Legislatia nationala si Directive CEE

Legislaţia generală în domeniul muncii conţine prevederile directivelor UE.

• Legea nr. 319/2006 – legea sănătăţii şi securităţii în muncă.

Scopul acestei legi este instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii
şi sănătăţii în muncă a angajaţilor.

În cadrul ei se prezintă principiile generale referitoare la:

 prevenirea riscurilor profesionale
 protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor
 eliminarea factorilor de risc şi de accidentare

 informarea, consultarea şi participarea echilibrată la muncă

 instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor

 Capitolul II defineşte domeniul de aplicare al legii ca fiind orice sector de

activitate, public sau privat şi defineşte termenii folosiţi, printre care: lucrător,
angajator, prevenire, accident de muncă, eveniment, boală profesională,
echipament individual de protecţie, pericol de accidentare, etc.

 Capitolul III se referă la obligaţiile angajatorilor, tratând pe rand următorele

domenii:

 Secţiunea 1: Obligaţiile generale ale angajatorilor de a asigura securitatea şi

protecţia lucrătorilor, de a preveni riscurile profesionale şi de a informa şi instrui
lucrătorii. Măsurile ce trebuie implementate trebuie să urmărească principiile următoare:

 Evitarea riscurilor
 Evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate
 Combaterea riscurilor la sursă
 Adaptarea muncii la om
 Adaptarea la progresul tehnic
 Dezvoltarea unei politici de prevenire
 Furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare muncitorilor

 Secţiunea 2: Servicii de prevenire şi protecţie. Pentru acestea trebuie desemnat

unul sau mai mulţi lucrători iar în eventualitatea în care în întreprindere nu se pot
organiza activităţi de prevenire şi protecţie, angajatorul trebuie să recurgă la servicii
externe
 Secţiunea 3: Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol
grav şi iminent

 Secţiunea 4: Alte obligaţii ale angajatorilor

 Secţiunea 5: Informarea lucrătorilor

 Secţiunea 6: Consultarea şi participarea lucrătorilor

 Secţiunea 7: Instruirea lucrătorilor la angajare, la schimbul locului de muncă sau

transfer, la introducerea unui nou echipament de muncă, la introducerea unei noi
proceduri sau tehnologii, la executarea unor lucrări speciale.

 Capitolul IV prezintă obligaţiile lucrătorilor de a utiliza în mod corespunzător

echipamentele şi de a coopera cu angajatorul pentru realizarea măsurilor sau
cerinţelor dispuse de inspectorii sanitari.

Alte prevederi importante ale legii securităţii şi sănătăţii în muncă se referă la

supravegherea sănătăţii, la comunicarea, cercetarea, înregistrarea sau raportarea
evenimentelor, la infracţiuni şi contravenţii.

Acest act normativ transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 89/391/CEE

privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor la locul de muncă.

• HG nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi siguranţă pentru locul

de muncă
Anexele hotărârii stabilesc prevederi pentru locurile de muncă.
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încat să nu prezinte pericol
de incendiu sau explozie, lucrătorii trebuind să fie protejaţi împotriva riscului de
accidentare prin atingere directă sau indirectă.
Căile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să rămană în permanenţă libere şi să conducă cât
mai repede şi direct posibil în aer liber. Numărul şi amplasarea uşilor şi căilor de ieşire
depinde de utilizare, dimensiunile locului de muncă, echipament şi de numărul maxim de
persoane ce pot fi prezente. Aceste uşi trebuie să fie semnalizate în conformitate cu
prevederile legii şi să se deschidă spre exterior, nefiind permise uşi glisante sau turnante.
Ventilaţia la locul de muncă în spaţii închise trebuie să asigure necesarul de aer proaspat,
iar în cazul folosirii unui sistem de ventilatie forţată, acesta trebuie menţinut permanent în
stare de funcţionare iar avariile trebuie semnalizate de un sistem de control. Dacă se
utilizeză instalaţii mecanice de ventilare sau aer condiţionat, aparatele trebuie dispuse
astfel încât să nu provoace discomfort lucrătorilor.
Ferestrele şi luminatoarele trebuie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie
prevăzute cu dispozitive ce permit curăţarea lor fără riscuri pentru lucrători. De
asemenea, ele trebuie create astfel încât să ofere lucrătorilor posibilitatea de a le deschide,
închide, regla sau fixa în condiţii de securitate.
Dimensiunea încăperilor şi volumul de aer oferă informaţii despre libertatea de mişcare la
postul de lucru. Aceste dimensiuni trebuie să-i permită lucrătorului executarea sarcinilor
de muncă fără riscuri pentru siguranţă şi securitate.
Anexele hotărârii mai oferă, de asemenea, şi informaţii referitoare la dispoziţiile pentru
instalaţii sanitare, încăperi pentru acordarea primului ajutor, femei gravide şi mame care
alăptează şi pentru persoanele cu dizabilităţi.

