CUPRINS

1. TRANSMISII PRIN CURELE (PREZENTARE.

CLASIFICĂRI. UTILIZĂRI) ........................................................... 4

1.1. Prezentare ...................................................................................... 4

1.2. Clasificări ....................................................................................... 5
1.3. Utilizări .......................................................................................... 7

2. CURELE TRAPEZOIDALE ......................................................... 8

3. ROŢI PENTRU CURELE TRAPEZOIDALE ............................ 9

4. TENSIONAREA CURELEI .......................................................... 10

4.1. Tensionare permanentă .................................................................. 10

4.2. Tensionare automată ...................................................................... 12

5. ELEMENTE DE CALCUL ........................................................... 12

5.1. Geometria transmisiei .................................................................... 12

5.2. Condiţii de calcul ........................................................................... 15
5.3. Metodologie ................................................................................... 15

6. PROIECTAREA TRANSMISIEI PRIN CURELE

TRAPEZOIDALE .............................................................................. 16

6.1. Calculul transmisiei ....................................................................... 17

6.2. Proiectarea roţilor de curea ............................................................ 21

7. CONCLUZII ................................................................................... 25

8. Bibliografie ...................................................................................... 26
1. TRANSMISII PRIN CURELE (PREZENTARE. CLASIFICĂRI.
UTILIZĂRI)

1.1. Prezentare

Transmisiile prin curele transmit mişcarea de rotaţie/sarcina între o roată motoare şi

una/mai multe roţi conduse. Elementul de legătură (transmitere) se numeşte curea şi
este flexibil şi continuu (fără sfârşit).

Transmisia prin curele late şi trapezoidală transmit mişcarea cu alunecare iar

curelele dinţate fără alunecare.

Frecarea se produce între suprafeţele de contact ale roţilor şi curelei.

„În figura 1.1 se prezintă schiţa unei transmisii prin curele. Notaţii: 1 – roată
conducătoare; 2 – roată condusă; 3 – curea; ω1 – viteza unghiulară a roţii 1 [rad/sec];
ω2 – viteza unghiulară a roţii 2 [rad/sec]”. / 17 /

Fig. 1.1 - Transmisie prin curea 17/

La montaj, prin deformare elastică (întindere0 se realizează apăsarea curelei pe roţi.

Avantaje:
• montare şi întreţinere uşoară;
• zgomot redus în funcţionare;
• pretenţii tehnologice (execuţie, montaj) reduse;
• posibilitatea transmiterii sarcinii la distanţe mari;
• posibilitatea antrenării mai multor arbori;
• viteze periferice mari;
• cheltuieli de fabricaţie reduse;
• amortizarea şocurilor/vibraţiilor;
• protecţie la suprasarcini.
Dezavantaje:
• capacitate portantă (de transmitere) redusă față de angrenaje;
• raport de transmitere influențat de alunecarea curelei;
• dimensiuni gabaritice (faţă de angrenaje);
• pretensionarea curelei solicită suplimentar reazemele şi arborii;
• sensibilitate la factorii de mediu (temperatură, umiditate, etc.);
• dispozitive suplimentare de întindere a curelei.

Curelele dinţate elimină unele dintre inconvenientele prezentate.

1.2. Clasificări

Curelele se clasifică după forma sarcinii. În figura 1.2 sunt prezentate curele late
(fig. 1.2.a); dinţate (fig., 1.2.b); trapezoidale (fig. 1.2.d) şi rotunde (fig. 1.2.e).

Fig. 1.2 - Forma secţiunii curelelor /17/

Clasificarea se face după criteriile:

a) poziţia arborilor
b) numărul de arbori conduşi;
c) raportul de transmitere (tab. 1.1)

Tabelul 1.1 /17/

Criteriul de
Tipul transmisiei
clasificare
Cu axe încrucişate
Poziţia relativă
Cu ramuri deschise Cu ramuri încrucişate
a axelor
arborilor
 Cu axe încrucişate
Fără role de ghidare Cu role de ghidare

e1 ≈ (0,1...0,2)b

Cu un arbore condus (v.figurile de mai sus)

Cu arbori multipli conduşi

Numărul
arborilor
conduşi

Raport constant de transmitere (v. figurile anterioare)

Raport de Raport de variabil
transmitere În trepte (cutie de viteze) variabil (variator)
1.3. Utilizări

• „Curele late: P ≤ 2000 kW; i ≤ 6 (max. 10); v sub12 m/s;

• Transmisii moderne (compound): P / i / v sub5000 kW / 10 (max. 20) / 100 m/s;
• Curele late Poly – V (politriunghiulare): P ≤ 2500 kW; v ≤ 50 m/s;
• Curele late dinţate: P ≤ 4000 kW; i ≤ 8 (max. 10); v ≤ 80 m/s;
• Curele trapezoidale: P ≤ 1200 kW; i = 8 (max. 10); v ≤ 50 m/s; A < 3 m
(distanţa dintre axe)”. / 17 /

2. CURELE TRAPEZOIDALE

Secţiunea transversală a unei astfel de curea este un trapez isoscel.

