CURS SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA

- NIVEL BAZA-

2007
 LISTA PREVEDERI LEGALE PENTRU SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă

Normă metodologică din 11/10/2006 de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în

muncă nr. 319/2006, aprobata prin H.G. 1425/2006

1. Hotarârea nr. 1.218/06.09.2006

privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate în munca pentru asigurarea

protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici

2. Hotarârea nr. 1.146/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca

3. Hotarârea nr. 1.136/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri

generate de câmpuri electromagnetice

4. Hotarârea nr. 1.135/30.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca la bordul navelor de pescuit

5. Hotarârea nr. 1.093/16.08.2006

privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor

împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca

6. Hotarârea nr. 1.092/16.08.2006

privind protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în

munca

7. Hotarârea nr. 1.091/16.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

8. Hotarârea nr. 1.058/09.08.2006

privind cerintele minime pentru îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care
pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive

9. Hotarârea nr.1.051/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care
prezinta riscuri pentru lucratori, în special de afectiuni dorsolombare
10. Hotarârea nr. 1.050/09.08.2006

privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria
extractiva de foraj

11. Hotarârea nr. 1.049/09.08.2006

privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria
extractiva de suprafata sau subteran

12. Hotarârea nr. 1.048/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a

echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

13. Hotarârea nr. 1.028/09.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea

echipamentelor cu ecran de vizualizare

14. Hotarârea nr. 1.007/02.08.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul

navelor

15. Hotarârea nr. 971/26.07.2006

privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de

munca

16. Hotarârea nr. 461/12.04. 2006

pentru modificarea Hotarârii Guvernului nr. 752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în atmosfere
potential explozive

17. Hotarârea nr. 300/02.03.2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

18. Hotarârea nr. 1.876/22.12.2005

privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la

riscurile generate de vibratii

19. Hotarârea nr. 1.875/22.12.2005

privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest
 Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca

Directiva cadru 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea securitatii si

sanatatii lucratorului constituie pilonul central al politicii europene in acest domeniu. Integrarea tarii
noastre in familia tarilor europene a impus preluarea in totalitate a directivei in Legea nr.
319/14.07.2006 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 646/26.07.2006 si care a intrat
in vigoare la 1.10.2006.
Legea securitatii si sanatatii in munca indeplineste rolul de lege fundamentala in domeniu si
stabileste cadrul general, principiile si regulile de baza pentru promovarea securitatii si sanatatii
lucratorilor la locul de munca.
Avand cel mai mare nivel de aplicabilitate, legea este elementul generator pentru toate
prevederile normative din domeniul securitatii si sanatatii in munca si marcheaza o etapa importanta
in construirea prevenirii riscurilor profesionale si a unei noi abordari a gestiunii acestora.
Prevenirea riscurilor profesionale se bazeaza pe 3 elemente fundamentale:
 refentialul juridic constituit din directiva cadru pe care aceasta lege a transpus-o;
 definirea precisa a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de munca
(patroni, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de protectie si prevenire, servicii de
control) si mai ales afirmarea rolului preponderent al angajatorului in domeniul prevenirii
riscurilor profesionale si a responsabilitatilor;
 importanta evaluarii sistematice a riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede
procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis a starii locurilor de munca. Acest
inventar se face la nivelul locurilor de munca si al unitatii de munca.

Domeniul de aplicare

Legea constituie actul normativ aplicabil intr-un domeniu foarte larg si urmareste punerea in
practica a masurilor vizand promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii lucratorilor in munca.
Domeniul de aplicare al legii vizeaza ansamblul situatiilor de munca private si publice. Totusi legea
exclude anumite activitati ale serviciilor publice a caror natura este intervetionista si ale caror misiuni
nu sunt compatibile cu dispozitiile prezentei legi (fortele armate, politia, sau serviciile de securitate
civile). Este de notat ca aceste excluderi nu trebuie sa fie un obstacol la garantarea unui nivel de
prevenire a riscurilor profesionale. Legea aduce o definitie precisa termenilor importanti in domeniul
securitatii si sanatatii in munca. Termenul de lucrator include si studentii si elevii in perioada de
practica precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca cu exceptia persoanelor care
presteaza activitati casnice.

Obligatiile angajatorului

Obligatiile angajatorului sunt tratate in capitolul 3 al legii. Mai intai angajatorul are obligatia
generala de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor. Este un principiu absolut, care nu va fi pus
in cauza nici prin organizarea in intreprindere a unui serviciu intern de prevenire, nici prin interventia
unui serviciu extern avand ca misiune generala prevenirea riscurilor in intreprindere. Totusi acest
principiu general de responsabilitate poate sa nu fie aplicat in situatii circumstantiale, anormale sau
imprevizibile sau a evenimentelor cu caracter exceptional (cazuri de forta majora).
De asemenea angajatorului ii revine obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea
securitatii, sanatatii, prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor, asigurarea
cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca. Aceasta obligatie
trebuie sa fie asigurata pe baza principiilor generale ale prevenirii:
  evitarea riscurilor;
 evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
 combaterea riscurilor la sursa;
 adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca,
alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea
reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora
asupra sănătăţii;
 adaptarea la progresul tehnic;
 înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
 dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea
muncii, condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca;
 adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie
individuală;
 furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

O mare responsabilitate pentru angajator o constituie evaluarea riscurilor legate de

echipamentele alese, substantele si preparatele puse in lucru si de amenajarea locurilor de munca.
Este important de precizat ca riscurile profesionale, care fac obiectul unei evaluari de catre angajatori,
nu sunt determinate o data pentru totdeauna si evolueaza in functie mai ales de dezvoltarea
progresiva a conditiilor de munca si de cercetarile stiintifice in materie de riscuri profesionale. In urma
evaluarii efectuate angajatorul elaboreaza un plan de actiune pentru activitatile de prevenire precum
si pentru metodele de munca si de productie care sa garanteze un nivel mai bun securitatii si sanatatii
in munca a lucratorilor.
Activitatile de prevenire, metodele de munca si de productie trebuie sa fie integrate in
anasamblul activitatii intreprindeii la toate nivelele de incadrare .
Angajatorului i se cere sa ia masurile corespunzatoare pentru :
 evaluarea riscurilor
 luarea in considerare a capacitatii lucratorilor atunci cand li se incredinteaza sarcini
 planificarea introducerii progresului tehnic
 punerea la dispozitia lucratorilor a instructiunilor adecvate pentru accesul in zonele cu
riscuri
 organizarea coordonarii activitatii intreprinderilor in cadrul unor situatii de coactivitate intre
una sau mai multe intreprinderi exterioare care intervin in acelasi loc de munca.

Masurile prinvind securitatea sanatatea si igiena muncii nu trebuie sa comporte obligatii financiare
pentru lucrator.

Servicii de prevenire si protectie

Punerea in opera a unor servicii de protectie si prevenire este o obligatie pe care Legea o
impune angajatorului in situatii bine precizate in normele metodologice.
Aceste servicii pot fi compuse din: lucratori din intreprindere sau poate fi un prestator exterior
daca resursele interne nu sunt suficiente. Acest serviciu poate sa aibe la dispozitie un cod de bune
practici cu principii clare in beneficiul lucratorilor respectivi. Lucratorii desemnati nu pot fi prejudiciati
din cauza responsabilitatilor pe care le au si ei trebuie sa aiba:
 timpul corespunzator pentru indeplinirea sarcinilor
 acces la informare
 capacitatile necesare indeplinirii sarcinilor
 mijloacele personale si profesionale cerute
  resurse umane in numar suficient
 colaborarea lucratorilor atat cat este nevoie

Daca angajatorul face apel la competente externe, persoane sau servicii, acestea trebuie sa fie
informate despre factorii cunoscuti sau suspectati de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor
Legea stabileste ca in cazul intreprinderilor mici in care se desfasoara activitati fara riscuri
deosebite angajatorul poate el insusi sa-si asume atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in
munca daca are capacitatea necesara.

