PĂDUREA – AURUL VERDE AL TERREI

,, Pădurea reprezintă o podoabă a naturii: ea reprezintă viaţa și bogăţia și prin calităţile ei merită
să fie cunoscută, curată și îngrijită”.
Mihai A. Ionescu

„A fost odată un sat, în care, primăvara pădurea renăștea, florile împodobeau drumurile, păstrăvii
umpleau râurile, iar păsăsile călătoare poposeau, își ocupau locul hărăzit de natură. Dar, cu timpul,
farmecul pădurii s-a stins. Recoltele se vestejeau, puii nu mai ieșeau din găoace, păstrăvii nu se mai
înmulțeau, păsările nu mai veneau ”.
Analizând fragmentul de mai sus, putem afirma că la începutul existenței sale, omul era partener
supus al naturii, făcând parte integrantă din natură. Trecând de la vânat la pescuit și cules, la cultivarea
pământului și apoi la civilizația industrială, omul a schimbat limpezimea apelor, puritatea pădurilor,
aerului.
În perioada preistorică, peste 50% din suprafața Terrei a fost ocupată de păduri. În perioada
medievala pădurile ocupau 70-75 % din suprafața țării.
La începutul secolului al XIX-lea pădurile ocupau 38 % din suprafața țării. După 1975, pădurile
ocupau 27 % din suprafața țării. Astăzi această suprafață este mult mai redusă și continuă să scadă.
Coordonatele actuale ale vieții cotidiene impun abordarea educației pentru dezvoltare durabilă,
educația pentru protecția pădurii și a calității mediului înconjurător.
Singura soluție pentru supraviețuirea omului pe Terra este asigurarea unui Parteneriat Înțelept cu
natura prin:
 ocrotirea și protejarea pădurii;
 adoptarea unei măsuri prompte în cazul apariției dezechilibrelor;
 conservarea naturii, ca loc primordial în conservarea valorilor umane din domeniul
științei, educației, culturii, economiei.
Pădurea este producător de oxigen, consumator de dioxid de carbon ( CO 2 ), depoluant,
îndeplinind funcții importante pentru viața omului – sanitară, hidrologică, climatică, estetică și
recreativă.
Funcțiile estetică și recreativă sunt benefice îndeosebi omului modern cu ritm de viață cu
numeroși factori stresanți.
„Dacă omul pierde grădinile, pădurile și cărările se va pierde pe sine însuși”.
Scut redutabil împotriva poluării chimice și fonice, pădurea este și un medicament complex
pentru trup, minte și suflet. Având în vedere numai faptul că un singur arbore fabrica zilnic oxigenul
necesar pentru 30 de oameni timp de 12 ore, se poate afirma că pădurea este un bun cu valoare
inestimabilă pentru sănătatea noastră. Aerul ei conține foarte mulți ioni negativi care oxigenează
creierul, stimulează toate funcțiile organelor și întârzie îmbătrânirea.
Datorită multiplelor sale funcții, pădurea are un rol hotărâtor în menținerea echilibrului natural.
Astăzi, când problema mediului înconjurător a devenit o problemă globala, ea ar trebui conștientizată nu
numai de agențiile de monitorizare a calității mediului, ci și de oamenii care nu au neapărat cunoștințe în
acest domeniu.
Pădurea a constituit dintotdeauna un adevărat prieten pentru români: le-a oferit hrană și adăpost,
a reprezentat refugiu pentru haiduci, sursă de inspirație pentru poeți, scut în fața dușmanilor, loc de
agreement pentru turiști. Acest ecosistem complex, numit pădure, împiedică inundațiile și alunecările de
teren, eroziunea solului, micșorează puterea vântului, menține umiditatea și moderează temperaturile
extreme, oferă hrană și adăpost pentru multe animale.
„Plămânul verde” al pământului, cum pe bună dreptate este supranumită pădurea, îmbogățește
atmosfera cu oxigen, fără de care viața ar fi imposibilă, contribuind astfel la menținerea compoziției
constante a aerului. Ea elimină de 50 de ori mai mult oxigen decât o suprafață similară cultivată cu grâu,
fiind deci principala sursă de oxigen. Pădurea exercită cea mai puternică acțiune purificatoare asupra
aerului, absorbind bioxidul de carbon și restituindu-l sub forma atât de necesarului oxigen. Din cele 14-
16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual în atmosferă prin arderile combustibililor, plus
cele provenite din respirația oamenilor și animalelor, două treimi sunt absobite de păduri, acei plămâni
verzi, cărora le datorăm atât de mult.
Este bine cunoscută funcția recreativă și terapeutică a pădurilor, mai ales astăzi, când efectele
negative ale industrializării se simt tot mai mult. Deloc de neglijat reprezintă rolul său estetic. Văzută de
sus sau de la distanță, bolta pădurii impresionează prin varietatea culorilor frunzișului, prin multitudinea
de nuanțe de verde care alternează pe suprafețe imense. Sub acoperișul maiestuos al arborilor, își duc
existența felurite familii de plante, care, prin coloritul lor, încântă ochiul privitorului. Acest lucru este
foarte important pentru omul modern care duce o viață stresantă.
Din cele mai vechi timpuri pădurea a furnizat omului cantități uriașe de lemn de bună calitate. La
început omul a folosit lemnul drept arme, unelte, în construirea adăposturilor sau pentru pregătirea
hranei. Mai târziu el a devenit un material extrem de utilizat, indispensabil pentru multe domenii ale
