CORINA TUDORACHE

PĂDUREA, AURUL VERDE AL PLANETEI

ANINOASA

IUNIE, 2018

1
 COORDONATOR, REDACTOR, INIŢIATOR DE PROIECT ŞI
REVISTĂ
Prof. TUDORACHE CORINA
Colectivul de Redacție:
 Prof. Tudorache Corina
 Prof. Șimon Gheorghe
 Prof. Toma Georgeta
 Prof. Năstase Magdalena Daniela
Copertă și corectare
 Prof. Tudorache Corina

Argument
Revista ,,PĂDUREA, AURUL VERDE AL PLANETEI’’, conține lucrările
cadrelor didactice implicate în proiectul ,,Pădurea înseamnă: apă, aer, viață” și este o
apariţie nouă în concordanţă cu reforma din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial
şi contribuie la îmbunătăţirea activităţilor școlare și extrașcolare desfăşurate cu
preşcolarii şi elevii, la obţinerea de performanţe în activitatea didactica şi managerială.
Revista se doreşte să fie un mijloc de îndrumare în relaţia educatoare, învăţători,
profesori şi părinţi.
AUTOAREA

PĂDUREA, AURUL VERDE AL PLANETEI

TUDORACHE CORINA

Revistă pentru cadre didactice și părinți

2
 PĂDUREA, AURUL VERDE AL TERREI
Prof. Tudorache Corina
Școala Gimnazială Broșteni Aninoasa

Pădurea este o componentă a mediului terestru cu cea mai complexă structură. În

pădure întâlnim cele mai variate forme de viață. Astfel, plantele sunt reprezentate prin arbori,
arbuști și diferite specii ierboase. În pădure se mai întâlnesc ciuperci, licheni, alge, bacterii.
Aici trăiesc o mare diversitate de animale: insecte, moluște, viermi, amfibieni, reptile, păsări
și mamifere. În pădure întâlnim următoarele straturi: solul, litiera (frunzele căzute), perna de
muschi, 1-3 straturi de ierburi de diferite înălțimi, arbuștii, arborii, coronamentul pădurii și
pătura de aer deasupra coroanelor.

Pădurea, datorită copacilor săi, are o climă moderată care influențează zonele
înconjurătoare. Ea menține umiditatea și scade temperaturile extreme din timpul verii și ale
iernii, de asemenea, micșorează puterea vânturilor. În pădure, zăpada se topește lent,
împiedicând astfel revărsarea râurilor în care se adună apele din zăpezile topite. La fel se
întâmplă și cu ploile: copacii rețin picăturile de apă pe frunze și ramuri, care apoi se scurg,
fiind absorbite de rădăcini. Datorită fotosintezei, ea îmbogățește atmosfera cu oxigen,
contribuind la menținerea vieții. Pentru omul modern, pădurea este un loc recreativ, de
odihnă și uneori terapeutic.
Distrugerea pădurilor duce la: eroziunea solului, inundații și alunecări de teren,
creșterea concentrației de bioxid de carbon atmosferic și scăderea concentrației de oxigen,
reducerea precipitațiilor prin scăderea cantități de apă din atmosferă rezultată din transpirația
plantelor, creșterea frecvenței și intensificarea vânturilor datorită absorbției căldurii de către
terenurile defrișate, care generează diferențe de temperatură, dispariția multor specii de plante
și animale care populează pădurile.
3
 În drumețiile noastre prin pădure trebuie să respectăm următoarele reguli:
 Nu rupem puieții și scoarța copacilor!
 Ocrotim cuiburile de păsări și vizuinile animalelor!
 Nu aprindem focul în pădure!
 Strângem gunoaiele și resturile menajere din locurile unde am poposit!
 Trebuie să ținem minte că pădurea este sănătatea noastră!
De peste 5.000 de ani, începând din epoca fierului, lemnul s-a impus ca principal
produs al pădurii, acesta reprezentând cel mai important combustibil şi material de
construcţie în cele mai diverse zone ale globului. Astfel, fără marile cantităţi de lemn
recoltate din păduri, marile civilizaţii ale Sumerului, Asiriei, Egiptului, Chinei, Cretei,
Micenelui, Greciei şi Romei Antice, Europei, nu s-ar fi dezvoltat niciodată. Acesta este şi
motivul pentru care se consideră, pe bună dreptate, că ,,lemnul a fost eroul nelăudat al
revoluţiei tehnologice care ne-a adus de la cultura osului şi pietrei până în prezent” (Perlin,
1989).
Pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni
din subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate
ale reliefului, favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa
pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă a vânturilor.
Pădurile influențează clima, ele îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al
verii, exercitând o influenţă similară cu cea a oceanelor; sporesc umiditatea absolută şi
relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor; reduc viteza vântului;
înlesnesc depunerea zăpezii; împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a
plantelor. Tot ele au o importantă influență și asupra solului, aceasta manifestăndu-se prin
contribuţia arborilor datorită sistemului radicelar la dezagregarea rocilor şi sporirea
profunzimii solului, precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a
acestuia; îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în
descompunere; consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de
suprafaţă, ca şi împiedicarea formării avalanşelor; fixarea şi punerea în valoare a dunelor de
nisip şi a nisipurilor zburătoare. Să nu uităm de rolul hidrologic al pădurilor, acest rol se
realizează prin absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai
constante şi mai ridicate, împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor; drenarea biologică
la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datora transpiraţiei puternice a
masei foliare. Pădurile au o influență însemnată asupra culturilor agricole, rolul menţionat
apare în contextul modificărilor climatului şi solului unei regiuni datorate pădurii, care
contribuie la ameliorarea condiţiilor de vegetaţie ale păşunilor, fâneţelor şi culturilor agricole
învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protecţie, aşezate perpendicular pe direcţia vântului,
reduc simţitor viteza acestuia, dar cel mai important rol al pădurilor este asupra sănătății
oamenilor.Această influenţă se manifestă atât prin mediul care le este propriu, cât si prin
resursele oferite. Astfel: pădurea purifică atmosfera; fixeaza carbonul vătămător animalelor şi
omului şi redă oxigenul necesar vieţii. Condiţiile igienice ale masivelor mari împădurite sunt
mult mai favorabile decât acelea ale oraşelor, mai cu seamă centrelor industriale. Aerul de
pădure este mai curat, mai sănătos, deoarece fumul şi praful lipsesc, gaze vătămătoare nu se
găsesc iar agenţii patogeni sunt relativ puţin reprezentaţi. În pădurile de răşinoase, se adaugă
şi îmbogaţirea aerului în ozon, provocată de răşina arborilor. Aerul din aceste păduri este cel
mai potrivit şi cel mai bun în cazul bolilor urmate de o perioadă de lungă convalescenţă.
Frunzişul des al pădurii acţionează ca un ecran protector şi atenuează zgomotul asigurând un
echilibru al organismului uman cu mediul înconjutator. Pădurea conţine numeroase resurse cu
caracter sanogen: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci comestibile, nectar şi polen al
florilor.

4
 De multă vreme se considera că „Pădurea este cea mai frumoasă podoabă a
pământului. Ea face măreţia munţilor şi veselia câmpiei. Un câmp făra arbori este un
pustiu mort, fără viaţă, iar călătorul care străbate un asemenea câmp pierde orice
dispoziţie de veselie şi devine tăcut şi plictisit” (Simionescu şi Zeicu, 1926).Toate
influenţele benefice ale pădurii trec de multe ori neobservate, mai ales în regiunile bogate
în resurse forestiere. În schimb, atunci când pădurile, din diverse motive, au dispărut sau
sunt reduse drastic, rolul şi efectele pozitive ale prezenţei acestora devin evidente,
distrugerea lor fiind resimţită la nivelul cadrului general al regiunii.

Dragi adulți, ocrotiți-mi PĂDUREA!

Prof. Năstase Magdalena Daniela

CJRAE Argeș

În fiecare dimineață, când deschid fereastra, privirea îmi fuge către pădurea din
spatele grădinii.
Îi admir dplendoarea în zilele înfrigurate de iarnă, în imensitatea ei alba, gata parcă să
se prăvale la pământ sub greutatea zăpezii căzute din belșug în noaptea de Crăciun și
ănghețată parcă spre eternitate în zilele geroase ale bobotezii. Dar zilele trec repede și vine
primăvara, și cu nerăbdare, în fiecare dimineață îmi arunc ochii spre pădure să văd primul
copac înverzit și nici nu-mi dau seama, când pădurea, mai zilele trecute goală și parcă fără
viață, astăzi este verde, și o aud cum imi șoptește: ,,Vino, te aștept, vizitează-mă și bucură-
te!” Este cald iar eu părivesc spre pădure, aud ciripitul păsărelelăr:
- ,,Cip Cirip, Cip Cirip!”, și tot ascult, din depărtare se aude un cântec așteptat cu nerăbdare:
- ,,Cu-Cu, Cu-Cu! Și înmărmuresc! Mă trezesc șoptind:
- ,,S-a întors Cucu!, A venit Primăvara! Și nu apuc să înnumăr de câte ori a cântat și mă
cuprinde tristețea, dar imi trece, doar a cântat cucul și de când îl aștept!
- Au, acântat cucul! Și parcă o aud pe bunica spunându-mi:
- Să nu te prindă primul cântec al cucului fără bani ân buzunar, că o sa ai un an sărac, dar
lasă, am ceva mărunțiș prin portăfel!
Și plec așa, în căldura toridă de afară, spre pădure, pe cărarea șerpuită cu pământ
reavăn și cu miros imbietor de răcoare și prospețime. Copacii drepți și înalți mă întâmpină
parcă veseli să-mi arate măreția pădurii și mă poftesc să pătrund tot mai adânc în inima
pădurii și să-i ex plorez frumusețea. Păsările mă conduc cu cântecul lor din toate părțile iar eu
merg către nord, urmărind lichenii pe trunchiul copacilor. Înaintez agale, căutând în toate
părțile minunile din jurul meu. Îmi clătesc ochii cu pâlcuri de toporși albăstrui și violete și ici
colo, ghiocei întârziați iși tremură clopoțeii sub mișcarea vântului domol și-mi doresc să
ajung în dumbrava care se zărește în depărtare întrebându-mă dacă voi găsii fragi sau zmeură.
Am avut noroc, am umplut o caniță cu boabele roșii, zemoase și acrișoare de fragi și-mi
propun ca peste câteva săptămâni să mă întorc să culeg zmeura dulce de pe rugii încărcați de
flori. Mirosul plăcut mă îndeamnă să merg mai departe, răcoarea plăcută imi destupă
simțurile iar văntul îmi adie pe la urechi și mă încurajează să mă afund pe cărarea șerpuită.
Copacii tot mai înalți mă păzesc de razele toride ale soarelui pârjolitor, raze care trimit
lumină și strălucire printre frunzele adunate pe crengile tot mai răsfirate în înaltul copacilor.

