PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI BOLILOR PROFESIONALE ÎN

SECTORUL CONSTRUCTII
– BUNE PRACTICI PRIVIND PROCURAREA SI UTILIZAREA EIP–

Drd. Ing. Florentina Poruschi- Şef Laborator Unguente de

Protecţie, INCDPM ”Alexandru Darabont” Bucureşti
Dr. Ing. Virginia HENŢULESCU-Şef Laborator Echipamente
Individuale de Protecţie, INCDPM ”Alexandru Darabont” Bucureşti
Dr. ing. Emilia DOBRESCU- Şef Certificare Echipamente
Individuale de Protecţie, INCDPM ”Alexandru Darabont” Bucureşti

1. Introducere
Angajatorii au datoria legală şi morală de a menţine un loc de muncă sănătos şi sigur şi atunci
când pune în practică acest deziderat are compensaţii financiare şi morale, cum ar fi de
exemplu reducerea costurilor implicate de producerea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale prin pierderea unor lucrători valoroşi deoarece recrutarea şi formarea altui
personal este costisitoare.

Majoritatea accidentelor pot fi prevenite prin buna administrare şi supraveghere, combinate cu

formarea eficientă.

Prevenirea accidentelor este parte integrată din conducerea cu succes a unei întreprinderi.

Angajatorii pot preveni majoritatea vătămărilor şi îmbolnăvirile la locul de muncă, dacă identifică
şi apoi elimină, sau cel puţin reduc la minim, pericolele la locul de muncă.

Una din măsurile de prevenire este şi acordarea echipamentului individual de protecţie (EIP),
dar pentru ca acest lucru să fie realizat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare
trebuie parcurse etapele corespunzătoare acestui proces şi nu numai atât, trebuie în permanţă
avut în vedere principiul de bază că atunci când când riscurile nu pot fi evitate sau limitate
suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau proceduri de
organizare a muncii, angajatorul trebuie să acorde echipament individual de protecţie (EIP).
Trebuie menţionat că dotarea cu EIP se face în funcţie de riscurile prezente la locul de
muncă/postul de lucru şi nu pe meserie, chiar dacă în unele cazuri, locul de muncă se poate
confunda cu meseria.

Pentru a putea exemplifica corect bunele practici în alegerea EIP în sectorul CONSTRUCTII,
trebuie să reamintim pe scurt reglementările legislative aplicabile, respectiv:
 Principiile şi regulile fundamentale sunt cuprinse în Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006, care, la articolul 6 alin. (3) stabileşte că angajatorul are obligaţia să
implementeze măsurile de asigurare a securităţii şi de protecţie a sănătăţii pe baza principiilor
generale de prevenire:
- adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală (lit. h);
- furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor (lit. i).

Angajatorul este cel care are obligaţia să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie
luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat (art. 12), să
întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii, precum şi să asigure echipamente individuale de
protecţie (art. 13 lit. r).

 HG nr. 1425/2006, de aplicare a Legii nr. 319/2006 cu modificările ulterioare -

responsabilităţile angajatorului şi ale CSSM ;
 HG nr. 1048/2006 respectiv directiva europeană 89/656/CEE şi directivele de amendare
– condiţii pentru acordarea şi utilizarea EIP la locul de muncă;
 HG nr. 115/2006 cu modificările ulterioare, respectiv directiva europeană 89/686/CEE şi
directivele de amendare – condiţii pentru EIP introdus pe piaţă.
 HG nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru
santierele temporare sau mobile

Conform acestei reglementării legislative, atribuţiile privind urmărirea şi verificarea modului de

acordare şi utilizare a EIP revin şi coordonatorului SSM şi aceste prevederi sunt specificate în
următoarele articole:

Art. 54. - pe durata elaborării proiectului lucrării:

e) să transmită elementele planului de securitate şi sănătate tuturor celor cu
responsabilităţi în domeniu;
i) să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect, măsurile
generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;
j) să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu planul de
securitate şi sănătate al şantierului;
 k) să organizeze coordonarea între proiectanţi;
l) să ţină seama de toate eventualele interferenţe ale activităţilor de pe şantier.

Art. 58. - pe durata realizării lucrării:

b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura că
angajatorii şi, dacă este cazul, lucrătorii independenţi aplică planul de securitate şi sănătate
prevăzut la art. 54 lit. b);
d) să organizeze cooperarea între angajatori şi coordonarea activităţilor acestora, privind
protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a riscurilor profesionale care pot afecta
sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor
acestora şi, dacă este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;
e) să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corectă a instrucţiunilor de lucru şi de
securitate a muncii;
j) să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte
ca aceştia să redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;
k) să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările
acestora.

În conformitate cu aceste articole din HG 300/2006, coordonatorii SSM au obligaţia de a urmări

şi verifica dacă personalul care desfăşoară activităţi pe şantier sau orice persoană abilitată să
aibă acces pe şantier:
- respectă instrucţiunile angajatorului cu privire la prevederile de securitate şi sănătate
- poartă echipamentul individual de protecţie

Trebuie menţionat în mod expres că asigurarea şi purtarea efectivă a EIP asigură anumite
avantaje pentru firmele care aplică în mod corect şi coerent principiile de prevenire prin faptul
că:

 asigurarea măsurilor de protecţie colectivă şi implicit a acordării EIP corespunzător

riscurilor identificatepentru locurile de muncă din activitatea firmei respective conduce la
eliminarea unor factori de stress în activitatea curentă, personalul simţindu-se în
siguranţă şi ca urmare având un randament crescut în muncă;
 utilizarea EIP poate fi un element de promovare a firmei prin adoptarea unor elemente de
personalizare care să identifice pentru posibilii viitori clienţi seriozitatea şi calitatea
lucrărilor executate de firma respectivă, deoarece este cunoscut faptul că impactul vizual
este mai puternic decât cel scris.
 Utilizarea unor modele de EIP personalizate pentru diferite tipuri de activităţi din sectorul
CONSTRUCTII poate conduce la eficientizarea muncii şi a implementării cu adevărat a
unor măsuri de disciplină, care în mod concret se observă direct in reducerea
accidentelor şi ămbolnăvirilor profesionale.
2. Prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale în sectorul CONSTRUCTII -
bune practici in identificarea EIP adecvat

