8.

Echipament individual de sănătate și securitate în muncă şi

echipament individual de lucru - certificarea calităţii prototipurilor şi
avizarea introducerii în fabricatie
8.1. Noţiuni generale privind calitatea echipamentelor individuale de protectie
(EIP)
Prin "calitate" se înţelege ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui
produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile
exprimate sau implicite.
Astfel, "calitatea " poate însemna:
- aptitudinea de utilizare;
- disponibilitatea;
- fiabilitatea;
- mentenabilitatea;
- estetica;
- securitatea în utilizare;
- aspecte referitoare la mediul înconjurător;
- aspecte economice.
În cazul echipamentelor individuale de protecţie, noţiunea de calitate trebuie să
se bazeze în primul rând pe aspectul îndeplinirii funcţiei de bază în cazul utilizării,
respectiv al funcţiei de protecţie, atât în raport cu purtătorul, cât şi cu persoanele din
mediul de muncă.
Se defineşte funcţia de protecţie ca funcţia realizată de un mijloc de protecţie
prin care se combate acţiunea unui factor de risc asupra organismului uman sau se
semnalează existenţa unui factor de risc.
Aceasta înseamnă în primul rând că echipamentele de protectie (EDP) trebuie să
formeze o barieră între purtător şi mediu, în spatele căreia nivelul de risc efectiv asupra
utilizatorului să fie cât mai mic, sub limita admisibilă care ar putea conduce la
accidentare sau îmbolnăvire profesională. Pe de altă parte, EDP nu trebuie să cauzeze
prin concepţie sau execuţie, vreun pericol pentru utilizator (iritări, răniri, degajări de
substanţe nocive).
Diversitatea factorilor de risc şi a nivelurilor riscurilor existente la diferite locuri
de muncă, precum şi a părţilor corpului omenesc expuse, pot impune caracteristici
diferite asupra produsului, prin prisma necesităţilor, ceea ce a condus la o multitudine
de sortimente şi tipuri, fiecare dintre ele răspunzând la anumite cerinţe - fiind adecvate
pentru anumite domenii de utilitare, chiar dacă din punct de vedere al aspectului general
(constructiv) pot părea asemănătoare.
Utilizarea greşită a unui echipament individual de protectie poate conduce la
accidente grave în cazul în care nu există o concordanţă bună între caracteristicile
efective şi caracteristicile necesare, ţinând cont de nivelul de risc. De aceea, este necesar
ca noţiunea de "calitate de protecţie" să se extindă asupra informaţiilor puse la
dispoziţie de fabricant/importator, datorită cărora să se poată determina nivelul de
performanţă faţă de diferitele expuneri la acţiunea factorilor periculoşi.
Montarea/echiparea greşită poate, de asemenea, conduce la accidente, deci este
necesară furnizarea unor informaţii adecvate.
Pe de altă parte, este dificil de realizat o barieră între organism şi mediu şi care
să nu afecteze în nici un fel îndeplinirea normală a funcţiilor organismului (respiraţia,

1
schimburile calorice cu mediul etc). Confortul nu poate fi însă considerat un element
primordial atât timp cât el nu se situează sub limita care ar putea cauza respingerea
purtării EIP sau chiar îmbolnăvirea purtătorului.
Spre deosebire de bunurile de larg consum, calitatea de protecţie nu presupune
în mod obligatoriu luarea în considerare a factorului estetic sau a preţului de cost.