Organizarea primului ajutor si evacuarii lucratorilor.

Stingerea incendiilor

Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare si adaptate la natura si marimea intreprinderii

pentru organizarea primului ajutor. El trebuie de asemenea sa organizeze relatiile cu serviciile externe
insarcinate cu asistenta medicala de urgenta si cu lupta impotriva incendiilor.
Angajatorul desemneaza lucratorii care vor forma echipa de prim ajutor, de stingere a
incendiilor si de evacuare a lucratorilor. Insituatiile de pericol grav si iminent angajatorul trebuie sa
raspunda mai multor obligatii:
 sa informeze lucratorii susceptibili sa fie expusi la un risc de pericol grav si imediat, asupra
riscului si dispozitiilor luate pentru asigurarea protectiei lor;
 sa ia masuri si sa dea instructiuni pentru oprirea lucrului si pentru a se pune in siguranta
 sa se abtina sa ceara lucratorilor sa reia lucrul in caz de persistenta a pericolului
 sa se abtina sa creeze un prejudiciu lucratorilor care au parasit locul de munca in cazurile
de pericol iminent si grav;
 sa asigure lucratorilor posibilitatea ca in caz de absenta a sefilor ierarhici sa ia masuri
corespunzatoare pentru evitarea consecintelor unui astfel de pericol

Potrivit legii, angajatorul mai are si alte obligatii dupa cum urmeaza:

 in domeniul organizarii prevenirii:

- sa dispuna de evaluarea riscurilor
- sa determine masurile de prevenire
- sa tina lista accidentelor de munca
- sa stabileasca rapoartele privind accidentele de munca cerute de autoritatea nationala
competenta
 in domeniul informarii lucratorilor:
- sa ia masurile corespunzatoare pentru ca lucratorii sa primeasca informatiile necesare privind
riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si masurile de prevenire stabilite
- sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor
 in situatii de coactivitate a mai multor intreprinderi care intervin in acelasi loc de munca:
- sa organizeze informarea fiecarei intreprinderi privind riscurile profesionale si masurile de
prevenire dispuse
- sa ia masuri pentru organizarea primului ajutor
 in cazul lucratorilor cu functii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca:
- sa organizeze accesul la evaluarea riscurilor si a masurilor retinute
- sa organizeze accesul la rapoartele asupra accidenteleor de munca
- sa organizeze accesul la informarea provenita de la Inspectia Muncii si serviciile externe de
prevenire.
 Consultarea si drepturile reprezentantilor lucratorilor

Angajatorii trebuie sa consulte lucratorii sau pe reprezentantii lor si sa permita participarea lor
in cadrul tuturor chestiunilor care se refera la securitatea si sanatatea lor. Aceasta implica consultarea
lucratorilor, dreptul acestora si a reprezentantilor lor de a face propuneri. Lucratorii sau reprezentantii
lor, avand functii specifice in materie, vor participa intr-un mod echilibrat si sunt consultati in prealabil
si in timp util asupra oricarei actiuni susceptibila sa aiba efecte substantiale asupra securitatii si
sanatatii in munca, asupra organizarii serviciilor de prevenire, de prim ajutor si de lupta contra
incendiilor, asupra obligatiilor angajatorilor privind formarea lucratorilor in domeniu.

Reprezentantii lucratorilor

Reprezentantii lucratorilor au, potrivit legii, urmatoarele drepturi:

 pot cere angajatorilor sa ia masuri corespunzatoare si sa ii faca propuneri pentru eliminarea si
reducerea riscurilor;
 nu pot fi prejudiciati din cauza activitatii lor
 trebuie sa beneficieze de un timp de munca suficient fara pierdere la salariu si de mijloacele
necesare din partea angajatorului pentru exercitarea drepturilor si functiilor care decurg din
lege
 pot face apel la autoritatea competenta daca estimeaza ca masurile luate si mijloacele
angajate de patron nu pot fi suficiente pentru garantarea securitatii si sanatatii lucratorilor
 au dreptul unei formari corespunzatoare, organizata in timpul de munca in, sau in afara
intreprinderii fara a i se pune in sarcina plata acestuia.

Formarea de securitate

Lucratorii au dreptul la o formare suficienta si adecvata, mai ales sub forma informarilor si
instructiunilor specifice axate pe postul de munca si functie care sa fie organizata in timpul
programului de munca fara a le fi pusa in sarcina plata:
 la angajare
 la mutare sau schimbarea functiei
 la introducerea sau schimbarea unui echipament de munca
 la introducerea unei noi tehnologii

Asceasta formare trebuie sa fie repetata periodic si sa fie adaptata evolutiei riscurilor si aparitiei de
noi riscuri.

Obligatiile lucratorilor

Legea stabilieste obligatii de prevenire a riscurilor profesionale pentru lucratori.

Acestia trebuie sa abia grija de securitatea si sanatatea lor precum si a celorlalte persoane
care ar putea suferi din cauza actelor sau omisiunilor in munca. Aceasta obligatie se bazeaza pe
instructiunile angajatorului si pe formarea lucratorilor. In acest scop lucratorii trebuie:
 sa utilizeze corect masinile, utilajele si substantele periculoase, echipamentele individuale de
protectie puse la dispozitia lor
 sa nu scoata din functie si sa nu schimbe sau deplaseze dispozitivele de securitate pe care
trebuie sa le utilizeze corect
  sa semnaleze imediat angajatorului sau lucratorului cu functie in materie de securitate si
sanatate in munca orice situatie de munca daca are un motiv rezonabil de a se gandi ca
aceasta constituie un pericol grav si imediat pentru securitate si sanatate
 sa concure la eliminarea / diminuarea riscurilor profesionale
 sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari

Supravegherea sanatatii lucratorilor

Lucratorii vor face obiectul unei supravegheri a sanatatii lor dupa o periodicitate stabilita prin
reglementari. Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor

Conducatorul locului de munca si orice persoana care are cunostinta de producerea unui
eveniment trebuie sa-l comunice de indata angajatorului. Angajatorul are obligatia sa comunice
evenimentul de indata, dupa cum urmeaza:
 inspectoratelor teritoriale de munca – toate evenimentele;
 asiguratorului, potrivit Legii 345/2002, privind asigurarea pentru accidente de munca si boli
profesionale, evenimentele urmate de incapacitate temporata de munca, invaliditate sau
deces, la confirmarea acestora;
 organelor de urmarire penala – dupa caz.

Legea stabileste si obligatia medicilor, inclusiv a medicilor de medicina a muncii de a semnala,

obligatoriu, suspiciunea de boala profesionala, sau legata de profesiune, depistata cu prilejul
prestatiilor medicale.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza de catre:
 angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
 inspectoratele teritoriale de munca in cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta
sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul evenimentelor care
au produs incapacitate temporara de munca, lucratorilor, la angajatorii persoane fizice, precum
si in situatii cu persoane date disparute;
 Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective generate de unele evenimente deosebite
precum avariile sau exploziile;
 autoritatile de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti, in cazul suspiciunilor de
boli profesionale sau de boli legate de profesiune.