a. Recomandări generale
Persoanele responsabile cu stabilirea necesarului de EIP din orice intreprindere din sectorul
HORECA şi mai ales cele din intreprinderile mici şi mijlocii trebuie să ştie cel puţin că:
- legislaţia naţională, respectiv HG 1048/2006 obligă angajatorii să identifice pericolele şi
riscurile de la locul de muncă, să stabilească zona corpului expusă şi în funcţie de acestea
să identifice sortimentele şi tipurile de EIP necesare; ei trebuie să dovedească faptul că au
efectuat această activitate, completând o fişă de identificare conform Anexei 3 din HG
1048/2006;
- caracteristicile de protecţie pe care ar trebui să le îndeplinească un anumit EIP pentru a
fi adecvat unui anumit risc sunt înscrise în standardele europene armonizate; pentru un
anumit tip de EIP se pot aplica unul sau mai multe standarde, de regulă un standard
general şi standarde specifice riscurilor prevenite; responsabilii cu identificarea EIP
necesar ar trebui să cunoască cel puţin standardele specifice aplicabile fiecărui tip de EIP
necesar;
- standardele europene armonizate nu sunt obligatorii, dar respectarea lor conferă
automat prezumţia de conformitate cu cerinţa esenţială de securitate şi sănătate aplicabilă
prin acel standard şi asigură garanţia că produsul este conform nivelului tehnicii
actuale/nivelului de progres actual;
- aplicarea unei pictograme pe un EIP, în special pe îmbrăcămintea şi pe mănuşile de
protecţie indică tipul de protecţie asigurată; principalele pictograme sunt prezentate în
tabelul de mai jos şi după cum se observă, pictogramele pentru un anumit risc sunt
sugestive pentru protecţia asigurată de EIP.

Pictogramă Semnificaţie Pictogramă Semnificaţie Pictogramă Semnificaţie

Protecţie Protecţie Protecţie
împotriva agăţării împotriva împotriva frigului
de către organe căldurii şi
de maşini în focului
mişcare
Protecţie Protecţie Protecţie
împotriva riscurilor împotriva împotriva
chimice (pentru substanţelor pericolelor
mănuşi conform chimice datorate micro-
cerinţelor din 5.2.1 organismelor
din EN 374-
1:2003)
Protecţie Protecţie Protecţie
împotriva riscurilor împotriva tăierii împotriva
mecanice (pentru şi înţepării electrocutării
mănuşi) datorită
mânuirii
 Pictogramă Semnificaţie Pictogramă Semnificaţie Pictogramă Semnificaţie
cuţitului
Protecţie Imbrăcăminte Informaţie
împotriva (echipament) (atenţionare
intemperiilor de protecţie de instrucţiuni)
mare
vizibilitate

Pictogramele sub formă de scut indică pericolul împotriva căruia EIP respectiv asigură protecţia.
Tipul pericolului este simbolizat prin figura plasată în interiorul scutului.

Pictogramele sub formă de pătrat indică domeniul de utilizare preconizat pentru EIP-ul respectiv
şi tipul domeniului de utilizare este simbolizat prin figura plasată în interiorul pătratului.

Referitor la importanţa care trebuie acordată marcajului, în continuare sunt prezentate

avantajele pe care acesta le prezintă pentru utilizator, şi anume:
- dacă alături de o pictogramă este indicat şi un standard european armonizat, de exemplu
EN 13034:2005+A1:2009, EN 1149-5:2008 acesta semnifică nu numai că EIP asigură un
anumit tip de protecţie (chimică, respectiv are proprietăţi antistatice), ci şi că produsul este
conform nivelului actual al tehnicii;
- standardele aplicabile EIP pot cuprinde cerinţe de protecţie faţă de mai multe riscuri sau
subriscuri; in astfel de cazuri indicarea caracteristicii de protecţie se face prin marcaje care
pot fi litere sau cifre; aceste marcaje se aplică alături de pictogramă şi numărul standardului
aplicat;
- în multe standarde europene armonizate performanţele de protecţie ale EIP se
ierarhizează pe mai multe clase /niveluri de protecţie; de regulă sunt 3-6 clase; nivelul 1 este
nivelul minim, cel care garantează o minimă protecţie faţă de riscul respectiv; cu cât cifra
este mai mare, cu atât produsul rezistă mai bine în anumite condiţii de expunere; cifra 0
înseamnă că produsul nu îndeplineşte cerinţa de protecţie faţă de riscul respectiv , iar X
arată că produsul nu a fost testat;
- în cazul în care marcarea tipului de protecţie se face numai prin cifre, ca în cazul
mănuşilor de protecţie, ordinea lor este fixă şi poziţia cifrei dă o indicaţie privind riscul faţă de
care se asigură protecţie; dacă nu s-a testat pentru un anumit subrisc, se înscrie litera X;
- orice EIP trebuie să aibă aplicate marcaje permanente, rezistente pe perioada de viaţă a
produsului, care să cuprindă:
o identificarea producătorului (obligatorie),
o identificarea modelului - codului de model al producătorului (obligatorie);
o marcajul de conformitate european;
o marcaje specifice: pictograme, standarde respectate, coduri şi niveluri de protecţie
conform standardelor (opţionale, neobligatorii),
- orice EIP trebuie să aibă aplicat marcajul de conformitate european CE prin care
producătorul atestă faptul că produsul respectiv este conform cerinţelor esenţiale de
securitate, prevederilor din legislaţia europeană şi legislaţia română armonizată (directiva
europeană 89/686/CEE, respectiv HG 115/2004 cu modificările ulterioare); acest marcaj
trebuie aplicat pe fiecare exemplar de EIP,

- marcajul CE care trebuie aplicat pe majoritatea EIP (– categoria I şi II de EIP) trebuie să

aibă cel puţin 5 mm înălţime şi forma de mai jos:

- marcajul de conformitate european care trebuie să existe pe EIP împotriva riscurilor

mortale sau a celor care pot produce îmbolnăviri profesionale – categoria III de EIP (de
exemplu EIP care asigură protecţie limitată împotriva substanţelor chimice sau agenţilor
biologici, EIP electroizolante, EIP împotriva căderilor de la înălţime , EIP împotriva
temperaturilor înalte, peste 1000C, EIP respiratorii) trebuie să fie de forma:

unde xxxx = numărul de identificare a organismului notificat implicat

în faza de control a producţiei; de exemplu, atunci când în controlul
producţiei este implicat INCDPM, numărul este 1805;

- este interzisă utilizarea unui EIP care nu are marcajul de forma corespunzătoare (de
exemplu, altă formă a literelor sau lipsa numărului de identificare al organismului pe o
mănuşă electroizolantă); controlul marcajelor de conformitate la procurarea oricărui EIP este
o condiţie absolută pentru a evita sancţiunile legale (interzicerea utilizării EIP/distrugere şi
amendă); un marcaj incorect semnifica faptul că EIP nu respectă legislaţia în vigoare,
respectiv directiva 89/686/CEE;
- orice EIP trebuie să fie însoţit de o fişă de informaţii/instrucţiuni în limba română;
- fişa de informaţii ar trebui examinată pentru că ea ar trebui să cuprindă toate informaţiile
relevante privind EIP, respectiv:
o să indice directiva respectată,
o să indice standardele respectate;
o să nominalizeze denumirea, numărul de identificare şi adresa organismelor
notificate implicate în examinarea EC de tip şi controlul calităţii, unde este cazul;
o să descrie caracteristicile principale ale produsului/performanţele;
o să descrie semnificaţia marcajelor;
o să precizeze instrucţiunile şi limitele de utilizare, modul de echipare-dezechipare,
echipamentele compelmentare, instrucţiunile de întreţinere, verificare periodică, reparare
(dacă e cazul).
- dacă în instrucţiunile de utilizare nu se indică faptul că EIP respectă directiva europeană
89/686/CEE, ci altă directivă, produisul nu trebuie procurat şi utilizat;
- lucrătorii trebuie instruiţi privind utilizarea EIP; instruirea se va efectua pe baza fişei de
informaţii furnizată de producătorii de EIP, în cadrul instructajului periodic;
- întreţinerea/curăţarea EIP trebuie efectuată strict în conformitate cu instrucţiunile
producătorilor; în special în cazul îmbrăcămintei de protecţie, nerespectarea instrucţiunilor de
curăţare (temperatură, tip de detergent) poate afecta puternic caracteristicile de protecţie,
dar şi culoarea, dimensiunile şi aspectul general al EIP;

