Join the Game - Quizz

P – PROTECȚIA MEDIULUI ȘI ECOLOGIZARE

Ecologia este esențială pentru fiecare locuitor al planetei Pământ. Numai grija față
de mediu face posibilă menținerea planetei la un nivel adecvat pentru trai. În vremurile
noastre, această problemă devine din ce în ce mai relevantă, deoarece dezvoltarea
tehnologică a cauzat daune ireparabile mediului.

Ecologia este o ramură „nouă” a ştiinţelor naturale. Faţă de zoologie şi botanică (studiul
animalelor şi cel al plantelor), vechi de mii de ani, studiile ecologice se realizează în mod detaliat
şi sistematic mai puţin de o sută de ani. Este o ştiinţă foarte complexă şi se bazează pe discipline
ca meteorologia şi climatologia (studiul vremii şi al climei) şi oceanografia.
Din cele mai vechi timpuri oamenii şi-au dat seama de importanţa pe care o au
condiţiile de mediu asupra organismelor. Termenul de ecologie a fost introdus în anul 1866
de către Ernest Haeckel. Acest termen provine din cuvintele greceşti ecos ,,casă”
şi logos ,,cuvânt”, ,,ştiinţă”. Așadar, ecologia este ştiinţa care studiază casa organismelor,
adică mediul lor de viaţă. Oamenii de ştiinţă care studiază ecologia se numesc ecologi. Ei nu
trebuie confundaţi cu ecologiştii, termen ce desemnează persoanele care militează pentru
protecţia mediului.
Comunitatea şi habitatul
Unitatea de bază a ecologiei este individul (plantă sau animal), dar organismele
individuale, de obicei, nu trăiesc izolate. Ele interacţionează cu altele, satisfăcându-şi astfel
propriile nevoi, cum ar fi adăpostul şi hrana. De exemplu, un animal poate mânca o porţiune dintr-
o plantă care apoi creşte din nou, utilizând dejecţiile animalului ca îngrăşământ.
Vieţuitoarele dintr-un ecosistem, care interacţionează şi depind unele de altele pentru a
supravieţui, formează o comunitate. Locul lor de trai poate fi mic – bazinul de apă dintr-o grădină,
un buştean putrezit, dar poate fi şi un lac sau o pădure. Aceste zone de trai constituie diferite tipuri
de habitat, locuri în care cresc aceleaşi plante sau care au caracteristici fizice asemănătoare, de
exemplu, acelaşi tip de sol.
Ce este individul?
Individul este cel mai jos nivel de organizare a materiei vii. Un individ este, în contextul
ecologiei, un exemplar al unei anumite specii (lup, elefant african, lalea etc). Indivizii fac parte din
anumite populaţii.
Ce este o populaţie?
O populaţie este un nivel de organizare a materiei vii supraindividuale, adică
superioară individului. O populaţie este alcătuită din indivizii unei specii care trăiesc pe acelaşi
teritoriu (exemple: populaţie de tigri din Siberia, populaţie de arbori de cauciuc din pădurea
amazoniană, populaţia de lupi din Munţii Apuseni etc).
Biomurile lumii

Pe glob există mai multe tipuri de biomuri. Fiecare cuprinde habitate de dimensiuni mai
restrânse, în general, asemănătoare între ele. De exemplu, pădurile de stejar, de fag, de arţar şi alte
foioase alcătuiesc biomul pădurilor de foioase temperate.

Fiecare biom este determinat de clima, rocile şi solurile din regiunea respectivă.
Extremitatea nordică şi cea sudică a Pământului, unde în cea mai mare parte a anului solul este
acoperit de zăpadă şi gheţuri, cuprind biomurile polare. Imediat la sud de ţinuturile polare nordice
se află biomul de tundră. Este prea rece pentru arbori, dar stratul superior de sol se dezgheaţă în
decursul scurtei veri, astfel că aici pot creşte plante mici ca muşchii şi rogozurile. În pădurea
boreală este ceva mai puţin rece. Aici coniferele se pot dezvolta vara şi rezistă la zăpezile
abundente din timpul iernii. Regiunile de munte înalt, răcoroase, din alte părţi ale lumii, formează
un biom similar, montan.