5
 Am oboist tot hoinărind printre arbori seculari și mă întind cu fața în sus să privesc
verdele copacilor ți înaltul derului. Privesc fascicolul de lumină care pătrnde până la mine
mângâindu-mi obrajii cu căldură. Ascult freamărul vântului și ciripitul păsărelelor și nu mă
satur de atâta minunăție! Mă trezesc implorând:
- Doamne, nu-mi lua această frumusețe!
Mă trezește din această melancolie un foșnet de frunze uscate deranjate, parcă cineva încercă
să pătrundă către mine sfios și cu neîncredere și-mi aduc aminte ca-n pădure există iepuri,
vulpi dar și lupi și urși și alte animale sălbatice și brusc mă cuprinde frica. Mă ridic repede și
privesc cu temă printre copaci. În desițul pădurii zăresc o căprioară gingașă și delicate care se
apropie către mine cu puiul ei. O privesc cum inaintează sfioasă si grijulie, cum adulmecă
zarea și privește către mine. In acel moment și respirația îmi ingheață și îmi doresc să se
oprească momentul si nu mă satur privind splendida făptură sperând în nemurire, dar, din
păcate, căprioara a simțit că nu este singură, s-a oprit, s-a uitat speriată în toate părțile, m-a
privit cu neîncredere, parcă nehotărâtă, să înainteze, dar mai bine nu!. A întors capul către
puiul ei, i-a șoptit ceva și la un semn, amândoi s-au îndepărtat cu salturi înalte în înaltul
pădurii.
- Doamne, te rog, arată-mi asemenea minunății tot timpul!

6
 Lumina este din ce în ce mai puțină și-mi dau seama că se înserează și, la fel ca
fricoasa căprioară îmi îndrept pașii către casă și pășesc grăbită și cu teamă. Mi se pare că din
spatele copacilor, ochi sclipitori mă urmăresc curioși.
La marginea pădurii urmăresc cum frunze galbene arămii plutesc în aer ca niște fluturi
fără coordonare. Cand ating pământul, un foșnet de mătase deranjată mă trezește. Se apropie
toamna!
Frumusețea multicoloră, de la galben pal, la roșu arămiu se întinde în fața mea. Pictorul
aruncă culoarea aprinsă fără zgârcenie peste pădurea tot mai neliniștită și mai zgomotoasă.
Foșnetul mătăsii este din ce în ce mai profnd, mai accentuat, pănă când liniștea se așterne
încet peste pădurea de acum adormită. Și mă trezesc mulțumindu-I creatorului.
- Doamne, ce frumos ai făcut tu Universul, Lumea și OMUL!
Iar ție omule frumos nu mă pot abține să nu te rog:
- TE ROG, NU DISTRUGE FRUMUSEȚEA! NU DISTRUGE VIAȚA! LASĂ
UNIVERSUL FRUMOS.

7
 SĂ FACEM NATURA SĂ ZÂMBEASCĂ!

Prof. Bordeanu Mariana

Școala Gimnazială Mihai Tican Rumano
Berevoești, Argeș

Omul trebuie să respecte şi să ocrotească mediul în care trăieşte, deoarece acesta îi

oferă toate condiţiile de care are nevoie pentru a trăi. Protecţia mediului se referă la:
prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie ecologică, păstrarea
zonelor nepoluate.

Încă din grădiniţă copiii trebuie educaţi să fie responsabili faţă de mediul înconjurător,
prin participarea la diferite activităţi practice, în funcţie de specificul vârstei şi trebuie să ştie
că orice copil poate deveni un prieten al naturii.

Dacă noi nu protejăm natura, apa, aerul, plantele, nu vom mai putea sa respirăm aerul
curat, nu vom mai putea să simțim parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe care
natura ni-l oferă în fiecare zi. Copiii trebuie să ştie că florile trăiesc mai mult in mediul
natural decât în vaze, iar unele insecte sunt foarte folositoare pentru plante (buburuza, albina).

În timpul drumeției în natură ,, Să observăm natura în anotimpul primăvara,, copiii au

observat cum fluturii zburdă, albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori , gândăceii
şi cărăbuşii dorm la soare, dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare au
sosit din țările calde și par nişte vâslaşi pe marea cerului albastru. Rândunica cea voioasă la
noi iarăți a sosit , turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al primăverii.
Ciocârlia se înalță spre văzduh și de acolo cântă mai vesel ca niciodată.

În frunzișurile întunecoase ale copacilor se aude cântecul cel dulce al privighetorii.

Din tufișuri proaspăt înverzite același cântec inconfundabil al privighetorilor inundă natura.
Se alătură orchestrei și sturzii și mierlele de pe vârfurile copacilor, iar cucul își strigă numele.

Ne-am oprit în poienița scăldată de soarele blând care era invadată de gingaşele
floricele. Un fluturaș făcea baie de soare în potirul unei flori. Delicatul clopoţel de argint se
ivea de sub pământul de catifea. Acolo am mâncat și ne-am jucat . Fiecare a avut grijă să nu
arunce gunoaie pe jos iar la locul de joacă să nu distrugă spațiile verzi.

Copiii au observat că bucuria naturii cuprinde și toată suflarea omenească. La întoarcere

spre grădiniță ne-am întâlnit cu niște ciobani care își mânau turma de oi spre pășunea cea
8
verde de pe vârfurile dealurilor satului. Mielușeii gingași pășteau veseli pe câmpia proaspăt
înflorită.

Această activitate a contribuit atât la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre mediul

înconjurător în anotimpul primăvara cât și i-a ajutat pe copii să îşi petreacă timpul într-o
manieră relaxantă. Prin participarea la aceste activităţi, copilul înţelege rolul pe care îl are în
natură, ce acţiuni este capabil să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini
necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător.

În activitățile ce le vor desfășura în grădiniță copiii vor învăța să iubească și să

protejeze natura. Activităţile desfăşurate în natură dirijate cu mult tact au consecinţe dintre
cele mai favorabile pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Bibliografie:

1.Cucoş, Constantin, 2012, „Este importantă educaţia de dincolo de uşa clasei?”, articol
apărut pe newsletter-ul doxologia.ro şi in Revista Doxologia, Editura Doxologia Media
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi

De ce trebuie să protejăm pădurea?

Prof.înv.primar: Deaconu Oana Elena

Șc.Gimnazială Bălilești

Reducerea pădurilor este

una din cauzele încalzirii
globale.
Dacă temperatura medie
anuală crește cu 1,5
grade C se modifică
radical clima, si crește
riscul producerii unor mari calamitați si pierderii de vieți omenești.
Se știe că arborii rețin bioxidul de carbon, un gaz toxic care încalzește atmosfera, si elimină
oxigen.
9
Trebuie oprit cu desăvîrșire tăierile ilegale de pomi.
De asemenea trebuie prevenite incendiile voluntare si autoaprinderile datorate căldurilor
excesive.
Tăierile de paduri, contribuie cu 25% la efectul de seră, pe cînd transporturile si industria
contribuie doar cu 14%.
Tăierile de paduri se datorează in primul rînd comertului cu lemne. Proprietarii privati
exploatează lemnul dar uită sa mai planteze la loc.
Suprafețele replantate sunt reduse.
Suprafața împadurită a lumii este de 5 miliarde ha, dar s-a redus la 2,9 miliarde ha: 40% sunt
păduri naturale întinse și e interdicție în UE de a se tăia pădurile virgine; 9% din păduri sunt
parcuri sau rezervații naturale dar multe sunt doar pe hârtie.
Ar trebui ca fiecare român, conștiet de pericolul încălzirii globale să ia atitudine si să militeze
pentru protejarea și conservarea pădurilor.
Natura este importantă.
Noi trebuie să o protejam nu doar pentru noi ci si pentru animalele si plantele distruse in
urma poluării.Trebuie ca toți să ne împlicăm în salvarea ei deoarece planeta se va distruge
curând dacă noi nu o vom salva.
Trebuie să ne deshidem ochii la realitate și să facem tot ce putem să ajutăm natura:

1.Să nu aruncăm mizerii pe jos

2.Să nu circulăm mult cu automobile care poluează
3.Să facem tot ce putem pentru a strânge mai multe grupuri de oameni pentru a aduna
gunoaiele aruncate pe jos.

10
Dacă vom face aceste lucruri atunci natura va fi mai puțin poluată. Orice lucru mic ajută la
salvarea naturii.
Noi nu trebuie să ne gândim la faptul că si alți oameni aruncă mizerii pe jos si că nu va strica
cu nimic dacă si noi o vom face,noi trebuie să împiedicăm oamenii să facă acest lucru
groaznic pentru natură.
Cu fiecare hartiuță aruncată pe jos ajutăm poluatul naturii.
Degeaba avem o țară frumoasă,dacă nu e sănatoasă!

BIBLIOGRAFIE:

www.milioanedecopaci.ro

www.ingrijeste-natura-verde.blogspot.com

www.lumeatacurata.ro

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Bulac Mihaela

Școala Gimnazială Vlădești

Prin educația ecologică copiilor li se dezvoltă disponibilități pentru ocrotirea naturii și sunt
sensibilizați prin trăiri empatice în spiritul protejării și ocrotirii plantelor și animalelor, a
mediului natural.

Mediul este tot ceea ce vedem în jurul nostru și tot ceea ce ne înconjoară. Copiii de
vârstă preşcolară percep natura înconjurătoare, capătă cunoştinţe, îşi însuşesc o anumită
atitudine faţă de diferite fenomene ale naturii. Natura îi atrage prin frumuseţea, varietatea ei,
precum şi prin multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor şi sunetelor. În prezent copiii
trăiesc foarte departe de natură și au puține ocazii de a intra în contact cu ea sau de a avea
experiențe directe în mediul natural.

Activitățile extracurriculare, ajută la formarea, educarea copiilor pentru integrarea

responsabilă în relația cu mediu. În cadrul activităților din grădiniță am urmărit
familiarizarea copiilor cu mediul natural în care trăiesc și adaptarea lor la condițiile de viață
impuse de realitatea lumii înconjurătoare , desfășurând activități de educație ecologică în
vederea extinderii sferei de cunoștințe și reprezentări în acest domeniu.

Unul din mijloacele intuitive prin care copiii pot cunoaşte lumea înconjurătoare este
,,excursia,, , pe care dicţionarul limbii române o denumeşte ca ,, o plimbare sau o călătorie în

11
grup, făcută pe jos, sau cu mijloace de transport, în sens educativ sau distractiv”. De accea
trebuie sӑ folosim plimbările, excursiile şi vizitele, în perioada activităţilor liber-alese, pe o
scară din ce în ce mai largă, pentru că ele constituie mijloc de recreere, de destindere şi
totodată de asimilare de noi cunoştinţe şi de reactualizare a celor vechi. În acelaşi timp, fac
legătura directă cu natura şi cu societatea, cu rezultatele muncii omului.