8.2. Aprecierea calităţii. Certificarea

Termenul "calitate " se foloseşte pentru a exprima gradul superlativ, sau cu sens
cantitativ, eventual însoţit de un adjectiv comparativ, numai în aprecierile netehnice, ale
populaţiei, în legătură cu bunurile de larg consum. În acest caz, aprecierea calităţii se
face în special prin metode subiective şi mai puţin prin metode obiective. Printre
metodele subiective utilizate de populaţie, menţionăm:
- aprecierea efectuată de potenţialul cumpărător, pe baza propriei scări valorice,
aplicată unui element sau mai multor elemente ale calităţii;
- reclama producătorului;
- comparaţii vizuale de produse;
- opinii ale altor beneficiari.
Pentru aprecierea calității, se pot utiliza şi metode obiective, cum ar fi:
- analiza prospectului fabricantului, respectiv a informaţiilor privind materiale de
execuţie, tehnologii, încercări;
- confirmarea performanţelor de către specialişti sau de către instituţii cu autoritate
în domeniu.
În domeniul EIP, pe plan naţional şi european s-a introdus principiul
obligativităţii atestării calităţii de protecţie a produselor, respectiv al "certificării"
conformităţii cu cerinţele esenţiale de securitate sau cu specificaţiile din anumite
standarde, care sunt recunoscute a asigura îndeplinirea cerinţelor esenţiale de securitate.
Se defineşte "certificarea conformităţii " ca acţiune a unei părţi care dovedeşte
existenţa încrederii adecvate că un produs, proces sau serviciu corespunzător identificat
este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.

8.2.1. Definirea termenilor specifici utilizați în certificarea calității de protecție a

EIP și EIL

Pentru uşurarea informaţiilor este enunțată semnificaţia termenilor specifici în

legătură cu certificarea calităţii de protecţie a EIP şi EIL (echipament individual de
lucru):
- "EIP" - Mijloc cu care poate fi dotat un participant în procesul de muncă pentru a
fi protejat împotriva factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
- "EIL" - Mijloc pe care persoanele juridice şi persoanele fizice le acordă unui
salariat pentru protejarea îmbrăcămintei şi încălţămintei proprii în timpul procesului de
muncă.
- "Sortiment de EIP/EIL" - Grup specific de mijloace individuale de
protecţie/lucru diferenţiat prin forma constructivă generală, zona anatomică protejată şi
caracteristicile funcţionale;
- "Model de EIP/EIL" - Grup specific de EIP/EIL diferenţiat prin materii prime de
bază, tehnologia de realizare sau particularităţi constructive şi care este propriu unui
fabricant;

2
 - "Auditul calităţii" - Examinarea sistematică şi independentă efectuată pentru a
determina dacă activităţile şi rezultatele referitoare la calitate satisfac dispoziţiile
prestabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi apte să atingă
obiectivele;
- "Specificaţie " - Document care prescrie condiţiile cu care produsul sau serviciul
trebuie să fie conform;
- "Neconformitate" - Nesatisfacerea condiţiilor specificate;
- "Asigurarea calităţii" - Ansamblul de acţiuni planificate şi sistematice necesare
pentru a da încredere corespunzătoare că un produs sau serviciu satisface condiţiile de
calitate specificate;
- "Sistem de certificare" - Sistem care are propriile sale reguli de procedură şi
conducere pentru efectuarea certificării conformităţii.
- "Certificat de conformitate" - Document emis pe baza regulilor unui sistem de
certificare, care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, proces sau serviciu,
corespunzător identificat, este în conformitate cu un anumit standard sau cu alt
document normativ;
- "Organism de certificare" - Organism care efectuează certificarea calităţii;
- "Cerinţe esenţiale de securitate"- Ansamblu de cerinţe de securitate şi sănătate
cuprinse în lege, pe care trebuie să le îndeplinească orice EDP;
- "Examen CS de tip" - Procedura prin care un organism de certificare de produs
constată şi atestă în urma examinării produsului, a documentaţiei şi prin încercări de
laborator pe exemplare de produs, că un model de EDP satisface cerinţele esenţiale.

