ZONELE NATURALE

Prin mediul înconjurător sau mediul ambient se înţelege ansamblul de elemente şi

fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care conditionează viaţa în general şi pe
ceea a omului în special.
Zonele naturale sunt zone definite pe suprafața Pământului, care diferă semnificativ de
alte resurse naturale și mai ales de aspectul exterior. O astfel de diviziune a fost practicată de
mult timp și reprezintă o oportunitate de a realiza o zonare natural-geografică.
În termeni simpli, zonele naturale sunt teritoriile, aspectul, flora și fauna sunt strict
definite și nu seamănă cu altul. Caracteristica particulară a fiecăreia dintre ele poate fi trasată în
mod clar și permite ca anumite specii de plante sau animale să fie găsite în conformitate cu
zonele în care acestea pot crește sau trăi.
Zonele naturale sunt ușor de recunoscut prin schimbarea și natura vegetației dominante.
Condițiile de supraviețuire ale speciilor individuale de copaci, ierburi, arbuștii sunt
determinate de caracteristicile climatice specifice care asigură diferite zone naturale. Pentru
fiecare dintre ele, caracteristicile individuale sunt specifice datorită cantității diferite de
precipitații, umiditate și temperatură a aerului.
Zonele naturale sunt atât de diverse încât într-una din părți ale planetei pot arde nemilos
soarele și vegetația să fie la fel de slabă ca lumea animală, iar în cealaltă - niciodată nu se topeste
zăpada. Contrastul este mai mult decât evident. Totuși, în natură totul este rezonabil și armonios,
aceste tranziții nu sunt clare.
Zonele naturale ale lumii sunt: arctic si desert, tundra, pădurea boreală și păduri
mixte, lemn de pădure și subtropicale, Marea Mediterană, deșert arid, semiaride.
În Arctic, temperatura aerului este scăzută, precipitațiile sunt extrem de scăzute,
întreaga zonă este acoperită de gheață, numai lihilele și mușchii sunt din vegetație.
În Tundra, umiditate ridicată, vânturi puternice,numeroase lacuri și mlaștini, iar solul
este un adevărat permafrost. Caracteristica teritoriului este o pădure, precum și o acoperire de
mușchi-lichen. Natura în aceste părți este foarte limitată și monotonă.
Caracterizarea zonelor naturale nu doar face descrierea lor, dar ia în considerare și
tranzițiile netede, un exemplu care poate servi drept tundră forestieră și păduri. În astfel de zone,
pot exista reprezentanți ai florei și faunei, caracteristice ambelor zone adiacente.
Zonele naturale ale lumii sunt descoperite în întregime - frumusețea în zona de pădure
din emisfera nordică, unde există un adevărat regat al pădurilor cu frunze largi și mixte. Există
adesea asemenea copaci, cum ar fi tei de stejar, cenușă, fag, arțar. Vara în aceste locuri este
destul de cald, până la 20 ° C, iar iernile sunt dure, până la -50 ° C, umiditate ridicată.
Pădurea de stepă poate fi numită și o perioadă de tranzițieZona naturală, care se află în
emisfera nordică. În acest domeniu, se poate observa alternanța de păduri de conifere și stepele,
o abundență de iarbă înaltă, care pot fi urmărite bine în Statele Unite și Canada.
Zona de stepă se află în zona temperată nordică-zonă geografică, nu există păduri în ea,
iar teritoriul este acoperit cu ierburi, însă umiditatea nu este suficientă. Condițiile de creștere a
copacilor sunt numai de-a lungul văilor râurilor. Solul este cernoziomul, folosit intens de om.
Deserturile și semi-deșerturile sunt în cele ce urmează curele: temperate, tropicale și
subtropicale. Precipitarea este extrem de redusă. Aceste zone sunt caracterizate de suprafețe
plate, de lipsa florei și de specificitatea faunei. Există deșerturi foarte diferite: nisipos, solonchak,
piatră, argilă.
În prezent, oamenii de știință au calculat că deșertul ocupă mai mult de 16,5 milioane
km2 (fără Antarctica), ceea ce reprezintă 11% din suprafața terenului. Cu Antarctica, această
zonă este mai mult de 20%. Iarba din deșert este insuficientă, solul este subdezvoltat, uneori
există oaze.
Poate că cele mai exotice sunt tropicale - pădure. Nu au diferențe sezoniere în vreme, iar
copacii nu prezintă inele anuale. Acesta este un adevărat paradis pentru plante și un loc atrăgător
pentru cercetătorii din mediul sălbatic.
 Activitatea omului în diverse zone naturale

Silvostepa este o zonă de vegetație intermediară între o stepă și o pădure de foioase.

Silvostepele se găsesc mai mult în Europa de Est, la granița dintre pădurile de foioase și stepa
europeană. Silvostepa ocupă o mare parte din câmpiile periferice ale Carpaților, între 50-150 m,
din podișurile Moldovei și Dobrogei, între 50-250 m. Loessul și rocile loessoide
reprezintă substratul care caracterizează majoritatea suprafeței silvostepei. În Moldova se mai
pot întâlni nisipuri, marne, iar în Dobrogea, calcare, șisturi verzi, roci eruptive.