În zona pădurilor de foioase temperate, vara este mai lungă şi mai caldă. Aici se dezvoltă
arbori care îşi pierd frunzele în timpul iernii. Pădurile tropicale cresc în apropierea ecuatorului,
având climă caldă şi umedă tot anul. Unde clima este mai uscată se întind savanele, iar o cantitate
foarte redusă de ploi dă naştere biomului de deşert.

Râurile, fluviile şi lacurile constituie biomuri locale de apă dulce, pe când bălţile şi
mlaştinile formează zonele umede. Biomul de ţărm este o fâşie îngustă între uscat şi mare. Cel mai
mare biom este cel oceanic.

Circuite naturale

Planeta Pământ este ca o navă spaţială autonomă, uriaşă. Dar ea dispune de cantităţi
limitate de substanţe chimice. În natură, elementele chimice, ca oxigenul, carbonul şi sulful, nu se
creează şi nu se distrug. Ele sunt reciclate, circulând în natură sub formă de minerale şi substanţe
nutritive. Numărul de trasee distincte şi de circuite scurte este aproape nelimitat. Dar, în linii
generale, mineralele şi substanţele nutritive trec din sol în plante, apoi în animalele erbivore, de
acolo în corpul carnivorelor şi ajung înapoi în sol, când planta sau animalul mor şi se descompun
şi aşa mai departe. În orice moment, circuitul se poate ramifica, de exemplu, atunci când alte
animale consumă leşuri.

Unul dintre cele mai importante elemente chimice din natură este carbonul. El constituie
baza moleculelor din corpul fiinţelor vii, de la celulele microscopice până la dinţii şi părul nostru.
În cadrul circuitului carbonului, dioxidul de carbon din aer este preluat de plante prin procesul de
fotosinteză şi folosit la constituirea părţilor corpului lor. Animalele mănâncă plante şi transformă
substanţele care conţin carbon în materiale pentru construcţia şi menţinerea propriului lor corp. În
acelaşi timp, prin procesul de respiraţie, descompun substanţele carbonate, generatoare de energie,
din corpul lor, cum sunt glucidele, pentru a obţine energia necesară proceselor vitale. Prin
respiraţie, carbonul din glucide se combină cu oxigenul inspirat, dând naştere dioxidului de carbon.
Acesta este expirat în atmosferă, şi astfel circuitul carbonului se desfăşoară fără întrerupere.
Solul

Solul este un material care acoperă suprafața pământului format din degradarea rocilor.
Are în componență particule minerale, materiale organice, aer, apă și organisme vii. Acestea
interacționează între ele încet și duc la formarea unui sol fertil și sănătos. Solul este un corp poros,
format din 3 părți: parte solidă, parte lichidă (apa) și parte gazoasă (aerul). Astfel, în mod natural,
solul conține metale, săruri, ioni anorganici și compuși organici, formați prin activitatea
microbiană a solului, deteriorarea conținutului acestuia și înlăturarea acestor substanțe sănătoase
pentru sol este cauza activităților umane cum ar fi agricultura intensivă sau diverse industrii. Solul
are potențialul de a sechestra și bloca între 5-15% din emisiile globale din aer, generate de arderea
combustibilului fosil. Acest procent poate crește dacă avem grijă de sol printr-o agricultură
sustenabilă.

Poate că solul ni se pare tern şi lipsit de viaţă, dar el constituie un component esenţial al
mediului. Solul este alcătuit din fragmente de rocă, cum sunt firele de nisip, amestecate cu resturi
de frunze în descompunere, dejecţii şi alte materii vegetale şi animale. Spaţiile dintre particule sunt
ocupate de apă şi aer. În sol se află şi milioane de organisme microscopice, precum bacteriile,
animale minuscule, de exemplu, acarienii şi colembolele, rădăcinile puieţilor şi ale plantelor
mature, miceliile ciupercilor, râme şi larve de insecte şi unele animale mai mari, de exemplu,
cârtiţele. Solurile sunt foarte diferite ca grosime, dimensiuni ale particulelor şi conţinut de minerale
şi substanţe nutritive. Clima, tipul de rocă pe care se formează şi plantele ce cresc pe sol îi
influenţează caracterul şi capacitatea de a hrăni plantele, numită fertilitate.
Solurile profunde, cu multă materie vegetală şi animală în curs de descompunere, sunt
foarte fertile şi pe ele cresc diverse plante.