În cadrul acestora, copiii cunosc în procesul muncii oamenii cu creaţiile lor, animalele în
mediul lor de viaţă, păsări, insecte, flori, fructe, legume etc. Copiii percep lumea
înconjurătoare în totalitatea ei în mod direct, dar nu pot căpăta reprezentări sistematice şi
corecte despre ea decât cu ajutorul cuvântului adulţilor, care dirijează întreaga activitate de
cunoaştere, îi orientează spre esenţial conform scopului propus.Excursiile, plimbările şi
vizitele prilejuiesc contemplarea vie a fenomenelor în mediul lor natural. Prezentând copiilor
obiecte şi fenomene din natură, reprezentările lor devin clare, corespunzătoare realităţii.

Pădurea este un loc minunat care ascunde multe taine iar copiii preșcolari doresc să
descopere și să cunoască misterele ce le ascunde. Cu sprijinul adulților(cadre didactice și
părinți) am reușit să desfășurăm câteva activități interesante, în acest sens,în cadrul
proiectului educativ,,Pădurea- prietena mea”.

Am invitat la activitatea de educație ecologică un pădurar ce le-a povestit copiilor despre

pădure și despre ce ne poate ea dărui. El le-a explicat copiilor că pentru a proteja natura ar
trebui să nu mai fie tăiați copacii pentru că ei ne dau aerul pe care îl respirăm. Aruncatul
gunoaielor la voia întămplării este un alt rău pe care oamenii îl fac naturii.La primul val de
ploaie acestea umplu albiile râurilor făcând imposibilă supraviețuirea micilor viețuitoare care
trăiesc în adâncuri. Pădurarul le-a adus copiilor materiale din pădure pe care le –au folosit
în realizarea unor lucrări practice (ghindă,conuri,frunze,bețișoare,etc.).

Prin activitățile de educație ecologică desfășurate , am familiarizat copiii cu pericolul

intervențiilor abuzive ale omului în natură și i-am orientat spre formarea unor atitudini și
deprinderi pozitive în domeniul protecției mediului.

Pentru o viață mai sănătoasă, copiii au nevoie de o lume cinstită și adevărată, mai
frumoasă, mai bogată decat am moștenit-o. Copilul de azi care cunoaște valoarea mediului
înconjurător va fi cetățeanul de mâine care va lupta contra poluării apei și a distrugerii
pădurilor.

Daca preșscolarii sunt educați în spirit ecologic, mâine vom avea un pământ mai curat, mai
vesel și mai proaspăt!

Bibliografie:

1. Pârvu, C., Îndrumător pentru cunoaşterea mediului, Bucureşti, 1982

12
 EDUCAȚIA PENTRU PĂDURE

Prof. Trăistaru Maria

Liceul Tehnologic,, Petre Ionescu Muscel’’
Loc. Domnești Jud.Argeș
Omul a fost strâns legat de pădure , de natură în general . A arătat această prin opere
literare însemnate . Marele Mihai Eminescu a elogiat pădurea în versuri de neuitat.
„ -Codrule cu râuri line ,
Vreme trece , vreme vine ,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești . ”
A fost odată un sat ,în care ,în fiecare primăvară pădurea renastea , florile împodobeau
drumurile ,păstrăvii umpleau râurile ,iar păsările călătoare poposeau își ocupau locul hărăzit
în natură .Dar cu timpul farmecul pădurii s-a stins .
Recoltele se veștejeau,puii nu mai ieșeau din găoace,păstrăvii nu se mai înmulțeau,păsările nu
mai veneau.
Analizând fragmentul de mai sus,putem afirmă că la începutul existenței sale,omul era
partener supus al naturii,făcând parte integrală din natură.
Trecând de la vânat la pescuit și cules la cultivarea pământului și apoi la civilizația industrială
, omul a schimbat limpezimea apelor , puritatea pădurilor , aerului .
În perioada preistorică , peste 50% din suprafață Terrei a fost ocupată de păduri .
În perioada medievală , pădurile ocupau 70 – 75% din suprafață țării .
La începutul secolului al XIX-lea pădurile ocupau 38% din suprafață țării .
După 1975 , pădurile ocupau 27% din suprafață țării . Astăzi această suprafață este
mult mai redusă și continuă să scadă .
Coordonatele actuale ale vieții cotidiene impun abordarea educației pentru dezvoltarea
durabilă , educația pentru protecția pădurii și a calității mediului înconjurător .Igienistii și
urbanistii au elaborat norme standard care stabilesc suprafețe de spațiu verde necesar
populației .Normele fixează pentru un locuitor 9,5 mp parcuri și grădini , precum și 10,5 mp
păduri în jurul orașului .În marile metropole , spațiile verzi raportate la locuitor sunt
Washington și Viena 50 mp , Londra 25 mp , Roma 9 mp , Paris 1,4 mp și București 1 mp .
În raportul Comisiei Speciale Parlamentare , elaborat în anul 2000 este prevăzută creșterea
suprafeței împădurite , suprafață totală a pădurilor trebuie să crească cu 40% . Începând cu
anul 2005 vor fi asigurate fonduri pentru împădurirea a 700.000 ha , iar pe o suprafață de
100.000 ha vor fi înființate “ Centre Verzi “ în jurul marilor aglomerări urbane .
Singură soluție pentru supraviețuirea omului pe Terra este asigurarea unui Parteneriat
Înțelept cu natură prin :
-ocrotirea și protejarea pădurii ;
-adoptarea unor măsuri prompte în cazul apariției dezechilibrelor ;
-conservarea naturii , că loc primordial în sistemul valorilor umane din domeniile științei ,
educației , culturii , economiei .
Pădurea este producător de oxygen , consumator de dioxid de carbon (CO2) , depoluant ,
îndeplinind funcții importante pentru viață omului :sanitară , hidrologică , climatică , estetică
și recreativă.Funcțiile estetică și recreativă sunt benefice îndeosebi omului modern cu ritm
trepidant de viață cu numeroși factori stresanti .
“ Dacă omul pierde grădinile , pădurile și cărările se va pierde pe sine însuși “ .

13
 ( J.R . Openheimer )

ȘTIAȚI CĂ :

Pădurile produc 2/3 din cantitatea de O consumată de lumea vie ?

Un stejar în decursul vieții produce O necesar unui om timp de 20 de ani ?
Un ha de pădure absoarbe 3,7 tone de CO din atmosfera și redă acesteia 2 milioane de
tone de O ?
Cantitatea de frunze introduse în sol anual de pădure de la l ha este de aproximativ 20
tone ?
Grosimea stratului de ozon a Planetei este de 20-40 km altitudine ?
Ienupărul ( juniperus ) produce zilnic 30 kg fitoncid ( substanțe care distrug microbii )
?
Molidul produce zilnic 4 kg fitoncide ?
La fiecare 30’ dispare o specie vegetală și o specie animală datorită despăduririlor ?
În 2020 se estimează că populația globului să fie de 12 miliarde locuitori , iar în 2150
de 150 miliarde locuitori ?
Prin fotosinteză plantele consumă anual 174 miliarde de tone de CO , din care 19
miliarde tone este consumat de plantele terestre , iar 155 miliarde tone de către plantele
acvatice ?
Asimilând o tonă de carbon , plantele degajă 27 tone de O ?
Un fag matur consumă din primăvară până în toamna aproximativ 9000 litri de apă ?
Erodarea stratului de ozon afectează viață pe Terra prin diminuarea imunității , boli
ereditare , malformații , apariția cancerelor , diminuarea fotosintezei , apariția efectului de
seră ?

IMPORTANȚA PĂDURII ÎN VIAȚA OMULUI

Prof.Popescu Maria
Școala Gimnazială Bălilești

Adevărat, pădurea este o capodoperă în

care frumuseţea se îmbină cu ingeniozitatea. Copacii
maiestuoşi sunt, de obicei, membri de onoare ai
pădurii. Printre ei cresc o sumedenie de ferigi,
muşchi, plante agăţătoare, arbuşti şi plante erbacee,
fructe de pădure dintre cele mai diverse, ciuperci,
plante medicinale şi multe alteIe. Toate acestea
depind de mediul creat de copaci, crescând la umbra
acestora şi absorbind umezeala pădurii.

Pădurile acoperă o treime din suprafaţa de uscat a pământului, dar arealul acestora
se restrânge din ce în ce mai mult.Numai în ţările în curs de dezvoltare sunt defrişate anual

14
circa 4 milioane de hectare de pământ, o suprafaţă alarmant de mare.Pădurile tropicale îşi
oferă serviciile întregii omeniri, printre altele absorb şi reţin dioxidul de carbon (un gaz care
amplifică efectul de seră), previn eroziunea solului şi inundaţiile, menţin mecanismele de
conservare a nutrienţilor, regularizează precipitaţiile şi asigură un habitat animalelor aflate pe
cale de dispariţie şi culturilor sălbatice. Pădurile protejează, menţin şi purifică rezervele de
apă dulce ale omenirii. De asemenea, copacii împrospătează aerul. Prin intermediul
uimitorului proces al fotosintezei, celulele frunzelor transformă cu ajutorul luminii solare
bioxidul de carbon, apa şi mineralele în substanţe nutritive şi oxigen.În unele luni ale anului,
copacii din anumite regiuni ale globului se îmbracă în nuanţe aprinse de roşu, portocaliu şi
galben. S-ar zice că pădurea este în flăcări.Să nu uitaţi să vă bucuraţi de razele soarelui care
se strecoară printre copacii falnici, să ascultaţi foşnetul frunzelor legănate de vânt şi să nu
ignoraţi concertele date de păsări, să profitaţi de liniştea şi de sănătatea dată de acest miracol
care este pădurea. Referindu-ne la legătura dintre pădure şi viitorul omenirii, este firesc să ne
întrebăm dacă astăzi se mai poate ridica o asemenea problemă.

O analiză de fond a lucrurilor evidenţiază adevărul că problema raportului dintre

pădure şi viitorul omenirii, al popoarelor rămâne în actualitate, dobândind chiar noi
dimensiuni odată cu accentuarea proceselor de industrializare, informatizare, urbanizare şi
mai ales de creştere a numărului populaţiei.

Braţele de fier ale industriei tind să atace puternic la hotarele codrilor; plămânii ei
uriaşi revarsă în interiorul pădurilor nori grei, întunecoşi sau invizibili de noxe aducătoare de
moarte.