In capitolele 8 si 9 ale legii sunt definite infractiunile si contraventiile, precum si sanctiunile si

persoanele care pot aplica sanctiunile, respectiv, inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Autoritati competente

Autoritatile compentente in domeniul securitatii si sanatatii in munca si institutiile cu atributii in

domeniu sunt definite in capitolul 10 al legii.
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea competenta in domeniul
securitatii si sanatatii in munca si in aceasta calitate elaboreaza politica si strategia nationala in acest
domeniu, in colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice si prin consultare cu alte institutii cu atributii in
domeniu.
 Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica,
coordoneaza activitatea de medicina muncii la nivel national si supravegheaza starea de sanatate a
lucratorilor.
Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce proveste controlul aplicarii
legislatiei referitoare le securitatea si sanatatea in munca.
Legea stabileste pentru aceste autoritati principalele atributii. De mentionat ca Legea stabileste
si principalele atributii ale asiguratorului pentru accidentele de munca si bolile profesionale, precum si
ale Institutului National de Cercetare, Dezvoltare pentru Protectia Muncii.

Normele metodologice
pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii in munca aprobate prin H.G. 1425 din 30.10.2006

Scopul - scopul Normelor metodologice este de a reglementa procedurile de

aplicare a principiilor pe care Legea nr.319/2006 le statueaza si anume:
 autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca;
 serviciile de prevenire si protectie;
 organizarea si functionarea comitetelor de securitate si sanatate in
munca;
 instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
 pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific;
 comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta
accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalizarea,
cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale.
Primul capitol al Normelor metodologice este destinat definirii termenilor si expresiilor utilizate
in norme.

Autorizarea
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca este reglementata in capitolul 2 si constituie procedura prin care
inspectoratele teritoriale de munca, in baza cererii depusa de angajator,
insotita de declaratia tip pe proprie raspundere si de copiile de pe actele de
infiintare, acorda certificatul constatator in baza caruia se pot desfasura
activitatile pentru care a fost solicitata autorizarea.

Servicii de prevenire si protectie

In capitolul 3 al Normelor intitulat Servicii de prevenire si protectie sunt
stabilite cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor
profesionale, protectia lucratorilor la locul de munca, organizarea
activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii, a serviciilor
externe de prevenire si protectie, precum si statutul de reprezentant al
lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca.
Activitati de prevenire
Articolul 14 al normelor stabileste modurile in care angajatorul poate realiza
activitatile de prevenire si protectie, respectiv:
 prin asumarea de catre angajator a atributiilor;
 prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori;
 prin infiintarea unui serviciu intern;
 prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Activitatile de prevenire potrivit art. 15 din Norme sunt:

1. Indentificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a
sistemului de munca.
2. Elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie.
3. Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in munca in vigoare.
4. Propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul S.S.M. ce revin
lucratorilor corespunzatori functiilor exercitate.
5. Verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor
prevazute in planul de prevenire si protectie.
6. Intocmirea necesarului de documentatii cu caracter tehnic de informare si
instruire.
7. Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii
instruirii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor si verificarea cunoasterii
si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite.
8. Elaborarea programului de instruire-testare.
9. Asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent,
instruirea lucratorilor.
10. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific.
11. Stabilirea zonelor care necesita semnalizare, stabilirea tipului de
semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG 271/2006 a
semnalizarii corespunzatoare.
12. Evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica pentru
care este necesara autorizarea exercitarii lor.
13. Evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare.
14. Evidenta posturilor de lucru care necesita testarea aptitudinilor sau control
psihologic periodic.
15. Monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a
aparaturii de masura si control si a instalatiilor de ventilare sau altor instalatii
pentru controlul noxelor in mediul de munca.
16. Verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare avertizare,
semnalizare de urgenta precum si a sistemelor de siguranta.
17. Informarea angajatorului in scris asupra deficientelor constatate in timpul
controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de
prevenire si protectie.
18. Intocmirea rapoartelor.
 19. Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sau
incercarile acestora sa fie efectuate de persoane competente.
20. Identificarea EIP necesare pentru posturile de lucru.
21. Urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si inlocuirii lor
la termenele stabilite.
22. Participartea la cercetarea evenimentelor conform competentelor.
23. Intocmirea evidentelor conform competentelor.
24. Elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca.
25. Urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca
26. Colaborarea cu lucratorii sau reprezentantii lucratorilor cu serviciile externe
de prevenire si protectie, cu medicul de medicina muncii, in vederea
coordonarii masurilor de prevenire si protectie.
27. Colaborarea cu lucratorii desemnati si/sau serviciile externe ale altor
angajatori in situatia cand mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in
acelasi loc de munca.
28. Urmarirea actualizarii planului de avertizare a celui de prevenire si protectie
si a celui de evacuare.
29. Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori pe criteriul indeplinirii
atributiilor in domeniul SSM
30. Propunerea de clauze privind SSM la incheierea contractelor de prestari de
servicii.
31. Intocmirea necesarului de mijloace materiale pentru desfasurarea
activitatilor.
Norma stabileste conditiile in care se vor organiza aceste activitati si nivelul de pregatire al
celor chemati sa efectueze activitatile, respectiv lucratorii desemnati, lucratorii din serviciile interne si
din serviciile externe.
Un instrument important prin care angajatorul este chemat sa indeplineasca cerintele legale
privind imbunatatirea conditiilor de munca il constituie Planul de prevenire si protectie (art.13 lit b din
Legea nr.319/2006) care trebuie revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca sau
noi riscuri.
Planul de prevenire si protectie contine masuri de natura tehnica, organizatorica, igienico-
sanitara si de alta natura, necesare organizarii securitati si sanatatii lucratorilor, iar masurile se
stabilesc in urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca.
Pentru activitatile de prevenire si protectie sunt trei nivele de pregatire necesare pentru care in
norma sunt stabilite cerintele minime.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca
sunt alesi de catre lucratori, tinand cont de numarul angajatilor si trebuie sa indeplineasca cerintele
minime de pregatire pentru a-si duce la indeplinire atributiile inscrise in norme.

Comitetul de Securitate si Sanatate in Munca

Organizarea si functionarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Munca
 este obligatorie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori sau chiar un
numar mai mic, la cererea inspectorului de munca. CSSM este constituit din
reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul ssm si angajator sau
reprezentantul sau legal si medicul de medicina muncii.
Secretariatul Comitetului este asigurat de lucratorul desemnat sau
reprezentantul serviciul intern de prevenire si protectie.
In norme sunt stabilite modalitatea de desemnare a reprezentantilor
lucratorilor si modul de functionare a Comitetului.

Instruirea lucratorilor
Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea
cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Norma stabileste ca instruirea se efectueaza in timpul programului de lucru,
iar perioada de timp utilizata in acest scop se considera timp de munca.
Instruirea lucratorilor cuprinde trei faze:
 instruirea introductiv generala;
 instruirea la locul de munca;
 instruirea periodica.
Angajatorul are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate, iar
la instruire vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire ca: expunerea, demonstratia, studiul
de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.
Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruie – testare, pe meserii sau activitati.
Rezultatul instruirii lucratorilor se consemneaza obligatoriu in fisele individuale de instruire.
Norma prevede categoriile de lucratori pentru care se face fiecare faza a instructajului, scopul,
problemele care se expun, durata, conditiile si cine executa instruirea.

Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

Definiţia: Starea de pericol grav si iminent de accidentare poate fi constatata de catre orice lucrator
din intreprindere, lucrator al serviciului extern si de catre inspectorii de munca.
La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare, norma impune luarea
urmatoarelor masuri de securitate:
 oprirea echipamentului de munca si activitatea;
 evacuarea personalului din zona periculoasa;
 anuntarea conducatorilor ierarhici;
 eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
Realizarea acestor masuri il obliga pe angajator sa desemneze lucratorii care trebuie sa
actioneze si pe care trebuie sa-i instruiasca. De asemenea, angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa
afiseze Planul de evacuare a lucratorilor si sa instruiasca lucratorii pentru ca acestia sa contacteze
serviciile specializate si sa anunte operativ nivelele ierarhice superioare si sa aiba capacitatea
necesara pentru a elimina starea de pericol grav si iminent.
Angajatorul este obligat sa evidentieze zonele cu risc ridicat si masurile stabilite in urma
evaluarii riscurilor care vor fi aduse la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si a lucratorilor
expusi.
 Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de
munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor
profesionale.

Normele metodologice reglementeaza procedurile, metodele si mijloacele privind comunicarea,

cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase si a bolilor
profesionale.
Art. 116 din Norme enumera informatiile care formeaza obiectul comunicarii oricarui
eveniment.
La producerea unui eveniment, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a nu se
modifica starea de fapt pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea,
cu exceptia cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente. Daca
totusi se impune schimbarea starii de fapt rezultata din producerea evenimentului este obligatoriu sa
se faca schite, fotografii ale locului si sa se conserve probe care pot contribui la elucidarea cauzelor si
imprejurarilor evenimetelor.
Sunt stabilite in Norme si obligatiile pe care le au unitatile sanitare, unitatile medicale si cele de
expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, atunci cand evenimentele produse impun
interventia acestora.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au condus la

producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor legale
incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri
similare si respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Normele stabilesc cine face cercetarea evenimentelor in functie de gravitatea acestora,
respectiv:
 angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci cand acesta a avut drept urmare
incapacitatea temporara de munca;
 inspectoratul teritorial de munca, cazul evenimentelor care au antrenat deces,
invaliditate evidenta, accident colectiv, persoane disparute, incidentele periculoase,
incapacitatile temporare de munca devenite invaliditati;
precum si durata cercetarii si cazurilor de prelungire a acesteia.

Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul

securitatii si sanatatii in munca.

Normele metodologice stabilesc tipurile de documentatii cu caracter tehnic de informare si

instruire in domeniul social si/sau in munca care se supun avizarii, cerintele pe care acestea trebuie
sa le indeplineasca si procedurile de avizare.

Documentatiile pentru care este necesara avizarea sunt:

 filmele cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
  afisele, pliantele, brosurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca;
 modulele de curs destinate instruirii;
 diapozitivele, diafilmele.
Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor sunt:
 continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca
in vigoare;
 sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
 continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora
li se adreseaza.
Normele stabilesc si cerinte specifice pentru fiecare tip de documentatie.
Pentru avizarea documentatiilor solicitantii se adreseaza Comisiei de abilitare a serviciilor
externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si
instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca din judetul unde isi are sediul elaboratorul.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1048/2006

privind nomele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor
individuale de protectie la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana Directiva 89/656/CEE privind normele de

securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la
locul de munca.

Obiectiv – Hotararea stabileste cerintele minime referitoare la echipamentul de protectie

utilizat de lucratori la locul de munca

Definitie – Prin echipament indivividual de protectie (EIP) se intelege orice echipament

destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care
ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca precum si orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop.

Domeniu de aplicare
Hotararea nu se aplica pentru:
a) echipamentul folosit de serviciul de urgenta si salvare;
b) imbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate in mod special pentru a
proteja securitatea si sanatatealucratorului;
c) echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori alte institutii de
ordine publica;
d) echipamentul individual de protectie pentru mijloacele de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoaparare si descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi;

EIP trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient pentru mijloacele
tehnice de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Obligatiile angajatorilor:
EIP trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate fara sa conduca el insusi la un risc marit;
b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;
c) sa se ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;
d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile necesare.

Atunci cand datorita prezentei unor riscuri multiple trebuie purtate mai multe EIP acestea
trebuie sa fie compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective.
EIP se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna functionare si o stare de igiena
satisfacatoare prin intretinere, reparare si inlocuirile necesare.
Angajatorul trebuie sa furnizeze toate informatiile legate de riscurile pentru care se acorda
echipament individual de protectie caracteristicile acestuia si daca este necesar organizeaza
antrenamente pentru utilizarea corecta a acestuia.
Instructiunile de utilizare a echipamentului individual de protectie trebuie sa fie pe intelesul
lucratorilor.

Informarea, consultarea si participarea lucratorilor

Informarea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea prevederilor Legii
nr.319/2006.
Anexa 1 – tabel pentru evaluarea riscurilor in vederea selectionarii echipamentelor individuale
de protectie.
Anexa 2 – lista orientativa si neexhaustiva a echipamentelor individuale de protectie

Anexa 3 – lista orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot

necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

HOTARAREA DE GUVERN NR.1091/2006

Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerintele minime de

securitate si sanatate pentru locul de munca

Scopul
Prezenta hotarare are ca scop sa promoveze ameliorarea mediului de munca pentru a garanta
o mai buna protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Obiectivul hotararii il constituie punerea in opera a masurilor minimale vizand promovarea

ameliorarii mediului de munca pentru garantarea unui nivel mai bun protectiei securitatii si sanatatii
muncii.
Locurile de munca sunt definite ca locurile destinate sa cuprinda posturile de lucru situate in
cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau a unitatii la care
lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.

Exceptiile in aplicare
Dispozitiile nu se aplica mijloacelor de transport utilizate in afara intreprinderii nici locurilor de
munca din interiorul mijloacelor de transport, santierelor temporare sau mobile, industriilor
extractactive, vaselor de pescuit, campurilor, padurilor si altor terenuri care apartin unei intreprinderi
agricole sau forestiere, dar sunt situate in afara ariei cladirilor intreprinderii.

Obligatii generale
Angajatorul trebuie sa ia toate masurile ca:
 a) sa fie pastrate in permanenta libere caile de acces ce conduc spre iesirile de urgenta si
iesirile propriu-zise;
b) sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca si a echipamentelor si dispozitivelor
iar orice neconformitati constatate si suscceptibile de a afecta sanatatea si securitatea
lucratorilor sa fie corectate cat mai curand posibil;
c) sa fie curatate cu re gularitate penmtru a se asigura un nivel de igiena corespunzator
locului de munca, echipamentele si dispozitivele;
d) sa fie cu regularitate intretinute si verificate echipamentele si dispozitivele de securitate
destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor.

Obligatii specifice
Locurile de munca trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale de securitate si sanatate care
figureaza in anexele la hotarare. Aceste anexe fixeaza prescriptiile detaliate in materie de instalatii
electrice, cai si iesiri de urgenta, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de munca inchise,
temperatura locurilor de munca, luminat, porti, plansee, plafoane, pereti, scari, echipamente sanitare,
principii ergonomice.

Informarea consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorul trebuie sa organizeze consultarea si participarea lucratorilor asupra materiilor
acoperite de hotararea de guvern conform prevedrilor art. 18 si 19 din Legea 319/2006.

