CASA CORPULUI DIDACTIC OLT

DIRECTOR, DIRECTOR
PROF.
Nr. _______ din _________________

GHID METODIC
IMPORTANȚA EDUCATIEI ECOLOGICE

educatoare

Responsabil comisie metodică,

1
 Motto:

„Omul a trait intotdeauna in natura si este produsul acesteia si

tot din natura isi trage toate produsele necesare vietii sale. Natura a
existat si poate exista fara om, dar omul nu poate sa traiasca in afara
naturii. Frumusetea naturii nu o poti „copia” o poti doar „distruge”.

2
 CUPRINS

1. Despre mediul înconjurător – 3

2. Relația dintre educația ecologică şi disciplinele şcolare – 8
3. Importanța educației ecologice în sistemul actual de învățământ – 9
4. Importanța educației ecologice la preşcolari – 16
5. Caracteristici ale abordării educației ecologice specific vârstei preşcolare
– 19
6. Ecologia şi creativitatea – 21
7. Metode de predare a educației ecologice – 25
8. Proiecte didactice – 27
9. Jocuri didactice folosite în cadrul activităților de educație ecologică - 35
10. Bibliografie - 47

3
 DESPRE MEDIUL INCONJURATOR

Ecologia (din cuvintele grecesti: ecos – casa si logos – stiinta, adica stiinta studierii
habitatului) reprezinta studiul interactiunii dintre organisme si mediul inconjurator.
Ecologia este in mare parte o stiinta descriptiva si experimentala. In ecologie se
folosesc multe metode imprumutate din alte discipline: metode matematice pentru a modela
evolutia populatiilor, metode fiziologice pentru a intelege viata organismelor, metode
geologice pentru a descrie propietatile solului, etc.
Mediul inconjurator poate fi definit ca un ansamblu de elemente si fenomene
naturale si artificiale (antropice) de pe suprafata Pamantului, care ofera conditii prielnice
pentru dezvoltarea vietii si pentru desfasurarea activitatilor umane. In special, sensul dat
acestei notiuni in cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente, care, in
complexitatea realatiilor lor, constituie cadrul, mijlocul si conditiile de viata ale omului.
O alta definitie o gasim in Legea protectiei mediului, in care mediul inconjurator este
ansamblul de conditii si elemente ale Terrei: apa, aerul, solul si subsolul, toate straturile
atmosferei, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in
interactiune, cuprinzand elemente enumerate anterior, inclusive valorile materiale si
spirituale.
Din punct de vedere geografic, mediul inconjurator cuprinde in alcatuirea sa trei seturi
de componente: abiotice (substrat, aer, apa), biotice (plante, animale) si antropice (rezultatele
activitatii umane).
Vom incerca, in urmatoarele randuri sa punctam succint principalele caracteristici
ale fiecarei componente.
Substratul sau scoarta terestra reprezinta suportul solid, care asigura existent celorlalte
componente pe Terra. Mai ales cunoscuta si sub denumirea de litosfera.
Rocile sunt alcatuite din minerale, care sunt solide si s-au format din scoarta terestra.
Fiecare mineral are anumite insusiri ca forma, duritate si transparenta. Cele mai cunoscute
roci sunt de orgine vulcanica sau magmatica (granitul, andezitul si bazaltul), sedimentara
(calcar, pietris, nisip, petrol, argila, gresie) si metamorfica (sisturi cristaline si marmura etc.).
Rocile magmatice sunt primele care s-au format, o data cu racirea scoartei terestre.
Exista zone pe Terra unde ele se formeaza si acum, din materia fierbinte aflata sub scoarta
terestra.

4
 Rocile sedimentare s-au format prin depunerea (sedimentarea) meterialelor rezultate
prin procesul de erodare a scoartei terestre, in lacuri, mari sau oceane. Aceste materiale au
fost purtate de ape curgatoare, valuri, vanturi si apoi depuse in ape. In aceste roci gasim si
urme de vietuitoare, numite fosile. Unele roci s-au format prin depunerea cochiliilor si
scheletelor calcaroase ale unor vietuitoare in mari si oceane. Asa s-a format calcarul. Alte
roci, ca sarea, s-au format in urma unor evaporari puternice ale apelor sarate din lacuri sau din
apele marilor putin adanci de langa tarmuri.
O alta categorie de roci sedimentare s-a format prin depunerea resturilor de plante si
animale in mari sau lacuri, in perioade indelungate de timp. In asemenea conditii s-au format
carbunii de pamant si petrolul.
Rocile metamorfice s-au format atat din roci sedimentare cat si magmatice, prin
transformarea acestora, la temperaturi si presiuni ridicate sau sub actiunea solutiilor chimice,
care circula prin scoarta terestra. Mai exista (in cantitati mici) si roci provenite din fragmente
de meteoriti.
In interiorul scoartei terestre sunt stocate importante resurse subsolice la care omul a
apelat de timpuriu, determinand circuite materiale si energetice. Primele dintre acestea fiind
rocile, folosite in constructii (argila, calcarul, granitul, bazaltul etc.), combustilii naturali
(carbune, petrol, gaze naturale), minereuri metalifere si nemetalifere si altele.
Relieful participa in structurarea si functionarea mediului inconjurator prin altitudine
(inaltime), panta, grad de fragmente; pozitie si orientare (determinand noduri rutiere sau
feroviare, porturi, golfuri); prezenta resurselor naturale (substante minerale, soluri fertile, ape
dulci, paduri) sau a fenomenelor negative pentru societate si economie (vulcanism, alunecari
de teren, sufoziuni, terasari, etc.).
Atmosfera este amestecul de gaze care inconjoara Pamantul, amestec denumit generic
aer.
Cercetarile cu ajutorul satelitilor artificiali au scos la iveala faptul ca atmosfera este
compusa din mai multe straturi concentrice, cu grosimi si caracteristici parametrice specifice:
 troposfera (aproximativ 18 km) reprezinta 95% din atmosfera, are umiditate mare
cauzata de prezenta vaporilor de apa si favorizeaza formarea norilor. Tot aici se
acumuleaza poluantii sub forma de substante volatile, particule solide in suspensie
care reactioneaza chimic cu substantele aflate in compozitia aerului sub influenta
razelor solare. In acest strat se petrec cele mai importante fenomene pentru viata de pe
Terra. Aici se formeaza vanturile, norii si precipitatiile.

5
  stratosfera (la 50 km) este un strat uscat si contine “patura de ozon”, care filtreaza
razele ultraviolete emise de Soare. Ozonul este un gaz care are capacitatea de a absobii
radiatile ultraviolete, astfel protejand formele de viata de pe Pamant. De-a lungul
timpului, vietuitoarele de pe Terra s-au adaptat la un anumit nivel de radiatii, care,
daca ar creste, ar avea un efect distrugator. Daca, la altitudini (inaltimi) mari, ozonul
apara Pamantul de radiatia solara, la altitudini mici (sub 11 km), concentratia lui
ridicata poate fi periculoasa pentru sanatate si daunatoare pentru plante si animale.
 mezosfera si termosfera (pana la 90 km, respectiv 800 – 1000 km) sunt stratele
externe ale atmosferei. Aici densitatea gazelor este foarte redusa, ceea ce determina o
captare redusa a razelor ultraviolete si are ca si consecinta principala o temperatura
foarte scazuta (-75 C, aprox.).
 dincolo de 800 – 1000 km pana la 10.000 km se extinde exfosfera, care face trecerea
spre vidul interplanetar.
Atmosfera nu are o culoare a sa proprie, totusi ea pare divers colorata, dupa cum este
mai curata sau incarcata cu vapori de apa, praf, microorganisme. Dupa ploaie, cand atmosfera
este curata, ea pare albastra, cand contine mari cantitati de vapori de apa apare albicioasa sau
cenusie, iar cand este incarcata cu praf poate avea nuante de rosu, galbui sau violet. Fara
atmosfera, cerul ar parea de culoare neagra, iar Soarele ar fi un disc de foc orbitor. Nu am mai
avea nori, ploi, ninsori etc.
Deoarece atmosfera inconjoara Terra, ea are aceeasi forma ca aceasta, avand o
grosime mai mare la ecuator si fiind mai turtita la cei doi poli. Atmosfera ramane langa
suprafata Pamantului datorita fortei de atractie a acestuia, cunoscuta si sub denumirile de
atractie gravitationala, forta gravitationala sau simplu, gravitatie. In compozitia atmosferei
intra un amestec de gaze ca: azotul, oxigenul, argonul, dioxidul de carbon, precum si particule
in suspensie (solide si lichide), microorganisme si apa (vapori, nori incarcati electric).
Oxigenul este gazul care intretine viata si se gaseste in proportie de aproape 21%, in
lipsa lui. Pamantul ar fi gol, o intindere mare de stancarii si deserturi. Azotul are o proportie
mult mai mare, de 78%, concentratia sa fiind mai mare in straturile superioare ale atmosferei.
In atmosfera joasa, in apropierea scoartei terestre, se afla intr-o proportie foarte mica, dar cu o
influenta mare asupra desfasurarii vietii, dioxidul de carbon. Acest caz are proprietatea de a
absorbi caldura, permitand astfel incalzirea aerului. Praful si microorganismele, ca si vaporii
de apa, exista in cantitati mari, in atmosfera situate mediat in vecinatatea suprafetei
Pamantului.

6
 Razele Soarelui aduc lumina si caldura pe Pamant. Fara acestea nu ar exista viata pe
planeta noastra. Razele solare strabat insa atmosfera fara a o incalzi. Ajungand la suprafata
terestra, ele incalzesc suprafata uscatului si pe cea a marilor si oceanelor, iar acestea incalzesc
la randul lor paturile de aer din partea de jos a atmosferei cu care vin in contact. Apoi,
incalzirea atmosferei continua pe verticala de jos in sus, nu direct de la Soare, ci prin
mijlocirea suprafetei Pamantului.
Apa este unul dintre cele mai importante elemente ale mediului inconjurator, fiind
prezenta in aer, in sol si in corpul vietuitoarelor. Hidrosfera, totalitatea apelor de pe glog,
ocupa 71% din suprafata totala a globului, incluzand oceanele marile, lacrile, raurile, apele
subterane, ploile, ghetarii etc.
Apa este un mare generator de oxigen atmosferic, prin algele care plutesc la suprafata
sa, si este cel mai mare absorbent si emitator de caldura. La nivel mondial se inregistreaza o
cerere crescuta de apa, datorita cresterii populatiei globului, dezvoltarii activitatilor
economice, accelerarii procesului de urbanizare si ridicarii confortului vietii moderne. Apa,
sub multiplele ei forme de agregare (lichida, solida si gazoasa), reprezinta unul dintre cele mai
importante elemente ale peisajului geografic, atat pentru utilizarea directa de catre om, cat si
pentru activitatea normala a vietuitoarelor, fiind, evident, indispensabila supravietuirii si
traiului zilnic al oamenilor
Solul este vital pentru supravietuire. El asigura hrana florei, faunei si omului. Mare
parte din hrana noastra o constituie plantele care cresc in sol. Legumele, fructele, cerealele
sunt consummate ca atare. Dar carnea, laptele, ouale pe care le mancam, vin de la animale ce
se hranesc cu plante, deci indirect de la sol. Tipul solului este foarte important si trebuie ales
in functie de activitatea ce urmeaza a se desfasura pe el: locuire, industrie, agricultura, poduri,
etc. Formarea solului este un process indelungat, 1 cm de sol se formeaza in circa 100- 400 de
ani si depinde clima si vegetatia sub care se afla, dar si de roca pe care se formeaza. Stratul de
ozon se formeaza in urma dezagregarii fizice si alterarii chimice a rocilor precum si prin
descompunerea materialelor organice de provenienta vegetala si animala. Invelisul solid de la
suprafata Pamantului este acoperit de un strat afanat, care este influentat de conditiile de
mediu in care s-a format. Acest strat se numeste sol. El este alcatuit din materie organica si
anorganica.
Plantele si animalele de pe Pamant constituie invelisul numit biosfera. Vietuitoarele
traiesc in partea de jos a atmosferei, in hidrosfera si in partea superioara a litosferei (a scoartei
terestre), adica acolo unde aceste invelisuri se intrepatrund. Factorii cei mai important care

7
conditioneaza raspandirea vietuitoarelor sunt: lumina, temperature, vanturile, precipitatiile,
relieful, solul si omul.
Lumina este absolut necesara majoritatii plantelor. Fara lumina plantele verzi nu sar
putea hrani.
Temperatura aerului joaca un rol important. In lipsa caldurii, plantele ierboase se
ussuca, iar cele lemnoase isi inceteaza periodic activitatea. In ceea ce priveste animalele,
unele dintre ele hiberneaza sau pleaca, migreaza, spre regiunile mai calde.
Vantul contribuie in mare masura la raspandirea semintelor unor plante. El ajuta si la
polenizare, vantul poate avea si o influenta negative. Vanturile puternice usuca vegetatia,
apleaca arborii si chiar ii dezradacineaza.