vieții umane ( industria mobilei, hârtiei, chimică, în construcții, drept combustibil, etc. ). Cu siguranță că
folosirea lemnului în cele mai diferite domenii și mai ales fără să ținem cont de faptul că este și el o
resură epuizabilă, dar și rolul complex al pădurii a făcut ca protecția pădurilor să devină o prioritate a
lumii contemporane.
Una din cauzele majore ale distrugerii pădurilor o reprezintă incendiile. Din nefericire, anual în
România se pierd circa 350 ha din această cauză. Pagubele sunt mari dacă ținem seama de consecințele
pe termen scurt ( modificarea peisajului, dispariția faunei și a florei, uneori aparținând speciilor rare )
dar mai ales pe termen lung ( reconstituirea biotopului ).
Mulțimea de gunoaie rămasă în urma oamenilor care uită că atunci când părăsesc pădurea s-o
lase așa cum ar dori să o găsească când se reîntorc, duce la poluarea solului, a apelor subterane și a
aerului, inevitabil la moartea lentă a pădurii. Mai grav este faptul că o bună parte din aceste gunoaie,
îndeosebi materialele plastice, sunt foarte rezistente la acțiunea bacteriilor și practic, nu se reciclează pe
cale naturală.
În acțiunea distructivă a fondului forestier un rol însemnat îl au tăierile necontrolate ale copacilor
care duc inevitabil la modificări ale climei, la împuținarea animalelor sălbatice, la distugerea
echilibrului natural. Din păcate, tăierile abuzive de lemn au ocupat multă vreme prima pagină a ziarelor,
în condițiile în care la nivel oficial furtul masiv nu era recunoscut. Inconștiența și iresponsabilitatea
factorilor abilitați, dar nu numai, ar putea determina în scurt timp distrugerea fondului forestier.
Efectele negative ale defrișărilor sunt multiple: eroziunea solului, inundații din ce în ce mai
frecvente și mai primejdioase, alunecări de teren, schimbări ale cursurilor apelor, desertificare, încălzire
globală, etc.
Nu mai puțin lipsite de importanță, aș putea aici aminti și alte cauze care duc la deteriorarea
pădurilor: creșterea suprafețelor de teren agricol în detrimentul pădurilor, pășunatul excesiv, fenomene
ale naturii ( vânturi, zăpezi, secete ), boli și dăunători, ș.a.
Pădurea, odată distrusă de tulburările provocate de intervențiile nepricepute ale omului, cu greu
se poate reface. Vegetația forestieră trebuie să străbată iarăși drumul de milenii, să se războiască ani și
ani cu eroziunea, pentru a câștiga poziția pierdută. Este bine știut faptul că un echilibru o dată rupt,
numai cu greu și foarte târziu se poate restabili.
Cicatrizarea rănilor provocate de om sau de alte cauze se poate face prin reîmpăduriri, dar din
nefericire, ambianța originală a pădurilor este dificil de restaurat și în plus durează ani. Și apoi,
reîmpădurirea, este încă un cuvânt prea nou și cu efecte mult prea mici pentru a răscumpăra greșeala
multimilenară care a determinat dispariția a jumătate din arborii planetei. Putem spune fără teama de a
greși, că fără păduri, dezvoltarea și, pînă la urmă viața însăși, nu sunt posibile. Este clar așadar, că o
exploatare nerațională a resurselor forestiere a devenit astăzi, un lux prea scump.
Acum, când pe plan mondial pădurile mai ocupă doar o treime din suprafața uscatului, ceea ce
după opinia specialiștilor reprezintă un minim necesar, în multe locuri din lume s-a tras semnalul de
alarmă și mulți strigă într-un glas: „SALVAȚI PĂDUREA” . Pădurea constituie o sursă de frumusețe și
bogăție pe care omul are datoria să o ocrotească, pentru ca și noua generație să se bucure de un „plămân
verde” sănătos.
O măsură esențială și urgentă care ar trebui luată în vederea protejării ”aurului verde,, al planetei,
este după părerea mea sensibilizarea cetățenilor de a păstra și respecta pădurea, de a iubi toate darurile
naturii. Important este și conștientizarea populației față de starea mediului înconjurător, prin
cunoașterea, pe cât posibil, completă a ecosistemului terestru, prin prisma legităților de interdependență
care le guvernează, dar mai ales a acțiunii antropice care de multe ori introduce dezechilibre ireversibile
în sistemul natural al Terrei.
Prin protecția pădurilor se înțelege și starea de sănătate a acestora care se menține prin măsuri de
prevenire și combatere a dăunătorilor și bolilor, în acest scop se aplică metode biologice care să asigure
echilibrul ecologic.
Privite în ansamblu, importanța pădurii și menținerea echilibrului ecologic și acțiunile distructive
la care aceasta este supusă, se poate ușor desprinde necesitatea colaborării pe diverse planuri a tuturor
specialiștilor care activează în diferite sectoare productive și de cercetare ale agriculturii și silviculturii,
în scopul prevenirii, refacerii și menținerii echilibrelor ecologice, atât de importante vieții de pe Terra.

Bibliografie:

 www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf

 Larrouse-Fenomene ale naturii, Editura RAO Books, 2003

 www.climatehotmap.org

 www.globalwarming.org

 www.stopglobalwarming.org