Poluarea solului cu substanțe chimice este una dintre cele mai întâlnite forme de poluare
a solului. Agricultura intensivă prin folosirea pesticidelor și erbicidelor, care distrug dăunătorii și
componentele esențiale solului, dar afectează și viața umană prin ingerarea alimentelor pentru care
s-au folosit aceste substanțe. Substanțele chimice, materiile radioactive sau agenții care cauzează
boli sunt unele dintre cele mai frecvente substanțe care poluează solul.

Poluarea solului cu apă contaminată este un alt tip de poluare. Apa se contaminează de la
deversări de produse chimice sau deșeuri industriale, canalizări improprii sau chiar de la spălarea
recipientelor cu conținut toxic și aruncarea apei pe suprafața solului. Aceste substanțe chimice sau
microorganisme se infiltrează în sol și ajung în apele subterane, adică în izvoare și puțuri. Sfatul
nostru este să folosești produse de curățenie eco, pentru a nu distruge viața subacvatică cu substanțe
nocive. Pentru spălarea hainelor și vaselor poți folosi detergenți ecologici, care să nu te afecteze
pe tine sau mediul.

În diferitele ecosisteme ale planetei noastre există numeroase tipuri de soluri care depind
de condițiile de mediu precum clima, vegetația, precipitațiile, regimul vântului și cei cinci factori
care formează solul: clima, roca-mamă, relief, timpul și organismele care trăiesc în el.

Humusul este toată materia organică descompusă care face solul fertil. De la frunze uscate
la carcase de insecte, ele fac parte din humusul solului. Aceasta se găsește în straturile superioare,
iar împreună cu unele minerale, devine galben-negru, ceea ce îi conferă un grad ridicat de
fertilitate.

Apa

Apa naturală este o sursă hotărâtoare în drumul spre un viitor durabil. În ciclul hidrologic,
apa reprezintă baza producției de alimentare, a comerțului, a necesităților umane și a
nenumăratelor ecosisteme acvatice. Sursa naturală de apă este finită, în timp ce cerința de apă este
în permanență creștere, datorită dezvoltării activității umane din ultimele decade.
Una dintre problemele majore ale omenirii o constituie, în prezent, poluarea. Este evident
ca mediul natural se deteriorează încetul cu încetul și că sistemele ecologice nu se mai pot adapta
la presiunea factorilor antropici, autoreglarea ecosferei nemaifiind posibilă.
Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al
activităților umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin
adecvată utilizărilor sale.
Apa reziduală reprezintă apa care a rezultat în urma utilizării în diferite scopuri în unități
casnice, unități industriale, instituții publice și alte entități similare. Termenul de apă reziduală este
sinonim cu termenul de apă uzată cu toate ca apa uzată este un termen mult mai general care se
referă la orice apă poluată (incluzând apa reziduală) care conține substanțe organice și anorganice,
deșeuri industriale, ape subterane care pot fi poluate în momentul în care au loc infiltrații cu ape
contaminate, cu ape de precipitație sau cu diverse lichide.
Poluarea apelor receptoare poate fi naturală și artificială. Poluarea naturală se datorează
surselor de poluare naturală, de exemplu trecerea apei prin roci solubile, apa se încarcă cu diferite
săruri.
Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate, apelor meteorice, nămolurilor,
reziduurilor, navigației etc.
Apa este o substanță unică, o substanță chimică și indispensabilă a vieții, ale cărei
caracteristici definesc proprietățile biologice și fiziologice de pe Terra.
Apa, cu formula moleculară H2O, este singura substanță naturală care există în trei stări de
agregare: gazoasă, lichidă și solidă, în domeniul normal de temperatură. La temperatura camerei,
apa este incoloră, inodoră și fără gust. La presiune atmosferică normală (1 atm) fierbe la 100 oC și
ingheață la 0 oC. Apa este un compus foarte stabil, dar poate fi descompusă prin electroliză, cu
degajare de hidrogen și oxigen.
Poluarea apei poate fi categorisită după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată
apelor termice), chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților,
pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii),
biologică (rezultată de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene,
viermii paraziți, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii
etc) și radioactivă.
Un poluant deosebit de periculos pentru receptor este materia organică. Atât organismele animale
cât și cele vegetale conțin substanțe organice care după moartea acestora încep să se descompună,
devenind nocive. Materiile organice, în timpul descompunerii lor, consumă oxigenul din apă,
provocând distrugerea fondului piscicol și în general a tuturor organismelor acvatice. Cantitatea
de oxigen, reprezentând una dintre condițiile principale ale vieții acvatice, este normată și variază
între 4 si 6 mg/dmc. în funcție de categoria de folosință. Pe de altă parte, oxigenul este necesar
proceselor aerobe de epurare sau de auto-epurare, respectiv bacteriile aerobe, care oxidează
materiile organice și care în final conduc la auto-epurarea receptorului.
Materiile anorganice din apele uzate sunt: metalele grele, clorurile, suflatul de magneziu,
etc. Acestea sunt mai frecvente în apele industriale. Sărurile anorganice conduc la mărirea
salinității apei emisorului iar unele dintre ele pot provoca creșterea durității.
Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, interferează cu vopselele din industria
textilă, înrăutățesc calitatea produselor în fabricile de zahar, bere, etc.
Clorurile peste anumite limite fac improprie apa pentru consumul populației și industrial.
Totuși, se acceptă unanim faptul că o apă absolut pură nu există în natură, însă proprietățile
ei trebuie cunoscute, deoarece în raport cu acestea se stabilesc calitățile apelor naturale, respectiv
ale apelor care se prelevează la surse pentru diferite necesități.
În studiul poluării apei, chimia analitică joacă un rol important. Din punct de vedere al
determinării componenților poluanți, apa reprezintă un sistem complex. Operația de măsurare este
fundamentală în analiza. O măsurătoare simplă poate implica proprietăți precum: masa, intensitate
de curent, tensiune, volum sau timp.