8
 RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI DISCIPLINELE
ŞCOLARE

Ca răspuns la noua prioritate politică mondială, sistemele de învăţământ au acţionat cu

promptitudine, lărgindu-şi aria de cercetare, prin promovarea de noi concepte şi de adaptare a
conţinutului termenului de educaţie a mediului. Astfel au apărut concepte noi, precum:
educaţia în perspectiva ecologică, educaţia pentru conservarea naturii, concepte care
încearcă să rezolve o serie de probleme şi care reconsideră procesul şi scopul educaţiei prin
faptul că omul nu poate exploata la nesfârşit şi fără urmări resursele planetei.
Una din problemele sistemului de învăţământ preuniversitar este dată de întrebarea:
cine poate preda educaţia ecologică în grădiniţe, şcoli sau licee? Cu certitudine, profesorii de
ştiinţe ale naturii şi geografie sunt specialişti în acest domeniu. Însă, la ora actuală se pot
implica şi cadrele didactice cu alte specializări (matematică, fizică, chimie, limba maternă,
religie, desen, sport etc.) dar şi membrii ONG-urilor de mediu, din fundaţii sau asociaţii
pentru acţiuni ecologice, care doresc şi sprijină promovarea educaţiei ecologice. Acest proces
necesită cunoaşterea şi însuşirea un volum considerabil de informaţii despre mediu,
înţelegerea conexiunilor dintre mediul ambiant, mediu natural, mediu înconjurător şi influenţa
(pozitivă sau negativă) a factorului antropic, realizarea de programe viabile în vederea
susţinerii educaţiei ecologice.
Astfel, se apreciază că educaţia ecologică nu poate fi integrată într-o singură arie de
cunoaştere, ci fiind un proces complex, necesită implicarea specialiştilor şi cercetătorilor din
diferite domenii, adică o abordare interdisciplinară.
În schema de mai jos (fig.1) se observă relaţia dintre disciplinele şcolare şi educaţia
ecologică, dar şi corelaţia acestora cu dirigenţia. În acest sens se poate trage concluzia
evidentă că, orice cadru didactic care are dirigenţie poate (şi ar fi indicat) să predea noţiuni de
educaţie ecologică.

9
IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN SISTEMUL ACTUAL DE
ÎNVĂŢĂMÂNT

Plecând de la premisa că scopul educaţiei ecologice este de a preveni deteriorarea

mediului, în acest sens omul trebuie să acţioneze conştient pentru menţinerea şi îmbunătăţirea
permanentă a calităţii acestuia.
În prezent, societatea umană se confruntă cu o serie de probleme negative: limitarea
rezervelor şi resurselor naturale, degradarea continuă a mediului, efectele încălzirii globale
etc. Dacă la începutul anilor 1980 acestea erau considerate ca fiind de domeniul specialiştilor,
a liderilor din diferite domenii, pe parcurs au devenit probleme concrete pentru umanitate.
Astfel, s-a ajuns la conturarea şi definirea conceptului “problematica lumii contemporane”
care a generat o serie de acţiuni şi manifestări ca: apărarea păcii modiale, protecţia şi
conservarea mediului natural, promovarea unei noi ordini economic
Actualele probleme de mediu sunt grave şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar
educaţia şclară reprezintă o soluţie viabilă. Astăzi, copiii - ca viitori gestionari şi consumatori
ai resurselor naturale, pot interveni prin acţiuni constructive (sensibilizarea propriilor părinţii,
a cetăţenilor indiferent de vârstă) la salvarea mediului înconjurător.
În general, majoritatea elevilor din România nu au formată o educaţie ecologică -
pungi, ambalaje, cutii de plastic etc. aruncate în curtea şcolii sau pe stradă, stau mărturie lipsei
de educaţie ce ar trebui să provină din familie şi să fie consolidată în instituţiile de
învăţământ. În prezent, ca disciplină şcolară, educaţia de mediu este materie opţională.
În opinia unui fost ministru al Mediului (Korodi Attila) "în şcoli, o oră pe săptămână
alocată studiului mediului înconjurator este insuficientă". În declaraţia făcută, domnia sa a
subliniat că va propune Ministerului Educaţiei să pună accent deosebit pe studierea
problemelor de mediu în instituţiile de învăţământ, că doreşte mai multă educaţie ecologică
(după modelul european) în şcolile generale şi liceele româneşti. Modelul european Green
Package al “cutiei verzi” prevede lecţii cu tematică despre mediul înconjurator înglobate
tuturor materiilor şcolare (matematică, fizică, chimie, limbă maternă etc.) este considerat a fi
cel mai potrivit pentru introducerea în învăţământul din Romania. “Problemele de mediu
trebuie studiate nu doar dintr-o singură carte, ci şi la fizică, chimie ori biologie şi vom
încerca să integrăm cutia verde în cât mai multe materii” a afirmat fostul ministru al
Mediului, care a adăugat că: “acest model se implementează în paralel în mai multe ţări
europene”.

10
 În prezent, în România sunt implementate proiecte şi programe de educaţie ecologică,
de la nivel de grădiniţe la instituţii de învăţământ superior. Exemplificăm câteva dintre
acestea:
 NE JUCĂM ŞI RECICLĂM - program de educaţie ecologică pentru preşcolari,
implementat în judeţul Satu Mare, în perioada 1.12.2008 – 1.06.2009. A fost iniţiat la
nivel judeţ de APM Satu Mare in parteneriat cu Clubul LIONS SOMEŞ Satu Mare,
ISJ Satu Mare, IF Tehnology SA, Garda de Mediu - Comisariatul Judeţean Satu Mare
şi se adresează perşcolarilor din 36 de grădiniţe înscrise în program.

 ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE - Organizaţia Internaţională de Protecţia

Mediului WWF (World Wide Fund for Nature) a lansat pentru perioada 05.01.2010 -
31.05.2010 proiectul educaţional şi concursul naţional “Şcoli pentru un viitor verde”.
Acesta se adresează tuturor şcolilor şi grădiniţelor din România având ca scop
informarea preşcolarilor, a elevilor, cadrelelor didactice, părinţilor şi comunităţii
locale cu privire la problemele actuale ale mediului. Concursul este organizat în trei
secţiuni, după categoria de vârstă a participanţilor: PIPO pentru grădiniţe şi preşcolari,
DOXI pentru învăţământul primar şi TERRA MAGAZIN pentru învăţământul
gimnazial şi liceal.

 ECO-ŞCOALA - este un program internaţional ce are ca scop îmbunătăţirea calităţii

mediul, având activităţi specifice ce reprezintă o alternativă ecologică, de petrecere a
timpului liber. Plecând de la ideea implicării elevilor în rezolvarea problemelor locale
de mediu, proiectul urmăreşte ca acest program să contribuie la creşterea gradului de
conştientizare a elevilor în privinta problemelor de mediu şi a elementelor dezvoltarii
durabile, prin studiu în clasă şi acţiuni concrete în cadrul şcolii şi comunităţii.
La nivel international, programul Eco-Şcoala este coordonat de Fundaţia de Educaţie
pentru Mediul Înconjurător (F.E.E.), care reuneşte organizaţii neguvernamentale ce acţionează
la nivel naţional în domeniul educaţiei pentru o dezvolatare durabilă. Eco-Şcoala a debutat ca
program-pilot în anul 1994 cu sprijinul Comisiei Europene, iar acum se află în diferite stadii
de implementare în 24 de state europene şi în Republica Africa de Sud, înglobând peste 7.000
de şcoli participante şi 2.360 de Eco-Şcoli. Deşi sub alte denumiri (Green Schools, Eco-
Scuole, Umweltschule etc.) programul se desfăşoară în toate aceste ţări dupa aceleaşi reguli,
cu aceleaşi teme şi urmărind aceiaşi “7 paşi”, fiind susţinut la nivel internaţional de Programul
Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). În România, programul Eco-scoala a debutat în anul
1999, cu 5 şcoli pilot, sub coordonarea Centrului Carpato-Dunarean de Geoecologie (CCDG)

11
în calitate de membru asociat al FEE. În prezent, 32 de judete sunt deja reprezentate în reţeaua
Eco-Şcoala din care: peste 150 de şcoli sunt înscrise, 65 sunt participante şi numai 10 au statut
de Eco-Şcoală. Programul Eco-Şcoala se desfăşoară în România cu sprijinul Ministerului
Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Industriei şi
Resurselor (Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor) şi al Comisiei Nationale
UNESCO.
Originile educaţiei ecologice sunt legate de momentul în care omul conştientizează
relaţia dintre el şi biosferă, prin evaluarea rolului său în menţinerea sau deteriorarea
echilibrelor naturale.
Educaţia ecologică cunoaşte trei abordări principale:
1. Educaţia despre mediu: asigură înţelegerea modului de funcţionare a sistemelor
naturale; asigură înţelegerea impactului activităţilor umane asupra sistemelor naturale;
dezvoltă capacităţile de investigare şi gândirea critică. Nu implică însă formarea unor
comportamente pozitive faţă de natură, dar stă la baza formării unui suport cognitiv, care să
permită participarea informată la luarea deciziilor legate de mediu. Multe arii curriculare şi
domenii ale cunoaşterii (ştiintele naturale şi sociale, artele), ca şi activităţile non- şi informale
pot contribui la realizarea obiectivelor acestui tip de educaţie.
2. Educaţia în mediu: asigură relevanţa, realitatea şi experienţa practică a învăţării, prin
contactul direct cu componentele mediului (fie că este vorba de mediul urban, natural sau
tehnologic); dezvoltă abilităţi de culegere a datelor şi de investigaţie pe teren; dezvoltă
capacitatea de apreciere estetică; asigură conştientizarea şi stimulează preocuparea faţă de
problemele de mediu.
3. Educaţia pentru mediu: finalizează educaţia în şi despre mediu; dezvoltă sensul
responsabilităţii faţă de mediu; dezvoltă eco-etica; dezvoltă motivaţia şi abilităţile de a
participa la îmbunatăţirea stării mediului; promovarea dorinţei şi capacităţii de a aborda un stil
de viaţa compatibil cu utilizarea adecvată şi responsabilă a resurselor. Educaţia pentru mediu
oferă posibilitatea de a realiza, din punct de vedere teoretic şi practic, o contribuţie
hotărâtoare la buna gospodărire a naturii, necesitând stabilirea de legături între educaţia de
mediu, educaţia morală, educaţia estetică etc.
Educaţia ecologică nu este doar o “formă de educaţie”, nu este doar un instrument în
rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor umane. Este vorba despre o
dimensiune esenţială a educaţiei fundamentale care implică sfera interacţiunilor ce stau la
baza dezvoltării personale şi sociale: interacţiunile cu sine ce vor genera construirea identităţii
personale, sfera interacţiunilor cu ceilalţi şi sfera interacţiunilor cu mediul. Pentru a înţelege