8.2.2. Cadrul legislativ european al certificării EIP

Legislaţia europeană în domeniul certificării EIP derivă de la articolul 100 A al

Tratatului de la Roma şi este formată, în principal, din Directiva Consiliului din
21.12.1989 privind armonizarea legislaţiei ţărilor membre referitoare la echipamente
individuale de protecţie (CEE A386/89).
Articolul 100 A este documentul general privind armonizarea reglementărilor
referitoare la produse, în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi
protecţia consumatorilor, iar Directiva CEE/686/89 este documentul specific referitor la
armonizarea prevederilor privind echipamentele individuale de protecţie.
În conformitate cu prevederile Tratatului de la Roma şi în special, ale articolului
100 A, se hotărăşte că:
- produsele pot fi plasate pe piaţă numai dacă nu pun în pericol securitatea
persoanelor, animalelor domestice sau bunurilor ;
- se va urmări realizarea unor directive care să permită, ca regulă, armonizarea totală
a dispoziţiilor legislative, reglementare şi administrative pentru a se asigura circulaţia
liberă a produselor (pentru anumite produse este posibilă şi armonizarea parţială);
- se introduc cerinţe de supraveghere a pieţei.
În dezvoltarea prevederilor art. 100A, a fost adoptată Directiva Consiliului din
21 decembrie 1989 privind armonizarea legislaţiei ţărilor membre referitoare la
echipamente individuale de protecţie (CEE/686/89). Această directivă detaliază
prevederile articolului 100A al Tratatului de la Roma pentru cazul concret al
echipamentelor individuale de protecţie şi vine în ajutorul aplicării directivei europene
nr. 656 din 1989 referitoare la utilizarea acestor produse în procesul muncii.

3
8.2.3. Sistemul de reglementări în domeniul certificării în România

Constituţia României defineşte ca drept fundamental al tuturor participanţilor la

procesul de muncă asigurarea protecţiei sociale, care include sănătatea și securitatea
muncii, respectiv asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de
muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă.
Analizând comparativ prevederile române şi europene în domeniul certificării
EIP, se evidenţiază faptul că acestea sunt în mare măsură identice sau echivalente.
Astfel, s-a introdus şi în ţara noastră principul de bază al certificării calităţii EDP.
Cerinţele esenţiale de securitate sunt identice, procedurile de certificare sunt identice din
punct de vedere al conţinutului tehnic. S-a instituit sistemul român de certificare în
domeniu, respectiv au fost recunoscute de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale institutele care pot acţiona ca organisme de certificare în domeniu. Nu s-a
introdus prezumpţia referitoare la standardele armonizate, marcajul este diferit de cel
european, nu există libera circulaţie a produselor din import certificate de un organism
european şi nici a produselor certificate în ţara noastră, în UE. În pofida acestor
elemente de diferenţiere, se poate totuşi estima că a fost elaborat, fundamentat şi pus în
aplicare conceptul român de certificare a EIP care se află în prezent într-o fază
tranzitorie către armonizarea completă cu cel european.
Conceptul român de certificare presupune aplicarea în ţara noastră în legătură cu
produsele utilizate în procesul de muncă (echipamente tehnice, echipamente individuale
de protecţie) a unui ansamblu de reglementări juridice, tehnice şi administrative
obligatorii la nivel naţional, unitare, fundamentate ştiinţific şi armonizate în cea mai
mare măsură posibilă cu cele din UE, care să creeze condiţiile optime şi încrederea
adecvată că aceste produse sunt astfel realizate încât asigură în cel mai înalt grad posibil
protecţia utilizatorilor, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii utilizatorilor şi a
altor participanţi la procesul muncii.
Aceasta înseamnă pe de o parte să nu genereze ele însele un risc pentru
utilizatorul direct sau alte persoane, iar pe de altă parte să asigure protecţia tuturor
lucrătorilor împotriva factorilor periculoşi din mediul de muncă.
Conceptul de certificare este caracterizat prin următoarele elemente:
a) se aplică oricărui model de EIP şi EIL fabricat în ţară sau importat de persoane
juridice sau fizice pentru a fi folosit de lucrători în procesul muncii;
b) este fundamentat printr-un sistem de reglementări unitare care cuprind,
- reglementări juridice;
- reglementări tehnice ;
- administrative;
- criterii;
- proceduri generale;
c) este pus în aplicare printr-un sistem de instituţii nominalizate, care formează
sistemul român de certificare; acesta include Ministerul muncii, familiei și protecției
sociale, organisme de certificare, laboratoare de încercări, organisme de control şi
inspecţie;
d) are drept scop fabricarea şi importarea de EIP care să asigure protecţie adecvată
împotriva riscurilor existente în condiţiile de utilizare preconizate şi crearea condiţiilor
pentru asigurarea circulaţiei libere a produselor româneşti în ţările UE.