Legislaţia europeană a muncii

Unul dintre principiile fundamentale ale funcţionarii şi promovării unui mediu de afaceri
sănătos este protejarea sănătăţii şi siguranţei participanţilor la procesul de producţie.

Cadru legislativ

Legislaţia comunitară privind sănătatea şi siguranţa se împarte în trei categorii:

• măsuri luate în sprijinul Directivei cadru 89/391/CEE ce conţine prevederile
fundamentale legate de sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, directivă ce este la
rândul ei susţinută de directive individuale.
• măsuri luate în sprijinul Directivei cadru 80/1107/CEE legată de riscul de
expunere la agenţi chimici, fizici sau biologici.
• măsuri născute din alte directive diferite de cele Cadru, în concordanţă cu
activităţile ocupaţionale sau riscurile specifice ale unor grupuri.

Directiva Consiliului 89/391/CEE

Obiectivul acestei directive este asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a muncitorilor
prin implementarea de măsuri preventive care să-i protejeze împotriva accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale prin informare, consultare si training-ul muncitorilor şi a
reprezentanţilor acestora. Directiva oferă cadrul pentru introducerea de măsuri de
încurajare a îmbunătăţirii siguranţei şi sănătăţii muncitorilor la locul de muncă.
Domeniu de aplicare: directiva se aplică în toate sectoarele de activitate, atât în mediul
public cât şi în cel privat, cu excepţia anumitor activităţi specifice legate de serviciile de
protecţie publice şi private.

Există şase Directive individuale asociate cu sănătatea şi siguranţa:

• Directiva 89/654/CEE, care se referă la locul de muncă, prezentând cerinţele

minime de sănătate şi siguranţă pentru locul de muncă. Scopul acestei directive este de a
introduce un set minim de măsuri concepute pentru a îmbunătăţi mediul de muncă, pentru
a garanta un standard mai bun de protecţie a sănătăţii şi siguranţei.
• Directiva 89/655/CEE, al cărei obiectiv este implementarea de cerinţe minime
pentru măsuri concrete în legătură cu folosirea echipamentului de lucru, pentru a
îmbunataţi sănătatea şi siguranţa muncitorilor.
Directiva prezintă definirea termenilor: prin echipament de muncă se înţelege orice
maşină, aparat, sculă sau instalaţie folosită în muncă.
Directiva face referire la măsurile ce trebuie luate de angajatori pentru a se asigura că:
• folosirea echipamentului de muncă este permisă doar celor care au primit
îinsărcinarea de a îl folosi.
• evaluarea riscului este întreprinsă şi angajaţii sunt informaţi asupra riscurilor şi
controalelor asociate.
• este oferit training pentru a folosi echipamentul de muncă
In Anexa acestei Directive sunt stipulate cerinţele minime de sănătate şi siguranţă.

• Directiva 89/656/CEE a echipamentului de protecţie; legiferează cerinţele minime

pentru evaluarea, selecţia şi folosirea corectă a echipamnetului de protecţie. Aici se face
definirea termenului de echipament de protecţie, ca un echipament creat pentru a fi purtat
sau ţinut de muncitor pentru a se proteja de pericolele întâlnite în muncă.
Conform prevederilor acestei Directive, datoriile unui agent comercial sunt:
• să facă o evaluare a echipamentului de protecţie cerut, luând în considerare
riscurile prezente, caracteristicile echipamentului de protecţie şi condiţiile de folosire.
• să asigure echipament de protecţie pentru angajaţi, în mod normal un echipament
de persoană.
• să asigure o informare şi un training adecvat pentru folosirea potrivită a
echipamentului de protecţie.
• să păstreze echipamentul de protecţie în condiţii higienice şi într-o stare bună.