Lăcomia, rapacitatea, câştigul rapid şi sigur, indiferenţa şi indolenţa lovesc mişeleşte

în viaţa de azi, dar mai ales în generaţiile viitoare.

Pădurea este ca o mireasă în toate anotimpurile. Să nu uităm toamna, în unele

păduri cu frunze căzătoare se pot aşterne pe un singur hectar aproximativ 25 milioane de
frunze.

Ce se întâmplă cu acestea? Insectele, ciupercile, viermii şi alte organisme vii

transformă materialul vegetal în humus, indispensabil fertilităţii solului. Indiferent ce zic unii
şi alţii, într-adevăr nimic nu se pierde, deoarece aceşti lucrători tăcuţi pregătesc solul pentru
viitoarele plante, pentru un nou ciclu.

Sub frunzele moarte, solul pădurii freamătă de viaţă. Pe o suprafaţă de 30 de

centimetri pătraţi şi la o adâncime de 2,5 centimetri pot fi găsite 1.350 de vietăţi, fără a mai
lua în calcul miliardele de microorganisme dintr-un singur pumn de pământ.

În plus, pădurea mişună de reptile şi păsări, de insecte şi de mamifere. Unele animale

au fost înzestrate cu uimitoarea capacitate de a hiberna şi de a suporta iernile aspre şi lipsa
îndelungată a hranei.

15
 Chiar şi în toiul iernii poţi vedea câte o turmă de căprioare sărind pe câmp.
Căprioarele nici nu hibernează, nici nu-şi fac provizii. Ele caută hrană, rupând rămurele şi
muguri fragezi, pe alocuri mai sar şi oamenii în ajutor – silvicultorii.

Dintre cele 9.000 de specii de păsări cunoscute, aproximativ 5.000 sunt păsări
cântătoare, care rup tăcerea pădurii cu cântece vesele, virtuozi ai cântului care te cuceresc cu
nuanţele lor de gri, de galben, de verde oliv, uimitor combinate.

Să nu uităm de pomii şi arbuştii care se trezesc din somnul lor hibernal, de florile
minunate şi frumos mirositoare care înfloresc timpuriu în primăvară, înaintea multor altora,
cu aceeaşi importanţă şi eleganţă. Indiferent de amploarea bogăţiilor de care ar dispune prin
industrializare şi agricultură ori prin informatizare şi robotizare, omul nu va putea trăi fără
verdeaţă, răcoarea şi oxigenul pădurilor, fără apa şi măreţia munţilor împăduriţi, fără mediul
natural echilibrat faţă de care s-a adaptat întregul lui organism.

Fără păduri autentice îşi suficiente omenirea s-ar sufoca în atmosfera poluată, ar
îndura setea ori inundaţiile provocate de dereglaje hidrologice, ar suporta sărăcia solurilor
erodate, nu s-ar putea adapta la modificările imprevizibile ale climei şi s-ar deregla psihic în
monotonia lumii create de ea însăşi. Într-o astfel de gândire se va înţelege că omul va
supravieţui pe Terra numai în alianţă cu pădurea, fără de care va pierde mai întâi controlul
asupra naturii, apoi controlul asupra sistemului social-economic

BIBLIOGRAFIE: https://www.edusoft.ro

https://www.lumeasatului.ro

https://www.padureacopiilor.ro

Mediul înconjurator – parte din viața micului școlar

Prof. înv. primar Boioc Lavinia Elena

Școala Gimnazială Broșteni Aninoasa
Nimic nu e mai frumos și mai înălțător pe lume decât să ocrotești un vlăstar firav,
să-l educi, și să poți spune: ,,O parte din viața lor există în sufletul meu”.
Copiii sunt martori la transformările din viața socială, economică și din mediul
înconjurător. Toate aspectele noi le stârnește curiozitatea, fapt ce se manifestă prin multiplele
întrebări pe care aceștia le pun. Răspunsul dat de părinți, adulți și cadrele didactice,
interpretarea pe care o fac duce la înțelegerea relațiilor dintre unele aspecte și fenomene și
rezultatul acestora. La toate întrebările adresate, copiii trebuie să primească un răspuns pe
măsura și puterea lor de înțelegere. .
Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa în
restul vieţii. Astfel, educaţia omului începe din copilărie, componentele dezvoltării sale fizice

16
si psihice mergând în paralel cu trăsăturile de personalitate. Educarea copiilor a devenit o
preocupare şi o necesitate prefigurate de schimbările majore ce au avut loc asupra mediului .
Prin activitățile desfășurate cu aceștia reușim , să-I facem să înțeleagă legătura dintre
unele fenomene ale naturii și efectele lor, aspecte ce se produc în diferite anotimpuri pe de-o
parte, iar pe alta, li se prezintă copiilor urmările acestora și întelegerea legăturilor dintre
cauză și efect. Astfel se trezește în sufletul copiilor dragostea și admirația pentru mediul
înconjurator. Acestia devin mai responsabili și se implică în activități de ocrotire a acestuia.
Modalitățile folosite de cadrele didactice în lecții îl apropie pe școlar de realitatea
vie, palpabilă și-i crează posibilitatea în mod treptat să-și îmbogățească noțiunile despre
natură și societate. Se impune ca, încă de mici copiii să cunoască formele de viaţă existente în
mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească. Ei trebuie să cunoască şi resursele naturale
care asigură viaţa, dar şi cauzele şi formele de manifestare ale dezechilibrelor naturale din
mediul înconjurator, în special a celor produse de om.
Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogăţirea volumului de
cunoştinţe, lărgirea orizontului stiinţific, sesizarea legăturilor reciproce între fenomene,
modul cum se interferează şi se influenţează reciproc şi, de asemenea, permite formarea unei
gândiri sănătoase despre lume şi viaţă. Pentru a stimula respectul și grija copiilor pentru
mediul înconjurător pot fi utilizate cu deosebită eficiență povestiri moralizatoare, jocuri
didactice, filme, plimbări, vizite,excursii, creații lierare ale copiilor, discuții libere și
dezbaterea pe o anumită temă legată de natură. Prin aceste mijloace elevii descoperă că între
plante, animale și om există o srânsă relație cu Asadar, ocrotirea naturii apare ca o funcție a
societății umane, ca o problemă practică de cea mai mare însemnătate.
Dacă omul dorește cu tot dinadinsul să supraviețuiasca pe Terra , trebuie să înteleagă
ca are nevoie nu numai de hrană îndestulatoare și de produse ale industriei, ci si de un mediu
sănătos, de aer respirabil, de apă potabilă, de soluri stabile, de siguranță împotriva factorilor
naturali agresivi, de peisaje încântătoare, precum și de diversitatea lumii vegetale si animale
de care este legată toata evoluția lui. Este important ca în amplul proces de formare a omului,
viaţa din afara instituțiilor de învățământ să continue să completeze, să consolideze şi să
desăvârşească opera educativă din școală .
În concluzie, și copiii, educaţi, îndrumaţi de către cadrele didactice, pot să se implice,
să lupte activ împotriva poluării pentru păstrarea unui mediu curat, pentru că un mediu poluat
dăunează foarte mult sănătăţii omului.

Legătura dintre natură

și sănătatea copiilor în grădiniță

Pro. Pop Elena Luminița

Grădinița Nr. 2 Fundeni, Ilfov

Din cele mai vechi timpuri exercițiile fizice în natură au fost practicate de om cu
scopul de a-și menține sănătatea, vigoarea fizică si psihică. Tot de atunci, sănătatea, nstruirea,
educarea au stat în atentia pedagogilor, psihologilor si indeosebi a familiei si societatii.
Miscarea in natura este mijlocul prin care este satisfacut acest deziderat, prin activitatile de
miscare care se practica in gradinita inca de la grupa mica.

17
 Cresterea si dezvoltarea organismului copiilor prescolari sunt supuse unor legi biologice,
si anume:
 Legea cresterii inegale asimetrice a tesuturilor si organelor;
 Legea ritmului diferit de crestere si rezistenta;
 Legea schimbarii proportiilor si reporturilor dintre organism si partile componente;
 Legea marilor alternante intre crestere si dezvoltare;
 Legea cresterii si dezvoltarii diferentiate pe sexe.
Etapa de varsta intre 3-5/6 ani se concretizeaza prin stabilitate relative a sistemului nervos
si un echilibru morfofunctional, ca o etapa de achizitii rapide pe toate planurile. Tot in
aceasta perioada se poate observa o puternica individualizare a parametrilor de evolutie,
ceeea ce reclama o permanenta diferentiere a interventiei educatoarei. Cu toate ca prescolarul
se dezvolta foarte repede din punct de vedere motric si manifesta o autentica placere pentru
miscare si mai ales pentru joc, capacitatea sa de a depune efort intens si de durata este redusa.
Acest aspect impune educatoareai diferentierea atenta a modalitatilor de lucru cu copii de
diferite niveluri, factorul motivational fiind determinant.
DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală – cuprinde o gamă largă de
deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări fine de
tipul realizării desenelor sau modelarea), dar şi coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de
cunoştinţe şi practici referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, practici de menţinerea
sănătăţii si securităţii personale.
Sănătatea privită ca un ideal, dar si ca o cerinta fundamentala a vietii este o problema
ce preocupa fiecare individ dar si societatea în ansamblu, la realizarea ei concurând o
multitudine de factori: tehnici, economici, sociali, culturali, ecologici, spirituali etc. De aceea,
a o încadra într-o noţiune absolută sau unanim acceptata este foarte dificil.
Hipocrat, parintele medicinei europene (secolul V a.Hr.) o denumea ca pe "o stare de
echilibru între corp, minte si mediu", definitia data de el fiind foarte apropiata si uneori chiar
mai completa decât multe dintre cele enuntate de autori moderni. Spre exemplu "absenta
bolii, lipsa confortului si invaliditatii" (Beisser-1979); "stare completa de bine, confort si
fericire care presupune pe lânga factorii biologici si interventia sau mai bine zis satisfacerea
unor factori emotionali afectivi" (Prinee-1970); "stare de bine fizic, moral si social si nu doar
absenta bolii sau a infirmitatii".