12
mediul şi pentru a interveni în mod adecvat trebuie să ţinem seama de multiplele faţete ale
acestuia (Aurelian şi Alexandru BURCU-Educaţia ecologică, dezvoltarea durabilă şi
calitatea vietii):
- mediul – natură (de respectat, de apreciat, de conservat). La baza problemelor socio-
economice actuale se află alterarea relaţiilor între om şi natură. Este necesară reconstruirea
apartenenţei faţă de natură a populaţiei umane, prin refacerea legăturilor cu propria
identitate, cultură şi tradiţie;
- mediul - resursă (de gestionat, de împărţit). Nu poate exista viaţă înafara ciclurilor bio-
geo-chimice. Educaţia pentru mediu implică o educaţie pentru un consum responsabil al
resurselor, pentru împărţirea echitabilă a acestora între membrii societăţii actuale şi viitoare,
pentru gestionarea resurselor comune ca şi a deşeurilor rezultate din utilizarea resurselor;
- mediul – problemă (care trebuie prevenită şi rezolvată) face apel la dezvoltarea
abilităţilor de investigare critică a realităţii imediate şi de diagnosticare a problemelor care se
ivesc;
- mediul - sistem (care trebuie înţeles pentru a putea pătrunde complexitatea fenomenelor
naturale). Cunoaşterea diversităţii, bogăţiei mediului înconjurător, identificarea “nişei”
ocupată de fiecare specie în ecosistemul global necesită o perspectivă sistemică, care să
asigure înţelegerea legăturilor între local şi global, trecut, prezent şi viitor, între sănătatea
umană şi mediu etc;.
- mediul de viaţă (de cunoscut, de amenajat) este cel în care se derulează viaţa cotidiană,
şcoală, casă, locul de muncă, transporturile etc;
- mediul - biosferă (coabilitatea/ respectarea altor specii) pune în evidenţă interdependenţa
relaţiilor socio-ecologice la scară planetară şi necesitatea unui echilibru dinamic;
- mediul - proiect asigură parteneriatul în scopul realizării schimburilor dorite;
- mediul - teritoriu poate fi evidenţiat în cazul populaţiilor locale, tradiţionale, ataşate
puternic locului în care trăiesc;
- mediul - peisaj pune în lumină dinamica evoluţiei istorice , geografice a unei arii.
Domeniul educaţiei pentru mediu trebuie să evolueze într-o direcţie constructivă O
educaţie pentru mediu raportată doar la una dintre dimensiunile mai sus menţionate ar fi
incompletă şi limitativă, de aceea trebuie avute în vedere toate dimensiunile prezentate
anterior. Educaţia este percepută ca un instrument în serviciul conservării pe termen lung a
mediului, acesta fiind considerat ca un rezervor de resurse ce trebuie exploatate în contextul
unei dezvoltări economice durabile.

13
 Este esenţial ca educaţia în spiritul respectului faţă de natură, de mediu înconjurător să
înceapă încă de la grădiniţă, când datorită particulatrităţilor psiho-pedagogice specifice vârstei
preşcolare e posibilă familiarizarea copiilor cu impactul activităţilor umane asupra naturii şi li
se pot educa emoţii, sentimente şi atitudini pozitive faţă de aceasta.
Prin educaţia ecologică trebuie să se încurajeze iniţiativa, spiritul de responsabilitate şi
dedicaţie pentru edificarea unui viitor mai bun.
Cunoştintele căpătate în primii ani de viaţă, cu privire la ocrotirea naturii sunt mai
temeinic consolidate şi aplicate în practică, decât cele primite în anii următori.
Natura este cea mai importantă lecţie de viaţă. Ea nu ne cere nimic, în schimb ne
asigură totul: aer, apă, hrană, adăpost, motiv pentru care avem datoria s-o respectăm, s-o
ocrotim ca pe un bun comun-cel mai de preţ. Însă natura are nevoie de om pentru “a-i pansa”
rănile deschise, pricinuite chiar de el şi pentru a fi ocrotită.
Învăţământul este o instituţie fundamentală ce se numără printre factorii majori de
instruire şi educaţie, care contribuie la pregătirea temeinică pentru viaţă, precum şi la
formarea conştiinţei şi a unei gândiri ecologice sau la crearea şi consolidarea unor atitudini,
abilităţi, capacitaţi, aptitudini şi deprinderi de conservare a naturii.
Educaţia ecologică este un element crucial când vorbim de o dezvoltare durabilă şi ea
trebuie să interacţioneze şi cu celelalte domenii (geografia, chimia, arta etc). Şcolii îi revine
sarcina să demonstreze că indiferenţa, lipsa de grijă faţă de natură sunt reminescenţe
intolerabile, iar preocuparea de a nu aduce nici un fel de atingere naturii, de a nu-i ştirbi din
integritate şi frumuseţe, ar trebui să caracterizeze tânărul şi omul civilizat de astăzi.
Învăţământul ar trebui să promoveze activităţi de cercetare ştiinţifică, de educaţie
ecologică şi să practice excursiile ecologice, drumeţiile în grup, expediţiile în natură, care să
ştie să ofere valenţe educative şi instructive nebănuite ce se cer bine valorificate.
Organismele vii, animalele, plantele trebuie cunoscute în mediul lor de viaţă.
Ecologia este disciplina care treptat, trebuie să capete un profund caracter practic-
aplicativ. Desfaşurarea lecţiilor în natură îi stimulează pe copii să urmarească şi aspecte legate
de etologie (comportamentul animalelor), care în cele mai frecvente cazuri, fascinează.
Activităţile din natură se bazează pe analiză, sinteză, discuţii privind aspectele pozitive şi
negative ale intervenţiei omului în natură, sesizarea relaţiilor dintre factorii biotici şi abiotici.
Copilul ar trebui să crească, în mod obligatoriu într-un mediu natural, cu un ecosistem cât
mai complex, care să combine în special lumea plantelor cu morfologia reliefului, cu
elementul apei şi cu anumite animale, special selectate în acest sens. Copilul trebuie lăsat şi
chiar motivat să intre în contact cu aceste elemente. Astfel, el va dobândi o mai mare

14
sensibilitate afectivă şi putere de dăruire (compasiune), o mai vie inteligenţă aplicată, intuiţie
mai activă ; conştiinţa va beneficia de puterea caracterului susţinută de forţele naturii pentru a
învinge tendinţele negative şi astfel, comportamentul său va fi mult mai moral: creativitatea,
precum şi imaginaţia vor fi mult mai elaborate şi mai distinse, capacitatea empatică mai activă
şi profundă. Copilul trebuie lăsat liber să acţioneze. Se va veghea numai ca manifestările sale
să nu atenteze la sensul valorilor: fie că este vorba de activităţi negative la adresa anumitor
fiinţe, fie manifestarea anumitor tendinţe distructive faţă de obiecte ori nerespectarea
regulilor stabilite. Această perioadă a copilariei este esenţială în modelarea unui
comportament adecvat faţă de ordine, de respectarea valorilor şi principiilor şi în special faţă
de conduita morală.
Deplasările în natură se constituie totodată şi într-o alternativă, o replică la imobilismul
generat de magia televizorului, calculatorului, internetului, cu efecte secundare prea puţin
cunoscute în rândul celor mici.
Educaţia ecologică trebuie să aibă în vedere, cu o pondere încă mai sporită, problema
degradării ecosistemelor (terestre, acvatice, continentale, litorale şi marine, recifele coraliere),
care în ecologia practică ocupă un loc central, deoarece degradarea ecosistemelor echivalează
cu ruinarea biosferei prin extincţia masivă a speciilor de vieţuitoare. Educaţia pentru mediul
înconjurător ar trebui să fie o prioritate fără concurenţă în preocupările sistemului de
învăţământ, cultură şi educaţie, sistem care s-ar cuveni să poarte cea mai înaltă încărcătură
morală din toată sfera cunoaşterii umane.
Primele etape ale vieţii umane (până în jurul vârstei de 6 ani) pot fi de mare utilitate
prin recunoaşterea elementelor componente ale naturii individuale, prin ceea ce el în mod
inconştient realizează ca activitate modelatoare asupra mediului înconjurător şi a elementelor
acestuia. Cea mai mare parte din acţiunile pe care le realizează şi exteriorizeaăa copilul în
această etapă sunt martori ai naturii sale individuale. Un mediu exterior cu cât este mai bogat
în elemente şi situaţii, cu cât este mai variat în structura lui, cu atât va permite copilului să
exteriorizeze cât mai multe dintre elementele naturii sale individuale.
Copilul de vârstă preşcolară ar putea înţelege că natura este patrimoniul comun al
umanităţii. Este şi trebuie să fie, în egală masură, a noastră, a celor care avem şansa de a trăi
acum, dar şi a generaţiilor viitoare. De la grădiniţă, copiii învaţă despre sol, apă, aer, plante şi
animale şi ar trebui să ştie că fără aceşti factori naturali, viaţa nu este posibilă, aşa că aceşti
factori trebuie protejaţi.
Ştiinţa mediului este o experienţă care se întinde pe toată durata vieţii, deci nu se
limitează la o educaţie formală.

15
 Etica ecologică sau etica mediului se fundamentează pe următoarele argumente sau
principii:
- fiecare specie are dreptul la existenţă;
- toate speciile sunt interdependente;
- natura are şi o valoare spirituală, estetică;
- diversitatea biologică precum şi evoluţia ei sunt necesare pentru a înţelege evoluţia
vieţii;
-omul are responsabilitatea prezervării speciilor şi faţă de generaţiile urmaăoare.