În figura 2.1 sunt prezentate secţiuni prin curele trapezoidale.

a) b) c)

Fig. 2.1 - Secţiuni prin curele trapezoidale /17/

Se observă existenţa mai multor zone:

1 – element de rezistenţă: ţesătură din bumbac (fig. 2.1.a); şnur (fig. 2.1.b); cablu
(fig.2.1.c);
2 – înveliş din cauciuc sintetic (zonă de compresiune);
3 – zonă de întindere;
4 – înveliş de protecţie (straturi cauciucate).

Curelele trapezoidale standardizate pot fi clasice şi înguste, după dimensiunile

secționale.

Conform STAS 1163-71:

“Curele trapezoidale clasice (se notează DP1 – diametrul primitiv al roţii motoare
[mm]: / 17 /
- Tip Y: DP1 = 20 ... 55;
- Tip Z: DP1 = 50 ... 112;
- Tip A: DP1 = 71 ... 180;
- Tip B: DP1 = 125 ... 280;
- Tip C: DP1 = 200 ... 450;
- Tip D: DP1 = 355 ... 600;
- Tip E: DP1 = 500 ... 1000;

Curele trapezoidale înguste

- Tip SP2: DP1 = 63 ... 180;
- Tip SPA: DP1 = 90 ... 250;
- Tip SPB: DP1 = 140 ... 400;
- Tip (16x15): DP1 = 150 ... 500;
- Tip SPC: DP1 = 224 ... 630;

Conform STAS 1163-71, în fig. 2.2 şi 2.3 nomogramele sunt trasate pentru a rezulta
z ≤ 5 (numărul de curele).
 Fig. 2.2 Nomogramă – curele trapezoidale clasice /17/

Fig. 2.3 Nomogramă – Curele trapezoidale înguste /17/

Se observă că uzual puterile P ≤ 30 kW şi turaţiile n ≤ 6 · 103 rot/min.

Faţă de curelele late cele trapezoidale prezintă o capacitate portantă (de transmitere)
sporită, concomitent cu o diminuare a încărcării arborilor.

3. ROŢI PENTRU CURELE TRAPEZOIDALE

„În cazul roților de curea ( fulii ) pentru curele clasice / înguste, dimensiunile
canalelor și diametrele minime/maxime sunt standardizate”./ 17 /
Materiale: fontă, oţel, aliaje uşoare, materiale plastice.

În figura 3.1 sunt prezentate diverse variante de roţi pentru curele trapezoidale:

Fig. 3.1 - Roţi pentru curele trapezoidale /17/

- construcţie turnată (fig. 3.1. a, b, c), Dmax = 300 mm;

- construcţie sudată (fig. 3.1, d); Dmax > 300 mm;
- construcţie din tablă ştanţată, îmbinare lipită/nituită/sudată (fig.3.1, e,f,g);
- construcţie specială, curele reglabile (fig. 3.1, h).

4. TENSIONAREA CURELEI

Momentul de torsiune se transmite numai după ce cureaua este tensionată

(„întinsă”). Tensionarea se face periodic (din montaj) sau continuu (în exploatare).

„Sistemele de tensionare pot fi permanente și automate dependente, independente de

momentul de torsiune”. / 17 /

4.1. Tensionare permanentă

În acest caz se calculează o forţă de tensionare iniţială F0i. Mărimea acesteia depinde
de sarcina ce trebuie transmisă.
Tensiunea F0i se poate obţine prin elasticitatea curelei și forțele exterioare.

„Tensionare prin elasticitate se aplică la curelele late şi se realizează prin scurtarea

curelei”. /17/

La curelele trapezoidale, în special, se aplică alte metode de tensionare (fig. 4.1)

a) b)

c)

Fig. 4.1 - Posibilităţi de tensionare /17/

- Fig. 4.1.a – tensionare prin deplasare +/- a motorului;

- Fig. 4.1.b – tensionare prin şuruburi de reglare;
- Fig. 4.1.c – tensionare permanentă.
În figura 4.2 se prezintă determinarea forţei de tensionare Fp în funcţie de săgeată
(deformaţia curelei).

