Tipuri de

ecosisteme

DE BOTNARI
BOGDAN
 Definiția ecosistem
 Toate componentele care fac parte dintr-un ecosistem au un echilibru perfect care duce la armonie.
Atât ființele vii, cât și cele inerte au o funcționalitate și nu există nimic care să nu „servească” într-
un mediu natural. S-ar putea să ajungem să credem că anumite specii de insecte enervante sunt
„inutile”. In orice caz, fiecare specie existentă favorizează vitalitatea și funcția mediului.
 În plus, nu numai asta, ci echilibrul ființelor vii și non-vii care face planeta Pământ așa cum o
cunoaștem astăzi. Știința este responsabilă de studierea tuturor aspectelor care alcătuiesc
ecosistemele, fie ele naturale sau umanizate. Deoarece ființa umană a colonizat cea mai mare parte
a teritoriului, este o variabilă fundamentală de introdus în studiul ecosistemelor.
 După cum am menționat anterior, există diferite tipuri de ecosisteme care variază atât în originea
sa ca și în tipurile de suprafețe și specii care adăpostesc în ea. Fiecare aspect diferit îl face
special și unic. Putem găsi ecosisteme terestre, marine, subterane și o infinitate de soiuri.
 În fiecare tip de ecosistem predomină anumite specii care au avut un succes evolutiv mai mare și
care, prin urmare, controlează mai bine modul în care supraviețuiesc și se extind atât în ​număr, cât
și pe teritoriu.
Tipuri de ecosisteme
 Ecosistemele naturale.
 Acestea sunt ceea ce natura a dezvoltat de-a lungul
a mii de ani. De atunci au o suprafață mare de
teren sunt atât terestre, cât și acvatice. În aceste
ecosisteme nu luăm în considerare mâna omului,
așa că lăsăm transformările lor artificiale pentru alte
tipuri de ecosisteme
 Ecosisteme artificiale.
 Acestea sunt cele create din activitățile ființei umane.
Acestea sunt acele zone care nu au o suprafață creată de
însăși natura și care, în mare măsură, sunt create pentru a
obține beneficii asupra lanțurilor alimentare. Activitatea
umană dăunează ecosistemelor naturale și, prin urmare,
se încearcă restabilirea astfel încât echilibrul ecologic
menționat să poată fi restabilit înainte de a fi inevitabil.
 Terestru.
 Sunt cele în care biocenoza se formează și se dezvoltă numai în sol și
subsol. Toate caracteristicile acestor medii au ca factori predominanți și
dependenți, cum ar fi umiditatea, altitudinea, temperatura și latitudinea.
 Găsim junglele, pădurile uscate, subtropicale și boreale. Avem și mediile
deșertice.

 Apa dulce.
 Iată toate zonele în care există lacuri și râuri. Putem lua în calcul și spațiile
în care avem lotice și lentic. Primele sunt acele cursuri sau izvoare în care
se formează un micro habitat datorită curentului unidirecțional existent.
 În plus, cele lentic sunt zone de apă dulce în care nu există curenți. Pot
fi numite și ape stagnante.
 Marin.
 Ecosistemele marine sunt cele mai abundente de pe Pământ. Acest lucru
se datorează toată viața de pe această planetă a început să se
dezvolte în mare. Este considerat unul dintre cele mai stabile tipuri de
ecosisteme datorită relației excelente dintre toate componentele care îl
alcătuiesc. În plus, spațiul pe care îl ocupă este incredibil de mare
pentru a fi deteriorat de mâinile omului.
 Chiar și așa, oceanele și mările din întreaga lume suferă acțiuni grave
ale ființei umane cu efecte negative, cum ar fi poluarea apei, descărcări
toxice, albirea recifelor de corali etc.

 Desert.
 În deșerturi, precipitațiile sunt foarte scăzute. Deoarece nu există apă, flora
și fauna sunt foarte rare. Ființele vii care există în aceste locuri inospitaliere
au o mare capacitate de adaptare și supraviețuire în fața condițiilor de mediu
foarte nefavorabile. Relațiile dintre speciile de animale nu se rup. Cu toate
acestea, dacă se întâmplă ceva între oricare dintre speciile care alcătuiesc
lanțul trofic, vom avea probleme serioase pe tot parcursul balanței speciilor.
 Dacă o specie își reduce populațiile, vom provoca dezastre în celelalte.
Deșerturile sunt ecosisteme foarte vulnerabile datorită mediului lor foarte
uscat și diferențelor lor enorme de temperaturi între zi și noapte.
 De Munte.
 În aceste ecosisteme găsim un relief mai mare și, în multe cazuri, foarte abrupt.
La aceste înălțimi, plantele și animalele nu se pot dezvolta bine. Biodiversitatea
scade pe măsură ce creștem în altitudine. La poalele muntelui există numeroase
specii și acestea interacționează cu mediul înconjurător. Cu toate acestea, pe
măsură ce creștem în altitudine, speciile sunt reduse. Găsim animale precum lupi,
capre și păsări de pradă precum vulturi și vulturi.

 Silvicultură.
 Acestea au o densitate mare a copacilor și cantități de floră și faună. Există unele
ecosisteme, cum ar fi jungla, pădurea temperată, taiga și pădurea uscată. În general,
umiditatea, precipitațiile și densitatea copacilor tind să favorizeze creșterea faunei.