16
 IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREŞCOLARI

În prezent omenirea trece printr-o perioadă de ample transformari. Ne aflăm în plin

proces de transformare şi dezvoltare la toate nivelurile: economice, sociale, politice şi
culturale.
Degradarea continuă a mediului ,care se petrece sub ochii noştrii ,este un element
major al unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură.Un gând devine
constant pentru orice fiinţă raţională ce trăieşte pe acest pământ :Pregătirea in sprijinul
ocrotirii naturii,începând de la vârsta copilăriei. Dată fiind deschiderea şi receptivitatea de
care dau dovadă copiii preşcolari,acum este momentul să-i sensibilizăm şi să-i facem să
privească atent la tot ceea ce îi înconjoară.
Starea actuală a mediului va influenţa sănătatea oamenilor şi va afecta peisajul
natural.Primele acţiuni pot începe de la grupa mica ,atunci când preşcolarul este sfătuit să
ducă resturile la coşul de gunoi.Dacă la început va face acest lucru pentru că ,,aşa spune
doamna sau mama ,încet -încet va înţelege semnificaţia gestului şi îl va repeta ,chiar daca
este pe stradă sau în curte.
Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei moral civice ,alaturi de educaţia
rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru
drepturile omului etc.
Pentru realizarea unei educaţiei ecologice există obiective centrale cum ar fi:
 cultivarea dragostei pentru TERRA cu tot ce intră în componenţa acesteia. Ape,
plante, animale şi conştientizarea necesitaţii de a economisi apa, energia electrică,
lemnul etc. toate resursele naturale.
 formarea de convingeri ecologice care se întemeiază pe cunoaşterea drepturilor
naturii, intelegerea necesitaţii conservării şi ameliorarea mediului ambiant,
constientizarea efectului pe care îl poate avea deteriorarea mediului asupra calităţii
omenirii.
 formarea comportamentelor ecologice va aduce in prim plan grija faţă de mediu,
intervenţia pentru stoparea poluării a deteriorării şi a unei acţiuni de păstrare,
îmbogăţire şi înfrumuseţare a mediului.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se
dobândesc într-un timp îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se

17
desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane,lecturi după imagini, convorbiri,
memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice si jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe arii de stimulare creează investigaţii, descoperiri ale
proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător,experienţe etc.
Aria de stimulare ŞTIINŢĂ se ameneajează în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe
o perioadă determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu aspecte de
primăvară, tăvi cu seminţe,crenguţe înmugurite, flori,ierbar, legume, ghivece etc
Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea
înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu,,Câmp cu flori ,
,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin pasarile călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’, ,,
Micile vieţuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’ ,etc
Aria BIBLIOTECA îmbogăţeste cunostinţele cognitive ,formează interesul pentru
ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot dupa nevoile copiilor,după
teme -cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copii,cărţi de colorat,
confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu poveşti ,calculator cu jocuri specifice
copiilor etc.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese
trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile
formate .Astfel ,în jocurile ,,De-a gradinarii şi ,,De-a florăresele’’,copii ajutaţi de educatoare
pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori,straturi de legume .
Contribuţia rolului prin alte jocuri naturii în viaţa omului ,dar şi contribuţia omului la
dezvoltarea mediului se realizează şi,,Caută-ţi un prieten în lumea plantelor-animalelor, ,,Tu
eşti apa ,eu sunt aerul’’, ,,Cum ai trăi pustie pe o planetă pustie.’’
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe este
jocul didactic.După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile animalelor se
poate organiza jocul,,Musafirul nostru’’.În cadrul lui,copiii au avut de rezolvat sarcini -să
recunoască animalul ,să descrie trăsăturile lui,să precizeze mediul unde trăieşte,să enumere
foloasele pe care le aduc ,să indice moduri de ocrotire şi îngrijire etc.
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi educă copii în spirit ecologic.
Prin Povestirile,,De ce ninge ‚’’,,Povestea fulgului de zăpadă’’ de E.Căldăraru micuţii
au înţeles că ninsoarea se formează iarna,când este frig şi picăturile de apă îngheaţă
transformându-se în fulgi de zăpadă.,că zăpada este benefică solului,dar nu în cantitate foarte
mare.Poveştile ,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu , ,,Padurea plânge ,pădurea râde de

18
Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv
,atitudinal şi comportamental.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a
naturii şi de formare a comportamentelor ecologice.Poezia ,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un
profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.
Lirica norvegiană ,,Învaţă de la toate ‚’’trezeşte la copii sentimentul că natura cu toate
elementele ei apă,piatră,stâncă,vânt,floare,miel ,păsări, lună este prietena omului şi îl învaţă să
trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe dar dezvolta încrederea,optimismul,spiritul
de echipă,ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare
Plimbările ,excursiile ,vizitele oferă avantaje pentru mentinerea sănătăţii fizice şi
psice.Contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în actiunile organizate de
educatoare se urmăresc obiective accesibileşi posibil de realizat,cu conţinuturi ,strategii
didactice şi tematici corespunzătoare.

19
 CARACTERISTICI ALE ABORDARII EDUCATIEI ECOLOGICE
SPECIFIC VÂRSTEI PRESCOLARE

"Educatia pentru protectia mediului a devenit, în multe tari, o noua dimensiune a

curriculumului, cu scopul de a initia si promova o atitudine responsabila fata de mediu, de
a-i face pe tineri sa constiientizeze pericolele unei degradari accentuate a mediului. Un
obiectiv trandiscip 454h72e linar regasit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate
tarile este cel privitor la educatia pentru mediul înconjurator (engl. enviromental
education)"
(Laura Ciolan,2002, pg.96).
Educatia ecologica vizeaza diferite laturi ale dezvoltarii personalitatii individului.
Scopul esential al educatiei ecologice este îndeosebi acela de a forma la copii bazele unei
gândiri si atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vietii, de a le dezvolta
spiritul de responsabilitate fata de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor educativi:
scoala, familie, comunitate, mass-media etc., la realizarea acestor intentii, copilul întelege
mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzator asupra mediului.
Educatia ecologica urmareste impulsionarea unei cunoasteri si constientizari a necesitatii
cailor, mijloacelor si obiectivelor în ocrotirea si ameliorarea mediului.
Se au în vedere în principal:
 realizarea unei imagini complexe asupra mediului înconjurator, ca totalitate a
factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane;
 întelegerea importantei fiecarui factor natural de mediu;
 prezentarea unor elemente ale relatiei om- mediu înconjurator;
 descrierea consecintelor poluarii;
 cunoasterea si respectarea unor reguli si reglementari privind protectia
mediului înconjurator.
Copiii mici tind sa dezvolte un atasament emotional fata de ce le este familiar si fata
de care se simt bine. Daca trebuie sa-si dezvolte un sentiment de interconectare cu natura,
atunci au nevoie de experiente pozitive cu lumea de afara. Oferirea de oportunitati pentru
astfel de experiente si împartasirealor cu copiii reprezinta esensa educatiei despre mediul
înconjurator. 
Rachel Carson, în cartea « Sentimentul întrebarii / nesigurantei » a fost printre primii
care au mentionat importanta si caracteristicele educatiei despre mediu la vârsta copilariei. In

20
1956, Carson spunea  : «  Daca un copil trebuie sa mentina viu spiritul sau nativ de a se
întreba . el are nevoie de compania a cel putin unui adult care sa i-l împartaseasca,
redescoperind împreuna cu el bucuria, incitarea si misterul lumii în care traim ».      
       Un lucru care trebuie sa ti-l amintesti atunci când lucrezi cu copiii prescolari este ca:
daca ei nu pricep de ce ceva trebuie facut, ei înteleg ca acel ceva trebuie facut. Unele atitudini
pozitive fata de mediu reperate la aceasta vârsta includ actiuni precum oprirea apei în timpul
spalarii dintilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesara folosirea ei si faptul ca se stie
despre hârtie ca trebuie reciclata.
Musser spune ca majoritatea lucrurilor care pot fi învatate la aceasta vârsta sunt pur si
simplu lucruri bune în viata. « Este un bun obicei de viata sa nu lasi apa sa curga aiurea, sa nu
o risipesti ». « Lucruri ca acestea trebuiesc învatate de la o vârsta frageda ».
Având în vedere ca mediul înconjurator poate fi locul de desfasurare al educatiei,
poate fi subiectul educatiei, scopul educatiei , este necesar sa se deschida usile gradinitelor
ca parte integranta din sistemul de învatamânt.
Studierea problemelor legate de mediu trebuie sa înceapa de la cele mai fragede
vârste pentru a fi realizat cu maxima eficienta.
Copilului i se pot transmite cunostinte elementare, norme elementare de
comportament ce reprezinta fundamentul unui cetatean preocupat de mediul în care traieste.
Educatia despre mediul înconjurator pentru anii copilariei se concentreaza în principal
pe copiii care exploreaza si se bucura de natura sub îndumarea si în compania unor adulti
carora le pasa.
Din experienta educatoarelor care practica educatia ecologica în gradinita rezulta ca
pentru a obtine rezultate deosebite în acest sens sunt necesre: pasiune din partea cadrului
didactic pentru ceea ce face si pentru ecologie la modul general, orientarea copiilor pentru a
învata prin cooperare , pe baza de observare si experimentare, exersaraea atitudinii de
protejare a mediului, implicarea comunitatii în procesul de instruire si educare a copiilor.
"Activitatile din gradinita sunt astfel organizate încât permit abordarea problematicii
mediului sub diferite aspecte. Maiestria pedagogica a educatoarei intervine atât în
selectarea temelor educatiei pentru mediu, cât si în stimularea interesului copilului pentru a
participa la activitati ecologice"
(Laura Ciolan, 2002,).

21
 ECOLOGIE ŞI CREATIVITATE

Pentru ca paşii noştri să mai poată atinge covorul fraged al ierbii, pentru ca florile să
mai smălţuiască pajiştile cu mătăsurile lor multicolore, pentru ca brazii, asemenea unor făclii,
să ardă cu flacără verde, pentru ca pruncii noştri să ştie gustul apelor pure de izvor şi să
admire, în voie, păsările înălţându-se grandioase spre cerul senin, avem datoria sfântă să
ocrotim acest pământ, casa noastră, a tuturor!
În raporturile complexe dintre om şi natură, nu o singură dată primul a acţionat în
dezavantajul celei de a doua, utilizând descoperirile ştiinţei şi tehnologiei în direcţia
producerii unor dezechilibre în lanţ care afectează grav calitatea elementelor vitale: apă, aer,
sol, floră şi faună.
Ardentele probleme ecologice constituie, la scară planetară, una dintre priorităţile
contemporaneităţii, iar soluţia este căutată în transformările ce trebuie şi pot să se producă în
conştiinţa omenească astfel încât aceasta să ţină pasul cu modificările din sfera vieţii şi
activităţii umane.
Relevarea rolului conştiinţei ca factor al restabilirii şi menţinerii echilibrului ecologic
şi, deci, de asigurare a unui mediu natural de viaţă optim pentru om , impune atenţiei
însemnătatea educaţiei şi educatorului în formarea conştiinţei şi comportamentelor ecologice
la copiii de azi, oamenii ecologici de mâine.
Noi, dascălii, punem un mare accent pe educaţia ecologică a celor mici pentru ca
aceştia să înţeleagă că viaţa omului trebuie şi poate să se desfăşoare într-un mediu curat, lipsit
de poluare, alături de celelalte vieţuitoare de pe Terra , iar lor, ca şi tuturor celorlalţi oameni,
le revine sarcina de a proteja şi îmbunătăţi mediul înconjurător pentru a putea preda
generaţiilor viitoare o planetă sănătoasă.
Scopul esenţial al educaţiei privind protecţia mediului înconjurător este de a oferi
fiecărui elev posibilitatea de a-şi manifesta o atitudine personală responsabilă faţă de natură,
caracterizată prin dragoste, consideraţie, respect şi ocrotire.
Pentru a valorifica cele mai de preţ însuşiri ale copilăriei – imaginaţia, fantezia,
inventivitatea, ingeniozitatea, dorinţa de aventură şi cunoaştere, dar şi pentru a crea o
adevărată emulaţie pe linia educaţiei ecologice, le-am propus elevilor mei să devină ecologişti
prin creativitate.
Formarea prin creativitate este un drum al schimbării .A face din copiii de azi
creatorii de mâine nu este numai pentru a le permite să se adapteze schimbărilor rapide, dar şi