Lucrul in conditii de izolare

Un lucrator lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare
verbala directa cu alti lucratori pentru o perioada de timp mai mare de 1 ora si cand nu este posibil sa
i se acorde ajutor medical in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.
Pentru aceste situatii lucratorii trebuie sa fie informati cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia;
b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protectie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.

HOTARAREA DE GUVERN NR. 1146/2006

privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori
a echipamentelor de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 89/655/CEE privind

cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamenetelor de munca

Scopul: Hotararea are scopul de a stabili cerintele minime pentru asigurarea securitatii si
sanatatii lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamante de munca
Hotararea precizeaza regulile aplicabile la montarea si utilizarea echipamentelor de munca de catre
lucratori.
Obiectivul principal al hotararea este de a pune in opera masurile concrete minimale vizand
promovarea securitatii si sanatatii in munca pentru utilizarea echipamentelor de munca.
Aceasta hotarare fixeaza obligatiile angajatorilor privind alegerea echipamanetelor de munca in
functie de lucrarile de efectuat si de riscurile la care vor fi supusi lucratorii. Ea stabileste de
asemenea, regulile de informare si formare adecvate in beneficiul lucratorilor pusi sa monteze si sa
utilizeze echipament de munca.
 Hotararea fixeaza principiile de verificare initiale si periodice a echipamentului in functie de
criteriile de periculozitate si de conditiile de punere in functiune a echipamentelor.
Pentru amenajarea posturilor de munca si aplicarea prescriptiilor minimale de securitate
trebuie luate in considerare si aplicate principiile ergonomice.
Reprezentantii lucratorilor trebuie sa fie consultati si asociati in ansamblul demersurilor care se
refera la aplicarea prescriptiilor din hotarare.

Definitii
Echipamentul de munca este orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de
munca.
Zona periculoasa este orice zona din interiorul si din jurul echipamentului de munca in care
prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa.

Obligatiile angajatorului sunt de mai multe naturi.

Alegerea echipamentelor in functie de tipul de munca si riscuri.
Angajatorii sunt obligati sa aleaga echipamentele de munca in functie de caracteristicile
specifice ale muncii si de riscurile pentru muncitori cu scopul eliminarii sau pentru minimalizarea
riscurilor.

Conditiile specifice de aplicare

Echipamentele puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor dupa aplicarea prezentei
hotarari trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale prevazute in anexe.
Gestiunea echipamanetelor specifice Utilizarea, repararea sau mentenanta echipamentelor
de munca la riscuri specifice sunt rezervate lucratorilor abilitati special.

Obligatiile privind informarea si formarea pentru utilizare sigura.

Angajatorul trebuie sa furnizeze lucratorilor informatiile adecvate, notificari asupra
echipamentelor de munca, continand minimum de indicatii asupra securitatii si sanatatii.
Trebuie de asemenea sa se acorde o formare adecvata lucratorilor insarcinati cu utilizarea
echipamentelor privind riscurile in utilizare.

Verificarile initiale si periodice

Trebuie vegheat ca echipamentul de munca a caror securitate depinde de cerintele de
instalare sa fie supuse unei verificari initiale si unei verificari dupa fiecare montare. Echipamentul de
munca trebuie sa faca obiectul verificarilor periodice si unor verificari exceptionale de fiecare data
cand pot avea evenimente susceptibile sa produca daune.

Principiile prevenirii (ergonomie)

Postul de munca si pozitia lucratorilor in timpul utilizarii echipamentului de munca precum si
principiile ergonomice trebuie sa fie luate deplin in considerare de catre angajator in timpul aplicarii
prescriptiilor minime de securitate.
Lucratorii trebuie sa fie atenti la riscurile care se afla in mediul imediat de munca.

Consultarea si participarea lucratorilor

Angajatorul are obligatia de a organiza consultarea si participarea lucratorilor in materiile
acoperite de prezenta hotarare.
 HOTARAREA DE GUVERN NR. 971/2006
privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si
sanatate la locul de munca

Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/58/CEE, privind

cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca.

Obiectiv: Hotararea stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de

sanatate la locul de munca.

Obligatiile angajatorilor
In situatiile in care riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de
protectia colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie
sa prevada semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca.
Pentru alegerea semnalizarii corespunzatoare angajatorul trebuie sa ia in considerare:
a) evaluarea riscurilor
b) cerintele minime prevazute in anexele 1-9 din prezenta Hotarare
c)
Informarea si instruirea lucratorilor
Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati referitor la masurile care se iau cu privire
la semnalizarea utilizata la locul de munca
Lucratorii trebuie sa primeasca o instruire corespunzatoare in special sub forma de instructiuni
precise care sa cuprinda semnificatia semnalizarii precum si comportamentul general si specific ce
trebuie adoptat.

Consultarea si participarea lucratorilor

Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora in ce priveste
semnalizarea trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor art 18 din Legea nr. 319/2006

DEFINITII

LEGEA NR. 319/2006 PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA

Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu
excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea
angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat,
precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au
contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile
legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor în muncă;

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută
sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională,

care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea

angajatorului;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza

îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă
organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a
accidentatului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă
persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de
lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul
individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori
în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în
documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în
baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a
pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei

agresiuni.

(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.

h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;

i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un

lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;

k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul
desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar
prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;

m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;

n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop

asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii
fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul

tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament
de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar
fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube
materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze
servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3
zile;

r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi
sunt de natură profesională.

Normă metodologică din 11/10/2006 de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în

muncă nr. 319/2006

   Art. 2. - În înţelesul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile folosite au următoarea

semnificaţie:
   1. autorizare a funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă - asumarea
de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă;
   2. serviciu intern de prevenire şi protecţie - totalitatea resurselor materiale şi umane alocate
pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi protecţie în întreprindere şi/sau unitate;
   3. comitet de securitate şi sănătate în muncă - organul paritar constituit la nivelul angajatorului,
în vederea participării şi consultării periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în
conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
   4. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost
identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile,
respectiv deces sau invaliditate;
   5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin
certificat medical;
   6. accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
   7. accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
   8. accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi
din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;
   9. accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice
sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
   10. accident de muncă de traseu:
   a) accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi
invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
   b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe
traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat
vătămarea sau decesul;
   c) accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează
salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;
   11. accident în afara muncii - accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la
art. 30 din lege;
   12. invaliditate - pierdere parţială sau totală a capacităţii de muncă, confirmată prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
   13. invaliditate evidentă - pierdere a capacităţii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar
fi un braţ smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare
într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
   14. intoxicaţie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
   15. îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, fişa postului, deciziile scrise,
dispoziţiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale şefilor ierarhici ai acestuia;
   16. comunicare - procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată,
autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;
   17. evidenţă - mijloacele şi modalităţile de păstrare a informaţiilor referitoare la evenimentele
produse;
   18. cercetare a bolilor profesionale - procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili
caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
   19. semnalare a bolilor profesionale - procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o
boală ar putea fi profesională;
   20. raportare a bolilor profesionale - procedură prin care se transmit informaţii referitoare la bolile
profesionale declarate potrivit legii la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale şi la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului
Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti.
 EVALUAREA RISCURILOR

Partea I – informatii de baza

Ce este pericolul?
Ce este riscul?

Un pericol este orice poate cauza o vatamare. Pericolele pot afecta persoane, proprietati, procese;
acestea pot determina accidente si imbolnaviri, pierderi de productie, deteriorari ale echipamentelor
etc.
Riscul profesional se refera la probabilitatea si gravitatea unei vatamari sau imbolnaviri care apare ca
rezultat al expunerii la un pericol.