Fig. 4.2 – Dependenţa f – Fy /17/

Două variante constructive de întindere a curelei cu şuruburi de reglare sunt

prezentate în figura 4.3 a,b.
 a) b)
Fig. 4.3 – Întindere cu şuruburi de reglare /17/

Tensionare prin aplicarea de forţe exterioare

În acest caz se folosesc role de întindere pentru o tensionare constantă a curelei.

În figura 4.4 a,b,c sunt prezentate variante constructive de întindere.

Fig. 4.4 - Variante constructive de întindere a curelei /17/

- Fig. 4.4 a, rolă plasată la exterior;
- Fig. 4.4 b, rolă în interiorul transmisiei;
- Fig. 4.4 c, construcţie complexă cu rolă la exterior (mecanism de reglare – cadru
bare).

4.2. Tensionare automată

În figura 4.5 a se prezintă un sistem de tensionare automată cu role acţionând pe

ramuri curelei.
 Fig. 4.5 - Exemple de tensionare automată /17/

Figura 4.5 b prezintă o variantă în care poziţia între role rămâne aceeaşi prin
intermediul unui mecanism patrulater.

5. ELEMENTE DE CALCUL

5.1. Geometria transmisiei

Pentru calcul se iau în vedere următoarele ipoteze:

- curea întinsă perfect;
- curea cu elasticitate zero;
- grosime mică;
- aceeaşi viteză pentru oricare punct al curelei.

Elementele geometrice ale unei transmisii prin curele cu axe paralele şi ramuri
deschise se prezintă în figura 5.1.
 Fig. 5.1 - Elementele geometrice ale transmisiei prin curele /17/

Notaţii:
- O1, O2, centrle roţilor de curea;
- A, distanţa între axe;
- D1, diametrul roţii 1;
- D2, diametrul roţii 2;
- „β1, unghi de înfăşurare pe roata 1;
- β2, unghiul de înfăşurare , roata 2;
- γ, unghiul dintre ramurile curele”./17/

„Cu aceste notaţii se pot scrie, geometric, următoarele relaţii de calcul:

- unghiurile de înfăşurare a curelei pe roţi:

1 =  − 2 (5.1)

 2 =  + 2 (5.2)

- unghiul dintre ramurile curelei, γ, se calculează din triunghiul O1O2A (fig.

5.1):/17/
D2 − D1
  sin  = [rad] (5.3)
2A

Observaţie: sin γ=γ pentru valori mici.

Înlocuind γ din relaţia (5.3) în relaţia (5.1) şi (5.2) se obţine:

D2 − D1
1, 2 =  ·F· (5.4)
2A

- Lungimea curelei se calculează cu relaţia:

 D1 D
L = 2 A cos  + 1 + 2 2 (5.5)
2 2

Dacă se consideră relaţiile (5.1) şi (5.2) relaţia (5.5) devine:


L = 2 A cos  + (D1 + D2 ) +  (D2 − D1 ) (5.6)
2

Prin dezvoltarea lui cos γ în seria Taylor şi reţinerea primilor doi termeni se obţine:

2
(
cos  = 1 − sin 2  )
1/ 2
(
 1−  2 )
1/ 2
 1−
2
(5.7)

Prin înlocuirea relaţiilor (5.7) şi (5.3) în (5.6), lungimea curelei ia forma:

 1  D − D1 2  
L = 2 A1 −  2 + ( + ) +
(D2 − D1 )2
  D1 D2 (5.8)
 2  2 A   2 2A

sau

L = 2A +

(D1 + D2 )+ ( D2 − D1 )
2
(5.9)
2 2A

Din relaţia (5.9) se scoate distanţa axială, A:

A = 2 L −  (D1 + D2 ) +
1
2L −  (D1 + D2 )2 − 8(D2 − D1 )2  (5.10)
8 

Recomandarea privind preliminară a distanţei axiale este:

0.75·(D1 + D2) ≤ A ≤ 2·(D1 + D2) (5.11)

Observaţii:

- D1 şi D2 în calcule pentru curele trapezoidale devin Dp1, Dp2 (diametre

primitive ale roţilor 1, 2);
- Lungimea calculată a curelei se standardizează după care distanţa dintre axe
 se recalculează.