In stepa se afla cel mai fertil pamant, deci se practica foarte mult agricultura: cresterea
cerealelor in special

Activitatea antropică în mediul de stepă

Stepa reprezintă o zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și
condițiile climaterice sunt semiaride. Flora este dominată de graminee și din plante cu, dar și din
tufărișuri și plante spinoase. Zona de stepa ocupa regiunile de câmpie si dealuri joase unde rocile
sedimentare sunt bine mărunțite. Clima calda din aceste regiuni favorizează dezvoltarea si
activitatea plantelor si animalelor din sol, o mare perioada a anului.
Stepele sunt specifice in general climatului temperat fiind cel mai răspândite in Europa
de est, centrul Asiei, centul Americii de nord, America de sud – estul Argentinei si sudul
Uruguayului si sudul Africii.
Arealul specific plantelor sălbatice din zona de stepă este relativ restrâns, suprafețele
cele mai mari fiind ocupate de terenurile agricole. Datorita solurilor cele mai fertile, zona de
stepa constituie astăzi cea mai importanta zona agricola a Terrei. Se cultiva in special cereale
(grâu, porumb, ovăz, etc.) si predomina creșterea bovinelor si porcinelor.Impactul omului asupra
terenurilor agricole crește cu timpul. Deja în antichitate activitățile agricole îmbunătățite au dus
în mod repetat la degradarea lor care a provocat moartea civilizațiilor întregi și transformarea
terenurilor fertile anterior în deșert - ca în Africa de Nord. Odată ce stepele sunt utilizate pentru
agricultură în proporții deosebi de mari, ele sunt cele mai afectate. De asemenea, odată cu
extinderea mediului antropic pentru lărgirea sferei de activitate, se micșorează aria naturală de
care dispun celelalte vietăți. Tot din același motiv, cresc cantitățile de deșeuri aruncate în urma
realizării activității umane.
În cele din urmă, pot afirma că „mediul de stepă este principalul grânar al Terrei”,
acesta fiind cel mai exploatat din punct de vedere agricol. Mediului de stepă îi datorăm
cantitățile mari de produse alimentare de care dispunem.

Influenţe negative asupra mediului:

a) Defrişările - Protejarea pădurilor reprezintă un element cheie în criza climatică.
Pădurea reprezintă cel mai complex ecosistem de pe Terra, este casa a numeroase specii de
plante şi de animale; este un lucru unic pe Pământ şi fără de care omenirea nu poate supravieţui.
Motivele defrişărilor nu sunt însă nici multe, nici intemeiate, acestea fiind, în general, dorinţa
proprietarilor terenurilor de a-şi construi aici case, utilizarea lemnului în industrie au extinderea
suprafeţelor agricole.
b) Poluarea - Privită istoric, poluarea mediului a aparut odată cu omul , dar s-a
dezvoltat şi s-a diversificat pe măsură evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre
importantele lor preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale
statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a Pământului.
-Poluarea este de 3 feluri:
1. poluarea biologică
2. poluarea chimică
3. poluarea fizică
 c)Vânatul şi pescuitul în exces;. Cu toate ca reprezintă o sursă importantă de hrană, şi
este cotat şi ca sport ce ajută la recreere, vânatul şi pescuitul în excess duc la dispariţia unor
specii de animale şi de pesti. Vânatul şi pescuitul au fost restricţionate în anumite zone, protejând
astfel animalele şi peştii pe cale de dispariţie.
Influenţe pozitive asupra mediului: Crearea rezervaţiilor naturale: Oamenii au creat
revervaţiile naturale cu scopul de a proteja speciile de plante şi animale aflate pe cale de
dispariţie, oferindu-le un mediu ambiant, potrivit unui trai mai bun.
Reciclarea: Reciclarea este una din cele mai simple (sau nu) metode de a proteja
planeta de poluare. Reciclarea înseamnă colectarea separată a deşeurilor (sticlă, plastic, hârtie),
curăţirea şi prelucrarea în bunuri utilizabile similare sau diferite.
Plantarea de copaci
Concluzie: Omul – prieten sau duşman al mediului înconjurător? Planeta noastra sufera
din neglijenta unor oameni care polueaza mediul. Ei nu sunt intotdeauna constienti de raul pe
care il fac, dar cu ajutorul nostru ii vom face sa se gandeasca la efectele activitatilor lor asupra
vietii planetei si, bineinteles , asupra noastra, a tuturor. Viitorul planetei sta in mainile noastre!
Impreuna, putem sa avem o planeta curata si sanatoasa! In concluzie, se pare ca poluarea
mediului inconjurator dauneaza foarte mult sanantatii omului si de aceea ar trebui sa ne
indreptam cu totii atentia asupra acestei consecinte a poluarii .