De ce trebuie efectuata evaluarea riscurilor?

Scopul principal al evaluarii riscurilor profesionale este protejarea sanatatii si securitatii lucratorilor.
Evaluarea riscurilor ajuta la diminuarea posibilitatii de vatamare a lucratorilor si de afectare a mediului
ca urmare a activitatilor legate de munca. Aceasta ajuta, de asemenea, la mentinerea competitivitatii
si productivitatii intreprinderii. Conform prevederilor legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in
munca, toti angajatorii trebuie sa evalueze riscurile in mod periodic.

Cum se poate efectua evaluarea riscurilor?

Riscul la locul de munca poate fi evaluat in 5 etape simple, dupa cum se prezinta in continuare:
Etapa1: Colectarea informatiilor
Etapa2: Identificarea pericolelor
Etapa3: Evaluarea riscurilor generate de pericole
Etapa4: Planificarea actiunilor de eliminare sau reducere a riscurilor; Analiza evaluarii
Etapa 5: Elaborarea documentatiei de evaluare a riscurilor

ETAPA 1
Ce informatii trebuie colectate?

Pentru evaluarea riscurilor profesionale la locul de munca trebuie sa cunoasteti urmatoarele:

 unde este amplasat locul de munca si/sau se desfasoara activitatile;
 cine lucreaza acolo: acordati o atentie speciala persoanelor care pot fi mai grav afectate de
pericol cum sunt femeile insarcinate, lucratorii tineri sau lucratorii cu disabilitati.
 aveti in vedere, de asemenea, lucratorii cu timp de munca partial, subcontractorii, vizitatori,
precum si lucratorii care lucreaza pe teren (cum sunt soferii, persoanele care viziteaza casele
clientilor sau ale cumparatorilor etc.).
 ce fel de echipamente tehnice, materiale sj procedee sunt utilizate;
 ce pericole au fost deja identificate si care sunt sursele acestora;
 ce sarcini de munca sunt realizate (de ex., in ce mod si pe ce perioada sunt acestea
executate);
 care sunt consecintele posibile ale pericolelor existente;
 ce masuri de protectie sunt aplicate;
 ce accidente, boli profesionale si alte tipuri de imbolnaviri au fost raportate;
 care sunt prevederile legale si alte reglementari in legatura cu locul de munca.
Cum pot fi culese aceste informatii?

Puteti culege informatiile necesare folosind urmatoarele surse:

 date tehnice despre echipamentele, materialele sau substantele utilizate la locul de munca;
 proceduri tehnice si instructiuni de lucru;
 rezultatele masuratorilor factorilor nocivi sau periculosi si de solicitare la locul de munca;
 inregistrari ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;
 specificatii ale proprietatilor substantelor chimice;
 prevederi legale si standarde;
 literatura stiintifica si tehnica.

Informatiile pot fi obtinute, de asemenea, prin:

 examinarea mediului de munca;
 examinarea sarcinilor efectuate la locul de munca;
 examinarea sarcinilor efectuate in afara locului de munca;
 discutii cu angajatii;
 examinarea factorilor externi care pot avea impact asupra locului de munca (de ex., sarcini
efectuate de terti, conditiile climaterice).

ETAPA II

Cum pot fi identificate pericolele?

Pentru identificarea pericolelor se poate utiliza o lista de control pericole generala prezentata mai jos,
sau liste de control specifice pe activitati:
Nr. PERICOL
Crt.

1. Suprafete denivelate sau alunecoase (care pot cauza alunecari, impiedicari,caderi etc.)
2. Autovehicule si masjni
3. Organe de masini in miscare
4. Obiecte si piese cu suprafete periculoase (ascutite, rugoase etc.)
5. Suprafete, materiale fierbinti sau reci etc.
6. Locuri de munca la inaltime sj puncte de urcare (care pot cauza caderi de la inaltime)
7. Scule manuale
8. Presiune ridicata
9. Instalatii si echipamente electrice
10. Incendiu
11. Explozie
12. Substante chimice (inclusiv pulberi) in aer
13. Zgomot
14. Vibratia mana - brat
15. Vibratia intregului corp
16. lluminat
17. Radiatii UV, IR, laser si microunde
18. Campuri electromagnetice
19. Temperatura ridicata sau scazuta
20. Ridicarea si transportul de greutati
 21. Activitati care implica pozitii defectuoase
22. Pericole biologice (virusi, paraziti, mucegai, bacterii)
23. Stres, violenta, hartuire (maltratare)
24. Altele: va rugam sa specificati mai jos si sa bifati,,DA":
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………

Cum se evalueaza riscurile generate de un pericol?

A. Pentru fiecare pericol identificat:

Decideti daca riscul este mic, mediu sau mare, tinand cont de probabilitatea si gravitatea
vatamarii care poate fi cauzata pericol. Folositi tabelul de mai jos pentru luarea deciziei.

 
GRAVITATEA CONSECINTELOR

Probabilitatea Vatamare Vatamare Vatamare

moderata medie grava
Putin probabil Mic (1) Mic (1) Mediu (2)

Probabil Mic (1) Mediu (2) Mare (3)

Foarte probabil Mediu (2) Mare (3) Mare (3)

Putin probabil: nu trebuie sa se materializeze pe durata intregii activitatii profesionale a lucratorului.

Probabil: se poate materializa numai de cateva ori pe durata activitatii profesionale a unui lucrator.
Foarte probabil: se poate materializa in mod repetat pe durata activitatii profesionale a unui lucrator
Vatamare moderata: accidente sj imbolnaviri care nu cauzeaza suferinte pe termen lung (cum ar fi
mici taieturi, iritatii ale ochiului, dureri de cap etc.).
Vatamare medie: accidente si imbolnaviri care cauzeaza suferinte moderate, dar prelungite sau care
se repeta periodic (cum ar fi raniri, fracturi simple, arsuri de gradul doi pe o suprafata limitata a
corpului, alergii ale pielii etc.
Vatamare grava: accidente sj imbolnaviri care cauzeaza suferinte grave si permanente si/sau
decesul (de ex., amputari, fracturi complexe care produc invaliditate, cancer, arsuri de gradul doi sau
trei pe o suprafata mare a corpului etc.).
B. Decideti daca riscul general de un pericol este acceptabil sau inacceptabil.
In general:
• riscul mare este inacceptabil,
• riscul mic si riscul mediu sunt acceptabile. Daca nu sunt respectate prevederile legale, riscul
nu este acceptabil!
• Evaluarea riscurilor trebuie intotdeauna sa fie realizata cu implicarea activa a lucratorilor.
Atunci cand decideti asupra acceptabilitatii unui risc, nu uitati efectele acestuia tinand cont de
gen, varsta si starea de sanatate a lucratorilor pentru care se realizeaza evaluarea.

ETAPA 4
Cum se pot planifica actiunile de eliminare sau de reducere a riscurilor generate de un
pericol?
• Daca riscul este mare si evaluat ca fiind inacceptabil, actiunile de reducere a acestuia trebuie
luate imediat.
• Daca riscul este mediu si evaluat ca fiind acceptabil, se recomanda planificarea de actiuni
pentru reducerea nivelului acestuia.
• Daca riscul este mic si evaluat ca fiind acceptabil este necesar sa se asigure ca acesta va
ramane la acelasi nivel.
Masurile de prevenire si de protectie trebuie implementate in urmatoarea ordine de prioritate:
• eliminarea pericolului/riscului,
• reducerea la minim a pericolului/riscului, prin masuri organizatorice,
• reducerea la minim a pericolului/riscului, prin masuri de protectie colectiva,
• reducerea riscului, prin utilizarea echipamentului individual de protectie corespunzator.