Prin calcul de rezistenţă se stabilesc sarcinile de încărcare și tensiunile din ramurile

curelei ca și numărul necesar de curele, pentru transmisiile prin curele trapezoidale.

5.2. Condiţii de calcul

„Pentru transmiterea unei puteri P [kW] trebuie determinat numărul necesar de

curele. În acest caz se ţine cont de” P0 [kW], puterea pe o curea, determinată
experimental şi cu valori tabelate (STAS 1163-71)./17/

(z0), număr preliminar de curele, se calculează cu relaţia:

C f ·P
z0 = (5.12)
C L ·C  P0

Notații:
- P, puterea de transmis [kW];
- P0, puterea pe o curea [kW];
- Cf, coeficientul duratei de funcţionare;
- CL, coeficient de lungime;
- Cβ, coeficientul unghiului de înfăşurare a curelei pe roată.

Când numărul de curele depășește cifra 2, se calculează un număr de curele cu

relaţia:

z0
z=  8...12 (5.13)
C

unde Cδ este un coeficient al numărului de curele standardizat.

Pentru calculul la oboseală se are în vedere frecvenţa încovoierilor (f) calculată cu

relaţia:

v
f = 10 3 x·  f a  40 Hz (5.14)
L

x – numărul de roţi al transmisiei; v – viteza periferică a curelei [m/s]; L – lungimea

curelei [mm].
5.3. Metodologie /17/

1) Date de proiecţie:

- P [kW], puterea de transmis;

- n1 [rot/min], direcţia roţii motoare;
- i12, raport de transmitere;
- condiţii de lucru.

2) Alegerea curelei în funcţie de P şi n1 din standarde;

3) Diametrul roţilor: Dp1 – din STAS, Dp2 = i12·Dp1;

4) Distanţa între axe preliminară;

5) Unghiurile de înfăşurare ale curelei pe roţi:

β12 = ± (D2 – D1)/2A, β1 >β1min = 110°

6) Lungimea curelei, Lp ≤ LSTAS;

7) Distanţa între axe necalculată, A > Aprel;

8) Viteza curelei, se calculează pentru D1 şi n1, „v < va = 30 m/s, curele clasice /

înguste”;/17/

9) „Calculul numărului de curele preliminar (z0), definitiv (z); z ≤ 8 ... 12”;/17/

10) Verificarea la oboseală: calculul frecvenţei încovoierilor

fx ≤fa ≤ 40Hz;

11) Calculul secţiunii pe arbori;

12) Modificarea distanţei axiale pentru montaj;

13) Calculul cotei necesară întinderii curelei;

14) Stabilirea elementelor geometrice – roţi.

6. PROIECTAREA TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE

Calculult de proiectare se face conform STAS 1163 – 71. În cele ce urmează etapele
de calcul sunt preluate din tab. 11.14 /1/ p. 679.

Date de proiectare: P = 3kW; i12 = 3,00; n1 = 1425 rot/min.

Notaţii: P – puterea de transmis; i12 – raportul de transmitere prin curele trapezoidale;

n1 – turaţia motorului electric de antrenare.

6.1 Calculul transmisiei

1. Alegerea profilului curelei

Se preferă alegerea profilelor înguste de curea. Conform fig. 11.26 b, p. 678 /2/ se
alege curea SP2: lp = 8.5 mm; li = 8 mm (tab 11.13, p 677 /2/)
 Fig. 6.1. Nomogramă pentru alegerea tipului de curea trapezoidală /2/

Tabelul 6.1
Tipul curelei înguste Tipul curelei clasice
16x15 SPZ SPA SPB SPC Y Z A B C D E
Lăţimea
primitivă 16 8.5 11 14 19 5.3 8.5 11 14 19 29 32
lp
Înălţimea
15 8 10 13 18 4 6 8 11 14 19 25
h

2. Alegerea diametrului primitiv pentru roata motoare (Dp1)

Conform STAS 1162-67 seria diametrelor pentru profilul PS2 este [mm]: 63, 71, 80,
90, 100, 112, 125, 140, 160, 180.