- trebuie efectuate la timp toate verificările periodice indicate de producătorul EIP şi, dacă
este cazul, trebuie completate fişe de verificare (de exemplu în cazul mănuşilor
electroizolante, EIP împotriva căderilor de la înălţime);
- EIP trebuie scoase din uz la termenul prevăzut de producător – după această data nu
mai asigură protecţia corespunzătoare.

3. Bune practici în selecţionarea şi utilizarea EIP în CONSTRUCTII

3.1. Riscuri si echipamente individuale de protecţie in CONSTRUCTII

 Riscuri generale si EIP intalnite in domeniul constructiilor

 Cadere de la inaltime
 EIP impotriva caderilor de la inaltime

 Cadere de obiecte de la inaltime

 Casca de protectie
 Incaltaminte de securitate

 Proiectare de obiecte
 Ochelari de protective

 Zgomot
 Antifoane externe sau interne

 Manipulare /contact de/cu obiecte rugoase, ascutite, taioase, umede

 Manusi de protectie
 Incaltaminte antiperforatie

 Lucrari sub tensiune sau contact cu conductori aflati sub tensiune

 EIP electroizolante: casca, manusi, incaltaminte
  Alte riscuri si EIP specifice in constructii
 Mediu umed, frig
 Cizme impermeabile
 Îmbrăcăminte impermeabilă
 Imbracaminte impotriva frigului
 Atmosfera potential exploziva – la lucrari de vopsire sau lipire cu adezivi in
spatii inchise
 Incaltaminte antistatica
 Imbracaminte antistatica sau din bbc 100%
 Lucru pe cai de circulatie sau in zone izolate
 Imbracaminte de semnalizare
 Pulberi iritante, toxice
 Îmbrăcăminte etanşă la pulberi
 Semimăşti împotriva particulelor

3.2. ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECŢIE IN CONSTRUCTII

3.2.1. EIP impotriva caderilor de la inaltime
3.2.1.1. Consideraţii generale
Peste 99% din firmele din sectorul construcţii din Europa şi un procent similar în România este
reprezentat de firme mici şi mijlocii.

Pentru acestea, adoptarea unor mijloace colective de prevenire a căderilor de la înălţime (plase,
protectori împotriva căderilor de la înălţime, echipamente de muncă speciale) incumbă adeseori
costuri prohibitive şi utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (EIP) împotriva căderilor
de la înălţime devine principalul mijloc de prevenire sau protecţie împotriva accidentelor prin
cădere.
Referitor la echipamentele individuale de protecţie împotriva căderilor de la înălţime, trebuie în
primul rând ca factorii implicate în selectionarea şi utilizarea acestor EIP:
- să fie capabili să evalueze dacă există riscul de cădere de la înălţime la un loc de muncă
şi dacă utilizarea EIP este singura soluţie sau pot fi adoptate alte măsuri;
- să fie capabili să definească corect rolul pe care trebuie să-l îndeplinească EIP împotrica
căderilor de la înălţime: prevenire a căderilor, oprire a căderilor, salvare, pentru ajungere la
locul de muncă sau pentru utilizare la locul de muncă;
- să fie capabili să definească corect tipurile de EIP împotriva căderilor de la înălţime
(sistemele de utilizat) şi părţile lor componente;
- să fie capabili să recunoască dacă EIP utilizat la locul de muncă este corespunzător.

Căderea de la înălţime apare atunci când o persoană se află la o oarecare înălţime faţă de sol
şi poate cădea într-un gol.
Astfel de situaţii pot apărea în cazul lucrului pe stâlpi, turnuri, acoperişuri, schele, în apropierea
unor goluri/găuri neprotejate în podele, în timp ce lucrătorul îşi desfăşoară activitatea sau când
efectuează activităţi de salvare.

Nu există o prevedere legală care să impună diferenţa de nivel de la care este obligatorie
asigurarea protecţiei împotriva căderilor de la înălţime.

Practica recomandă să se adopte astfel de măsuri atunci când diferenţa de nivel este mai mare
de 2 m.

Un EIP pentru lucrul la înălţime este de fapt un sistem format din mai multe componente (părţi
ale unui sistem comercializate separat , cu ambalaj, marcare şi informaţii proprii), fiecare din ele
putând fi formate din mai multe elemente (părţi nedemontabile).

Sistemele de protecţie individuală împotriva căderii sunt formate dintr-un ansamblu de

componente (conectate detaşabil sau nedetaşabil) care includ un dispozitiv de susţinere a
corpului legat la un punct de ancorare rezistent, prin intermediul unui sistem de legătură (format
dintr-unul sau mai multe componente specifice utilizării prevăzute, de ex. mijloace şi piese de
legătură, opritoare de cădere, dispozitive de ancorare).

Sistemele de protecţie individuală împotriva căderii pot fi:

I) Sisteme de limitare a deplasării sunt sisteme de limitare ce restricţionează mişcările
utilizatorului, astfel încât să se prevină ca acesta /aceasta să ajungă în zona în care ar
putea avea loc o cădere de la înălţime, dar nu este destinat să oprească o cădere de la
înălţime şi nici pentru lucru în situaţii de sprijin în care corpul utilizatorului este necesar ca
să fie susţinut printr-un dispozitiv de susţinere a corpului (de exemplu pentru a preveni
alunecarea sau căderea sa).

Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului
C mijloc de legătură

Figura 1 — Exemplu de sistem de limitare (preluat din EN 363)

II) Sisteme de poziţionare în timpul lucrului sunt sisteme de protecţie individuală împotriva
căderii care permit utilizatorului să lucreze cu echipamentul în stare tensionată (sub
sarcină) sau suspendat astfel încât să fie prevenită o cădere liberă.

Poate fi utilizat orice dispozitiv potrivit de susţinere a corpului, dar nu se recomandă

centuri de poziţionare în timpul lucrului.

Aceste sisteme trebuie să fie ajustabile.