• Directiva 90/269CEE referitoare la manipularea manuală a sarcinii. Sunet

abordate cerinţele minime pentru sănătate şi securitate în cazul manipulării manuale a
sarcinii, acolo unde există un risc crescut de răniri la spate a muncitorilor:
 manipularea manuală a sarcinii - ridicatul, pusul jos, tragerea, căratul sau mişcatul
unei sarcini; acea activitate care prin caracteristicile sale sau prin condiţiile ergonomice
nefavorabile include un risc de rănire la spate a muncitorilor.
 este de datoria angajatorului să asigure siguranţa manipulării manuale a sarcinilor.
 folosirea dispozitivelor mecanice acolo unde acest lucru este posibil.
 elaborarea unui studiu de evaluare a riscului
 asigurarea de training.

• Directiva 91/383/CEE se referă la angajaţii temporari. Scopul acestei directive este

de a îmbunătăţi protecţia siguranţei şi sănătăţii angajaţilor temporari, care sunt mult mai
expuşi riscului de accidentări la muncă şi bolilor de muncă comparativ cu ceilalţi
angajaţi:
o un angajat temporar trebuie să primească suficient training
o un angajat temporar trebuie să fie informat în prealabil cu privire la orice risc pe
care îl va întâmpina în activitatea pe care o va prelua.

• Directiva 90/270/CEE prezintă cerinţele minime pentru siguranţa şi sănătatea

muncii cu echipamente cu ecrane.
Conform Directivei, datoriile agentului comercial sunt următorele:
• sa evalueze riscul
• sa evalueze posibilele riscuri legate de vederea muncitorului, probleme fizice şi
stress mental
• să întreprindă orice măsuri pentru remediarea problemelor
• să planifice activitatea astfel încât să asigure suficiente pauze şi întreruperi de la
munca în faţa ecranului
• să asigure suficient training
• să asigure angajaţilor teste de vedere la intervale de timp regulate
• să asigure, acolo unde se poate, dispozitive speciale de corectare.

Alte Directive în domeniu sunt:

• Directiva 2002/73/CE privind tratamentul nepărtinitor pentru bărbaţi şi femei.

Principiile tratamentului nepărtinitor sunt următoarele:
o accesul la angajare,
o training şi promovare,
o condiţii de lucru

• Directiva 93/104/CE care se referă la timpul de lucru. Scopul principal este acela
de a asigura că muncitorii sunt protejati de efectele adverse asupra sănătăţii şi siguranţei,
cauzate de muncă executată un număr excesiv de ore, precum şi de alte formate de muncă
inadecvate sau dăunătoare.
Concediu: minim 20 de zile pe an
 săptămâna medie maximă de muncă nu poate să depăşească 48 de ore.
 odihna săptămânala trebuie să fie o perioadă de cel puţin 35 de ore consecutive.
 munca de noapte nu trebuie să depăşească 8 ore pe noapte în medie în orice
perioadă de 24 de ore.

• Directiva agenţilor chimici - 98/24/CE prezintă cerinţele minime pentru protejarea