Se alege Dp1 = 63 mm
3. Diametrul roţilor conduse (Dp2):

Dp2 = i12 · Dp1 (6.1)

Dp2 = 3·63 = 189 mm

4. Viteza periferică a curelei

 ·D p1·n1
v= (6.2)
60·1000

3.14·63·1425
v= = 4.70m / s
60·1000
5. Distanţa axială

„0.75(Dp1 + Dp2) ≤ A ≤ 2(Dp1 + Dp2)”/17/ (6.3)

Din calcule rezultă:

189 mm < A < 504 mm

6. Unghiul dintre ramurile curelei

D p 2 − D p1 D p 2 − D p1
 = 2 arcsin  57· (6.4)
2A A

Din calcul rezultă:

189 − 63
 = 57· = 1430'
500

7. Unghiurile de înfăşurare pe roţile de curea

β1 = 180 – γ (6.5)

β2 = 180 + γ (6.6)

Rezultă β1 = 165.70°; β2 = 194.30°

8. Lungimea primitivă a curelei

L p = 2 A +  ·D pm +
(D p2 − D p1 )
2

(6.7)
4A

D p1 + D p 2
Cu Dpm s-a notat D pm = (diametrul mediu)
2

Din calcul rezultă Lpc = 1562 mm; se alege o lungime standardizată:

Lp = 1600 mm

9. Recalcularea distanţei axiale

A = 0.25 L p − D pm +

(L p − D pm ) − 2(D p 2 − D p1 ) 
2 2

(6.8)

Calculând se obţine: A = 696.49 mm

10. Calculul numărului de curele

C f ·P
z0 = (6.9)
C L ·C  P0

unde:

P – puterea de transmis [kW], P = 3 kW;

Cf – coeficient de funcţionare conform tab. 11.15, p. 680 – 681 /1/, Cf=0.97;
P0 – puterea pe o curea; conform STAS 1163-71, P0 = 1.23kW.
Calculând rezultă:

3·1,2
z0 = = 2,51 curele
1,2·0,97·1,23

Din STAS 1163-71 se alege coeficientul numărului de curele Cz = 0,95

z0
z= (6.10)
cz
 2,51
Rezultă c = = 2,64 curele
0,95

Se adoptă c = 3 curele

11. Frecvenţa încovoierilor

v
f = 10 3 x (6.11)
Lp

în care x – numărul roţilor de curea, x = 2, rezultă:

4,70
f = 10 3 ·2· = 5,187 îndoiri/sec.
1600

Obs. f < 40 îndoiri /sec

12. Forţa periferică

100 P
Fn = (6.12)
v

100·3
Calculând Fn = = 63,82 N
4,70

13. Reacţiunea pe arbori

Ta = 1,2Fn (6.13)

Ta = 1,2·63,82 = 76,58 N

14. Cotele de modificare a distanţei axiale

- Cota necesară întinderii curelei:

x ≥ 0.03Lp = 0,03·1600 = 48 ≈ 55 mm

- Cota necesară schimbării sau montării curelei:

 Y = 0,015·Lp = 0,015·1600 = 24 mm

Se adoptă y = 25 mm

6.2. Proiectarea roţilor de curea

Conform STAS 1167-67, tab. 1, p. 93 /17/, rezultă secţiunea canalului z.

Tabelul 6.2
Secţiunea
Y Z A B C D E (16)
canalului
Tipul curelei
trapezoidale
Y Z A B C D E -
clasice (STAS
1164-67)
Tipul curelei
trapezoidale
- SPZ SPA SPB SPC - - (16X15)
înguste (STAS
7192-65)

Dimensiuni

Fig. 6.2. Dimensiuni roată de curea /17/

Conform tabelului 2 p. 94 /17/, pentru secţiunea canalului z, dimensiunile sunt:

lp = 8,5 (lăţimea primitivă a canalului – egală cu lăţimea primitivă a curelei

respective – este dimensiunea de bază a ansamblului roată-curea şi determină
caracteristicile geometrice funcţionale principale ale transmisiei);

nmin = 2,5mm (înălţimea canalului deasupra liniei primitive);

mmin = 9 mm (adâncimea sub linia primitivă);
f = 8  1 mm (distanţa dintre axa secţiunii canalului extrem şi marginea vecină roţii);

e = 12  0,3mm (distanţa dintre axele secţiunilor la două canale vecine);

unghiul canalulu = 34°  1 (unghiul canalului);

r = 0,5 mm (raza de rotunjire a marginii canalului);

„ Dp= 63 mm; D p2 = 189 mm (diametrele primitive ale roţilor de curea reprezentând

1

diametrul la care canalul are lăţimea egală cu lăţimea primitivă lp)”;/17/

De1 = 680,005 ; De2 = 194 0,005 (diametrul exterior al roţii);

Observaţie: De = Dp + 2n;

B = 40 mm (lăţimea totală a roţii);

B = (z – 1)e + 2f

în care z este numărul de curele;

Recomandare: la alinierea roţilor de curea pe arborii transmisiei se va ţine seama de

abaterile limită ale cotei f.
Diferenţa dintre înălţimile efective n, măsurate în plan axial al canalelor succesive
ale roţii de curea, nu trebuie să depăşească 0,2 mm (tab. 3 p. 94 /17/).