În mod normal utilizatorul se bazează pe echipament ca suport, de aceea este esenţial ca

să se acorde o atenţie specială necesităţii de a furniza elemente suplimentare /back-up,
de exemplu un sistem de oprire a căderii.

Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului
C mijloc de legătură pentru poziţionare

Figura 2 — Exemplu de sistem de poziţionare în timpul lucrului (preluat din EN 363)

Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului
C mijloc de legătură pentru poziţionare (chingă de stîlp)
Figura 3 — Exemplu de sistem de poziţionare în timpul lucrului care încorporează o chingă de
stâlp (preluat din EN 363)
III) Sisteme de acces pe coardă - sunt sisteme de protecţie individuală împotriva căderii
care permit utilizatorului să ajungă la locul de muncă şi să plece de acolo astfel încât să fie
prevenită sau oprită o cădere liberă, prin utilizarea unei suport de lucru şi a unui suport de
asigurare conectate separat la un punct de ancorare rezistent; un sistem de acces pe
coardă poate fi utilizat pentru poziţionare în timpul lucrului sau pentru salvare.

Un astfel de sistem asigură accesul la şi/sau de la locul de muncă în stare tensionată (sub
sarcină) sau suspendat, previne sau opreşte căderea liberă a utilizatorului, permite
utilizatorului să se mute între poziţii mai înalte sau mai joase şi poate permite traversarea,
utilizează un punct de ancorare ventral (jos pe centură) pentru conectarea la suportul de
lucru.

Include un suport de lucru şi un suport de asigurare care sunt ataşate separat la structură.

Poate fi utilizat pentru poziţionare în timpul lucrului după ce s-a ajuns la locul de muncă.

Suportul de lucru şi suportul de asigurare sunt ataşate la aceeaşi centură. Poate fi utilizată
o centură complexă sau o centură scaun.

Conectarea utilizatorului atât la suportul de lucru cât şi la suportul de asigurare ar trebuie

efectuată întotdeauna prin centură, chiar dacă se foloseşte un scaun de lucru.

Dacă într-o situaţie de salvare există mai mult de o persoană în sistem, sarcina nominală
trebuie să corespundă cel puţin cu masa totală a persoanelor din sistem.

Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului
C suport de lucru
D suport de asigurare

Figura 4 — Exemplu de sistem de acces pe coardă (preluat din EN 363)

IV) Sisteme de oprire a căderii - sunt sisteme de protecţie individuală împotriva căderii care
limitează forţa de impact asupra utilizatorului în cursul opririi căderii.
Nu previne o cădere liberă; ci permite utilizatorului să ajungă în zona sau în poziţia unde
există risc de cădere liberă şi când apare o cădere liberă, asigură oprirea, limitează
lungimea căderii/înălţimea de cădere şi asigură suspendarea în securitate a purtătorului
după oprirea căderii.

Înălţimea de cădere depinde de caracteristicile componentelor utilizate şi de poziţia

punctului de ancorare şi sunt înscrise în documentele producătorilor sistemelor complete.

Selecţionarea componentelor trebuie efectuată astfel încât lungimea căderii /înălţimea de

cădere să fie mai mică decât spaţiul liber/golul de sub picioarele utilizatorului, pentru a
preveni lovirea de pământ sau de un obstacol.

Un sistem de oprire a căderii trebuie să conţină obligatoriu o centură complexă şi

elemente de absorbţie a energiei sau funcţii pentru a se asigura că forţele de impact
asupra corpului utilizatorului în cursul opririi căderii libere sunt limitate la maxim 6 kN.

Legendă
A punct de ancorare
B centură complexă
C mijloc de legătură
D absorbitor de energie

Figura 5 — Exemplu de sistem de oprire a căderii care încorporează un mijloc de legătură şi un

absorbitor de energie (preluat din EN 363)
 Legendă
A punct de ancorare mobil pe un suport de asigurare flexibil orizontal
B centură complexă
C mijloc de legătură
D absorbitor de energie

Figura 6 — Exemplu de sistem de oprire a căderii care încorporează un mijloc de legătură şi un

absorbitor de energie pe un suport de asigurare flexibil orizontal (preluat din EN 363)

Legendă
A punct de ancorare
B centură complexă
C mijloc de legătură retractabil (element al unui opritor de cădere
retractabil)
D opritor de cădere retractabil

Figura 7 — Exemplu de sistem de oprire a căderii care încorporează opritor de cădere de tip
retractabil (preluat din EN 363)
 Legendă
A suport de ancorare rigid
B centură complexă
C mijloc de legătură
D opritor de cădere cu alunecare

Figura 8 — Exemplu de sistem de oprire a căderii care încorporează opritor de cădere cu

alunecare ce include un suport de ancorare rigid (preluat din EN 363)

Legendă
A punct de ancorare
B centură complexă
C mijloc de legătură
D opritor de cădere cu alunecare
E suport de ancorare flexibil

Figura 9 — Exemplu de sistem de oprire a căderii care încorporează opritor de cădere cu

alunecare ce include un suport de ancorare flexibil(preluat din EN 363)
V) Sistem de salvare – este un sistem de protecţie individuală împotriva căderii prin care o
persoană se poate salva pe ea însăşi sau îi poate salva pe alţii, astfel încât să poată fi
prevenită o cădere liberă.

Un sistem de salvare previne o cădere liberă atât a persoanei salvate cât şi a salvatorului
în timpul procesului de salvare şi permite urcarea sau coborârea persoanei salvate către
un loc sigur.

Trebuie utilizată o centură de salvare sau un ochet de salvare potrivit.

Sistemul poate folosi componente deja folosite în alte sisteme de protecţie individuală
împotriva căderii, de exemplu o centură complexă deja purtată de persoana de salvat
după oprirea căderii.

Dacă există mai mult de o persoană în sistem, sarcina nominală trebuie să corespundă
cel puţin masei totale a persoanelor din sistem.

Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului (chingă de salvare)
C dispozitiv de coborâre

Figura 10 — Exemplu de sistem de salvare care încorporează dispozitiv de coborâre (preluat

din EN 363)
 Legendă
A punct de ancorare
B dispozitiv de susţinere a corpului (centură de salvare)
C dispozitiv de ridicare pentru salvare
NOTĂ – Este posibilă combinaţie cu un opritor de cădere retractabil

Figura 11 — Exemplu de sistem de salvare care încorporează dispozitiv de ridicare pentru

salvare (preluat din EN 363)

Sistemele de protecţie individuală împotriva căderii nu sunt furnizate totdeauna de producători

ca atare, putând fi necesar ca utilizatorii să formeze ei înşişi sistemul adecvat locului de muncă,
folosind componente existente pe piaţă.

Există componente specifice fiecărui sistem şi componente care se pot folosi în orice sistem.

Un component poate îndeplini de asemenea funcţii multiple (de exemplu o centură poate fi
centură complexă sau centură de poziţionare, centură scaun şi de salvare).