Alte proprietăți, cum sunt: absorbția sau emisia de energie, rotația optică, indicele de
refracție, constanta de echilibru, constanta vitezei de reacție, energia de activare și căldura de
reacție, necesită evaluări complexe.

Caracteristicile fizice ale apelor uzate

Principalele caracteristici fizice ale apelor reziduale sunt conținutul lor de solide, culoarea,
mirosul și temperatura. Solidul total al unei ape uzate constă în solide insolubile sau în suspensie
și compuși solubili dizolvați în apă. Conținutul de solide în suspensie se găsește prin uscarea și
cântărirea reziduului îndepărtat prin filtrarea probei. Când acest reziduu este aprins, solidele
volatile sunt arse. Solidele volatile sunt presupuse a fi materie organică, deși unele materii organice
nu vor arde și unele săruri anorganice se vor descompune la temperaturi ridicate. Substanța
organică constă în principal din proteine, carbohidrați și grăsimi.

Culoarea
Culoarea apei uzate indică prospețimea apei uzate. Odată cu trecerea timpului, după
începerea putrefacerii, începe să devină negru. Culoarea apei uzate vechi și septice este negru
(când tot oxigenul a dispărut din apele uzate, devine septic). Alte culori se pot forma, de asemenea,
datorită prezenței unor deșeuri industriale specifice. Culoarea apei uzate poate fi în mod normal
detectată cu ochiul liber.

Temperatura
Temperatura are un efect important asupra activității biologice a bacteriilor prezente în
canalizare și afectează, de asemenea, solubilitatea gazelor din apele uzate. Ea afectează, de
asemenea, vâscozitatea apei uzate (cu cât mai mare este temperatura, cu atât este mai mică
vâscozitatea apei uzate).
 Temperatura normală a apei uzate este ușor superioară temperaturii apei epurate din cauza
căldurii suplimentare datorată utilizării acesteia. De asemenea, atunci când apele uzate curg într-o
țeavă închisă, temperatura ei în viitor crește.
Temperatura medie a apelor uzate în India este de aproximativ 20 de grade celsius, care
este aproape de temperatura ideală de canalizare pentru activități biologice. La temperaturi mai
înalte de canalizare pentru activități biologice, asociate cu activitățile mai scăzute de oxigen
dizolvat, pot provoca probleme grave în eliminarea apei reziduale.