muncitorilor de la riscuri se siguranţă sau sănătate, ce apar sau pot apărea de la efectele
agenţilor chimici care sunt prezenţi la locul de muncă sau ca rezultat al oricărei activităţi
ce include agenţi chimici.
Datoriile angajatorului sunt următorele
• să prevină, să evite şi să controleze riscurile.
• să monitorizeze nivel acolo unde există expunere
• să evalueze situaţia după orice schimbare în practicile sau condiţiile de muncă.
• să ia mostre şi să măsoare folosind metodele standard
Norme specifice de protecţie a muncii
Normele specifice de securitate a muncii sunt aprobate prin Ordin al Ministrului Muncii
şi Solidarităţii Sociale. Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996 reglementează activităţile
pentru care se elaborează normele specifice de securitate a muncii. Metodologia de
elaborare a acestora a fost concepută de INCDPM şi aprobată de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale. La elaborarea proiectelor de norme au contribuit institute de
cercetare şi specialişti din cadrul Inspecţiei Muncii.
Normele specifice de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a muncii
valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin riscuri similare.
Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau
modul de organizare a activităţilor reglementate.
Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională,
cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor activităţi în
condiţii de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau
fizice de răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzatoare
condiţiilor concrete în care se desfăşoară activităţile respective, prin instrucţiuni proprii.
Întrucât sistemul naţional al normelor specifice este structurat pe activităţi, persoanele
juridice sau fizice vor selecţiona şi aplica cumulativ normele specifice corespunzătoare,
atât activităţii de bază, cât şi celor conexe sau complementare.
Structura fiecărei norme specifice are la bază abordarea sistemică a aspectelor de
securitate a muncii - practicată în cadrul Normelor generale - pentru orice proces de
muncă. Conform acestei abordari, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din
următoarele elemente ce interacţionează:
• EXECUTANTUL: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.
• SARCINA DE MUNCĂ: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant,
prin intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru
realizarea scopului procesului de muncă.
• MIJLOACE DE PRODUCŢIE: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii,
utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime,
materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă.
• MEDIUL DE MUNCA: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi
psihosociale în care unul sau mai multi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice, vizând
desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin
tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui element al sistemului:
executant-sarcină de muncă-mijloace de producţie-mediu de muncă, propriu proceselor
de muncă din cadrul activităţii care face obiectul reglementării.
Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii
muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea şi
securitatea în muncă, baza pentru:
• activitatea de concepţie şi proiectare a echipamentelor tehnice şi a tehnologiilor;
• autorizarea funcţionării unităţilor;
• instruirea salariaţilor în domeniul securităţii muncii;
• cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.
Normele sunt structurate pe capitole şi subcapitole în funcţie de activităţile reglementate.
De asemenea, normele cuprind o serie de anexe cu informaţii utile atât pentru utilizatori
cât şi pentru factorii de concepţie şi proiectare.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

Lista Normelor Specifice de Securitate a Muncii în vigoare pentru construcţii şi activităţi

conexe
NSSMCod
NSSM pentru sudarea şi tăierea metalelor 2
NSSM pentru lucrul la înălţime 12
NSSM pentru activităţi de vopsire 26
NSSM pentru lucrările de zidărie, montaj, prefabricate şi finisaje în construcţii 27
lNSSM pentru fabricarea produselor din ceramică brută şi fină pentru construcţii 38
NSSM pentru executarea construcţiilor înalte prin glisări şi liftări 41
NSSM pentru construcţii şi confecţii metalice 42
NSSM pentru prelucrarea pietrelor naturale şi a marmurei 51
NSPM pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor 79
NSPM pentru lucrări de montaj utilaj tehnologic şi construcţii metalice 89
NSPM pentru lucrari de reparaţii, consolidări, demolări şi translaţii de clădiri 92
NSPM pentru activităţi de construcţii navale 103
NSPM pentru fabricarea uşilor, ferestrelor, caselor prefabricate şi a panourilor pentru
construcţii 106

Securitatea şi sănătatea pe şantierele de construcţii temporare sau mobile

Directiva Consiliului din 18 iulie 1989 care amendeaza Directiva 71/305/CEE privind
coordonarea procedurilor de acordare a contractelor de lucrări publice
Începând cu anul 1989, o serie de directive europene, împreună cu Convenţia 167 şi
Recomandarea 175 a Biroului Internaţional al Muncii din Geneva (ILO), au schimbat
perspectiva asupra condiţiilor de muncă în cadrul tuturor întreprinderilor mici şi mijlocii
din toate sectoarele industriale, introducând responsabilitatea mărită pentru angajatori,
noi obligaţii pentru lucrători, o implicare mai mare a tuturor în managementul riscurilor
faţă de securitatea şi sănătatea în muncă.
Directiva privind şantierele de construcţie temporare sau mobile transpune prevederile
generale ale Directivei cadru pentru sectorul construcţiilor. Aceasta stabileşte
responsabilitatea beneficiarului şi a proiectanţilor cu privire la evaluarea riscurilor pentru
securitate şi sănătate şi la asigurarea integrării prevenirii riscurilor, pe durata executării
lucrărilor sau utilizării ulterioare a structurii, în conceptele arhitecturale şi organizatorice
ale proiectului.
În acest scop a fost creată funcţia coordonatorului. Coordonatorii sunt instruiţi în vederea
executării lucrărilor şi întreţinerii viitoare a structurii prin intermediul planului de
Securitate şi sănătate şi a Dosarului adaptat la caracteristicile proiectului.
În general, Directiva privind şantierele de construcţii temporare şi mobile defineşte un
cadru în care se atribuie un rol specific şi activ tuturor factorilor implicaţi într-un proiect
de construcţii, chiar dacă este necesar ca aceştia să pună în practică Directiva într-un mod
corespunzător, în cadrul stabilit de această legislaţie.