22
pentru a le oferi mijloacele de a se ocupa de calitatea vieţii lor , o viaţă mai curată, într-un
mediu mai sănătos.
Întrucât am descoperit cu mulţi ani în urmă că jocul este cea mai sigură cale de acces
spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise, am căutat să ating prin joc
de rol şi joc muzical scopul propus pe linia educaţiei ecologice. În acest sens, am creat
împreună cu elevii, mai multe jocuri de rol cu subiecte alese din lumea mirifică a plantelor sau
a animalelor. Este cunoscut faptul că, jucând un rol, elevii însufleţesc şi umanizează natura
înconjurătoare, dar, la rândul lor, devin parte a mediului, se identifică cu acesta, percep mai
viu şi mai intens relaţia dintre ei ca fiinţe umane şi elementele lumii înconjurătoare.
Printre jocurile de rol create şi utilizate la grupă se numără: ,,Glasul copacilor’’,
,,Grădinarul şi florile’’, ,,Pădurea şi râul’’, ,,În vizită la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii’’,
,,Pământul şi copiii’’. Pentru a utiliza jocul de rol, educatorul stabileşte obiectivele,
proiectează scenariul împreună cu copiii, distribuie fişele cu roluri, organizează activităţi
pregătitoare, creează o atmosferă plăcută de lucru, conduce desfăşurarea jocului de rol.
În cele ce urmează, voi prezenta scenariul jocului de rol
,,Pământul şi copiii’’, joc în care am permis copiilor să intervină şi în afara rolurilor,
atunci când doresc să spună ce gândesc şi ce simt, să dea frâu liber imaginaţiei. În acest fel,
întreaga grupă a fost antrenată în activitate, iar copiii au înţeles că trebuie să trăiască în
deplină armonie cu natura.
În sala de grupă, la activitatrea de domeniul ştiință, vine să stea de vorbă cu copiii…
Bătrânul Pământ. Poartă barbă, toiag şi este acoperit cu plante verzi sau uscate. Doamna
educatoare îl invită să se aşeze şi să-şi spună păsul. Pământul povesteşte copiilor că oamenii
se poartă urât cu el şi îl neglijează. Uzinele îi poluează aerul cu fumul lor înecăcios,
substanţele toxice îi otrăvesc apele, deşeurile de tot felul îl sufocă. Pădurile tăiate cu
nesocotinţă, florile strivite, vieţuitoarele lovite fără milă plâng necontenit şi cer, cu glas stins,
îndurare. Iar el, Bătrânul Pământ, nu mai poate suporta plânsul lor şi atunci, îi imploră pe
oameni să îi curme suferinţa.
Cu candoare, copiii îi cer iertare Terrei în numele tuturor pământenilor şi-i promit că o
vor apăra. Apoi îşi fac cunoscute intenţiile:
 Vor trimite mesaje ecologice prin care vor cere oamenilor să ocrotească
Pământul, casa noastră a tuturor;
 Vor colecta deşeuri şi le vor recicla;
 Vor apăra copacii de cei ce le rup crengile sau le crestează cu cuţitul
trunchiurile;
23
  Vor apăra florile de cei ce vor să le rupă sau să le strivească;
 Vor păstra puritatea apelor;
 Vor sădi pomi şi flori ca lumea să fie o grădină înmiresmată;
 Vor proteja vieţuitoarele de cei ce vor să le facă rău;
 Vor ocroti plantele rare, bijuteriile Pământului nostru drag,etc.
Bătrânul Pământ le mulţumeşte pentru intenţiile lor nobile şi le promite că va avea
grijă să le ofere mereu prilejuri de bucurie.
La activitatea de muzică, copiii au învăţat cântecul
,,Albina şi florile’’, muzica şi versurile Corneliu Graur. Textul literar al acestui cântec
preamăreşte hărnicia albinelor ce culeg de zor nectarul din flori, precum şi frumuseţea florilor
dătătoare de parfum, frumuseţe şi culoare. Melodia sugerează dragostea de viaţă, de muncă şi
de frumosul adus în viaţa oamenilor de flori - lacrimile de bucurie ale soarelui. Acţiunea
jocului creată de învăţător împreună cu elevii este următoarea:
<< Copiii formează un cerc mare care închipuie conturul unei grădini înflorite. În
interiorul cercului se aşază 5 – 6 copii la distanţe egale. Aceştia reprezintă diferite flori –
poartă la gât medalioane realizate din vechi mărţişoare confecţionate din diferite flori uscate şi
presate, lipite pe carton. În afara grădinii stau tot 5 – 6 copii ce vor interpreta roluri de albine.
Aceştia poartă în piept ecusoane cu desene reprezentând albine. Toate albinele cântă:
Albiniţa a zburat
Să culeagă miere,
Pe-o floare s-a aşezat
Şi nectar îi cere.
În acest timp, un copil – albină, desemnat de către educator, intră în cerc şi se aşază în
faţa unei flori. Pentru a nu şti albina ce floare să aleagă, ,,florile’’ îşi ţin medalioanele cu
reversul la vedere. Apoi, floarea aleasă îşi arată chipul şi ,,florile’’ încep să cânte:
De ghiceşti cum m-o chema
Albiniţă dragă,
Cu tine mă vei lua
Albiniţă dragă.
Dacă copilul spune corect numele florii, floarea trece în spatele lui şi, împreună, ies în
afara cercului. Jocul continuă până când toate albinele au ales câte o floare al cărei nume l-au
ghicit. Albina care nu a ghicit şi nu a luat cu ea o floare, primeşte o ,,pedeapsă’’ (să cânte, să

24
sară, să spună o poezie, o ghicitoare dar şi să ude florile, să le curăţe de frunzele uscate, să
şteargă tabla etc. ).Apoi, jocul se reia cu alţi copii în rolurile de flori şi de albine.
Astfel, cântecul ,,Albina şi florile’’ este utilizat atât în scopul învăţării unor elemente
de cântare alternativă, cât şi pentru a-i stimula pe copii să facă mişcare, să se bucure de viaţă,
de flori şi albine, să-şi completeze cunoştinţele despre natură şi să devină mici ecologişti.
Noi, dascălii, ne dorim ca strădania noastră să nu fie în zadar,ca mai devreme sau mai
târziu ea să dea roade, ca să mai crească frunze verzi şi ca planeta noastră să rămână mereu
PLANETA ALBASTRĂ.

25
 METODE DE PREDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară, activităţi
ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religie. Din multitudinea formelor de manifestare
menţionăm: observaţii în natură, experimente, povestiri ştiintifice, desene, plimbări, drumeţii,
excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mişcare instructiv -
distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expozitii, spectacole, vizionari de
emisiuni TV cu specific educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse sunt stabilite
în funcţie de subiectul propus: "Să ocrotim natura", "Poluarea în diferite anotimpuri", "Ce se
întamplă iarna cu plantele şi animalele?", "Ce ştim despre pădure?" "Natura se trezeşte la
viaţă", "Copac tânăr, copac bătrân", "Ce ne învaţa natura?", "S.O.S. natura...", "Culorile şi
sănătatea", "Aspectul cartierului meu, satului meu", "Curiozitati ecologice", "Pământul,
planeta vie", "Măşti şi costume ecologice", etc.
Specialiştii în teoria şi practica educaţională definesc metoda de predare ca fiind
„modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea profesorului îşi însuşesc
cunoştinţe, îşi formează priceperi, deprinderi, îşi dezvoltă aptitudini şi iau atitutdini„.
Realizarea acestor acţiuni este asigurată de baza teoretică structurată a metodelor şi
mijloacelor de învăţare, de strategii privind organizarea procesului predării-învăţării
materializate în comunicarea dintre profesor şi elev. Procesul de învăţare este susţinut de
materiale didactice variate, mijloacele audio-vizuale, aplicaţii de teren, utilizate în practica
educaţiei ecologice.
Metodele şi tehnicile folosite în educaţia ecologică sunt adaptate în funcţie de grupele
de vârstă ale copiilor (preşcolari, şcolari sau liceeni), fiind grupate în patru categorii:
Metode de comunicare: orală (pozitive, interogative, rezolvarea problemelor); scrisă
(consultarea manualelor şi analiza pe text); vizuală (limbajul cuvântului, imaginii, sunetului);
de comunicare interioară (bazate pe limbajul intern)
Metode de explorare sistematică a realităţii obiective: directă (observaţia sistematică,
cercetarea documentelor, studiul de caz) şi îndirectă (demonstraţia, modelarea etc.).
Metode fundamentate pe acţiune practică: externă, reală (exerciţiul în aer liber,
lucrările practice, activităţi creative) şi fictive sau simulare (jocuri didactice, jocuri de
simulare).
Instruirea informaţională: instruirea cu ajutorul calculatorului (lecţiile interactive
prin programul AEL-Advanced eLearning); simularea unor procese şi fenomene naturale în

26
laboratoarele şcolare sau în cadrul lecţiilor AEL; folosirea hărţilor interactive şi a imaginilor
satelitare etc.
Aceste metode vizează: cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor de mediu în descrierea şi
explicarea unor fenomene obiective şi a relaţiilor din mediul natural, dezvoltarea spiritului de
observare, investigare şi cercetare la elevi şi formarea unui set de valori pozitive faţă de
mediu şi a motivaţiei de a participa la menţinerea calităţii mediului.

27
 PROIECT DIDACTIC

Data:
Grupa: mijlocie
Denumirea activităţii: Activitate practică – DOS
Tema: ,,Plantăm pomişori şi flori”
Tipul activităţii: formare de priceperi şi deprinderi
Scopul: Cultivarea interesului copiilor faţă de protejarea mediului înconjurător şi
necesitatea adoptării unui comportament eco-civic faţă de natură.
Obiective operaţionale:
 O1: să denumească acţiuni prin care pot contribui la menţinerea curăţeniei şi a
sănătăţii mediului înconjurător;
 O2: să conştientizeze importanţa plantării şi îngrijirii pomilor;
 O3: să recunoască şi să folosească în mod corect uneltele de lucru;
 O4: să denumească elementele componente ale plantei;
 O5: să-şi însuşească şi să respecte etapele plantării unui pomişor;
 O6: să planteze pomii şi florile, respectând indicaţiile primite;
 O7: să cânte un cântecel şi să recite versuri adecvate temei;
 O8: să respecte regulile de comunicare şi comportament stabilite în activitatea
de grup.
Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, munca în echipă, activitatea
practică;
Mijloace didactice: - planşe ilustrând aspecte cu copii care îngrijesc şi protejează natura;
Globul Pământesc, scrisoare de la Pământ, puieţi (tei, brad); unelte pentru grădinărit; răsad de
flori; păsărele din hârtie; recompense / diplome.
Loc de desfăşurare: sala de grupă / curtea grădiniţei
Material bibliografic:
 Metodica predării activităţilor practice în grădiniţa de copii;
 Caietul profesional al educatoarei;
 ,,Educaţia ecologică la vârsta preşcolară” – supliment al revistei ,,Invăţământul
preşcolar”
 ,, Proiecte tematice privind activităţile de educaţie ecologică în grădiniţa de copii”,