18
 Desigur ca problema introducerii exercitiului fizic ca factor profilactic nu este nici pe
departe noua, ba chiar putem spune ca este foarte veche, culturile antice si medievale ca si
medicinile traditionale acordând un rol deosebit acestui element.
Abilitatile urmarite a fi formate sunt:
 De a-si aprecia starea de sanatate;
 De a-si compara dezvoltarea fizica cu parametrii modelului specific varstei
si sexului;
 Sa participe la intreceri si concursuri desfasurate regulamentar, etc.
In spiritul mentinerii starii optime de sanatate, de-a lungul celor 3 ani de gradinita, copilul
trebuie sa afle de la educatoarea sa si sa actioneze sub indrumarea acestuia, formandu-si
deprinderi, obisnuinte si acumuland cunostinte referitoare la :
 semne obiective si subiective ale starii de sanatate ( repaus, efort,, vigoare
fizica, vioiciune, somn odihnitor, etc);
 reguli care pot influienta starea de sanatate: programul zilnic de activitate,
regim alimentar, igiena mediului ambiant, cea corporala si a vestimentatiei,
agenti naturali, accidente.
 reguli de igiena perseonala in practicarea exercitiilor fizice: manuirea si
intretinerea echipamentuluidar si igiena corporala;
 cauze care pot genera accidente in desfasurarea activitatilor de educatie
fizica.
Copilului trebuie sa i se formeze atitudinea de responsabilitate fata de propria
dezvoltare si sanatate.
Pe masura ce copilul creste (merge, exploreaza spatiul, dobandeste noi experiente motrice),
structurarea schemei corporale evolueaza. De aceea, mersul este considerat etapa decisiva,
intru-cat cautarea echilibrului pune in actiune ansamblul si inaugureaza complet explorarea
spatiului.
Mai tarziu, asocierea senzatiilor primite prin intermediul membrelor manipulate cu
miscarile efectuate de ele conduce treptat la descoperirea ca acestea din urma nu se
desfasoara la intamplare, ci pot fi comandate prin voia proprie.
Contactul cu lumea materiala, cu natura inconjuratoare se realizeaza si prin jocul de
unul singur care debuteaza in primele luni de viata si constituie o ampla sursa de informatii
atat cu privire la „cum este“, cat si la „ceea ce poate“ copilul. El devine constient ca dispune

19
de o anumita forta in raport cu lumea obiectelor, cu ajutorul careia poate exercita o anumita
dominare asupra lor.
Observarea atenta a jocurilor copiilor arata ca foarte multe dintre ele implica
intrecere intre parteneri. Si nu numai la copil, ci si la adult, intrecerea are ca functie pe de o
parte perfectionarea mijloacelor de actiune, pe de alta parte consolidarea si afirmarea imaginii
de sine. De aceea, jocurile copiilor pot fi considerate unul dintre principalele „laboratoare“
care „prelucreaza“ elementele constitutive ale imaginii de sine.
Nevoia de miscare si joc. Asa cum spune Jean Chateau: ,,Cine spune joc, spune totodata
efort si libertate, si o educatie prin joc trebuie sa fie o sursa atat de efort fizic, cat si de
bucurie morala.”.(11)
Jocul ca formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie şi formă de învăţare cu
importanţă decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului. Jocul este forma cea mai
naturală de învăţare şi, în acelaşi timp, de exprimare a conţinutului psihic al fiecăruia. Un bun
observator al jocului copilului poate obţine informaţii preţioase pe care le poate utiliza
ulterior în activităţile de învăţare structurate.
Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât şi
tranziţiile şi, evident, activităţile de învăţare. El influenţează întreaga conduită şi prefigurează
personalitatea în plină formare a acestuia. Aşadar, mijloacele principale de realizare a
procesului instructiv-educativ la nivel antepreşcolar şi preşcolar sunt: jocul, (ca joc liber,
dirijat sau didactic), activităţile didactice de învăţare.
Daca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a se juca cu propriile maini, cu
aruncarea obiectelor, intre 1-3 ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o
forma de participare deosebita.
Concomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei directii: 1. jocul de hartuiala si tranta,
ridicare si aruncare in sus joc zgomotos de miscare si de energizare; 2. jocul verbal in care
domina interogatii coninui complexe; 3. jocul didactic in care adultul indruma copilul treptat
si pe intelesul sau.
Atitudinile cultivate:
 responsabilitate fata de propria sanatate si dezvoltare fizica;
 dorinta de autoperfectionare;
 perseverenta in atingerea obiectivelor fixate;
 spirit competitiv;
 respect fata de reguli, parteneri, adversari, arbitrii si spectatori;

20
  disponibilitate pentru colaborare, de initiere si intretinere a noi relatii
interumane;
 interes constant pentru fenomenul sportiv.
In concluzie, activitatile sportive in cadrul gradinitei si mai ales cele desfasurate in
natura, au o influienta insemnata asupra dezvoltarii fizice si psihice a copiilor si urmaresc cu
precadere:
 Mentinerea si intarirea sanatatii copiilor, precum si formarea unei tinute corecte a
corpului;
 Insusirea corecta a deprinderilor motrice in vederea practicarii acestora in viitor;
 Dezvoltarea fizica armonioasa a copiilor;
 Educarea unor trasaturi positive de comportament.
Educatoarea trebuie sa tina seama de aceste aspecte in elaborarea planificarii temelor ceea
ce permite exersarea a doua teme simultan (cea care se preda si cea care se repeat) asigurand
o crescuta densitate motrica pe parcursul activitatii.
Problematica aferenta deprinderilor motrice reprezinta continutul principal al instruirii
prescolarilor, aceasta constituindu-se in teme ale activitatilor de educatie fizica. Nivelul si
eficenta procesului de predare invatare a deprinderilor motrice conditioneaza realizarea
celorlalte componente ale instruirii, respectiv dezvoltarea fizica armonioasa, evolutia pozitiva
a calitatilor motrice, capacitatea de a actiona organizat, individual si in grup, capacitatea de
generalizare – aplicare exprimata prin participare la desfasurarea jocurilor dinamice,
stafetelor, parcursurilor aplicative, intrecerilor.
Din activitatea desfasurata in invatamantul prescolar s-au constatat urmatoarele
deficiente:
 Spatiul nu satisface nevoia de miscare a copilului prescolar, iar natura
vine in sprijinul copilului;
 Bagajul de cunostiinte, priceperi si deprinderi motrice cu care vin copii
in gradinita este redus, iar in ceea ce priveste perceperea spatio-
temporale ele sunt foarte slabe;
 Slaba rezistenta a copiilor fata de boli;
Prin abordarea jocurilor de miscare in aer liber, s-a constatat o atenuare
substantiala a cestor deficente. A fost demonstrata stiintific influienta pozitiva pe
care o au jocurile de miscare in aer liber sau natura ca metoda sistematica.

21
Bibliografie -Curriculum pentru invatamantul prescolar, Prezentare si explicitari, Editura
Didactica Publishing House, Bucuresti, 2009
-Revista invatamantului prescolar, nr. 3-4/1998, Psihomotricitatea – structura si
caracteristici, de Vasile Preda
-Revista invatamantului prescolar, nr. 1-2/1999, Dezvoltarea fizica armonioasa si
sanatatea copiilor, de Voichita Bota

Pădure, aer, apă

Prof.înv.primar Dobrinean Ligia

Școala Gimnazială ,,Lucian Blaga” Jibou, jud. Sălaj

Ciclurile de apă și energia bazate pe resursele de apă sunt insuficient integrate în

luarea deciziilor regionale, naționale, continentale și globale privind adaptarea la schimbările
climatice, atenuarea, utilizarea terenurilor și gestionarea apei. Aceasta constrânge capacitatea
omenirii de a proteja clima planetei noastre și funcțiile de susținere a vieții. Cercetarea
substanțială pe care o analizăm relevă faptul că interacțiunile forestiere, apă și energie oferă
fundația pentru stocarea carbonului, pentru răcirea suprafețelor terestre și pentru distribuirea
resurselor de apă. Pădurile și copacii trebuie să fie recunoscuți ca prim regulatori în cadrul
ciclului de apă, energie și carbon. Dacă aceste funcții sunt ignorate, planificatorii nu vor
putea să evalueze, să se adapteze sau să atenueze impactul schimbării terenului și a climei.
Apelul nostru la acțiune vizează o inversare a paradigmelor, de la un model centrat pe carbon
la unul care tratează efectele hidrologice și climatice de răcire ale copacilor și pădurilor ca
prim ordin de prioritate. Din motive de durabilitate, depozitarea carbonului trebuie să rămână
un produs secundar, deși valoros. Efectele acoperirii arborilor asupra climatului la scară
locală, regională și continentală oferă beneficii care necesită o recunoaștere mai largă.
Cercetările centrate pe păduri și arbori pe care le analizăm și le analizăm oferă o bază de
cunoștințe pentru îmbunătățirea planurilor, politicilor și acțiunilor. Înțelegerea modului în
care copacii și pădurile influențează apa, energia și ciclurile de carbon are implicații
importante, atât pentru structura instituțiilor de planificare, management și guvernare, cât și
pentru modul în care arborii și pădurile ar putea fi utilizate pentru a îmbunătăți eforturile de
sustenabilitate, adaptare și atenuare.

22
 Efectele pădurilor asupra apei și a climei la scări locale, regionale și continentale prin
schimbarea ciclului de apă și energie.
(1) Precipitarea este reciclată de păduri și alte forme de vegetație și transportată pe
suprafețe terestre spre celălalt capăt al continentelor.
(2) Fluxurile de umiditate, compuși organici volatili și microbi din suprafețele
plantelor (puncte galbene) conduc la declanșarea precipitațiilor.
(3) Modelele de presiune a aerului conduse de pădure pot transporta umezeală
atmosferică spre interioarele continentale.
(4) Fluxul de apă alimentează temperaturi scăzute și produce nori care deflectă radiații
suplimentare de pe suprafețele terestre.
(5) Intercepția de ceață și nori de către copaci atrage umiditate suplimentară din
atmosferă.
(6) Infiltrarea și reîncărcarea apelor subterane poate fi facilitată de pomi.
(7) Toate procesele de mai sus dispersează în mod natural apa, moderând astfel
inundațiile.
Defrișarea face ca pădurile Pământului să fie eliminate pe o scară masivă, adesea
ducând la deteriorarea calității terenului. Pădurile acoperă încă aproximativ 30% din
suprafața pământului mondial, dar în fiecare an se pierde jumătate din mărimea Angliei.
Pădurile tropicale ale lumii ar putea să dispară complet în 100 de ani, la rata actuală de
defrișări.
Operațiunile de exploatare a lemnului, care furnizează produse din lemn și hârtie din lume,
taie, de asemenea, nenumărate arbori în fiecare an. Furnizorii de lemn, unii care acționează
ilegal, construiesc, de asemenea, drumuri pentru a accesa păduri din ce în ce mai îndepărtate -
ceea ce duce la defrișări suplimentare. Pădurile sunt, de asemenea, tăiate ca urmare a
extinderii urbane în creștere, deoarece terenul este dezvoltat pentru locuințe.
Nu toată defrișarea este intenționată. Unele sunt cauzate de o combinație de factori umani și
naturali, cum ar fi incendiile și supraîncălzirea ulterioară, care pot împiedica creșterea
copacilor tineri.
Defrișarea poate avea un impact negativ asupra mediului. Impactul cel mai dramatic
este pierderea habitatului pentru milioane de specii. Optzeci la sută din animalele și plantele
terestre ale Pământului trăiesc în păduri și mulți nu pot supraviețui defrișărilor care le distrug
casele.