Reglementările internaţionale şi europene în domeniul securităţii şi sănătăţii

1. Recomandarea 175, Convenţia 167 şi Codul de Practică al ILO (Geneva)
Obligaţii generale ale proiectanţilor, inginerilor, arhitecţilor
Factorii implicaţi în proiectarea şi planificarea unei lucrări de construcţie vor fi instruiţi în
domeniul securităţii şi sănătăţii şi vor integra măsurile de prevenire în procesul de
proiectare şi planificare în conformitate cu reglementările legislative şi practicile
naţionale.
Inginerii, arhitecţii şi alte tipuri de experţi vor avea grijă să nu includă în proiect nimic
din ceea ce ar necesita utilizarea de proceduri structural periculoase sau a altor proceduri
sau a materialelor periculoase pentru securitate şi sănătate sau care ar putea fi evitate prin
modificări de proiectare sau prin materiale de substituţie.
Experţii care proiectează construcţii, structuri sau alte lucrări de construcţie, vor trebui să
ia în considerare problemele de securitate asociate acţiunilor de întreţinere ulterioare,
acolo unde acestea ar putea implica pericole speciale.
În acest caz se vor lua măsuri încă din faza de proiectare, astfel încât lucrările de
întreţinere să poată fi efectuate cu risc minim.
Obligaţii generale ale beneficiarilor
Beneficiarii vor avea urmatoarele obligaţii:
a) să coordoneze sau să desemneze o persoană competentă pentru coordonarea tuturor
activităţilor privind securitatea şi sănătatea în cadrul lucrărilor de construcţie;
b) să informeze pe toti coordonatorii cu privire la lucrările cu riscuri speciale pentru
sănătate şi securitate, pe care clienţii le cunosc sau ar trebui să le cunoască;
c) să solicite persoanelor care înaintează oferte să includă în acestea costul măsurilor de
securitate şi sănătate pe durata procesului de construcţie.
La stabilirea calendarului de lucrări, atât pentru etapele intermediare cât şi pentru
realizarea integrală a lucrării, beneficiarii vor ţine cont de cerinţele de securitate şi
sănătate pe durata procesului de construcţie.

2. Directivele Europene
2.1 Contracte de lucrări publice în Europa
Directiva Consiliului din 21 Decembrie 1988 privind transpunerea legislatiei,
reglementarilor şi prevederilor administrative ale Statelor Membre referitoare la
produsele de construcţie
Articolul 22a al Directivei Consiliului din 18 iulie 1989 care amendează Directiva
71/305/CEE privind coordonarea procedurilor de acordare a contractelor de lucrări
publice prevede faptul că:
• Autoritatea de contractare poate stabili prin caietele de sarcini (sau poate fi
obligată de un Stat Membru să facă astfel) care sunt autorităţile de la care firma ofertantă
poate obţine informaţiile corespunzătoare privind obligaţiile referitoare la prevederile de
protecţie şi la condiţiile de muncă care sunt în vigoare în cadrul Statului Membru,
regiunii sau localităţii în care urmează să fie executate lucrările şi care se vor aplica
lucrărilor realizate pe şantier pe durata executării contractului.
• Autoritatea de contractare care furnizează informaţiile la care se face referire în
paragraful 1 va solicita firmei ofertante sau celor care participă la procedura de
contractare să indice faptul că au ţinut cont, atunci când au întocmit oferta, de obligaţiile
referitoare la prevederile de protecţie şi de condiţiile de muncă ce sunt în vigoare la locul
în care urmează să fie executate lucrările.
2.2 Directiva Europeană privind produsele de construcţie (89/106/EEC) privind
introducerea măsurilor de incurajare a îmbunatăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă a lucrătorilor
Scopul principal al acestei Directive este stabilirea unor condiţii legale, tehnice, de
reglementare şi administrative necesare pentru libera circulaţie a produselor de
construcţie în Statele Membre.
În intelesul Directivei, un “produs de construcţie” este:
• orice produs care este fabricat şi pus pe piaţă pentru a fi încorporat în mod
permanent într-o clădire sau o lucrare de construcţie.
• orice produs care influenţează una sau mai multe din cele şase cerinţe esenţiale
care se aplică structurii în care se incorporeaza produsul, care sunt:
o rezistenţa mecanică şi stabilitate;
o siguranţa în caz de incendiu;
o igienă, sănătate şi mediu inconjurator;
o securitate în utilizare;
o protecţie împotriva zgomotului;
o economie de energie şi izolatie termică.