Conform tabelului 4, p. 95 /2/ variaţia maximă a valorii n la acelaşi canal:

n1 = 0,19 mm

n2 = 0,29 mm.

Toleranţa la bătaia radială şi frontală (tab. 4, p. 95 /2/) este de 0,2 mm (roata 1) şi

0,4 mm la roata 2.

În continuare sunt prezentate desenele de execuţie a roţilor 1 şi 2 de curea.

Roată de curea 1
Roată de curea 2
7. CONCLUZII

„Transmisiile prin curele trapezoidale pot fi clasice şi înguste. În prezent sunt

preferate cele înguste”./1,17/

Aceste transmisii prin sunt importante prin avantajele pe care le oferă în transmiterea
mişcării.

În funcţionare un rol important îl are tensionarea curelei.

Calculul transmisiei priveşte geometria, condiţiile de calcul şi metodologia.

Proiectarea presupune parcurgerea unor etape de calcul (alegerea curelei, diametru,

viteze periferice, unghiul dintre ramurile curelei, unghiurile de înfăşurare pe roţi,
distanţa dintre axe, lungimea curelei, numărul de curele, reacţii pe arbori, cote de
modificare a distanţei axiale, frecvenţa îndoirilor).

În ceea ce priveşte latura practică, lucrarea s-a realizat pentru un stand de cercetări
tribologice la şuruburi cu bile, din laborator.

Transmisia se află în structura standului şi este funcţională.

BIBLIOGRAFIE

1. Chişiu, Al., Matieşan, D., ş.a. – Organe de maşini, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 1976 (ediţia I), 1981 (ediţia a II-a).
2. Crudu, I. – Bazele proiectării în organe de maşini, Editura Alma, Galaţi,
2000.
3. Diaconescu, E. şi col. – Calculul la oboseală (îndrumar de proiectare), I.I.S.
Suceava, 1987.
4. Drăghici, I. şi col. – Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, vol. I
şi II, Editura Tehnică, Bucureşti 1981, 1982.
5. Filipoiu, I.D., Raşcev, M., Voica, I. – Organe de maşini, vol. I, Universitatea
„Politehnica” Bucureşti, 1994.
6. Filipoiu, I.D., Tudor, A. – Transmisii mecanice, Îndrumar de proiectare,
Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 1996.
7. Gafiţanu, M., Bostan, L., Dulgheru, V., Jula, A., Racocea, C., Hagiu, Gh.,
Chişu, E., Moldovean, Gh. – Organe de maşini, vol 1, 2, Editura Tehnică,
bucureşti, 1999, 2002.
8. Gafiţanu, M. şi col. – Organe de maşini, vol. I şi II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981, 1983.
9. Hamrock, B.J., Jacobson, B., Schmid, S.R. – Elementos de maquinas,
McGraw-Hill/Interamericana Editores, S.A.De.C., Mexico, 2000.
10. Jula, A., şi col. – Organe de maşini, vol. I şi II, Universitatea Braşov, 1986,
1989.
11. Jula, A., şi col. – Organe de maşini şi transmisii mecanice, Editura
Universităţii Transilvania, Braşov, 2005.
12. Paizi, gh., şi col. – Organe de maşini şi mecanisme, Editura Didactică şi
Pedagogică, bucureşti 1981.
13. Pavelescu, D., Rădulescu, Gh., Gafiţanu, M., Crudu, I., Gheorghiu, N. –
Organe de maşini, vol I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
14. Popinceanu, N., Puiu, V. – Organe de maşini. Principii de
proiectare/Machine elements. Design Principles, Editura Junimea, Iaşi, 2003.
15. Puiu, V., Enache, C. – Organe de maşini. Baze de poiectare, Editura
Junimea, Iaşi, 2000.
16. Puiu, V. – Organe de maşini, vol. 1, 2, Editura Tehnică-Info, Chişinău, 2003.
17. *** - Organe de maşini, vol. I a, „Prescripţii generale de proiectare.
Elemente de legătură şi transmisie”, (colecţie STAS), Editura Tehnică,
Bucureşti, 1983.
18. *** - Organe de maşini, vol. III c, „Standarde noi sau revizuite”, (colecţie
STAS), Editura Tehnică, Bucureşti.