Când se combină componente într-un sistem de protecţie individuală împotriva căderii, trebuie
considerate următoarele aspecte:
- compatibilitatea componentelor pentru utilizarea prevăzută a sistemului de protecţie
individuală împotriva căderii, luând în considerare toate fazele diferite ale utilizării de exemplu,
acces, lucru);
- caracteristicile locului de muncă (de exemplu înclinarea locului de muncă, localizarea
dispozitivului de ancorare);
- posibilul utilizator (de exemplu nivelul său de competenţă);
- compatibilitatea componentelor (de exemplu interacţiunea dintre dispozitivul de
ancorare şi alte componente);
- caracteristicile ergonomice, de exemplu prin alegerea centurii corecte şi a elementelor
de legătură pentru a micşora disconfortul şi stresul asupra corpului;
- informaţiile furnizate pentru toate componentele;
- necesităţile de a facilita operaţiile de salvare sigure şi eficace (de exemplu pentru a
preveni traumele de suspendare);
- caracteristicile ancorării, de exemplu localizare şi rezistenţă.
Orice component utilizat într-un sistem de protecţie individuală împotriva căderii trebuie să fi fost
proiectat şi încercat pentru scopul prevăzut, de exemplu conform standardelor relevante.

Utilizatorii trebuie să elaboreze instrucţiuni scrise privind asamblarea sistemului pornind de la

componente existente pe piaţă.

Sistemele de protecţie individuală împotriva căderilor de la înălţime pot provoca stres asupra
utilizatorului, în special în cazul suspendării în stare tensionată (sub sarcină) şi de aceea trebuie
folosite numai de persoane sănătoase, apte.

În plus, toate persoanele care trebuie să utilizeze astfel de EIP trebuie instruite atât în folosirea
EIP (inclusiv prin antrenamente), cât şi în verificarea acestora înainte de utilizare. Trebuie
păstrate înregistrări ale verificărilor înainte de utilizare şi ale verificărilor periodice.

Se atrage atenţia asupra faptului că unele componente au o durată de utilizare limitată în timp,
ca număr de funcţionări, care trebuie respectată cu stricteţe.

EIP împotriva căderilor de la înălţime sunt echipamente complexe, formate din diferite
componente (centură, frânghii, carabiniere, amortizor, opritor etc) specifice situaţiilor de lucru,
iar folosirea lor necorespunzătoare poate conduce la accidente grave.

Accidentele pot surveni când:

- se utilizează un sistem inadecvat situaţiei de lucru: o centură de talie de poziţionare

folosită când există risc de cădere în gol şi ar fi necesară o centură complexă/ham cu
amortizor sau opritor de cădere nu amortizează şocul şi nu menţine purtătorul
comfortabil, acesta rămânând răsucit, cu coloana tensionată şi capul în jos;
- componentele sistemului nu sunt conform legislaţiei, nu au marcaj CE, nu au
caracteristici corespunzătoare;
- sistemul folosit nu are caracteristici adecvate situaţiilor de lucru, de exemplu distanţa
de oprire a căderii garantată de producător este mai mare decât înălţimea spaţiului
liber aflat sub utilizator şi, în cazul căderii, acesta este izbit de obstacole sau de
pământ;
- structura la care se ancorează EIP nu are rezistenţă suficientă, rupându-se sub
sarcină;
- punctul de ancorare este amplasat necorespunzător în raport cu sistemul folosit (sub
utilizator şi nu deasupra) şi permite căderea peste distanţa permisă, neamortizând
şocul sau provocând izbirea de obstacole;
 - echipamentul se deteriorează în timpul folosirii prin expunere la factori agresivi
(muchii tăioase, abrasive sau fierbinţi, contact cu flacără), se rupe şi scapă purtătorul
în gol;
- echipamentul este deja uzat, deteriorat, defect sau îmbătrânit prematur şi se rupe sub
sarcină;
- purtătorul nu ştie să monteze şi să utilizeze corect EIP.

Pentru a evita accidentele datorate folosirii greşite a EIP, trebuie ca în fiecare firmă
selecţionarea EIP să se facă de persoane competente, să se asigure instruirea şi antrenarea
lucrătorilor, precum şi verificarea EIP conform instrucţiunilor producătorilor, înainte de fiecare
utilizare şi periodic.

3.2.2. Casti de protectie

 PROTECŢIA CAPULUI - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 - se asigură atunci când se
efectuează următoarele:
 Lucrări de construcţii, în special pe schele sau în apropiere, la locuri de muncă la
altitudine, operaţii de montaj şi de demontaj, demolări;
 Lucrări pe construcţii înalte, stâlpi, hidrocentrale, recipiente mari, construcţii cu ţevi
mari,
 Lucrări în şanţuri, canale, puţuri, galerii, tunele;
 Excavaţii de pământ şi roci;
 Lucrări în subteran, cariere, excavaţii, halde;
 Lucrări cu bolţuri;
 Lucrări cu explozibili;
 Lucrări în domeniul mijloacelor de transport, macarale şi alte obiecte de ridicat;

Fig. 1 – Exemple de căşti de protecţie în construcţii

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:
 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice riscurilor: SR EN 397; “440V c.a.” “-200C”

 Erori/defecte posibile :
 Alte tipuri - SR EN 812 (standard referitor la căştile de tip uşor, care nu pot fi
utilizate pe şantiere temporare sau mobile)
 Lipsa unor caracteristici corespunzatoare riscurilor (de ex: rezistenţă la şoc etc)
 Sistem de amortizare rupt, fisurat
 Căşti deteriorate (fisurate)
 Căşti îmbătrânite (decolorate, fisurate)
 Căşti murdare, vopsite

3.2.3. Incălţăminte de securitate

 PROTECŢIA PICIOARELOR - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 - se asigură prin
diferite tipuri de încălţăminte pentru următoarele lucrări:
 Încălţăminte de securitate cu inserţie antiperforaţie
 Lucrări de construcţii, civile şi rutiere
 Lucrări de montare schele
 Lucrări de demolare
 Lucrări de construcţii în beton şi prefabricate
 Lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare
 Lucrări la acoperişuri.
 Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie
antiperforaţie
 Lucrări pe acoperişuri.
 Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie
 Lucrări de reconstrucţie şi întreţinere
 Operaţii de transport şi depozitare

 Tipuri de încălţăminte
 Incaltaminte de securitate (cu bombeu de securitate, rezistent la socuri mecanice
mari de 200J şi compresiune de 15 kN)– când exista riscul de cădere de obiecte
de la inaltime sau de rostogolire obiecte (strivire a degetelor)

 Incaltaminte de uz profesional (fara bombeu de securitate, rezistent la socuri

mari)– cand nu exista riscul de cadere de obiecte de la inaltime sau de rostogolire
obiecte (strivire a degetelor)
 a) b) c) d)
legendă:
a) – parti componente ale încălţămintei utilizate in constructii
b) – bocanci şi cizme de securitate cu inserţie antiperforaţie
c) – genuncheră de protecţie
d) - cizme impermeabile cu inserţie antiperforaţie şi talpă antiderapantă