Mirosul
Apele uzate proaspete au un miros specific greu perceptibil. Cu cât timpul de transport în
sistemul de canalizare este mai mare există posibilitatea ca în apa uzată să apară procese de
fermentare anaeroba, proces caracterizat de un miros specific ce seamănă cu mirosul de ouă clocite.
În cazul în care apele uzate conțin diferiți poluanți peste limitele admise în rețeaua de canalizare
publică, aceștia pot produce diferite mirosuri de cele mai multe ori neplăcute.

Turbiditate
În mod obișnuit, apa uzată este turbidă, reprezentând apă murdară sau apă uzată murdară
din băi care au alte materii plutitoare, cum ar fi materiile fecale, bucăți de hârtie, capetele de
țigarete, bastoane, unsori, resturi vegetale, piele de fructe, săpunuri etc. Turbiditatea depinde de
cantitatea de materia solidă prezentă în stare de suspensie. Turbiditatea poate fi determinată de tija
de turbiditate sau de turbidimetru.

Poluarea Fonică
Poluarea fonică, denumită și poluare sonoră sau poluare acustică, este componentă a
poluării mediului, produsă de zgomote.
Marea majoritate a activităților omenești sunt generatoare de zgomote: alarmele, lucrările
din construcții, sistemele energetice, muzica intense, vorbirea puternică, sunetul sirenelor,
soneriile, zgomotul produs de traficul auto sau aerian (traficul aerian în special cel supersonic
prezintă o sursă de zgomot cu implicații puternice).
Poluarea fonică sau sonoră constă în sunete produse de activitatea umană sau utilaje, mașini
care afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau animalelor.
Poluarea fonică reprezintă una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii
la ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. Conform unor statistici
ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot
permanent, iar o treime suferă de insomnie din cauza poluării sonore. Nu doar poluarea fonică
stradală este deranjantă, dar și cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau din
vecinități.
În statele europene circa 40% din populație este expusă zgomotului produs de traficul rutier
cu o intensitate de 55 dB si 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare toate
zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populația Europei nu are confortul sonor
normal la domiciliu și 30% este afectată în timpul nopții. Poluarea sonoră este mai severă în țările
în curs de dezvoltare prin densitatea crescută a circulației și prin absența centurilor de circulație în
marile orașe. Se apreciază ca în aceste țări intensitatea sonoră este pe parcursul a 24 de ore în
domeniul 75-80 dB.
Habitatul modern se caracterizează prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban.
Rezultatele acțiunii de monitorizare a poluării sonore urbane, desfășurate de către Institutul de
Sănătate Publică, în colaborare cu compartimentele de specialitate, au evidențiat o dinamică
continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 dB la începutul anilor 80, până
la aproximativ 70 dB în anul 2000.
Volumul populației expuse, este de 45% din totalul rezidenților din apartamentele tip bloc
care au acuzat nivel de deranj moderat și sever datorate poluării sonore.

Calitățile sunetului

Sunetele pot fi caracterizate prin trei calități principale: înălțime, intensitate și timbre.

a) Înălțimea sunetului este proprietatea sa de a fi mai profund (grav) sau mai acut (ascuțit,
subțire). Experimental s-a constatat că înălțimea sunetului depinde de frecvența oscilațiilor sonore.
Astfel, urechea apreciază două sunete ce au aceeași înălțime (sunt la unison) dacă au aceeași
frecvență, iar în cazul în care au frecvențe diferite, este mai înalt (acut) cel care are frecvența mai
mare. Din această cauză, înălțimea sunetului se exprimă numeric prin frecvența undei sonore.

Trebuie precizat că vibrațiile libere ale corpurilor materiale au loc, în general, cu diferite
pulsații proprii, spre deosebire de cazul oscilațiilor punctului material în care avem o singură
frecvență de vibrație, determinată de masa punctului și de constanta forței elastice (ω0=k/m).
Astfel, un corp material care vibrează va produce sunete de diferite înălțimi, de frecvențe bine
determinate pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp cu frecvența cea mai mică, se numește sunet
fundamental, iar cele corespunzatoare cu frecvențe egale cu multiplii întregi ai frecvenței sunetului
fundamental se numesc armonice superioare.