4
 În România, reglementările în domeniul certificării EIP pot fi directe (se referă
strict la certificarea EIP sau la calitatea acestora prin prisma caracteristicilor care
asigură îndeplinirea funcţiei de protecţie) sau conexe (care conţin doar în subsidiar
prescripţii referitoare la certificarea EIP sau care conţin prescripţii generale referitoare
la produse sau activităţi şi care, prin aplicarea în cazul certificării EIP, conduc la un
grad superior de încredere că produsul este conform cerinţelor specifice, de securitate).
Hotărârea guvernamentală nr. 448/1994 stabileşte atribuţiile Ministerului
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), printre care şi atribuţiile legate de
aprobarea standardelor române legate de calitatea de protecţie a produselor, precum şi
atribuţia de a efectua avizarea şi certificarea produselor EIP şi EIL. Această HG
prezintă, de asemenea, structura departamentelor MMFPS şi enunţă coordonarea
profesională exercitată de acest organism de stat asupra ICSPM.

8.2.4. Norme metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a

prototipurilor de EIP şi EIL şi avizarea introducerii lor în fabricaţie

Normele metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor

de EIP şi EIL şi avizarea introducerii lor în fabricaţie, reprezintă documentul român
similar Directivei europene 89/686/CEE, care transpune în formă echivalentă
majoritatea prevederilor acesteia.
Acest document reprezintă documentul legislativ de bază în domeniul certificării
calităţii de protecţie a echipamentelor individuale.
Normele metodologice cuprind:
Cap. I. Dispoziţii generale
În acest capitol este prezentat domeniul de aplicare, se enunţă definiţiile pentru
termenii specifici utilizaţi, condiţiile de bază pentru libera circulaţie în ţara noastră a
acestor tipuri de produse şi principalele obligaţii ale persoanelor fizice şi juridice care
produc sau importă EIP şi EIL. De asemenea, se nominalizează organismele de
certificare recunoscute de MMFPS.
Cap. II. Avizarea prototipurilor de EIP şi EIL
În acest capitol sunt prezentate, sub toate aspectele, procedura de avizare a
prototipurilor de EIP şi EIL de către MMFPS, respectiv DAC ( Direcţia de avizare,
certificare a EIP, EIL şi ET, precum şi de autorizare a întreprinderilor din punct de
vedere al securităţii muncii).
Cap. III. Certificarea calităţii de protecţie
În acest capitol sunt prezentate prevederile generale referitoare la certificarea
calităţii de protecţie a E1P şi EIL, în special sub raportul domeniului de aplicare,
respectiv al sortimentelor la care se aplică proceduri de certificare de către organisme
recunoscute, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite în cazul sortimentelor excluse
din această grupă mare.
Cap. IV. Procedura de certificare "examen CS de tip"
Capitolul prezintă principalele etape în derularea procedurii, domeniul de aplicare,
precum şi diversele obligaţii sau drepturi ale factorilor implicaţi.
Cap. V. Proceduri de certificare a calităţii producţiei de EIP
Capitolul prezintă etapele şi activităţile aferente desfăşurării celor două proceduri de
certificare a calităţii producţiei de EIP de concepţie complexă, respectiv: "sistem de

5
garantare a calităţii CS a produsului final" sau " sistem de asigurare a calităţii CS a
producţiei, cu supraveghere" pentru care se poate opta la alegere.
Cap. VI. Dispoziţii finale
În capitolul VI sunt prezentate obligaţiile producătorilor/importatorilor de EIP şi
EIL după avizare, precum şi drepturile MMPS privind controlul efectuat în spaţiile de
producţie sau depozitare.
Normele metodologice cuprind în plus 5 anexe, respectiv:
Anexa 1. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate. Anexa cuprinde toate cerinţele
esenţiale aplicabile unui sortiment de EIP sau EIL, care asigură îndeplinirea funcţiei de
protecţie, respectiv cerinţe legate în primul rând de concepţia generală, de prevenirea
acţiunii tuturor factorilor de risc din domeniul de utilizare, dar şi de confort sau
compatibilitate cu purtătorul sau cu alte sortimente.
- Anexa 2. Declaraţia de conformitate - Model
- Anexa 3. Marcaj de conformitate CS - Model şi condiţii de execuţie
- Anexa 4. Certificat de conformitate - Model
- Anexa 5. Definiţii de termeni

