrucompaniile de tăiere, iar management-ul prost a dus la pierderi fără
precedent.Există mai multe cauze ale defrişărilor contemporane, inclusiv corupţia din
instituţiileguvernamentale, distribuţia inechitabilă a bogăţiei şi a puterii, creşterea populaţiei
şisuprapopularea şi urbanizarea. Globalizarea este adesea percepută ca o alta cauză a
defrişărilor,deşi există cazuri în care efectele globalizării (noi fluxuri de muncă, capital,
mărfuri, şi idei) audus la refacerea, replantarea locală a pădurilor.
În acest context putem menționa că potrivit agenţiei „Moldsilva”, fondul forestier naţional ocupă
12,7% din teritoriul ţării (pentru comparaţie: în medie în Europa – 29%, în UE – 44%, în lume
– 31%), în total 374,5 mii ha. Majoritatea terenurilor acoperite cu păduri – 87,2% - se află în
proprietatea statului, restul terenurilor aparţin primăriilor – 12,2% şi persoanelor private –
0,6% (deşi această parte e nesemnificativă, ea creşte, triplîndu-se din 2005). Adică, de fapt,
99% din păduri sînt proprietate obştească, iar dacă pornim de la atitudinea faţă de ele, atunci,
în mare parte, ale nimănui.
  Din 1812 pînă în 1914, suprafaţa pădurilor de pe teritoriul ţării noastre s-a redus de aproape
2,5 ori. După 1950, suprafaţa pădurilor a început să crească rapid. Pădurile erau plantate pe
terenurile nefavorabile pentru agricultură, iar pînă în 1990 au fost plantate peste 250 mii ha de
culturi forestiere. De la începutul anilor 90, posibilitatea plantării culturilor forestiere pe
suprafeţe mari s-a redus, fapt ce a condus la micşorarea ritmului de restabilire forestieră.
În special, prin ordinul „Moldsilva”, din 1 octombrie 2016, se interzice tăierea masivă în
pădurile naturale (cu cel puţin trei soiuri de copaci de provenienţă naturală). Pe 27 mai,
Guvernul a adoptat Hotătîrea cu privire la sistarea exportului de lemn, care intră în vigoare
abia pe 2 decembrie 2016.

Defrişarea pădurii îi lasă pe oamenii care trăiesc în pădure fără adapost şi fără hrană, şi duce ladispariţia
unui stil de viaţă care a existat neschimbat pentru mii de ani. Însă efectul cel maidezastruos pe
care l-ar putea avea deforestarea este impactul asupra climei planetei. Cu toţii amauzit de
pericolele încălzirii globale şi a efectului de seră, cauza principală a acestor fenomenefiind
acumularea de dioxid de carbon în atmosferă. Copacii şi alte plante verzi absorb dioxidul decarbon şi
produc oxigen prin fotosinteză, în timp ce animalele consumă oxigenul şi expiră dioxidde
carbon. Distrugerea pădurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru în cantitatea
dedioxid de carbon produs şi reciclat, lucru care ar duce la acumularea acestuia în atmosferă
şischimbări majore de climă. În plus mulţi copaci tăiaţi pentru a face loc agriculturii au fost
arşisau lăsaţi să putrezească eliberând astfel mult mai mult dioxid de carbon în atmosferă. Toatănatura este un
sistem vast care acum există într-un stadiu mai mult sau mai puţin echilibrat.Jucându-ne cu factori de o
importanţă majoră cum e pădurea ecuatorială ar putea duce ladispariţia lumii cum o ştim noi.