În natură se întâlnesc foarte rar sunete “curate”, care să aibă frecvență bine determinată,
sunetele naturale fiind, de fapt, compuse din sunete de diferite frecvențe.

b)Intensitatea sau tăria sunetului într-un anumit punct din spațiu este determinată de
cantitatea de energie pe care o transportă unda sonoră în unitatea de timp prin unitatea de suprafață
așezată în acel punct, perpendicular pe direcția de propagare.

Reciclarea

Reciclarea este procesul prin care deseurile “cu valoare”, precum ambalajele, spre
exemplu, sunt transformate in materie prima secundara pentru fabricarea de noi produse.

Reciclarea metalelor

Metalele sunt materiale care pot fi reciclate în proporție de 90-95% dacă sunt colectate
selectiv.

Anumite metale, precum aluminiul, pot fi reciclate la nesfârșit.

 Prin reciclarea metalelor se reduce cu 70% consumul de energie față de producerea unui
element complet nou.

Reciclarea hartiei si cartonului

Se poate recicla aproape orice fel de hârtie și carton. Tehnologia de reciclare poate elimina
cernelurile, agrafele, capsele, cleiul cu care sunt legate cărțile, însă nu și uleiul. De aceea, nu se
pot recicla hârtiile și cartoanele pătate de ulei sau de mâncare. În plus, nu pot fi reciclate hârtiile
cerate, plastifiate sau acoperite cu folie de plastic (coperțile revistelor glossy), șervețelele sau alte
produse sanitare de hârtie folosite.

Cutiile de lapte și de suc se reciclează separat

O tonă de hârtie reciclată salvează de la tăiere 17 copaci

Pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se economisesc peste 26 de tone de apă și aproape
1,8 tone de combustibil

Cartonul poate fi reciclat de mai multe ori, dar nu la infinit. De aceea este bine să evităm
ambalajele cât mai mult posibil, fie ele și din hârtie.

Reciclarea sticlei

Sticlă poate fi reciclată prin topire la infinit, fără a‑și pierde proprietățile. De asemenea, costurile
de reciclare sunt mai mici decât cele de producție a sticlei din materii prime, economisind astfel
energie.

Din sticlă colorată nu se poate produce decât sticlă de aceeași culoare. De aceea, sticlă incoloră
este mai valoroasă, căci poate fi refolosită în mai multe scopuri.

Sticlă termorezistentă, precum vasele de Jena, nu se reciclează cu sticlă obișnuită, deoarece

afectează procesul de topire.
ȘTIAȚI CĂ ?