8.2.5. Procedura de avizare

Procedura de avizare se aplică oricărui model de EIP sau EIL care corespunde
unui sortiment din domeniul de aplicare al Normelor metodologice şi care este fabricat
în ţară sau importat. Răspunderea pentru aplicarea procedurii revine oricărui responsabil
pentru efectuarea unei operaţii de fabricaţie sau comercializare, respectiv fiecare dintre
ei trebuie să se asigure că modelul a fost avizat. Aceasta se realizează de către un
comerciant prin solicitarea avizului original şi examinarea prototipului ştampilat,
ambele deţinute de furnizorul său.
Procedura de avizare se aplică de către specialiştii MMFPS, ca urmare a unei
solicitări. Aceştia efectuează activităţi de examinare a documentaţiei şi prototipurilor
prezentate şi îşi definitivează concluziile sub forma unui aviz scris precum şi prin
aplicarea unui marcaj specific pe un exemplar de produs, care devine astfel prototip-
martor "prototip avizat".
Procedura de avizare presupune următoarele etape de lucru
- producătorul trebuie să întocmească un dosar tehnic aferent produsului şi să
înainteze la MMFPS o cerere oficială însoţită de acest dosar şi de 2
exemplare de produs;
- MMFPS examinează documentaţia şi produsele şi în termen de 30 zile
trebuie să comunice solicitantului decizia. Pot fi necesare completări ale
dosarului tehnic sau modificări ale produsului şi documentaţiei.
- În cazul unei decizii pozitive, informaţiile principale despre model se înscriu
în "Registrul unic de EIP şi EIL avizate " şi sunt publicate periodic.
Cererea de solicitare a avizului trebuie să conţină principalele date de
identificare a modelului, fabricantului şi locului de producere şi a solicitantului.
Rezultatele evaluării efectuate de MMFPS se pot concretiza prin:
- "aviz pentru o perioadă limitată" (de obicei 6 luni), care este acordat când MMFPS
consideră oportună obţinerea unor informaţii suplimentare despre produs, în special sub
raportul confortului sau fiabilităţii generale sau despre producător, sub raportul
capacităţii acestuia de a asigura reproductibilitatea perfomanţelor prototipului. Aceste

6
informaţii sunt de regulă opinii ale unor beneficiari direcţi. Dacă observaţiile efectuate
de MMFPS sunt rezolvate, se poate acorda aviz definitiv;
- "aviz definitiv"- când MMPS estimează că sunt îndeplinite toate condiţiile;
- respingerea în scris a cererii solicitantului - când produsul supus avizării prezintă
neconfomităţi majore cu cerinţele, nu a fost aplicată procedura de certificare adecvată,
sistemul de asigurare a calităţii pus în funcţiune de producător nu prezintă încrederea
adecvată.
Avizul se acordă sub forma unui document scris care reproduce concluziile
evaluării şi a unei etichete permanente aplicate pe prototipurile prezentate, care devin
astfel " prototipuri avizate". Unul dintre prototipuri se returnează solicitantului, iar
celălalt este păstrat de MMFPS.
După avizare, producătorul/comerciantul trebuie să acţioneze în sensul
verificării conformităţii fiecărui exemplar pus în circulaţie cu prototipul avizat, atât din
punct de vedere al caracteristicilor cât şi al marcării. Prin avizare el primeşte dreptul de
a aplica marcajul de conformitate CS pe fiecare exemplar.