Fig. 2 – Exemple de încălţăminte de securitate

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice riscurilor: de ex. SR EN ISO 20 345; simbol sau categorie de
marcare P, SB, S1, S2, S3, S4, S5

 Erori/defecte posibile :
 Alte tipuri - SR EN ISO 20 347 (standard referitor la încălţămintea de uz
profesional, fără bombeu metalic – nerecomandată utilizării la lucrul pe şantiere
temporare sau mobile)
 Lipsa unor caracteristici corespunzatoare riscurilor
 Talpa dezlipita
 Talpa sfaramicioasa sau gonflata
 Incaltaminte fara sireturi, murdara, plina de vopsea

3.2.4. Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane de protecţie

 PROTECŢIA OCHILOR SAU A FEŢEI - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 – trebuie
asigurată atunci când se efectuează următoarele:

 Lucrări de sudură, polizare şi debitare;

 Lucrări de găurire şi gravare;
 Lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
 Operaţii cu bolţuri;
  Lucrări unde se produce şpan;
 Lucrări de matriţare;
 Lucrări de îndepărtare şi mărunţire a cioburilor;
 Lucrări de sablare;
 Manipulare de produse acide, alcaline, dezinfectante şi detergenţi caustici;
 Manipulări de dispozitive cu jet lichid;

Fig. 3 – Exemple de modele de ochelari şi viziere de protecţie împotriva riscurilor mecanice şi

chimice

3.2.5. Echipamente Individuale de Protecţie pentru sudori

a) Mască de protectie impotriva fumurilor – SR EN 140/SR EN 143/SR EN 12083:2003 sau
SR EN 149

Figura 4 – Exemple de locuri de muncă unde se efectuează lucrări de sudură şi se utilizează

masca de protectie impotriva fumurilor

b) Ochelari pentru sudori sau masca pentru sudori (filtre, rezistenti la soc, etansi) - SR EN
175
Figura 5 – Exemple de modele de ochelari şi măşti de protecţie pentru sudori

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice riscurilor: număr de eşalon pentru filtre; pentru riscuri mecanice:
S, F, B, A

 Erori/defecte posibile :
 Formă inadecvată- protecţie parţială
 Atenuare a radiaţiilor prea mică sau prea mare (la sudare)
 Fără rezistenţă mecanică
 Oculari zgâriaţi, matisaţi
 Rame rupte

c) Imbracaminte de protecţie pentru sudori conform SR EN ISO 11611:2008 (EN ISO

11611:2007), realizată din ţesătură 100% bbc, cu tratament de ignifugare durabil sau în
combinaţie cu piele sau din alte materiale ignifugate sau ignifuge în masă. Are sisteme
de închidere cu butoni metalici şi îmbinări cusute cu aţă ignifugă

EN ISO
11611:2007

A1 Clasa 1
Figura 6 - Exemple de modele de îmbrăcăminte pentru sudori
  Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:
 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice riscurilor: A1 sau A2 sau A1+A2 (rezistenţă la propagarea
flăcării); clasă 1 sau clasă 2 (rezistenţă la stropi de metal topit şi căldură radiantă),
 Erori/defecte posibile :
 Mărime inadecvată
 Sisteme de închidere/ajustare inadecvate
 Cusături întrerupte
 Materiale îmbătrânite, deteriorate

d) Manusi de protectie pentru sudori, rezistente la propagarea flacarii, termoizolante-

contact, caldura de convectie) – SR EN 12477

EN 12477:2003, Tip A

Figura 7 – Exemple de modele de manusi de protectie pentru sudori

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice riscurilor: Standard respectat, pictograma de foc (iar la manuşi
+ niveluri de performanţă faţã de comportare la foc, căldură de contact, căldură
convectivă, căldură radiantă, proiecţii mici de metal lichid, proiecţii mari de metal
topit)
 Erori/defecte posibile :
 Mărime inadecvată
 Sisteme de închidere/ajustare inadecvate (la sudare)
 Fără rezistenţă mecanică
 Porţiuni subţiate, deteriorate- uzate, descusute, gãurite, arse .
 3.2.6. Antifoane
 Protecţia auzului - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 trebuie asigurată atunci când se
efectuează:

 Lucrări cu dispozitive pneumatice;

Figura 8 – Exemple de modele de antifoane

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice tipului: SR EN 353-1, SR EN 353-2

 Erori/defecte posibile :
 Caracteristici de atenuare necorespunzătoare nivelului existent la locul de muncă
 Arc slăbit
 Perniţe de antifonare rupte, dezlipite
 Mărimi inadecvate
 Modele incompatibile cu alte EIP (cască)

3.2.7. Manusi de protectie

 PROTECŢIA CORPULUI, BRAŢELOR ŞI MÂINILOR -Anexa 3/HG 1048/2006 - trebuie

asigurată atunci când se efectuează:
 Lucrări de sudură;
 Lucrări cu obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la maşini unde există pericolul
prinderii mănuşii;
 Manipulare în aer liber de acizi şi baze.
 3.2.7.1. Mănuşi de împotriva riscurilor mecanice - pentru manipulări de obiecte
rugoase, ascuţite, tăioase

EN 388:2003

4243

Figura 9 – Exemple de lucrări şi modele de mănuşi de împotriva riscurilor mecanice - pentru

manipulări de obiecte rugoase, ascuţite, tăioase

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice tipului: SR EN 388, pictograma risc mecanic, niveluri de
performanţă pentru rezistenţa la abraziune, tăiere-tranşare, sfâşiere, perforare

 Erori/defecte posibile :
 Mărimi inadecvate
 Nivel de dexteritate inadecvat

3.2.7.2. Mănuşi de împotriva riscurilor chimice

EN 374-1:2003

BKL

Figura 10 – Exemple de pictograme şi de modele de manusi de protectie impermeabile,

împotriva substanţelor chimice agresive sau toxice EN 374

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE + numărul de identificare al organismului de certificare notificat de
Comisia Europeană
 instrucţiuni
  marcaje specifice tipului: SR EN 374, pictograma risc chimic, cod de literă
aferentă substanţei chimice

 Erori/defecte posibile :
 Mărimi inadecvate
 Cod de literă inadecvată substanţei chimice existentă la locul de muncă

3.2.8. Echipamente individuale de protecţie electroizolante

 Riscuri principale:
 Electrocutare
 Contact direct
 Contact indirect

 Arsuri termice
 ochi, faţă
 Corp

a) b) c)

Legendă:
a) cască de protecţie pentru electricieni
b) mănuşi electroizolante
c) cizme electroizolante