• Industria prelucrării lemnului este una dintre industriile cu cea mai rapidă creștere
în Rusia, inclusiv în regiunea Moscovei. Lemnul este un material ecologic curat,
care este utilizat pe scară largă în industria construcțiilor, atât pentru decorarea
exterioară, cât și pentru interiorul caselor. În zilele noastre, lemnul înlocuiește
treptat plasticul ieftin, deoarece este materialul preferat de tot mai mulți oameni.
Deci, „Kronospan” nu numai că implementează o producție ecologică și fără
deșeuri, dar sprijină și educația și menținerea sănătății în orașele din apropiere.
• Suedia aduce pe teritoriul său peste 80 de mii de tone de deșeuri în fiecare an. Acest
lucru se datorează faptului că programul lor de ardere a deșeurilor demonstrează,
în mod surprinzător rezultate pozitive. Norvegia a devenit principalul furnizor de
deșeuri. Furnizorul plătește costurile de transport, suedezii primesc energia de care
au nevoie, iar cenușa rămasă, cu un procent ridicat de metale grele, este exportată
înapoi în Norvegia. Merită subliniat faptul că 96% din deșeurile din Elveția sunt
transformate în energie, iar procentul minim rămas este îngropat în pământ.
• Oamenii de știință americani au efectuat un studiu și au constatat că pisicile pot
provoca daune grave ecosistemului. Acestea sunt implicate în exterminarea a cel
puțin 30 de specii de animale - doar în Statele Unite există mai mult de 20 de
miliarde de mamifere și aproximativ 4 miliarde de păsări ucise de pisici în fiecare
an. Nivelul maxim de vătămare a ecosistemului este cauzat de pisici în teritoriile în
care au fost introduse de oameni și nu unde se află habitatul lor istoric.
• Pe baza declarațiilor membrilor Mișcării pentru Dispariția Voluntară a Umanității,
populația de pe planetă depășește nivelul necesar pentru existența normală, ceea ce
înseamnă că populația noastră este o amenințare directă pentru Pământ. Modul de
a rezolva problema, propus de această mișcare, este acela că oamenii trebuie să
renunțe la reproducere.
• Nike a deschis acum mai bine de 20 de ani puncte de colectare pentru adidași vechi,
care sunt folosiți pentru reciclare, în diferite părți ale lumii. Talpa uzată se
transformă într-o bandă de alergat din cauciuc în stadion, țesătura se transformă
într-o suprafață nouă pentru terenurile de sport, iar miezul din spumă este reciclat
într-o suprafață pentru terenul de tenis.
• În orașul Helsingborg, Suedia, un crematoriu local încălzește 60.000 de locuințe.
De asemenea, furnizează 10% din energia produsă de compania energetică.
• Amatorii de golf pe nava de croazieră pot avea grijă de mediu. O companie germană
a lansat producția de mingi de golf din furaje comprimate pentru pești. Deci, acum
nu este deloc înfricoșător și chiar benefic dacă mingea merge peste bord.
• Mulți braconieri care vânează rinoceroni au un singur scop - cornul lor. Acest lucru
pune în pericol numărul de animale. Pentru a-i salva de intruși, în unele țări au
început să prindă rinoceri și să le îndepărteze coarnele sub anestezie.
• Compania KraftFoods, situată în orașul englez Banbury, produce cafea. Compania
are propria sa centrală electrică care funcționează pe zaț de cafea.
• Numele „Continentul de Est al Gunoaielor” a fost dat unui imens plasture de gunoi
situat în Oceanul Pacific de Nord. Continentul creat de om conține 100 de milioane
de tone de deșeuri din plastic, din Asia și America.
• Ecologiștii australieni au întins mai multe liane artificiale pe autostrăzi. Acest lucru
ar trebui să împiedice moartea koalelor pe autostrăzi.
• Elveția a dezvoltat o modalitate unică de a utiliza căldura generată de serverul de
centru de date IBM - căldura este utilizată pentru a încălzi apa din piscină.
• In China, câteva mii de kilometri pătrați de teren sunt transformați în desert, în
fiecare an. Această problemă de mediu este o consecință a agriculturii intensive.
• Plasticul din care sunt fabricate sticlele se descompune complet după aproximativ
500 de ani.
• Zona cu cel mai curat mediu din lume este Tibetul.
• Calitatea aerului contribuie la dezvoltarea diferitelor boli și, potrivit unui număr de
oameni de știință, aproximativ 15% din toate decesele din lume pot fi asociate cu
poluarea aerului.
• Cel mai murdar lac din lume este Karachay, situat în Rusia.
• Vacile „distrug” mediul inconjurator. Fiecare vaca poate elibera intre 200 si 400 de
kilograme de gaz metan prin balegar, in fiecare an. Aceste niveluri sunt foarte mari
si sunt de douazeci de ori mai puternice decat gazul cu dioxid de carbon.
• Pamantul are aproximativ 1 milion de ani, cu peste 1 milion de specii disparute.
Pamantul are un milion de ani, ceea ce inseamna ca unele specii au venit cu altele
disparute in acel timp. In principal din cauza activitatii umane, cum ar fi pentru
distrugerea habitatelor de animale, dezvoltarea oamenilor, braconajul ilegal si
vanatoarea; astfel ca peste un milion de specii s-au stins cu alte mii in pragul
disparitiei.
• Ciupercile joaca un rol extrem de vital in mediu. Ciupercile fac aproape totul in
gestionarea mediului. Acestea digereaza mineralele din formatiunile de roci,
consuma deversari de combustibili fosili si chiar radiaza un mediu, de exemplu
radiatia dezastrului din accidentele nucleare de la Cernobal.
• Greutatea combinata a furnicilor de pe planeta le face mai grele decat toate fiintele
umane. Lumea se mandreste cu peste 7 miliarde de oameni, in timp ce numarul
furnicilor este de 100 de trilioane.
• Anual sunt taiati peste 250 milioane de copaci doar pentru tiparirea ziarelor?
• Sub forme diferite, hartia ocupa aproximativ 41 % din totalul deseului menajer pe
care il producem, majoritatea fiind reprezentat din ambalajele produselor pe care le
consumam?
• Recicland un teanc de 36 de ziare, economisim aproape 14% din costul mediu al
energiei electrice al gospodariei?
 • Pe plan mondial, industria celulozei şi hartiei este pe locul 5 ca şi consum de
energie?
• Pentru a obtine o tona de hartie de imprimanta sunt necesari 24 de copaci maturi?
• Hartia poate fi reciclata de maxim 7 ori? Dupa aceea se adauga fibra noua pentru
ca produsul final sa nu-si piarda caracteristicile.
• Din 100 t de hartie colectate se pot replanta aproximativ 15 hectare de padure?
• Reciclarea unei singure sticle de plastic ar economisi atata energie cat sa tina un
bec de 60W aprins timp de 6 ore?
• Pungile de plastic si alte deseuri din acest material, aruncate in ocean duc la moartea
a 1 000 000 de fiinte marine anual.
• PET-urile nu se biodegradeaza complet niciodata. Ele se descompun in granule care
sunt mancate de diverse vietati ca pesti, pasari sau viermi si raman in stomacul loc
pana cand acestea mor.
• Numarul de pungi de plastic estimat a se folosi la nivel mondial in fiecare an este
de peste 500 miliarde? Procentul de pungi reciclate din total este de numai 1%?
Sute de ani sunt necesari pentru degradarea pungilor de plastic la groapa de gunoi?
• O singura doza de aluminiu reciclata, economiseste destula energie cat sa asigure
functionarea unui televizor pentru 3 ore?
• Producerea de cutii de aluminiu, din materii prime, necesita cu 20% mai multa
energie decat producerea acelorasi cutii, insa, prin reciclare?
• Producerea de otel din materiale reciclate economiseste 75% din energia folosita in
producerea de otel din materii prime?
• Folia de aluminiu reciclata este folosita pentru a face componente pentru masini
noi?
• Sticla poate fi reciclata la nesfarsit fara a-si pierde calitatea sau puritatea.