28
 DESFǍŞURAREA ACTIVITǍŢII

Secvenţele activităţii Conţinutul activităţii Strategii Evaluare

didactice
I.Introducerea
în activitate
a) Captarea Se prezintă copiilor Globul Pământesc şi se solicită recitarea - expunerea
atenţiei unor versuri despre Pământ. - conversaţia
Elementul surpriză – un plic în care este scrisoarea - surpriza
Pământului către copii (,,.... Ajutaţi-mă!”) - plic cu
- Pentru că se apropie Ziua Pământului, voi aţi putea să-l scrisoare
b) Reactualizarea ajutaţi, să-i faceţi cadouri ...
cunoştinţelor Copiii enumeră câteva activităţi pe care le-ar putea desfăşura
pentru a proteja Pământul - ,,Casa noastră” (urmărind
ilustraţiile):
- să-i dăruim flori; - aplauze
- să-l curăţăm de gunoaie; - analiza
- să sădim pomi; răspunsuri-
- să îngrijim plantele şi florile; lor
- să avem grijă de păsări şi animale; - conversaţia/
- să nu tăiem pădurile; - frontal
- să-i dăruim apă curată şi aer curat;
- să nu mai fie poluare de la maşini şi fabrici.
- De ce plantăm pomi? (pentru oxigen, pentru a împiedica
alunecările de teren, pentru adăpost-clădiri/culturi, pentru foc, - aplauze
mobilier, pentru fructe…) - analiza
răspunsuri-
c) Anunţarea - Astăzi vom desfăşura o activitate practică în curtea lor
temei grădiniţei prin care vom ajuta şi noi Pământul să fie mai
sănătos: vom planta pomişori şi flori.
II. Dirijarea Copiii se împart în două echipe: echipa teiului şi echipa

29
 învăţării bradului.
Se porneşte către curtea grădiniţei, unde este pregătit terenul / - unelte, material
gropile pentru plantat. săditor
- expunerea
a) Intuirea Vor cunoaşte uneltele (cazmale, stropitori, foarfeci) şi - observarea/
materialelor materialul săditor: pomii, florile. - frontal
Se precizează câteva norme de protecţia muncii.
Copiii identifică părţile componente ale plantelor.
- explicaţia
b) Explicarea Se descrie amănunţit fiecare etapă specifică plantării pomilor: -demonstraţia/ - aprecierea
tehnicii de săparea gropii, etapa fasonării, mocirlitul, fixarea pomişorului - frontal răspunsuri-
lucru pe o moviliţă de pământ, acoperirea rădăcinilor cu pământ, lor
tasarea acestuia şi udarea, fixarea pomişorului cu ajutorul unui
arac.

c) Executarea de După explicarea modului de lucru, fiecare echipă îşi plantează - exerciţiul - aprecierea
către copii pomişorul: cu hârleţe mici, fiecare copil pune pământ la - pe echipe răspunsu-
rădăcină, îl tasează şi pune apă cu stropitoarea. rilor
Vor afla cum îngrijesc copăceii în continuare: îi udă, îi sapă în
jur, le pun îngrăşăminte naturale.
Copiii îşi amintesc cine este doctorul pădurii/ copacilor? - exerciţiul
(ciocănitoarea). De ce? - pe echipe - proba
Recită versurile pe care le-au învăţat (despre ciocănitoare) practică
-încurajarea
Pe echipe, vor efectua şi activitatea de plantare a unor prin
floricele: panseluţe, bănuţei. evidenţierea
- ,,Oamenii ordonaţi, care iubesc natura, nu lasă în urma lor - expunerea muncii pe
mizerie şi dezordine, aşa că va trebui să ne strângem şi noi - aplauze echipe
uneltele de lucru!” - frontal
Odată plantaţi, pomişorii, ca şi oamenii, au nevoie de iubire;
copiii se prind cu toţii în hora prietenilor naturii, cântând în
jurul pomilor, pe care îi doresc sănătoşi şi roditori.

30
 - se intonează cântecul ,,Copăcelul”; -observaţii
- se recită versuri cunoscute despre copaci. curente
- se aşază porumbeii din hârtie, legaţi cu şnur, pe crenguţe - proba
practică
III.Încheierea Înainte de a intra în sala de grupă, fiecare se va spăla pe mâini - expunerea
activităţii cu apă şi săpun. - diplome
Se fac aprecieri. Copiii vor fi recompensaţi cu diplome: ,,Cel - frontal
mai muncitor copil!”, ,,Cel mai ordonat copil!”

31
 PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE INVATAMANT:
Grupa: mare
Categoria de activitate: Activitate optională-Ecologie
Tema activitatii: ”MICII ECOLOGIŞTI”
Mijloc de realizare:concurs
Scopul activitatii:
 verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor ecologice;
 formarea şi dezvoltarea spiritului competitiv.
Obiective operationale:
a) Cognitive:
 să denumeasă anotimpurile;
 să enumere lunile anotimpului toamna;
 să găsească cel puţin şase caracteristici ale anotimpului toamna;
 să formuleze propoziţii cu următoarele cuvinte: cărare, ecologist, curăţenie;
poluat, natură, pericol.
 să reconstituie şi să denumească imaginea obţinută (floare, brad);
 să găsească răspunsul la ghicitori;
 să cunoasă conţinutul trusei ecologice şi utilitatea coşului ecologic;
 să grupeze jetoanele precizând comportamentele corecte şi incorecte din punct
de vedere ecologic;
 să recite poezii cu conţinut ecologic;
b) afective:
 să-şi dezvolte spiritul competitiv;
 să-şi exprime impresiile şi trăirile proprii despre natură şi protejarea acesteia;
b) psihomotorii:
 să mânuiască materialul didactic în ritm rapid;
 să-şi exerseze deprinderea de a planta flori.
Metode si procedee: explicaţia, conversaţia, problematizarea, exerciţiul.
Material didactic: imagini formate din bucăţele, jetoane, medalii, panou, bile, boluri,
ghivece,lăstari, flori, pământ fertil, stropitori, apă.

32
Forma de organizare: frontal, pe grupuri, individual.

33
 DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

EVENIMENTUL STRATEGIA EVALUARE-

DIDACTIC CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC DIDACTICĂ INSTRUMENTE ŞI
INDICATORI
Moment organizatoric Se vor asigura condiţii optime pentru
desfăşurarea activităţii.

Se va prezenta copiilor „Domniţa Ecologie”- -frontal; Observarea

Captarea atenţiei personaj interpretat de o fetiţă costumată -prezentare- comportamentului şi
adecvat. Aceasta le va spune copiilor scopul receptare; stimularea copiilor.
vizitei sale la grupă

Anunţarea temei şi a Se anunţă tema şi se prezintă obiectivele într-un -frontal; Observarea

obiectivelor mod accesibil. -prezentare- comportamentului
receptare copiilor
Concursul se va desfăşura parcurgând şase
probe.După fiecare probă se punctează
Desfăşurarea activităţii răspunsurile celor două echipe cu ajutorul bilelor
puse în boluri.
I.Proba de cunoştinţe: -pe echipe Observarea
-constă în găsirea răspunsurilor la următoarele Explicaţia, comportamentului
întrebări: conversaţia, copiilor.
1a) Câte anotimpuri are anul ? Care sunt acestea? demonstraţia, -analiza
2a) Care sunt lunile anotimpului toamna? exerciţiul, cunoştinţelor copiilor;
1b) Enumeraţi trei caracteristici ale anotimpului problematiza- rea; -modul de îndeplinire al
toamna! -imagini din sarcinilor primite.
2b) Spuneţi alte trei caracteristici ale anotimpului bucăţele, jetoane,
toamna! trusa ecologică, coş
ecologic, ghivece,

34
II. Proba de gândire: pământ fertil,
-constă în alcătuirea unor propoziţii folosind lopăţică, stropitoare,
următoarele cuvinte: Beţe şi lăstari de
1) cărare, ecologist, curăţenie. flori
2) poluat, natura, pericol.

III: Proba de perspicacitate:

-se solicită găsirea răspunsurilor adecvate la
următoarele ghicitori:
1a) „Frunzele pe ramuri au îngălbenit
Plouă, plouă-ntruna
Cine a sosit?”
1b) „Cine-i vrăjitoarea ce-a murdărit
natura
Cu zgomote asurzitoare şi
substanţe otrăvitoare?”
2a) „De zăpadă câmpul e acoperit,
Nu mai stă ninsoarea...
Cine a venit?”
2b) „Primăvara te înveseleşte,
Vara te umbreşte,
Toamna te hrăneşte!”
„Domniţa Ecologie va înmâna fiecărei echipe
câte un plic şi va cere reconstituirea imaginilor
din bucăţelele primite:
1) floare; 2) brad

IV.Proba de cunoştinţe:
-se va cere recunoaşterea obiectelor prezentate,
precizându-se utilitatea coşului ecologic şi
conţinutul trusei ecologice.
1) trusa ecologică;

35
 2)-coşul ecologic.
Fiecare echipă va primi un set de jetoane,
cerându-se gruparea acestora în două categorii :
comportamente corecte şi incorecte din punct de
vedere ecologic.
V. Proba artistică:
Se va cere copiilor să recite o poezie cu conţinut
ecologic.

VI: Proba practică:

În cadrul acestei probe fiecare echipă va primi
două ghivece ,pământ, lopăţică, stropitoare, beţe
şi lăstari de flori pentru a fi săditi.
Incheierea activităţii Se va stabili echipa câştigătoare şi va fi Frontal
recompensată cu medalii . „Domniţei Ecologie îi -prezentare-
vom mulţumi pentru vizită prin interpretarea receptare
cântecului „Graiul pomului „

36
37
 JOCURI DIDACTICE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DE
EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

SĂCULEŢUL CU SURPIZE!
SCOP:
 Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de uz personal;
 Demonstrarea şi denumirea acţiunii pe care o întreprindem cu ajutorul
acestora;
 Consolidarea unor deprinderi de igienă personală.
REGULI DE JOC:
Elevul chemat alege un obiect din săculeţ, îl pipăie şi fără să se uite îl numeşte, apoi îl
arată copiilor şi spune după ce l-a recunoscut de ce trebuie folosit. Ceilalţi vor executa
acţiunea care poate fi îndeplinită cu obiectul respectiv( acolo unde este cazul).
ELEMENTEDE JOC: deschiderea şi închiderea sacului, ghicirea, imitarea acţiunilor, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: un săculeţ în care se găsesc diferite obiecte de uz personal:
pahar, periuţă de dinţi, pieptene, oglindă, prosop, săpun, savonieră, batistă, şerveţel, perie de
haine, perie de ghete.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Învăţătoarea va aduce în clasă un săculeţ cu surprize. Elevii chemaţi vor veni în faţa
clasei, şi fără să se uite introduc mâna în săculeţ şi spun: ,,Eu am găsit o periuţă de dinţi’’. O
va scoate din săculeţ, o va arăta şi va explica necesitatea şi importanţa folosirii acesteia (cum
trebuie utilizat, când şi de ce este bine să-l folosim într-un anumit fel) după care va trebui să
imite folosirea ei. Dacă răspunsul este bun va fi aplaudat, iar dacă nu este corect, va fi chemat
alt elev pentru a da răspunsul bun.

SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)

SCOP:
 Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele de comportare
specifice asigurării şi protejării naturii.
 Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul informării pe o
temă dată.
 Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc antonime.
 Consolidarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec

38
cunoscut.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea mediului;
2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează natura (care produc distrugeri);
3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată anterior, motivând alegerea;
4. să găsească antonimele unor cuvinte date;
5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra mediului
(protejarea sau distrugerea lui).
 Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă în propoziţii.
 Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut.
REGULI DE JOC:
Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi.
Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
ELEMENTE DE JOC:
Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie să le aşeze
pe panou după următoarele criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a mediului (sădirea
pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a mediului:
(tăiere pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă dacă au fost
corect aşezate. Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă
din reviste sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi
imaginea sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea.

39
 În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor spune
elevilor cuvinte, iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două
antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în situaţia de a
conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta
dăunătoare.
Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este evidenţiată
dragostea şi grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’.

UNDE TRĂIEŞTE FIECARE VIEŢUITOARE

SCOPUL:
 Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre natură;
 Consolidarea deprinderilor de orientare.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Recunoaşterea locului sau mediului în care trăiesc diferite vieţuitoare şi formularea
acestor relaţii în propoziţii dezvoltate.
MATERIAL DIDACTIC:
 coală mare de desen la care se vor face 4-5 pliuri prin îndoirea în sus a hârtiei
 cartonaşe cu imagini reprezentând diferite vieţuitoare(animale, păsări etc.)
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jocul se desfăşoară individual. Se amestecă imaginile şi se aşează pe catedră. Un elev
vine la catedră, ia un cartonaş, îl priveşte şi denumeşte vieţuitoarea reprezentată de imagine,
apoi se aşează în dreptul imaginii de pe planşă care arată mediul de viaţă al animalului
respectiv. Se întoarce către clasă şi formulează propoziţia. Se face aprecierea şi se acordă câte
două puncte(câte unul din cele două) pentru ambele răspunsuri corecte(unul pentru asociere şi
unul pentru formularea propoziţiilor).
Elevii care nu reuşesc să facă o asociere între vieţuitoare şi locul ei de trai au dreptul
să mai tragă un cartonaş şi dacă răspund bine, li se mai acordă doar un punct.
După rezolvarea sarcinii de către elev se comunică aprecierea de către învăţător.

40
 POŢI SĂ RASPUNZI CORECT?
SCOP:
 Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă( apă, aer, pământ).
 Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător.
 Verificarea capacităţii elevilor de a formula propoziţii.
 Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic – gospodăreşti.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să grupeze animalele în funcţie de mediul lor de viaţă (apă, aer, pământ);
2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua aceste medii (natura);
3. să formuleze propoziţii pe baza imaginilor prezentate;
4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic –gospodăreşti formate.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă:apă, aer, pământ.
 Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv.
 Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii.
MATERIAL DIDACTIC:
Trei tablouri reprezentând cele 3 medii de viaţă: apă, aer, pământ;siluete de animale,
imagini reprezentând acţiuni realizate de elevi, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare
copil.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte elevii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe un rând şi aleg de pe
masă câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi îl aşează pe panoul ce reprezintă mediul său
de viaţă. Învăţătoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar elevii trebuie s-o
corecteze.
După gruparea animalelor, elevii privesc tablourile încercând să găsească acele
elemente care pot dăuna naturii (poluează mediul). Ex: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer
este mult fum.
În partea a doua învăţătoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune
întreprinsă de către om. Elevii precizează dacă imaginea dăunează sau nu naturii. Dacă
acţiunea este în favoarea naturii ridică bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila
neagră. În locul imaginilor folosite ca suport se pot mima diferite acţiuni, fie de către
învăţătoare, fie de către elevi. În final se desfăşoară activităţi gospodăreşti la colţul naturii, iar
apoi elevii vor sădi în curtea şcolii flori, adună hârtii.

41
 CERCUL NATURII
SCOPUL: Înţelegerea conexiunilor, a legăturilor care se fac între plante şi animale.
SARCINA DIDACTICĂ: denumirea elementelor din mediul înconjurător, a locului
pe care îl ocupă;
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aranjarea copiilor care au jetoane corespunzătoare,
întrecere, aplauze, reguli.
REGULI: elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale
pe care le reprezintă.
MATERIAL DIDACTIC: ecusoane reprezentând plante, animale.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Se împart elevilor etichete cu numele unor plante şi animale cum ar
fi: lup, grâu,vierme, pasăre, şoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniţă, insectă, oameni.
Aceste etichete se prind de piept. Elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre
plante şi animale pe care le reprezintă. Elevul care are ecusonul ,,iarba’’ se va uni cu elevul
care are ecusonul ,,cerb’’, care se va prinde apoi de mână cu elevul care are ecusonul
,,oameni’’, etc. În final toţi elevii se vor prinde de mâini formând cercul naturii.

USCAT, AER, APĂ

SCOP:
 Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre animale şi mediul lor de viaţă.
ELEMENTE DE JOC: ghicirea animalului, întrecere, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC:o minge mică
PARTICIPANŢI: poate fi jucat de orice număr de jucători într-o încăpere.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jucătorii se aşează în cerc, în poziţia şezând, iar conducătorul jocului în mijlocul
cercului; de unde aruncă mingea unui jucător rostind totodată şi unul din cuvintele: uscat, aer,
apă.
Jucătorul care a primit mingea este obligat să denumească o fiinţă care trăieşte în
mediul respectiv. De exemplu: dacă se strigă apă se va răspunde delfinul.
Jucătorii care nu răspund repede sau numesc fiinţe care nu trăiesc în mediul respectiv
primesc câte un punct penalizare.

42
 CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ
SCOPUL: Sistematizarea cunoştinţelor despre:
 Elementele necesare vieţii plantelor, animalelor şi omului (apă, aer, soare);
 Importanţa plantelor (mai ales a pădurilor) pentru viaţa animalelor şi a omului;
 Cauzele producerii dezechilibrelor în natură (încălzirea planetei, secetă, furtuni, dispariţia
unor animale etc.).
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 Să enumere elementele necesare vieţii pe Pământ;
 Să înţeleagă ce se întâmplă când lipseşte unul dintre elemente;
 Să explice de ce pădurea este ,,plămânul verde’’ al planetei;
 Să enumere cauzele care determină dezechilibrele în natură;
 Să găsească soluţii pentru salvarea planetei şi implicit a animalelor şi plantelor;
 Să enumere câteva reguli de comportare în excursie;
ELEMENTE DE JOC: întrecerea şi mânuirea materialelor.
SARCINA DIDACTICĂ:
 Sortarea imaginilor corespunzătoare cerinţelor conducătorului de joc;
 Copiii lucrează pe două echipe.
REGULI DE JOC:
 Elevii se consultă (pe grupe) îşi aleg un reprezentant care formulează răspunsul.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.
MATERIAL DIDACTIC: imagini (desene, CD, casete video, diapozitive) cu:
 Plante(animale)cărora le lipsesc unul două elemente necesare vieţii (câte unul pentru
fiecare echipă);
 Păduri incendiate, defrişări;
 Ape poluate şi peşti morţi sau alte animale(păsări, mamnifere etc.);
 Aspecte din oraşe cu fabrici care poluează aerul, maşini care elimină gaze de eşapament;
 Aspecte din natură în timpul secetei;
 Poluarea naturii cu gunoaie (gunoaie în poieniţă şi în pădure după plecarea
excursioniştilor);
 Strângerea materialelor refolosibile (hârtie, plastic).
DESFĂŞURAREA JOCULUI:

43
 În funcţie de imaginaţia fiecărui învăţător se pot folosi diferite materiale care să
contribuie la realizarea scopului propus. Jocul se desfăşoară pe două echipe, sub forma de
întrecere. Învăţătorul îşi fixează întrebările corespunzător obiectivelor operaţionale urmărite şi
materialul folosit, aceleaşi pentru ambele echipe. După rezolvarea fiecărei sarcini, echipa
primeşte (pe un panou) stimulente diverse, imaginate de învăţătoare. La sfârşit este
câştigătoare echipa care a însumat mai multe stimulente. Echipele vor avea nume (din
domeniul ecologiei:,,Delfinii’’ şi ,,Balenele’’ etc.)şi vor premii care constă în cărţi cu conţinut
ecologic(,,Doxi’’, ,,Planeta Albastră’’, insigne etc.

AŞA DA! AŞA NU!

SARCINA DIDACTICĂ: gruparea propoziţiilor după criteriul AŞA DA! AŞA NU!
Prin ridicarea mâinii pentru AŞA DA! Şi verbalizarea pentru AŞA NU!
DESFĂŞURAREA JOCULUI
Pe jetoane vor fi scrise propoziţiile:
Îngrijesc animalele şi plantele.
Chinuiesc animalele.
Mă joc frumos cu animalele.
Respect animalele şi plantele.
Distrug plantele.
Ocrotesc plantele şi animalele.
Rup florile îndrăgite din parc.
Hrănesc păsările şi le fac adăposturi.
JOC DIDACTIC:
POLUAREA RÂULUI
DESFASURAREA JOCULUI:
5- 6 elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui râu. Apoi, 5 sau 6 elevi vor
reprezenta peştii, imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea 5 – 6 elevi care au în
piept etichete pe care sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi:,,gunoaie’’,
,,chimicale’’, ,,detergenţi’’, ,,sticle’’, ,,ambalaje’’, etc. ÎN momentul când poluanţii intră în
apă, peştii se îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească, ghemuindu-se la pământ. Apar 3 copii
care curăţă apele de gunoaie, iar ,,peştii’’ îşi revin şi încep să înoate iar prin apă.

CAMPANIE ECOLOGICĂ
DESFĂŞURAREA JOCULUI:

44
 Echipelor li se acordă un anumit timp(15 minute) pentru a stabili de comun acord care
este campania ecologică pe care o consideră prioritară (reciclarea deşeurilor, curăţenia unei
zone, protecţia animalelor, protecţia unui copac etc.) şi modul în care tinerii se pot implica
(participare directă în campanie, colectare de fonduri, realizarea unor afişe sau a unui reportaj
la radio/tv. , etc.)
Toate echipele urmează să mimeze acţiunea respectivă. Echipa care ghiceşte subiectul
mimat capătă un punct.
JOC DIDACTIC
COLECŢIONARII NATURALIŞTI
PARTICIPANŢI:se joacă în jurul mesei, pe grupe formate din 5-7 jucători.
MATERIALE FOLOSITE: se confecţionează 32 de cartonaşe de 7/10 cm.
Pe una din feţele acestor cartonaşe se lipesc poze reprezentând plante şi animale din
diferite specii. O specie aleasă va figura pe câte 4 cartoane, pe fiecare carton fiind însă o altă
plantă sau animal din specia respectivă.
Jucătorii se numerotează, şi apoi cartoanele se amestecă şi se împart câte 4 la fiecare,
cele care rămân se pun la pachet la mijlocul mesei.
Ţinând cartoanele în mână, în formă de evantai, jucătorii vor observa subiectele de pe
cartoane, hotărând să colecţioneze o specie sau alta şi păstrând acest lucru secret. Cartoanele
care fac obiectul colecţiei vor fi puse jos, pe masă în faţa jucătorului, acesta rămânând în
mână cu subiectele care nu-l interesează.
Jocul începe cu jucătorul numărul 1 care ridică un carton din pachet (cartonul de
deasupra), dacă acesta completează colecţia sa îl va opri depunând un alt carton în dreapta sa.
Dacă dimpotrivă acest carton nu îl interesează, îl poate pune pe el în dreapta jos.
Jocul continuă cu jucătorul numărul 2, adică cel din dreapta numărului 1, care trebuie
să ridice o carte. De data aceasta el poate ridica fie o carte din pachet, fie cartea dată jos de
jucătorul numărul 1.