ETAPA 5
Cum se poate elabora documentatia de evaluare a riscurilor?
• Puteti sa intocmiti documentatia de evaluare a riscurilor pentru fiecare loc de munca utilizand
FISA DE EVALUARE A RISCURILOR, prezentata mai jos.
• inregistrati informatiile de baza: numele si adresa intreprinderii, denumirea locului de munca
pentru care s-a realizat evaluarea, numele persoanei(lor) care lucreaza la locul de munca, data
evaluarii si numele persoanei(lor) care realizeaza evaluarea
• Inregistrati pericolele identificate (pentru care ati bifat,,DA" in cadrul LISTEI DE CONTROL
GENERALA) in coloana 2 a FISEl DE EVALUARE A RISCURILOR. Pentru fiecare pericol
identificat:
• Inregistrati masurile de prevenire/de protectie utilizate pentru reducerea riscurilor generate de
pericol, in coloana 3;
• inregistrati rezultatele evaluarii riscurilor (de ex., mare/inacceptabil) in coloana 4;
• inregistrati actiunile planificate pentru reducerea riscurilor in coloana 5.

FISA DE EVALUARE A RISCURILOR

Data………………Fisa Nr……………….

Numele si adresa intreprinderii Evaluarea riscurilor efectuata de

……………………………….. …………………………………..
Locul de munca Numele lucratorilor
……………………………… ……………………………….
Nr crt pericol Masuri de Estimarea/ Actiuni
prevenire/ evaluarea planificate in
protectie utilizate riscurilor scopul
reducerii
riscurilor
1 2 3 4 5
         

Semnatura persoanelor care efectueaza evaluarea riscurilor

……………………………………………………………
Semnatura persoanelor care lucreaza la locul de munca
……………………………………………………………
 PRIMUL AJUTOR

Motto: “Dacă nu poţi ajuta un accidentat să trăiască, măcar nu-l ajuta să moară”

Primul ajutor acordat uneori chiar de nespecialisti reprezinta o metoda eficienta de salvare a vietii in
situatii neprevazute (accidente, traumatisme, stop cardio-respirator, coma).
 Etape ale primului ajutor:
- incercam sa stabilim comunicarea cu persoana ranita/cu victima (prin intrebari de genul: ce
s-a intamplat cu dumneavoastra?, ma auziti? cum va numiti?, ce va doare?). Sunt si situatii in
care victima nu poate vorbi din cauza traumelor provocate de accident, dar daca reactioneaza
si raspunde prin gesturi la intrebarile noastre, la atingeri sau la altfel de stimuli externi
inseamna ca este constienta.
-daca nu raspunde si nu reactioneaza in nici un fel la stimulii verbali sau la atingeri inseamna
ca nu este constienta si atunci trebuie verificate imediat cele doua functii vitale: respiratia
(daca victima respira spontan) si circulatia (daca inima functioneaza – controlul pulsului: la
nivelul gatului - artera carotida, la nivelul incheieturii mainii – artera radiala).
Cea mai importanta metoda pentru a ajuta la salvarea vietii unui om este resuscitarea
cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnica de mare eficacitate, aplicabila si de persoanele
care nu au studii medicale. De preferat - pentru realizarea corecta a tehnicii de resuscitare -
ar fi ca in scoli, facultati, institutii sa existe periodic scurte stagii de instruire pentru acordarea
primului ajutor.
Este bine sa se cunoasca faptul ca in caz de oprire a inimii, cel care acorda primul ajutor
dispune doar de 3 – 4 minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa 4 minute se
considera ca hipoxia cerebrala (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la leziuni cerebrale
care vor transforma bolnavul, eventual salvat, intr-o fiinta pur vegetativa.
 ABC-ul resuscitarii:
Respectati etapele de actiune în evaluarea functiilor vitale:
- A. Airway – Eliberarea cailor aeriene: mentinând deschise si libere caile aeriene se permite
circulatia aerului între organism si mediul înconjurator.
- B. Breathing – Respiratia: procesul prin care patrunde aerul în plamâni si se elibereaza
dioxidul de carbon în aerul atmosferic.
- C. Circulation. -  Circulatia: circulatia sângelui prin organism.

A. Airway. – Eliberarea cailor aeriene

Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului apasând pe frunte.
Puneti una dintre mâini pe fruntea pacientului (astfel încât degetul mare si cel aratator sa
ramâna libere pentru a putea pensa nasul victimei când i se face respiratie gura la gura.) În
acelasi timp cu doua degete de la mâna cealalta ridicati barbia victimei. În cazul victimei
inconstiente este posibil ca limba sa-i cada în spate spre faringele posterior blocând astfel
caile aeriene superioare.
Facând o hiperextensie a capului si ridicând barbia, limba se ridica si elibereaza caile aeriene.
Eliberati gâtul de eventualele haine strânse. Îndepartati orice cauza de obstructie evidenta din
gura. Aceasta poate fi: dantura rupta, proteze dentare rupte, saliva, sânge etc. Nu pierdeti
timpul cautând obstructii ascunse.
 B. Breathing – Respiratia
       Pastrând caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima respira adecvat.
Va aplecati asupra victimei cu fata catre torace si ascultati la nivelul cavitatii bucale a victimei
zgomotele respiratorii, simtiti daca exista schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura
victimei, observati miscarile pieptului
Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ASCULTATI, SIMTITI SI VEDETI timp de
minimum 5-10 secunde.

       C. Circulation - Circulatia

       Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului. Pulsul se
poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata în santul format de unul din muschii
gâtului si marul lui Adam. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca
lateral pe gât pâna se simte bataia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale
gâtului, dar niciodata în acelasi timp. Aceasta etapa poate fi executata simultan cu verificarea
respiratiei, de asemenea timp de 5-10 secunde. În urma evaluarii unui pacient inconstient ne putem
confrunta cu una din situatiile descrise in continuare:

Victima nu respira si nu are puls:

       Primul gest în aceasta situatie este anuntarea situatiei la 961 solicitând ajutorul echipei
medicale calificate si cu dotare corespunzatoare dupa care începem resuscitarea cardio-
pulmonara. Daca victima nu respira, nu are puls si esti sigur ca va sosi ajutor
profesionist calificat, începe ventilatia artificiala si compresiunile toracice. Ele se executa
succesiv.
În cazul în care sunteti singurul salvator raportul ventilatie masaj cardiac trebuie sa fie de
2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut
În cazul în care sunteti doi salvatori acest raport trebuie sa fie de 1:5. Se executa 10 cicluri
dupa care se face reevaluarea pacientului.

Fiecare ciclu se începe cu ventilatia artificiala si se termina cu ventilatie.

Tehnica ventilatiei artificiale

Îngenuncheati lânga pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se mentine gura usor întredeschisa
cu o mâna, în timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul. Inspirati profund aer,
aseaza-ti etans gura pe gura victimei, si insuflati aer timp de 2-3 secunde. În acelasi timp se verifica
daca toracele se ridica atunci când noi insuflam .

Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel încât toracele sa se ridice. Tineti capul în
hiperextensie cu barbia ridicata îndepartând gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului
sa revina. Volumul de aer pe care îl insuflam este mai important decât ritmul în care îl administram.