BIBLIOGRAFIE
https://ecomagnific.ro/curiozitati.html
https://orconet.com/curiozitati-despre-mediu/
https://libertatea.rs/ce-este-ecologia/
https://curiozitati.md/ecologie
https://curiozitati.md/18-curiozitati-interesante-despre-protectia-mediului
https://hartareciclarii.ro/noutati/despre-poluarea-solului/
https://www.meteorologiaenred.com/ro/tipos-de-suelos.html
Smith, D. J., Moss C. R. The development of ozone for potable water treatment within the
United Kingdom. Ozone Sci. Eng., vol. 15, 1993, pp. 515–532.
SmithW. Principles of ozone generation. Watertec Engineering Pty Ltd,
Australia.Available
at:http://watertecengineering.com/TZ000002%20Principles%20of%20Ozone%20Generation.pdf
 Sokol - Treatment of Wastewater in Fluidized Bed Bioreactor Using Low Density
Biosupport 2004
Silinescu si colab. – Mediul inconjurator – Ed. Paideia 2003
Safta Victor Viorel, Dezvoltare Rurală Durabilă şi Protecţia Mediului - Note de curs,
Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, An
Universitar 2017-2018
Albulescu M.-”Poluarea sonoră” – Revista ”Știința și viața noastră” – Timișoara, Nr.
1/2009.
Anghelache G. – Teză de doctorat ”Cercetări privind protecția omului la zgomote și vibrații
în domeniul tehnologiilor mecanizate pentru construcții”, Brăila 2009.
Bunget I. și colab. – ”Compendiu de fizică” – Editura Științifică și enciclopedică,
București, 1988.
Văiteanu D., Darabont Al., Iana M., Munteanu M., Costescu M. – ”Circulația și poluarea
sonoră a mediului urban” – Editura tehnică, București. 1983.