Figura 11 – Exemple de echipamente individuale de protecţie electroizolante

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE (casca)
 marcaj CE + numărul de identificare al organismului de certificare notificat de
Comisia Europeană (manuşi şi cizme)
 instrucţiuni
  marcaje specifice tipului: SR EN 50321 (cizme electroizolante de joasă tensiune),
pictograma risc electric, clasa electrică (clasa 00 şi clasa 0 – joasa tensiune –
cizme şi mănuşi ; clasa 1, clasa 2 , clasa 3, clasa 4 – înaltă tensiune - mănuşi)

 Erori/defecte posibile :
 Mărimi inadecvate
 Clasă electrică inadecvată tensiuniii de lucru din instalaţia electrică

3.2.9. Îmbrăcăminte de protecţie

 Protecţia integrală a corpului - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 trebuie asigurată
atunci când se efectuează lucrări de:
 Lucrări de săpare a pământului /terasamente
 Construire
 Montare şi demontare a elementelor prefabricate
 Amenajare sau echipare
 Transformări
 Renovări
 Reparaţii
 Demolări
 Întreţinere – Lucrări de zugrăveli şi curăţare
 Asanări

 Conformitatea produsului este asigurată atunci când se constată că există:

 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice tipului: SR EN 343, SR EN 342, SR EN 13034, SR EN 471 etc

 Erori/defecte posibile :
 Mărimi inadecvate
 Rezistenţe mecanice mici
 Porţiuni nepeliculizate
 Cusături desfăcute (îmbrăcămintea împotriva intemperiilor sau frigului)
 Material îmbătrânit-sfărâmicios
 Modele incompatibile cu alte EIP (imbrăcămintea împotriva intemperiilor sau
frigului nu poate fi purtată peste îmbrăcămintea de protecţie specifică riscului etc)
Modelele de îmbrăcăminte de protecţie care pot fi utilizate pe şantierele temporare sau mobile
pot fi foarte diverse, de la modelele strict proiectate pentru a sigura protecţia împotriva unui risc
specific şi până la modelele care pot asigura protecţia împotriva mai multor riscuri specifice.

Orientativ astfel de modele sunt prezentate în tabelul nr. 2.

Tabel nr. 2
Modele de îmbrăcăminte de protecţie
Model / niveluri de protecţie Cerinţe de proiectare respectate Caracteristici speciale
asigurate conform riscurilor model
– Fire conductive corbon în membrană – compoziţie 55% PA+ 45%
– căptuşeală Polyester BBc
– benzi reflectorizante – masa: 345 g/m2
– cusături etanşate – 2 buzunare pe piept cu
– subleist dublu cu închidere cu clape închise cu bandă
fermoar şi bandă Velcro velcro
– glugă detaşabilă cu şnur de ajustare – buzunar de mobil cu
EN 343 EN 11612
şi benzi velcro despărţitură pentru pix
3
– glugă proiectată pentru a fi purtată – 2 buzunare aplicate pe
2 peste cască mâneci acoperite cu clape
EN 471 AB1C1 – şnur de ajustare în talie şi la închise cu fermoar
3 EN 62482- terminaţie – buzunar de hartă acoperită
2 2-1 – mâneci ajustate cu elastic şi bandă cu clapă
EN 1149- velcro - deschidere interioară cu
5 – spate prelungit (optional) fermoar pentru acces în
interiorul jachetei
clasa 1

– protecţie generală împotriva riscurilor – compoziţie 55% PA+ 45%

mecanice BBc
– subleist dublu cu închidere cu – masa:250 g/m2
fermoar şi bandă Velcro – 2 buzunare pe piept cu
– ajustare cu bandă velcro clape închise cu fermoar
– spate prelungit (optional) – buzunar de hartă acoperită
cu clapă
– deschidere interioară cu
fermoar pentru acces în
interiorul jachetei
– buzunare la genunchi
pentru genunchiere -
optional
Din punct de vedere al proiectării constructive al modelelor de îmbrăcăminte trebuie menţionat
că introducerea tehnologiilor noi de proiectare, precum şi evoluţia tehnologică de realizare a
materialelor, materialelor auxiliare şi a furniturilor specializate pe tipuri de protecţie (de exemplu
materiale de protecţie împotriva riscurilor chimice, termice; fermoare ignifuge; fermoare etanşe
etc) a condus la ridicarea performanţelor de protecţie, dar şi la diversificarea şi specializarea
modelelor de îmbrăcăminte de protecţie pentru anumite locuri de muncă.

Această posibilitate poate fi utilizată la solicitarea modelelor sau variantelor de model cel mai
bine adecvate locurilor de muncă de pe şantierele temporare sau mobile, mai ales atunci când
se impune ca îmbrăcămintea să aibă elemente funcţionale cum ar fi: buzunare sau bride de
unelte, buzunare pentru telefonul mobil etc.

Tabel nr. 3
Exemple de modele şi variante de îmbrăcăminte de protecţie
Model Caracteristici funcţionale opţionale
• Fermoar faţă acoperit cu clapă cu închidere etanşă
• buzunar pe pieptul din dreapta închis cu fermoar,
buzunar de telefon cu închidere Velcro şi buzunar de
stilou
• buzunar pe pieptul din stânga cu închidere fermoar
• 2 buzunare cu burduf cu închidere etanşă
• bride şi clape pentru accesorii suplimentare aplicate
în talie
• buzunar cu fermoar de închidere pentru acces usor in
interiorul jachetei la notebook-uri, etc
• Reglare cu bandă Velcro la mânecă
• şnur de ajustare/reglare la în talie şi la tiv cu opritor
• spate prelungit opţional
• 2 buzunare cu bride de agăţat
uneltele/accesorii/instrumente
• 2 buzunare aplicate în lateral
• canal de curea suplimentar la spate pentru rezistenţă
şi stabilitate
 • bride pentru accesorii suplimentare în faţă şi în părţile
laterale
• catarame cu închidere automată la spate pentru
prindere centură sau alte accesorii suplimentare
• bride cu închidere cu bandă velcro dublă pe ambele
laturi pentru utilizatorii de ciocan
• 2 buzunare aplicate de spate; cu clapă şi închidere
cu bandă Velcro
• buzunare aplicate la nivelul coapsei cu clapă şi
închidere cu bandă Velcro pentru
accesorii/instrumente de lucru
• buzunare la genunchi pentru genunchiere - optional

Culoarea îmbrăcămintei de protecţie a fost aleasă astfel încât aceasta să fie în nuanţe cat mai
terne şi mai rezistente la murdărire, asistăm astăzi la o adevarată revoluţie sub aspectul utilizării
culorii pentru realizarea îmbrăcămintei de protecţie.

Astăzi culoarea este aleasă în funcţie de:

- necesitatea reprezentării brand-lui firmei, atât pentru reclama privind calitatea produselor
sau a serviciilor asigurate de firma respectivă,cât şi ca semn distinctiv pe piaţă, pentru a
deosebi salariaţii firmei de salariaţii altor firme similare

- departajarea personalului cu atribuţii speciale pentru ca acesta să îşi poată desfăşura în

condiţii corespunzătoare activitatea (de exemplu echipele de salvare sau de intervenţii);

- necesitatea semnalizării prezenţei personalului pentru a se evita accidentarea acestuia

(de exemplu personalul care lucrează pe drumurile publice, echipele de pe salvare etc)

- necesitatea implementării regulilor de ordine şi disciplină în cadrul firmei, pentru a

preveni producerea evenimentelor nedorite (accidente de muncă, îmbolnăviri
profesionale etc).