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat în partea
inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pâna la apendicele xifoid
(locul de întâlnire a coastelor). La acest nivel lânga acest deget se aseaza alte doua degete,
respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte mâini, tangent la
cele doua degete plasate pe piept, aceasta este locul în care trebuie facute compresiunile toracice.
Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de reper cu degetul
inelar, pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre apendicele xifoid (locul de întâlnire a
coastelor). Ajungând cu degetul inelar la apendicele xifoid,asezati degetul mijlociu si aratator lânga
el, apoi asezati podul palmei celeilalte mâini,acesta fiind locul în care trebuie facute compresiunile.
       Asezati cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna situata pe stern
fara ca degetele sa se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu linia
longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul cu o adâncime de
aproximativ 4-5 cm (numarând cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si 5’’). Frecventa compresiunilor
externe trebuie sa fie de 80-100/min.

Victima nu respira dar are puls:

      În acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10 ventilatii artificiale
dupa care vom anunta 961 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem, reevaluam starea
pacientului si vom actiona în functie de ceea ce vom constata. În cazul în care situatia va fi
nemodificata vom continua ventilatia pacientului verificând periodic pulsul pacientului.

Victima respira si are puls:

       Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza în pozitia laterala de
siguranta. Ingenunchind lânga victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si
ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai apropiat al victimei în unghi drept fata de corp, iar
antebratul se îndoaie în sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace asezând dosul palmei pe
obrazul victimei.
       Se ridica genunchiul ( cel opus fata de salvator) victimei, tragându-l în sus si mentinând piciorul
pe pamânt. Cu o mâna vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mâna genunchiul
pacientului. Îl vom întoarce lateral spre salvator; ne asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot,
rearanjam capul în hiperextensie si deschidem gura.
Anuntam la 961 solicitând ajutor medical calificat. Ne reîntoarcem apoi la victima, reevaluam situatia
si supraveghem pacientul pâna la sosirea echipajului medical.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

Accidentele datorate curentului electric apar in urma trecerii acestuia prin corpul uman sau datorita
producerii unui arc electric.

Tesuturile interne ale corpului, umede si sarate, sunt bune conducatoare de electricitate, bariera
principala la trecerea curentului venind din partea pielii. Pielea uscata este un bun izolator si prezinta
o rezistenta mai mare spre deosebire de pielea umeda.

Consecintele accidentelor electrice pot fi variate:

 sindroame cardio-vasculare (tulburari de ritm cardiac, colaps, soc etc). De exemplu este
suficienta o descarcare cu intensitatea de 10 amperi pentru a produce tulburari de ritm cardiac;
 sindroame respiratorii (insuficienta respiratorie, stop respirator, pneumotorax);
 sindroame neurologice (convulsii, paralizii, tulburari de comportament);
 arsuri (la locurile de intrare/iesire ale curentului si la nivelul mucoaselor etc.)

Uneori aceste sindroame specifice actiunii curentului electric asupra organismului uman pot fi însotite
si de patologie asociata de obicei traumatica (fracturi, plagi).

Primul ajutor în caz de electrocutare

Conduita de urmat în cazul electrocutarii este dependenta de mai multi factori:
← Vârsta si afectiunile asociate ale persoanei electrocutate; de exemplu, copiii au rezistenta la
nivelul tegumentului foarte mica si arsurile sunt mai grave, persoanele în vârsta care au
afectiuni cardiace sunt mult mai expuse în cazul unui accident;
← Timpul scurs pâna când persoana a primit asistenta medicala; reanimarea trebuie întreprinsa
cât mai rapid posibil (în primele 5 minute);
← Tensiunea si intensitatea curentului electric; un curent de intensitate mare produs de tensiuni
înalte poate carboniza tesuturile în locurile unde rezistenta este cea mai mare;
← Gradul de umiditate în mediul inconjurator, acesta fiind un bun conducator de electricitate.

Este obligatoriu ca orice manevra de prim ajutor sa fie precedata de întreruperea sursei de curent,
nerespectarea acestei cerinte prezentând risc vital pentru salvator. Când acest lucru este imposibil,
victima trebuie îndepartata cu ajutorul unui lemn, având grija sa punem sub propriile picioare un
obiect uscat.

Dupa aceea se urmeaza una dintre variante:

- Daca pacientul este constient: se pozitioneaza pe o parte, se înveleste cu o patura sau cu
folia termoizolanta din trusa de prim-ajutor, se panseaza steril arsurile cutanate si se
imobilizeaza fracturile dupa care se transporta la cea mai apropiata unitate spitaliceasca
pentru evaluare si continuarea terapiei;

- Daca pacientul este inconstient si prezinta lipsa respiratiei spontane si a pulsului la

carotide se începe resuscitarea cardio-respiratorie: masaj cardiac extern si respiratie gura la
gura (5 compresii pe torace alternativ cu 2 respiratii gura la gura), care nu se va întrerupe pâna
la sosirea unui echipaj dotat cu echipament corespunzator pentru sustinerea functiilor vitale
(ambulanta de reanimare).

- Daca pacientul prezinta respiratie spontana si puls, se pozitioneaza pe o parte sau în

pozitia laterala de securitate si se procedeaza ca la punctul 1, adica se supravegheaza tot
timpul activitatea respiratorie si cardiaca.
Important de retinut
← In general tensiunile mari produc arsuri iar intensitatile mari produc tulburari
cardiace/neurologice;
← Arsurile prin arc electric se trateaza ca cele termice;
← Gravidele electrocutate se transporta obligatoriu la spital pentru evaluare chiar daca nu
prezinta vreo tulburare oricare ar fi ea (risc de moarte fetala);
← Arsurile interne urmeaza în general traiectele vasculo-nervoase si nu pot fi evaluate ca si
consecinte imediat;
← Trasnetul asociaza întotdeauna electrizare, arsura termica, traumatism sifototraumatism
("arsura" retinei prin intensitate luminoasa foarte mare);
← Este o greseala ca un pacient electrocutat sa fie lasat la locul accidentului sau lasat sa plece la
domiciliu fara o evaluare completa intr-o unitate spitaliceasca.

Primul ajutor este asistenţa medicală de urgenţă aplicată la locul accidentului. Primul ajutor este
necesar pentru a micşora riscurile accidentatului (a evita agravarea stării lui) şi a face posibil
transportul acestuia. În general primul ajutor este simptomatic, adică tratează simptomele
accidentatului (dureri, stare de inconştienţă, sângerări, absenţa pulsului etc.) şi nu cauzele lor
(tratament etiologic). Scopul său este de a asigura supravieţuirea, a evita complicaţiile şi de a scurta
timpul de vindecare.
Salvatorul trebuie să nu îşi depăşească niciodată nivelul cunoştinţelor, deoarece poate agrava starea
accidentatului. Obligaţia primară a salvatorului este să stabilizeze starea accidentatului, astfel încât
acesta să poată fi trnsportat cu riscuri minime către punctul cel mai apropiat unde poate primi
asistenţă medicală de specialitate. Orice altă acţiune se află în plan secundar. Moralul accidentatului
trebuie susţinut pe tot parcursul acţiunii de salvare. Nu avem voie în nici o situaţie să reproşăm unui
accidentat că a fost necesar să îl salvăm. Pe durata transportului starea accidentatului trebuie
supravegheată în permanenţă; până în momentul în care acesta este preluat de medicii specialişti
responsabilitatea aparţine salvatorului. Acesta din urmă trebuie să fie capabil de autocontrol şi să
aibă capacităţi organizatorice.