ŞTAFETA GUNOIULUI
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Elevii sunt împărţiţi în două şiruri. În faţa fiecărui şir la o distanţă de 5 m se aşează
câte un coş de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o
cutie goală de lapte, pe care să o arunce în coşul de gunoi. La comanda start, elevii aleargă
spre coşurile de gunoi, aruncă deşeurile în coş, apoi se întorc în fugă, dând ştafeta următorului
elev. Câştigă echipa care termină mai repede, aruncând toate gunoaiele în coş.

45
 DE-A DIVERSITATEA
DESFĂŞURAREA JOCULUI
Se poate face un exerciţiu de imaginaţie: fiecare elev să încerce să compună propoziţii
despre diversitate care să înceapă cu o literă din acest cuvânt. De exemplu:
DIVERSITATE
Dansul florilor,
În lumina amiezii,
Vâltoarea apelor,
Energia vântului,
Răsăritul soarelui,
Susurul pâraielor,
Inocenţa ciocârliei,
Tunetul ploii,
Aceasta este lumea noastră,
Tot ce ne înconjoară,
Este Terra, casa noastră!

,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
SCOPUL:
 Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător;
 Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor;
SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;
REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să îl îngrijească;
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea.
MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel, aparat foto.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un copac (din parc sau de pe
stradă). Prin acest gest se dezvoltă legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că
de fapt nimeni nu poate avea un copac al lui într-un domeniu public, dar că omul se poate
,,împrieteni’’ cu un copac şi poate să-l îngrijească.
Ce răspunderi ar putea avea cineva care ,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să
cunoască foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei desenaţi copacul
46
iarna; sau toamna, adunaţi frunzele căzute pe jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele,
primăvara şi vara.
Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă apă într-o sticlă, cu care va uda
copacul. Copiii mai mari pot să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea,
perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc.
În final, o dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul
,,înfiat’’.
Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru cunoştinţele de botanică ale
copilului.

,,ÎN EXCURSIE LA PADURE’’

SCOP:
 Evaluarea cunoştinţelor despre ocrotirea mediului înconjurător;
 Evaluarea unor deprinderi practic-gospodăreşti;
 Activarea interesului şi a plăcerii pentru învăţarea prin joc, dezvoltarea
spiritului de echipă şi de competiţie;
 Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civilizate;
SARCINA DIDACTICĂ:
REGULI DE JOC: În drumul prin pădure elevii vor descoperii ,,capcane - surprize’’
şi vor trebui să facă ce li se cere. –Dacă sarcinile au fost îndeplinite, se vor deplasa mai
departe în adâncul pădurii, până la un alt indiciu. –Echipa ai căror membri greşesc
răspunsurile, este penalizată sau va primi un supliment de ,,muncă’’,iar cea ai căror membri
greşesc ştiu să răspundă corect va înainta mai repede pe traseu, ajungând prima la ,,Cabana
Pădurarului’’.
ELEMENTE DE JOC: competiţia, situaţiile surpriză, ghicirea, mişcarea, aplauze,
stimulente.
MATERIAL DIDACTIC: cărţi, buline, o trăistuţă, hârtie, ambalaje ouă Kinder, cuib
de păsări natural, coş de nuiele în care se află alimentele, o carte de imagini despre ocrotirea
naturii, pături, casetofon, pubelă pentru resturi alimentare, tacâmuri şi veselă unică folosinţă,
recompense.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Prima echipă va purta în piept buline de culoare roşie, iar a doua echipă buline de
culoare verde. Se dă startul şi, căutând, copiii pornesc spre pădure, pe cărarea şerpuită dintre

47
copaci. Ei sunt invitaţi să observe vegetaţia unor copaci, adăposturile unor animale, un
muşuroi de furnici, să culeagă floricele, să asculte susurul unui pârâiaş ce străbate pădurea, să
salveze de la înec o gâză mică ce a căzut în apă, s-o aşeze uşor pe iarba verde şi moale. Copiii
sar apoi peste un pârâiaş, observă cum ,,doctorul pădurii’’ îşi face datoria şi, deodată, observă
cum pe crenguţa unui stejar stă atârnată o trăistuţă. În ea se descoperă nişte plicuri în care se
găsesc bileţele cu anumite sarcini (întrebări la care trebuie să răspundă ):
Echipa 1 : - Cum este solul?
- Cum este iarba?
- Cum este aerul?
Echipa 2 : - Cum sunt copacii?
- Cum sunt păsările?
- Cum este apa din pârâu?
După ce echipele răspund la întrebări (vom lua trăistuţa cu noi ), se consemnează
răspunsurile, vom vorbi de animale şi păsările din pădure, cu ce se hrănesc, ce foloase aduc,
câteva curiozităţi, apoi vom continua traseul până la marginea pădurii pe malul Dunării. Aici
într-un cuib de păsărele care a căzut, probabil dintr-un copac înalt descoperim printr-o
mulţime de păsări o mulţime de ouă Kinder (ambalaje). Deschizând fiecare ou, pe rând, aflăm
întrebările:
Echipa 1 : - De ce mor plantele?
- Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi pădurea?
- De ce nu este voie să se defrişeze pădurea?
- De ce trebuie să păstrăm acest loc curat?
Echipa 2 : - Cum este apa Dunării faţă de a pârâului?
- Care sunt cauzele? Ce credeţi că se întâmplă cu peştii?
- Cum este malul Dunării?
- Care sunt cauzele? Ce se întâmplă cu plantele şi vieţuitoarele?
Înaintează echipa care ,,s-a descurcat’’ cel mai bine. Pentru că timpul trece, se propune
alerge uşor unii după alţii pentru a ajunge în poieniţa unde îi aşteaptă nişte surprize plăcute.
Nu departe se vede ,,casa pădurarului’’, o căsuţă din lemn cu flori la ferestre. Odată ajunşi la
acest popas, copiii descoperă în mijlocul poieniţei însorite un coş mare de nuiele. Folosindu-
se metoda descoperirii prin surpriză, din coş se vor scoate bunătăţi cu care copiii se vor ospăta.
În continuare au loc discuţii pe marginea temei ,,Să ocrotim natura!’’. În acest sens, ei îşi vor
aduna masa de la picnic şi îşi vor depune resturile alimentare (pungi, flacoane de plastic,

48
şerveţele şi vesela de unică folosinţă ) într-o pubelă aflată în apropiere, pe care scrie ,,Păstraţi
curăţenia!’’.
Li se prezintă aici o carte cu imagini pregătită anterior, care reprezintă diferite modele
de comportamente. Răsfoind filă cu filă, vor răspunde prin ,,aşa da’’ şi prin ,,aşa nu’’ la
întrebarea: ,, - Cum credeţi că este corect? Şi cum nu ?’’
Echipa 1 : - imaginea reprezintă o fetiţă care udă florile cu stropitoarea;
- oameni care taie şi defrişează copacii;
- un grup de oameni care montează o cantină pentru păsărele într-un copac;
- un grup de copii care aruncă pe apă flacoane de plastic.
Echipa 2 : - un medic veterinar care pansează lăbuţa unui căţel;
- un grup de oameni care plantează pomi şi răsădesc flori;
- un cetăţean care aruncă hârtia jos;
- o fetiţă care omoară gâzele şi calcă în picioare florile.
Se vor consemna răspunsurile după care se totalizează punctele. Echipa câştigătoare va
primii cărţi drept premiu.

CEVA………….
DESFĂŞURAREA JOCULUI
În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie fiecărei echipe o foaie de
hârtie pe care sunt notate următoarele întrebări:
Poţi să-mi arăţi:
- Ceva înalt şi drept?
- Ceva încovoiat?
- Ceva strălucitor?
- Ceva rotund?
- Ceva ascuţit?
- Ceva verde cu galben?
- Ceva făcut de mâna omului?
- Ceva ce nu-şi găseşte locul în natură?
- Ceva important pentru echilibrul naturii?
Grupul se opreşte pentru 5 minute într-o anumită zonă şi notează răspunsurile, care se
citesc apoi cu voce tare.

49
 BIBLIOGRAFIE

1. Balteanu D.,Alexe R. - Hazarde naturale si antropice, ed. Corint, Buc. 2000

2. Bernadete Merenne S. - Didactica geografiei, ed. All Educational, Buc. 1998
3. Bucovala C., Candea M - Metode moderne de educatie pentru mediu, 2003
4. Cucos C. si colab. - Psihopedagogie pentru examenele de definitivat si grade didactice,
1998
5. Dimitriu C., Dimitriu Gh. - Psihopedagogie, ed. Alfa, Bacau, 2003
6. Ianos I - Sisteme teritoriale.O abordare geografica, editura Tehnica, Buc. 2000
7. Ilinca N. si colab. - Geografia mediului inconjurator, ghid metodologic, ed. Paralela 45,
Pitesti, 2002
8. Ilinca N. - Didactica geografiei, ed. Corint, Buc. 2000
9. Ulrich C. - Managementul clasei, ghid pentru profesori, F.S.D., Buc. 1999
10.Verde R., Verde T. - Monografia municipiului Onesti, ed. Magic Print, Onesti 2003
11. Vladineanu A., Negrei C. - Dezvoltarea durabila-mecanisme si instrumente, vol 2, ed.
Tehnica, Buc. 1999
12. * * * - Calitatea factorilor de mediu, Programul local de reducere a emsiilor, Planul de
gestionare a deseurilor, Agentia de protectie a mediului Bacau
13. * * * - Studii geografice cu elevii asupra calitatii mediului inconjurator, Institutul de
Geografie, Buc. 1981
14. * * * - Strategia nationala in domeniul gospodaririi apelor, Guvernul Romaniei, 2002
15. * * * - W.W.W. - Internet Explorer
16. Bălteanu D., Neguţ S., Bran F., Popescu C., Modificările globale ale mediului -
contribuţii ştiinţifice româneşti, Editura ASE, Bucureşti, 2002
17. Bernadete Merenne S., Didactica geografiei, Editura All Educational, Bucureşti, 1998
18. Bucovală C., Cândea M., Metode moderne de educaţie pentru mediu, Bucureşti, 2003
19. Cucoş C. şi colab., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi grade didactice -
Ediţia III, Editura Polirom, 2009
20. Dimitriu C., Dimitriu Gh., Psihopedagogie, Editura Alfa, Bacău, 2003
21. Ilinca N. şi colab., Geografia mediului înconjurător, ghid metodologic, Editura Paralela
45, Piteşti, 2002

50
22. Ilinca N., Didactica geografiei, Editura Corint, Bucureşti, 2000
23. Ulrich C., Managementul clasei - ghid pentru profesori, Fundaţia pentru Dezvoltarea
Durabilă (F.S.D.), Bucureşti, 1999
24. Vlădineanu A., Negrei C., Dezvoltarea durabilă-mecanisme şi instrumente - vol.2,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1999
25. Zăvoianu I., Studii geografice cu elevii asupra calităţii mediului înconjurător, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

51