Părerea proprie și rezolvări

Prin acest impact progresiv asupra naturii şi îndeosebi prin distrugerea pădurilor, s-au
dereglat echilibrele fizice şi ecologice instaurate de multe milenii în natură. Importanţa
crescută care se acordă în prezent protecţiei mediului înconjurător natural sau divers
umanizat, după parerea mea se explică tocmai prin mulţimea efectelor negative ale acestui
impact, ale urbanizării şi industrializării accelerate şi a folosirii intensive a resurselor
mediului, care au dus la eroziunea solului, alunecări de teren, torenţialitate accelerată a apelor
curgătoare, inundaţii, agravarea secetei, secarea sau reducerea drastică a debitelor reţelei
hidrografice, înrăutăţirea climei în general, formarea furtunilor de praf, poluarea aerului,
reducerea stratului de ozon, poluarea apelor şi solului, poluarea fonică.
Pădurile de astăzi pot fi păstrate printr-o defrișare și replantare controlate însă conceputul
modern este pădurea artificială, creată de om. În Marea Britanie, pîdurile create de om se aflî
sub controlul direct al Comisiei Silvice care are statutul unui Departament Guvernamental.
Marele pericol la care sunt supuse acestea păduri constă în faptul că ele prezintă tendința de
a fi compuse dintr-o singură specie de arbori (monocultiră), în locul unei game variate de
arbori, așa cum se întămplă în cazul pădurilor naturale. Concepția modernă presupune
combinarea molizilor care cresc mai repede și sunt utilizați pentru obținerea de cherestea,
celuloza, și alte produse, ca stîlpii de telegraf și pilonii de mină, u arbori specifici pădurilor de
foioase. Foioasele pot și ele compuse din arbori care cresc repede, ca de exemplu meseacănul,
care pot oferi umbră și adăpost altor specii, cum ar fi brazii sau stejarii și frasinii, care cresc
mai încet.
Speciile de conifere se pot exploata în decurs de doar cîțiva ani, oferind rapid o amrtizare a
capitaului învestit. Totuși arborile de esența tare necesită mai multe generații penru a ajunge
la maturitate.
Pădurile naturale sau create de om pot fi menținute printr-o politiă pozitivă de protejare.
Trebuie tăiată în fiecare an doar acea canitate de arbori are poaate fi înlocuită prin creștera
naturală. Tăierea sisematică este modul prin care se poate realiza acest lucru.
Una dintre metodele de defrișare sistematică o prezintă taierea rasă, prin care o suprafață
dată este curațată complet, la fiecare 50-100 de ani. Suprafața astfel curațată este apoi
reîpădurită prin plantare unor puieți. O altă metodă este defrisarea selictivă, în care se aleg
pentru taiere doar acei arbori care au o anumită vîrstă și o anumită dimensiune. Lăsînd astfel
loc pentru dezvoltarea celor mai tineri. Locurile rămase libere, după tăiere, vor fi apoi
replantate cu puieți.
În același timp cu plantarea și defrișarea trebuie să se aibă în vedere și grija pentru
celelalteforme de viață în pădure. Tăierea rasă poate distruge habitatul și poate provoca
dispariția păsărilor, a mamiferilor și a insectelor din acea zonă. Tăierea selectivă este o
metodă avantajoasă și din acest punct de vedere pentru că astfel se mai păstrează o parte di
habitat și se produc mult mai puține stricăciuni.
O administrare bună a pădurilor se practică deja în multe din țările dezvoltate ale lumii.
Totuși, problema reală este ceea a pădurile tropicale din țările în curs de dezvoltare. În
anumite regiuni ar putea fi prea tîrziu pentru conservarea pădurilor și pentru o bună
administrare a pămînturilor. În fiecare an, dispar aproximativ 142.000 km2 de păduri tropicale.
Practic există deja cîteva țări care și-au pierdut toate pădurile naturale, printre care: India,
Coasta de Fildeș, Ghana și Ecuadorul.

Concluzii

Din păcate, pentru un număr foarte mare de oameni, pădurea este doar o sursă de lemn.
Putem schimba această situație doar prin furnizarea informațiilor privind importanța pădurilor
și consecințele distrugerii lor. Pădurile oferă beneficii economice și în același timp asigură
nevoile de bază ale omului. Lipsa de dezvoltare în unele zone a dus la utilizarea abuzivă a
resurselor forestiere. Creșterea populației a sporit cererea pentru noi terenuri cu destinaţie
agricolă, așezări și structuri, ceea ce a afectat starea pădurilor.
Pădurea este izvor de sănătate şi linişte. Toate acţiunile pozitive exercitate de pădure
asupra mediului înconjurător, stînd la straja sănătăţii acestuia, se reflectă în mod direct asupra
sănătăţii oamenilor. Pădurea este cadrul cel mai prielnic pentru agrement şi turism. De aceea,
majoritatea staţiunilor balneo-climatice sunt aşezate în sînul pădurii. Ea este un lăcaş biologic
pentru un număr mare de plante medicinale. Nu există arbore ale cărui componente să nu fie,
într-o formă sau alta, recoltate în scopuri de alimentaţie, medicinale, pentru extragerea
coloranţilor sau confecţionarea obiectelor de artizanat, a instrumentelor muzicale etc. Un rol
important ce revine pădurilor este şi cel de protecţie a monumentelor istorice şi de cultură
naţională. 
De aceea este necesar să cautăm să păstrăm sănanatea pădurilor sau să influințăm
cresterea mai rapidă a pădurilor tinere. Toate soluțiile noastre trebuie să fie în acord cu
mediul.

Bibliografie:

1) Noiscriem.net. Degradarea vegetației naturale.Măsuri de protecție a vegetației naturale.

http://www.noiscriem.net/2013/07/degradarea-vegetatiei-naturale-masuri.html
2) Wikipedia. Enciclopedia liberă. Defrișare.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Defrișare

3) Ecology.md. Defrișarea pădurilor este pericoloasă.

http://ecology.md/md/page/defrisarea-padurilor-este-periculoasa