8.2.6. Sistemul roman de certificare

În vederea desfăşurării activităţii de certificare a echipamentelor tehnice,

conform prevederilor Legii 319/2006 şi a Normelor metodologice referitoare la
certificarea calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice s-
a constituit sistemul român de certificare coordonat de MMFPS, conform SR EN
45.011, SREN 45.012 şi SREN 45.001.
Din punct de vedere instituţional întreaga activitate este sub directa coordonare a
MMFPS, reprezentat de Ministrul Secretar de Stat.
- sistemul de certificare din România este definit prin Normele metodologice şi
este format, în principal, din următoarele instituţii:
- DIRECŢIA DE AUTORIZARE SI CERTIFICARE (DAC) care este
organismul de coordonare a activităţii de testare și certificare din punct de vedere al
securităţii muncii, atât a ET (echipamente tehnice) cât și a EIP, care elaborează politica
în domeniul certificării produselor și gestionează activitatea de certificare prin
următoarele activităţi de bază:
a) stabilirea criteriilor minime care trebuie îndeplinite de organismele de certificare,
laboratoarele de încercări și auditori;
b) stabilirea și aprobarea regulilor tehnice utilizabile la nivel naţional în activitatea
de certificare;
c) evaluarea capacităţii organismelor de certificare, a laboratoarelor de încercări
terţe și a auditorilor de a îndeplini criteriile minime și aprobarea/abilitarea lor în cadrul
sistemului;
d) efectuarea de inspecţii şi control la producători, importatori și distribuitori
autorizaţi de ET şi EIP;
e) luarea unor decizii privind libera circulaţie a ET și EIP pe teritoriul României.
- ORGANISMELE DE CERTIFICARE A PRODUSELOR (respectiv ET) din
punct de vedere al securităţii muncii sunt structurate în cadrul institutelor cu experienţă
în domeniul securităţii muncii şi pot avea filiale.
Sunt abilitate de MMFPS următoarele organisme de certificare :

7
 - INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE PENTRU PROTECŢIA
MUNCII-BUCURESTI (I.C.S.P.M.), aflat în subordinea MMFPS, care este abilitat să
aplice procedurile de certificare pentru ET fabricate în ţară sau importate, cu excepţia
ET destinate folosirii în atmosfere potenţial explozive , precum şi să aplice procedurile
de certificare pentru EIP impotriva riscurilor industriale;
- INSTITUTUL NATIONAL PENTRU SECURITATE MINIERĂ ȘI
PROTECŢIE ANTIEXPLOZIVĂ PETROŞANI (INSEMEX), care este abilitat să
aplice procedurile de certificare pentru ET fabricate în ţară sau importate destinate
folosirii în atmosfere potenţial explozive şi în subteran , precum şi să aplice procedurile
de certificare pentru EDP împotriva riscurilor legate de lucrul în atmosferă cu pericol de
explozie, lucrul cu substanţe explozive şi pentru activitatea minieră din subteran.
Organismele de certificare împreună cu laboratoarele de încercări, din cadrul
institutelor mai sus menţionate sau terţe efectuează evaluări privind conformitatea
produselor (ET) cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate prin procedurile de
certificare menţionate în Normele metodologice și procedurile de lucru proprii
organismului de certificare, aprobate de MMFPS - DAC şi efectuează încercări în
vederea verificării conformităţii în raport cu standardele de securitate a muncii.
- AUDITORII ORGANISMULUI DE CERTIFICARE, precum şi alţi experţi
tehnici utilizaţi de către organismul de certificare sunt abilitaţi de MMFPS - DAC.
- LABORATOARELE DE ÎNCERCĂRI RECUNOSCUTE DE MMFPS pot să
facă parte din institutele menţionate anterior sau să fie laboratoare de încercări terţe,
independente care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile minime de
bază din EN 45.001.
Sistemul de certificare a calităţii produselor din punct de vedere al securităţii
muncii creat de MMFPS este similar celui european reglementat de Directivele
europene, în care, de asemenea, o autoritate naţională, un organism guvernamental
naţional abilitează şi coordonează activitatea instituţiilor implicate în evaluarea tehnică
de conformitate a produselor (ET) cu cerinţele Directivelor.