23
Defrișarea determină, de asemenea, schimbările climatice. Solurile din pădure sunt umede,
dar fără protecție împotriva acoperirii copacilor care blochează soarele, se usucă repede.
Copacii ajută la perpetuarea ciclului apei prin returnarea vaporilor de apă în atmosferă, joacă
un rol esențial în absorbția gazelor cu efect de seră care alimentează încălzirea globală. Mai
puține păduri înseamnă cantități mai mari de gaze cu efect de seră care pătrund în atmosferă -
și creșterea vitezei și gravității încălzirii globale.
Soluția cea mai realizabilă pentru defrișări este gestionarea cu grijă a resurselor
forestiere prin eliminarea tăierii clare pentru a se asigura că mediile forestiere rămân intacte.
Tăierea care are loc trebuie să fie echilibrată prin plantarea copacilor tineri pentru a
înlocui copacii mai în vârstă tăiați. Numărul de plantații de copaci noi crește în fiecare an, dar
totalul lor este încă egal cu o mică parte a terenurilor împădurite ale Pământului.

Bibliografie:
https://www.sciencedirect.com/science/article

PĂDUREA ÎNSEAMNĂ: APĂ, AER, VIAŢĂ

Prof. înv. primar Buşescu Larisa Andreea

Şcoala Gimnazială Slănic-Aninoasa

« Pădurea reprezintă o podoabă a naturii; ea reprezintă viaţa si bogăţia şi prin toate

calităţile ei merită să fie cunoscută, curată şi îngrijită. »'' Mihai A. Ionescu

Datorită multiplelor sale funcţii, pădurea are un rol hotărâtor în menţinerea

echilibrului natural. Astăzi, când problema mediului înconjurător a devenit o problemă
globală,ea ar trebui conştientizată nu numai de agenţiile de monitorizare a calităţii mediului,
ci şi de oamenii care nu au neapărat cunoştinţe în acest domeniu.
Pădurea a constituit dintotdeauna un adevărat prieten pentru români: le-a oferit hrană
şi adapost, a reprezentat refugiu pentru haiduci, sursa de inspiraţie pentru poeţi, scut în faţa
duşmanilor, loc de agrement pentru turişti. Acest ecosistem complex, numit pădure,
împiedică inundaţiile şi alunecările de teren, eroziunea solului, micşorează puterea vântului,
menţine umiditatea şi moderează temperaturile extreme, oferă hrană şi adăpost pentru multe
animale.
,,Plămânul verde'' al pământului, cum pe bună dreptate este supranumită pădurea,
îmbogăţeşte atmosfera cu oxigen, fără de care viaţa ar fi imposibilă, contribuind astfel la
menţinerea compoziţiei constante a aerului. Ea elimină de 50 de ori mai mult oxigen decât o
suprafaţă similară cultivată cu grâu, fiind deci principala sursă de oxigen.
Din cele mai vechi timpuri pădurea a furnizat omului cantităţi uriaşe de lemn de bună
calitate. La început omul a folosit lemnul drept arme, unelte, în construirea adăposturilor sau
24
pentru pregătirea hranei. Mai târziu el a devenit un material extrem de utilizat, indispensabil
pentru multe domenii ale vieţii umane (industria mobilei, chimică, în construcţii, drept
combustibil, etc.).
După ce, în urma unei lupte îndelungate, pădurea a câştigat teren şi a liniştit pământul,
astăzi din nefericire, ea se simte tot mai ameninţată chiar de cel ce veacuri de-a rândul i-a fost
prieten-omul. Acesta, în lăcomia sau în neştiinţa sa o poate desfiinţa, dezlănţuind din nou
razboi între pământ şi forţele eroziunii, dărâmând astfel temelia propriei existenţe.
Una din cauzele majore ale distrugerii pădurilor o reprezintă incendiile. Din nefericire,
anual in România se pierd cca 350 ha din această cauză. Pagubele sunt mari daca ţinem
seama de consecinţele pe termen scurt (modificarea peisajului, dispariţia faunei şi a florei,
uneori aparţinând speciilor rare) dar mai ales pe termen lung (reconstituirea biotopului).
Mulţimea de gunoaie rămasă în urma oamenilor care uiăa că atunci când părăsesc pădurea
s-o lase aşa cum ar dori să o găsească când se reîntorc, duce la poluarea solului, a apelor
subterane şi a aerului, inevitabil la moartea lentă a pădurii.Mai grav este faptul că o bună
parte din aceste gunoaie, îndeosebi materialele plastice, sunt foarte rezistente la acţiunea
bacteriilor şi practic, nu se reciclează pe cale naturală.
În acţiunea distructivă a fondului forestier un rol însemnat îl au tăierile necontrolate ale
copacilor care duc inevitabil la modificări ale climei, la împuţinarea animalelor sălbatice, la
distrugerea echilibrului natural. Din păcate, tăierile abuzive de lemn au ocupat multa vreme
prima pagina a ziarelor, în condiţiile în care la nivel oficial furtul masiv nu era recunoscut.
Efectele negative ale defrişărilor sunt multiple: eroziunea solului, inundaţii din ce în ce
mai frecvente şi mai primejdioase, alunecări de teren, schimbări ale cursurilor apelor,
desertificare, încalzire globală, etc.
Pădurea, odată distrusă de tulburările provocate de intervenţiile nepricepute ale omului cu
greu se poate reface. Vegetaţia forestieră trebuie să străbată iarăşi drumul de milenii, să se
războiască ani şi ani cu eroziunea, pentru a câştiga poziţia pierdută.
Cicatrizarea rănilor provocate de om sau de alte cauze se poate face prin reîmpăduriri, dar
din nefericire, ambianţa originală a pădurilor este dificil de restaurat şi în plus durează ani.
Fără păduri, suntem ca fără de oxigen, deci este foarte important să învățăm noi și să-i
învățăm și pe alții, să protejeze natura, în special pădurile, care ne asigură viața pe pământ.
Trebuie să învățăm să prețuim spațiile verzi și să nu avem nevoie de motive exacte pentru a fi
buni îngrijitori și protectori ai lor, căci în acest fel ne protejăm pe noi și asigurăm viața și
generațiilor următoare.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Prof. înv.preșcolar Camelia Lupuleț

G.P.N. “NAE A. GHICA”-Rucăr/Argeș

“A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, iar a face ceva pentru salvarea naturii,
atât de ameninţată astăzi, înseamnă să contribui la fericirea omenirii”- (Eugen Pora)
Societatea modernă, prin modul în care şi-a asigurat în ultimii ani, rezervele de hrană,
apă potabilă, petrol, lemn, a dus la o reală secătuire a resurselor, dar şi la degradarea mediului
înconjurător. Terra suferă. Şi noi oamenii suferim sau vom suferi implicit.
Însă e timpul pentru o schimbare. E timpul să luăm atitudine, să ne convertim felul de
a gândi şi de a acţiona, pentru că o facem tot pentru noi şi pentru generaţiile ce vor urma. E
timpul ca omul să fie sensibil la problemele mediului, să adopte un comportament adecvat
25
faţă de natură, să protejeze mediul înconjurător. Pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii trebuie
făcută începând de la vârsta copilăriei.
Educația ecologică este o componentă stringentă de actualitate în formarea și
educarea unui copil. La intrarea în grădiniță acesta are anumite reprezentări despre mediul
natural, social și familial în care trăiește. Treptat el dispune de un orizont mai larg de
cunoștințe și posibilități de înțelegere mai mari și astfel, pe parcursul școlarității, educația lui
ecologică își va putea îmbunătăți conținutul.
Scopul esențial al educației ecologice este îndeosebi acela de a forma la copii bazele
unei gândiri și atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieții, de a le
dezvolta spiritul de responsabilitate față de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor
educativi: școală, familie, comunitate, mass-media la realizarea acestor intenții, copilul
înțelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.
Ocrotirea naturii începe cu mușcata din fereastră, cu canarul și pisicuța, cu cățelul și
pasărea în care nu trebuie să tragi cu praștia, ci să le oferi căldură și hrană.
Prin activitățile ecologice desfășurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual,
emoțional, volițional, moral. Prin observări concrete, copiii evaluează sănătatea mediului și
îndrumați de educatoare pot găsi măsuri de protecție.
Astfel, se formează atitudini pozitive față de mediul degradat. Prin unele activități
desfășurate cu preșcolarii, aceștia pot constitui model pentru adulți, înfrânând unele impulsuri
ale adulților care distrug într-o clipă armonia naturii.
Copiii trebuie stimulați să aibă idei personale, să ia singuri decizii pentru protecția
unei plante sau a unui animal. Copiii trebuie conștientizați de efectele poluării nu numai
asupra mediului ci și asupra lor. Numai atunci copilul devine conștient de rolul lui și este
motivat în comportamentul lui față de mediu.
Desfășurate în mediul concret toate simțurile sunt implicate în cunoașterea naturii,
contactul direct cu frumusețile naturii trezind emoții în sufletul copilului. Organizarea
excursiilor ecologice, plimbărilor în natură, dezvoltă curiozitatea și interesul pentru analiză,
comparație, descoperire prin contact direct.
Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activități sporesc eficiența demersului
educațional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi și asimila
tot ceea ce stârnește curiozitatea lor vie. Activitățile cu conținut ecologic își găsesc finalitatea
în comportamentele dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili față de ambient, de a fi
mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acționa mai disciplinați, de a fi mai
responsabili, mai plini de inițiative și mai prompți în respectarea unor reguli.
Însoțită de trăirea afectivă, orice cunoștință se fixează în structura morală a
personalității acționând din interior asupra conduitei și ca formarea unei atitudini pozitive față
de mediu, trezirea interesului și responsabilității se poate realiza la orice vârstă făcându-l pe
copil să se simtă responsabil de tot ceea ce întreprinde.
Astfel, prin toate activitățile și acțiunile ce le desfășurăm în grădiniță, copiii își pot
însuși numeroase noțiuni și cunoștințe despre problematica ecologiei.