3.2.9.1. ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INTEMPERIILOR ŞI/SAU A

FRIGULUI - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 - trebuie asigurată atunci când se
efectuează:
  Lucrări în aer liber pe ploaie sau frig.

EN 343 EN 342
3 3
2 2

Figura 12 – Exemple de echipamente individuale de protecţie împotriva intemperiilor sau frigului

EN 343 sau EN 342

 Conformitate:
 marcaj CE
 instrucţiuni
 marcaje specifice tipului, pictogramă
 Erori/defecte posibile :
 Porţiuni nepeliculizate
 Cusături desfăcute
 Material îmbătrânit-sfărâmicios

3.2.9.2. Îmbrăcăminte avertizoare (de semnalizare)

ÎMBRĂCĂMINTE AVERTIZOARE - Anexa nr.3 a HG nr. 1048/2006 - trebuie asigurată
atunci când se efectuează:
 Lucrări la care este necesară o observare din vreme a personalului.

Figura 13 – Exemple de modele de îmbrăcăminte avertizoare (de semnalizare)

  Tipuri: clasa 1, 2 sau 3 (în ordine crescătoare a suprafeţei de mare vizibilitate)
 Culori : roşu fluorescent , galben fluorescent, portocaliu fluorescent
 Erori/ defecte posibile :
 Lipsa elementelor de mare vizibilitate pe timpul zilei (fluorescente)
 Îmbrăcăminte doar cu elemente retroreflectante, în culori terne,
asemănătoare mediului
 Întreruperi ale elementelor de mare vizibilitate
 Utilizarea clasei 1 (veste, hamuri) pe drumuri foarte circulate
 Culori palide- îmbătrânirea produsului
 produse destinate altor utilizări
 denocivizarea neorganizată

3.2.10. Aparate de protecţie respiratorie

3.2.10.1. PROTECŢIA RESPIRATORIE - Anexa nr. 3 a HG nr. 1048/2006 - se asigură
atunci când se efectuează:
 Operaţii de vopsire prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
 Lucrări în minerit, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
 Atunci când expunerea la azbest nu poate fi redusă prin alte mijloace şi este necesară
purtarea unui echipament individual de protecţie respirator şi a altor echipamente
individuale de protecţie, trebuie ca utilizarea acestora să nu fie permanentă, durata de
purtare fiind limitată pentru fiecare angajat la minimum strict necesar.

a) Semimăşti filtrante tip FFP 1, FFP 2, FFP 3

b) Semimăşti cu filtre impotriva particulelor P1, P2, P3

Figura 14 – Exemple de aparate de protecţie repiratorie pentru lucrul cu particule (azbest,
vopsele pe bază de particule)
3.2.9.2 Măşti sau semimăşti împotriva gazelor cu filtre adecvate
 Filtre antigaz şi filtre combinate SR EN 143
 Clasa 1 filtre de mică capacitate ;
 Clasa 2 filtre de medie capacitate ;
 Clasa 3 filtre de mare capacitate.
 Sunt clasificate suplimentar în funcţie de gazele împotriva cărora asigură
protecţia, de exemplu filtre de tip A, B, E sau K
 Filtre antigaz AX şi filtre combinate împotriva compuşilor organici cu punct de fierbere
scăzut SR EN 371
 Filtre antigaz SX şi filtre combinate împotriva compuşilor specifici desemnaţi SR EN 372
 Filtre cu furtune respiratorii (filtrele nu sunt montate pe mască) – Filtre pentru particule,
filtre antigaz şi filtre combinate SR EN 12083

3.2.9.3 Aparate de protecţie respiratorie pentru lucrări cu emisie de vapori, gaze

(vopsele pe bază de diluanţi foarte volatili)

Tip şi clasă Gaz de încercare Timp minim de străpungere în

filtru condiţiile de încercare,min
A1 Ciclohexan(C6H12) 70
B1 Clor (Cl2) 20
Hidrogen sulfurat (H2S) 40
Acid cianhidric (HCN) 25
E1 Dioxid de sulf (SO2) 20
K1 Amoniac (NH3) 50
E3 Dioxid de sulf (SO2) 30
K3 Amoniac (NH3) 60
Figura 15 – Exemple de aparate de protecţie respiratorie pentru lucrări cu emisie de vapori,
gaze ( vopsele pe bază de diluanţi foarte volatili)

3.2.9.4 Aparate de protecţie repiratorie pentru lucrări în medii cu concentraţii foarte

mari de noxe sau deficit de oxigen

 Exemple de lucrări:

 Vopsire în spaţii închise (conducte)

 Sudură în spaţii închise(conducte, rezervoare)
 Intervenţii în rezervoare, guri de canal

Figura 16 – Exemple de aparate de protecţie repiratorie pentru lucrări în medii cu concentraţii

foarte mari de noxe sau deficit de oxygen
Erori/defecte posibile:
 Utilizare aparate inadecvate – pericol !!
 exemple:
 semimasti impotriva particulelor in medii cu vapori si gaze
 semimasti de gaze in medii cu deficit de oxigen
 semimasti cu filtre din clase inferioare in medii cu concentratii mari de
noxe
 Utilizare incorecta- lipsa instruire
 Masti defecte
 Utilizare de mai multe ori a filtrelor impotriva gazelor
 Masti murdare

3.2.11. Imbracaminte de protectie impotriva particulelor - azbest

 Caracteristici:
 protectia intregului corp, etanseitate la pulberi
 denocivizare organizata sau costume de unica folosinta

Figura 17 – Exemple de îmbracaminte de protectie impotriva particulelor - azbest

 Erori posibile
 Purtarea îmbracamintei obisnuite din tesatura – patrunderea particulelor pe
imbracamintea proprie - afectarea ulterioara a purtatorului si a membrilor familiei
sale
 Imbracaminte murdara
 Protectie incompleta - nu este protejat capul
3.3. CONSECINŢE FRECVENTE ALE UTILIZĂRII INCORECTE A
ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE ÎN CONSTRUCŢII

- Accidente cu incapacitate temporară de muncă: înţepări (mână)

- Accidente cu incapacitate temporară de muncă: striviri, înţepări (picior)

Atenţie încălţăminte de securitate şi antiperforaţie!

- Accidente cu incapacitate temporară de muncă: accidente la ochi

- Îmbolnăviri cu incapacitate temporară de muncă: răceli

- Accidente mortale – 15% din totalul accidentelor de muncă;

 căderi de la înălţime- cauza principală a accidentelor
 neutilizarea EIP – al III-lea loc ca frecvenţă a producerii accidentelor