2.3 Directiva cadru şi Directivele specifice privind securitatea şi sănătatea în muncă

Informaţii preluate din Ghidul de bune practici privind coordonarea securităţii şi
sănătăţii; textul integral poate fi consultat la
http://imm.protecţiamuncii.ro/construcţion.htm
Obiectivul politicii comunitare constă în stabilirea unui nucleu solid de cerinţe esenţiale
minimale pentru protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă.
I. Principiile generale ale Directivei cadru
a) Angajatorul este răspunzător pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor săi
Angajatorul trebuie, prin urmare, să ia toate măsurile practice necesare pentru protecţia
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe baza următoarelor principii:
1. evitarea riscurilor;
2. evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
3. combaterea riscurilor la sursă;
4. adaptarea la progresul tehnic şi la metodele moderne de producţie;
5. în general, înlocuirea materialelor periculoase cu cele nepericuloase sau mai puţin
periculoase;
6. includerea acţiunilor de prevenire a riscurilor în organizarea muncii şi în condiţiile
de muncă;
7. adaptarea muncii la fiecare individ;
8. acordarea de prioritate măsurilor colective de protecţie faţă de măsurile
individuale de protecţie;
9. acordarea de instrucţiuni corespunzătoare pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
10. monitorizarea, sau desemnarea unei persoane care să monitorizeze implementarea
acestor măsuri;
11. organizarea unui serviciu de prevenire în cadrul societatii;
12. păstrarea evidenţelor privind accidentele de muncă care au cauzat incapacitate de
muncă lucrătorilor;
13. în mod suplimentar:
o informarea lucrătorilor cu privire la riscuri şi la măsurile de prevenire adoptate;
o consultarea lucrătorilor privind prevenirea şi implicarea lor în implementarea
acesteia
o instruirea lucrătorilor implicaţi.
b) Fiecare lucrător trebuie să fie instruit în mod corespunzător privind aspectele de
securitate şi sănătate, adecvate naturii postului său de lucru sau ocupaţiei sale
Instruirea de acest fel va avea loc:
• în momentul angajării
• în cazul unui transfer sau schimbare a ocupaţiei
• în cazul unei schimbări a echipamentului de lucru
• în cazul introducerii oricărei noi tehnologii.
Instruirea va fi adaptată pentru a ţine cont de riscurile noi sau modificate şi va fi repetată
în mod periodic.
Instruirea trebuie:
• să fie oferita în mod gratuit pentru lucrători şi reprezentanţii acestora,
• să aibă loc în timpul programului de lucru, fie în interiorul sau în afara
întreprinderii (conform cu practica naţională).
c) Această instruire trebuie, de asemenea, să fie oferită lucrătorilor întreprinderilor “din
exterior”, care desfăşoară activităţi în cadrul întreprinderii
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că:
• angajatorii externi primesc informaţiile adecvate pentru a fi siguri de faptul că
lucrătorii lor (“lucrători externi”) sunt informaţi cu privire la riscurile implicate de
activitatea întreprinderii şi la măsurile de prevenire adoptate pentru fiecare post de lucru
sau ocupaţie,
• angajatorul trebuie să se asigure că angajatorii externi au urmat cu adevărat
perioada de instruire corespunzătoare.
d) Drepturile şi obligaţiile lucrătorilor
Fiecare lucrător are obligaţia să respecte instrucţiunile angajatorului, în conformitate cu
informaţiile şi instruirea oferite şi să aibă grijă de propria sa securitate şi sănătate precum
şi de cea a colegilor săi.
Lucrătorii au dreptul să facă apel la autoritatea competentă, dacă ei consideră ca măsurile
luate şi mijloacele utilizate de angajator nu sunt suficiente pentru garantarea securităţii şi
sănătăţii lor în muncă.
Lucrătorii trebuie:
1. să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele şi echipamentele puse
la dispoziţia lor;
2. să folosească în mod corect echipamentul individual de protecţie;
3. să nu îndepărteze de la locul lor dispozitivele de protecţie montate pe maşini şi
instalaţii şi să utilizeze aceste dispozitive în mod corect;
4. să informeze imediat pe angajator şi/sau pe lucrătorii responsabili cu privire la
orice situaţie de la locul de muncă care prezintă un pericol imediat asupra securităţii şi
sănătăţii precum şi la orice defecţiune în sistemele de protecţie;
5. să colaboreze la orice sarcini impuse de reglementările de securitate şi să acorde
sprijinul necesar angajatorului pentru asigurarea unui mediu de muncă şi unor condiţii de
muncă fără riscuri pentru securitate şi sănătate.
II. Directivele specifice
Obiectivul fiecarei Directive specifice constă în definirea măsurilor de implementare a
Directivei cadru, în special în urmatoarele domenii:
• locurile de muncă,
• utilizarea echipamentului de muncă,
• utilizarea echipamentului individual de protecţie,
• ecranele de vizualizare,
• sarcinile grele,
• şantierele temporare sau mobile,
• asigurarea semnalizarii riscurilor la locul de muncă,
• expunerea la agenţi biologici,
• expunerea la agenţi cancerigeni etc.