26
 SĂ DESCOPERIM PĂDUREA!
Prof. Neagoe Simonica Sonia
Școala Gimnazială Bălilești

Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă
elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare varietate de
aspecte din natura, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural si factorii de
mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să colecţioneze un bogat
material didactic necesar pentru desfăşurarea lucrărilor de laborator .
În acelaşi timp excursiile contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezesc
dragostea şi interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei. Excursia ajuta la
cunoaşterea spaţiului geografic din imediata vecinătate a orizontului local. De asemenea cu o
cheltuiala extrem de redusa din partea elevilor se poate face o lectie transcurriculara- aplicatie
practica la geografie si biologie in natura.
Având în vedere importanţa excursiilor în procesul de însuşire a cunoştinţelor de către
elevi şi cunoaşterea mediului natural si a bogatei comori floristice şi faunistice a orizontului
local am organizat mai multe excursii didactice cu elevii.
Dintre acestea m-am oprit asupra excursiei finale cu durata de 1 zi în zona pădurii ce
înconjoară localitatea, excursie ce a avut profil geografic- ecologic si de orientare in teren.
Deoarece volumul cel mai mare de observaţii şi aplicaţii pe teren îl oferă primăvara şi
vara, când condiţiile climatice şi meteorologice nu pun probleme speciale în organizare şi
când plantele şi animalele se găsesc în plenitudinea manifestărilor biologice am ales sfârşitul
lunii mai .
Excursia am organizat-o respectând cele trei etape : pregătirea, desfăşurarea şi
finalizarea .
1) Pregătirea excursiei:
1.1 Pregătirea profesorului
a) Recunoaşterea şi studierea itinerariului;
b) Fixarea problemelor ce vor fi studiate de elevi;
c) Întocmirea fişelor pentru aplicaţia practică;
d) Stabilirea etapelor excursiei şi a problemelor fiecărei etape;
e) Documentarea bibliografică;
f) Pregătirea bazei materiale a excursiei : instrumente, aparate, ustensile .
1.2 Pregătirea elevilor
a) Anunţarea temei, datei, orei şi a locului excursiei
b) Recomandări în vederea pregătirii elevilor pentru excursie
c) Încadrarea temei excursiei în problematica programei de biologie si geografie
d) Împărţirea sarcinilor pe grupe de elevi

2) Desfăşurarea excursiei
a) Adunarea elevilor la ora şi data anunţată
b) Deplasarea la locul aplicaţiei practice
c) Desfăşurarea propiu- zisă a excursiei pe itinerariul fixat :
- orientarea geografică in teren şi prezentarea itinerariului
- comunicarea problematicii excursiei, repartizarea fişelor de
lucru
- sistematizarea şi fixarea fenomenelor studiate
- ordonarea şi conservarea materialului colectat
d) Încheierea excursiei
3) Valorificarea ulterioară a excursiei
Data efectuării excursiei a fost anunţată elevilor cu o lună înainte.
27
 Am stabilit obiectivul excursiei, graficul, itinerariul şi grupele de elevi.
Am pregătit baza materială necesară efectuării aplicaţiilor practice în funcţie
de obiectivele vizate şi am întocmit proiectul didactic şi fişele de lucru pentru fiecare grupă
de elevi.
S-au analizat cu elevii la orele de geografie-cu aplicaţie practica la orizontul local si
apropiat, informaţii privind poziţia geografică, , reţeaua hidrografică a regiunii, speciile
lemnoase întâlnite în pădure etc.
Pregătirea elevilor a constat în anunţarea cu 6 zile înainte a obiectivelor excursiei,
organizarea lor pe colective: botanişti, zoologi, şi ecologi.
Planul provizoriu al excursiei se multiplică şi se înmânează fiecărui elev, astfel încât elevii
să-şi pregătească echipamentul corespunzător şi să se informeze bibliografic în legătură cu
excursia. Astfel am indicat elevilor bibliografia corespunzătoare, echipamentul de care vor
avea nevoie, sarcinile de observare şi colectare a materialului necesar, de asemenea s-au
prelucrat normele de disciplină în timpul excursiei.

ZIUA PĂMÂNTULUI – 22 APRILIE

Prof.înv.primar Bodea Mihaela-Daniela

Școala Gimnazială Broșteni-Aninoasa

« ZIUA PĂMÂNTULUI » a fost fondata de senatorul

american Gaylord Nelson, in anul 1970, cu scopul de a
trezi clasa politica din dezinteresul pe care il arata fata
de mediu.

« Ziua Pamantului » a fost celebrata în primul an de circa 20 milioane de cetateni americani,

în marea lor majoritate tineri si foarte tineri.

Dupa 2 decenii, in anul 1990, peste 200 milioane de oameni

din 141 de tari au transformat « Ziua Pamantului » intr-o
manifestare de amploare in istoria omenirii, prin alaturarea
lor in dorinta de a milita pentru un viitor mai bun al planetei
noastre. Atunci a fost fondata si organizatia
neguvernamentala « Earth Day USA », care din 1991,
coordoneaza pe plan national si international ceea ce
pornise ca un eveniment strict american. Dupa 1990, « Ziua

28
Pamantului » a fost sarbatorita si in tara noastra.

La inceputul noului mileniu alte 70 milioane de oameni din multe tari au aderat la
aceste activitati. Au fost implicate de asemenea peste 4000 de organizatii nonguvernamentale
din 170 de tari ale lumii. Reteaua « Ziua Pamantului », constituita cu prilejul celebrarii
acestei importante zile cuprinse in "Calendarul evenimentelor ecologice", include multe tipuri
de organizatii din diferite domenii de activitate, care promoveaza actiuni cu scopul de a educa
populatia si de a favoriza participarea publicului in actiunile ecologice. Aceste actiuni in
masa contribuie la ridicarea nivelului cunostintelor ecologice si creeaza conditii pentru
schimburi individuale, generale, nationale si internationale.

« Ziua Pamantului » - eveniment simbol al responsabilitatii civice in protectia

mediului – a aparut cu scopul de a constientiza, populatia si factorii de decizie privind
necesitatea conservarii resurselor naturale ale lumii. Protejand resursele naturale (plante,
animale, depozite minerale, soluri, apa, aer, combustibili fosili ca petrol, gaze naturale,
carbuni, etc.) protejam biosfera, dar mai ales protejam viata si sanatatea oamenilor.

Ziua Pamantului a dat nastere organizatiei Earth Day, cu filiale in peste 170 de tari si
retelei internationale Earth Day Network care incearca sa ofere participantilor din toata lumea
posibilitatea de a organiza actiuni comune.

22 aprilie reprezinta, din anul 1970 atunci cand a fost inaugurata in SUA, Ziua
Pamantului. Initiatorul acestei celebrari, senatorul american Gaylord Nelson, este cel care a
propus primul protest ecologist mondial, “menit sa scuture stabilimentele politice si sa forteze
intrarea problematicii mediului in atentia preocuparilor statele”. La acea data, mai ales in
Statele Unite, nenumarate dispozitive industriale eliberau substante nocive in atmosfera fara
teama unor consecinte de ordin etic sau legal, iar poluarea aerului era acceptata la scara larga
drept un “miros” al prosperitatii.

PĂDUREA

Prof. Rachieru Iosefina Maria

Șc. Gimn. Broșteni Aninoasa

Rai al biodiversităţii, plămân verde al planetei, o minune a naturii - PADUREA : plante,

animale, ciuperci, microorganisme, o densă şi complicată ţesătură de "viu" pe care oamenii
de ştiinţă se trudesc de decenii să o descifreze, aflând mereu câte ceva nou şi surprinzător:
ba o specie necunoscută - sau câte zece dintr-o dată - întâlnite numai aici, ba o dinamică
aparte, o relaţie complexă şi neaşteptată între vieţuitoarele pădurii ori un fenomen ecologic
fascinant şi abia acum înţeles.

29
Pădurea şi efectele benefice ale funcţiilor sale de protecţie

Importanţa social-economică a economiei forestiere, în general, a sectorului silvic în

mod expres, apare cu mai multă claritate în contextul abordării şi înţelegerii conţinutului
funcţiilor exercitate de către pădure. Aceste funcţii se împart în două categorii importante,
respectiv: funcţia de producţie şi funcţiile de protecţie.

Ignorate vreme îndelungată, în primul rând datorită faptului că necesităţile societăţii,

limitate şi lipsite de complexitate, nu reclamau nicio schimbare fundamentală de conştiinţă şi
deci, de atitudine, funcţiile pădurilor, în înţelesul lor propriu, nu au constituit obiectul
preocupărilor umane, pragmatice şi, cu atât mai mult, al celor ştiinţifice, decât foarte târziu,
mai exact spus, începând cu secolul al XIX-lea.

Astăzi, problematica funcţiilor pădurilor se regăseşte la locul cuvenit, în contextul

economiei forestiere a oricărei ţări cu silvicultură avansată, pădurile fiind împărţite după
destinaţia ce le-a fost atribuită, în două mari categorii corespunzătoare celor două tipuri de
funcţii, după cum urmează:

- grupa I: păduri cu rol deosebit de protecţie;

- grupa a II-a: păduri de producţie şi de protecţie.

Prima a cunoscut o recunoaştere din ce în ce mai amplă la nivel mondial, în ultimele

patru decenii, sub aspectul importanţei sale vitale pentru întreaga societate omenească.

Într-o definiţie sintetică, prin funcţiile de protecţie a pădurilor, se înţelege exercitarea

de către acestea a unor influenţe favorabile sau servicii utile societăţii.

Chiar dacă, o lungă perioadă de timp, oamenii nu au simţit nevoia justificării acestor
funcţii tocmai pentru că nu duceau lipsa efectelor lor benefice, în prezent, dar mai ales în
perspectivă, cele care vor deţine întâietatea în faţa necesităţilor şi preocupărilor oamenilor vor
fi, fără îndoială, tocmai funcţiile de protecţie.

Între factorii care vor influenţa în mod decisiv această ierarhizare se situează, cu
prioritate, industrializarea, cu toate componentele ei poluante, şi dinamica complexului
factorilor demografici, în cadrul căruia urbanizarea, pe fondul general al creşterii populaţiei,
îşi va spune cuvântul fără doar şi poate.

Foarte important de reţinut este faptul că funcţiile de protecţie se manifestă sub forma
acestor influenţe favorabile sau a unor servicii utile numai în zona în care există pădurea, ele
neputând face obiectul unui schimb ca în cazul lemnului, nefiind deci, transportabile.

Între numeroasele influenţe favorabile exercitate de pădure, se regăsesc cu prioritate

următoarele:

- apără solul împotriva eroziunii şi degradării sale;

30
- protejează apele curgătoare, asigurându-le un debit constant, limpezime, împiedicând
transportul de materiale;

- influenţează favorabil extremele de temperatură;

- diminuează viteza vântului;

- înfrumuseţează şi înnobilează peisajul;

- purifică aerul atmosferic, îmbogăţindu-l în oxigen;

- creează condiţii excelente pentru destindere şi recrearea capacităţii fizice, psihice şi

intelectuale. Multitudinea funcţiilor de protecţie a generat, firesc, o serie de preocupări,
studii şi cercetări pentru clasificarea acestora. În ţara noastră, prima asemenea ierarhizare
aparţine profesorului şi cercetătorului Popescu – Zeletin, unul dintre marii silvicultori, care în
anul 1954 identifică 5 categorii de funcţii de protecţie ale pădurilor.

Cercetările ulterioare asupra funcţiilor de protecţie ale pădurilor au înregistrat unele

elemente noi, precum şi o mai corectă şi mai clară exprimare a acestor funcţii, corelat cu
efectele lor, fără însă a modifica prea mult clasificarea prof. Zeletin, astfel că, astăzi,
clasificarea în vigoare a funcţiilor de protecţie este următoarea:

a) funcţia de protecţie a apelor;

b) funcţia de protecţie a terenurilor şi solurilor;

c) funcţia de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;

d) funcţia de recreere;

e) funcţia de interes ştiinţific şi de conservare a fondului genetic – forestier.

In drumetiile voastre prin padure, respectati urmatoarele reguli:

- Nu rupeti puietii si scoarta copacilor!

- Ocrotiti cuiburile de pasari si vizuinile animalelor!

- Aprindeti focul in padure numai in locurile autorizate!

- Strangeti gunoaiele si resturile menajere din locurile unde ati poposit!

Stiati ca…

– Padurile contin intre 50-90% din speciile terestre. Doar padurile tropicale adapostesc intre
10-50 milioane de specii- peste 50%din speciile de pe planeta.( Sursa Agentia de Investigare
a Mediului).

– Padurile acopera 2 procente din suprafata Pamantului si 6 procente din terenurile

masa.Initial padurile acopereau de doua ori suprafata pe care o acopera in prezent(Sursa
Reteaua de Actiune a Padurii).
31
– Sunt aproximativ 1.6 acri(65 hectare) de padure pe persoana( Sursa: Organizatia pentru
Alimentatie si Agricultura,Evaluarea Resurselor Padurii 2000).

– Oxigenul de pe intreg Pamantul este produs prin fotosinteza,proces prin care plantele
obisnuiesc sa combine apa si dioxid de carbon pentru a crea glucoza(propria lor mancare) si
oxigen.

– Primul dinozaur pe Pamant a aparut abia dupa 140 milioane de ani de la aparitia primilor
copaci-adica aproximativ prin 230 milioane de ani in urma.

– Doar 3 copaci plantati in jurul casei, poate micsora facturile de aer conditionat cu pana la
50% si copacii care sunt plantati in fata casei,ca un scut impotriva vantului, poate micsora
factura de incalzire cu pana la 30%.

– Copacii produc substante chimice anti-congelare naturale,si astfel pot rezista ,fara sa
inghete,la temperaturi de pana la -40 grade Fahrenheit ,la unele specii.

– Din punct de vedere tehnic, defrisarea apare doar atunci cand terenul acoperit cu copaci este
convertit la o alta utilizare si nu este replantat.

– In medie,un copac absoarbe 10 livre(1 livra= aprox. o jumatate kg) de poluanti din aer in
fiecare an,incluzand si 4 livre de ozon si 3 de particule.

PĂDURILE INSEAMNA : APĂ, AER, VIAȚĂ

Profesor ADINA FULGA

Scoala Gimnaziala Brosteni – Aninoasa

Încă de la apariţia lor, pădurile au jucat un rol important în viaţă planetei noastre,
contribuind de multe ori hotărâtor la dezvoltarea societăţii omeneşti.
La apariţia omului, pădurile constituiau sursa principală de hrană şi adăpost, precum şi
prima sursă de energie. Mai târziu, ele au fost preţuite de către omul vânător sau crescător de
animale datorită cantităţii şi calităţii vânatului adăpostit ori după fructele sau iarba produse.
De peste 5.000 de ani, începând din epoca fierului, lemnul s-a impus ca principalul produs
al pădurii, acesta reprezentând cel mai important combustibil şi material de construcţie în cele
mai diverse zone ale globului. Astfel, fără marile cantităţi de lemn recoltate din păduri, marile
civilizaţii ale Sumerului, Asiriei,Egiptului, Chinei, Cretei, Micenelui, Greciei şi Romei
Antice, Europei, nu s-ar fi dezvoltat niciodată. Acesta este şi motivul pentru care se
consideră, pe bună dreptate, că “lemnul a fost eroul
nelăudat al revoluţiei tehnologice care ne-a adus de la cultura osului şi pietrei până în
prezent” (Perlin, 1989).
În linii mari, de multă vreme se consideră că pădurile îndeplinesc un dublu rol, (1) fizico-
geografic şi (2) antropo-geografic (Fankhauser, 1921; Jacquot, 1931; Negulescu, în
Negulescu şi Ciumac, 1959).
32
 Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii:

1. Influienta geomorfologică (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei

terestre).

Pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din
subsol, ele au întârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale
reliefului, favorizând în acelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa
pădurilor a împiedicat acţiunea distructivă a vânturilor (“Prin despăduriri omul seamănă vânt
şi culege furtună” – Jacquot, 1931).

2. Influienta climatică ( rolul pădurilor asupra climei)

În acest sens, s-a constatat că pădurile:

-îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă
similară cu cea a oceanelor;
-sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra
precipitaţiilor;
-reduc viteza vântului;
-înlesnesc depunerea zăpezii;
-împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor.

3. Influenta pădurilor asupra solului.

Această influenţă se manifestă prin:

-contribuţia arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea
profunzimii solului,precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia;
-îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere;
-consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi
împiedicarea formării avalanşelor;
-fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip şi a nisipurilor zburătoare.

4. Rolul hidrologic (influenţa pădurilor asupra regimului apelor)

Acest rol se realizează prin:-absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide,

care devin mai constante şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor
(“Pădurea este regulatorul suveran al regimului apelor” –Jacquot, 1931);
-drenarea biologică la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat
transpiraţiei puternice a masei foliare.

5. Influenta pădurilor asupra culturilor agricole

Rolul mentionat apare în contextul modificărilor climatului și solului unei regiuni

datorate pădurii, care contribuie la ameliorarea conditiilor de vegetatie ale pășunilor,
fânetelor si culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protectie, așezate
perpendicular pe directia vântului, reduc simțitor viteza acestuia. În consecință, câmpurile
agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii
obisnuiti; în anii secetoși, sporul de recoltă ajunge până la 300 % față de câmpul fără perdele.
33
Acest efect se datoreste faptului ca perdelele reduc evaporarea și, în timpul iernii, contribuie
la răspândirea mai uniformă a zăpezii pe teren, care nu mai e dusă de vânt ci reținută pe câmp
(Radulescu, 1956).
De aceea, așa cum afirma cel mai mare agricultor al românilor, acad. Gh. Ionescu-Sisesti
(1955, în Giurgiu, 1995/1), „Ruina pădurilor ar însemna ruina agriculturii, și ruina agriculturii
ar însemna ruina civilizației”.

6.Influența pădurilor asupra sănătății oamenilor (rolul igienico-sanitar al pădurilor)

Aceasta influenta se manifesta atât prin mediul care le este propriu, cât si prin
resursele oferite. Astfel:
- pădurea purifică atmosfera; fixează carbonul vătămator animalelor și omului și redă
oxigenul trebuitor respiratiei lor (Statescu, 1884);
- conditiile igienice ale masivelor mari împădurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale
oraselor, mai cu seamă centrelor industriale. Aerul de pădure este mai curat, mai sănătos,
deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vătămatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt
relativ putin reprezentati (Dracea, 1920; xxx, 1950).
- în pădurile de rășinoase, se adaugă si îmbogatirea aerului în ozon, provocată de răsina
arborilor. Aerul din aceste păduri este cel mai potrivit și cel mai bun în cazul bolilor urmate
de o perioadă de lungă convalescență (Radulescu, 1956).
- frunzișul des al pădurii actionează ca un ecran protector și atenuează zgomotul (reduce
poluarea fonică), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjurător.

Noi,adulții responsabili,avem datoria să- i educăm pe copii să iubească tot ceea ce îi

înconjoară : câmpiile,pădurile,munții,apele,păsările,plantele....Fără dragostea față de natură și
animale ,omul nu poate simți din plin ceea ce numim cu cel mai minunat dintre cuvinte ,
VIAȚĂ !
Să profităm de puterea de a ne plimba prin pădure și de a face parte din natură !
Pădurea este o podoabă a naturii, ea reprezintă VIAȚĂ si bogăție și prin toate calitățile ei
merită să fie protejată,ocrotită și respectată !

Bibliografie : www.google.ro

34
 CUPRINS

1. Pădurea, aurul verde al terrei, prof.Tudorache Corina, Șc. Gimn. Broșteni Aninoasa …… 3
2. Dragi părinți, ocrotiți-mi pădurea, prof. Năstase Magdalena Daniela, CJRAE .................. 5
3. Să facem natura să zâmbească, prof. Bordeanu Mariana, Șc. Gimn. Mihai Tican Rumano..8
4. De ce trebuie să protejăm pădurea?, prof. Deaconu Oana Elena, Șc. Gimn. Bălilești ……. 9
5. Educația ecologică în grădiniță, prof. Bulac Mihaela, Șc. Gimn. Vlădești ………..…….. 11
6. Educația pentru pădure, prof. Trăistaru Maria, Lic. Tehn. Petre Ionescu Muscel ………. 13
7. Importanța pădurii în viața omului, prof. Popescu Maria, Șc. Gimn. Bălilești …………. 14
8. Mediul înconjurator – parte din viața micului școlar, prof. Boioc Lavinia Elena, Șc. Gimn.
Broșteni Aninoasa …………………………………………………………………………. 16
9. Legatura dintre natură și sănătatea copiilor în grădiniță, prof. Pop Elena Luminița, G.P.N.
Fundeni, Ilfov ……………………………………………………………………………… 17
10. Pădure, aer, apă, prof. Dobrinean Ligia, Șs. Gimn. Lucian Blaga Jibou, Sălaj ……...… 22
11. Pădurea înseamnă : apă, aer, viață, prof. Bușescu Larisa Andreea, Șc. Gimn. Broșteni
Aninoasa …………………………………………………………………………………… 24
12. Educația ecologică la vîrsta preșcolară, Prof. Lupuleț Camelia, G.P.N. Nae A Ghica,
Rucăr ………………………………………………………………………………………. 25
13. Să descoperim pădurea, prof. Neagoe Simonica Sonia, Șc. Gimn. Bălilești ...........…… 27
14. Ziua Pământului, prof. Bodea Mihaela Daniela, Șc. Gimn. Broșteni Aninoasa ……..… 28
15. Pădurea, prof. Rachieru Iosefina, Șc. Gimn. Broșteni Aninoasa ………….…………… 29
16. Rolul și importanța pădurii, prof. Fulga Adina, Șc. Gimn. Broșteni Aninoasa .............. 32

35