2.4 Directiva privind şantierele de construcţie: aplicarea principiilor generale de prevenire

şi protecţie în cadrul sectorului de construcţii din Europa
I. LA ETAPA DE PLANIFICARE A MUNCII
În momentul în care opţiunile arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice sunt efectuate şi
atunci când sunt estimate termenele limită, coordonatorul trebuie să permită asigurarea
faptului că supraveghetorul proiectului sau, când este cazul, clientul, adoptă următoarele
principii generale de prevenire:
1. evitarea riscurilor,
2. evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate,
3. combaterea riscurilor la sursă,
4. adaptarea muncii la individ (ergonomie), prin îmbunătăţirea proiectului,
organizării, precum şi a metodelor de lucru şi de producţie,
5. realizarea acestor obiective ţinând cont de stadiul progresului tehnic,
6. în general, înlocuirea materialelor periculoase cu cele nepericuloase sau mai puţin
periculoase,
7. dezvoltarea unei politici generale coerente de prevenire, care să cuprindă
producţia, organizarea, condiţiile de muncă şi dialogul social,
8. acordarea de prioritate măsurilor colective de protecţie faţă de măsurile
individuale de protecţie şi utilizarea măsurilor individuale de protecţie numai atunci când
nici o alta soluţie nu este posibila,
9. asigurarea faptului că toţi contractorii şi persoanele independente sunt informate
complet şi au primit instrucţiunile necesare în scopul protejării securităţii şi sănătăţii
tuturor celor care vor fi implicaţi în executarea lucrărilor.
II. LA ETAPA DE EXECUTARE A LUCRĂRII
Pe şantier, coordonatorul asigură implementarea de către contractori şi persoane
independente a principiilor generale de prevenire a riscurilor profesionale cu privire la:
1. termenele limită şi organizare
2. ordinea, circulaţia şi depozitarea pe şantier
3. condiţiile de manipulare a materialelor pe şantier
4. mediul de muncă
5. planurile de securitate şi sănătate
6. Dosarul Adaptat Caracteristicilor Proiectului (FAP)