APROBAT

ADMINISTRATOR

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI

SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

INTOCMIT

1
 CUPRINS

1. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

ACTIVITATII IN SPALATORIE pag.3

2. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

PENTRU CONTABIL pag.30

3. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

PENTRU ELECTRICIAN pag.40

4. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

PENTRU MUNCITOR NECALIFICAT SPALATORIE pag.45

5.CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRII

LEGISLAŢIEI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA pag47

6.MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICEDE PREVENIRE, ALARMARE,

INTERVENTIE, pag 49

7.MASURI PRIVIND STINGEREA INCENDIILOR SI EVACUAREA LUCRATORILOR

pag 56

8.MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE pag 58

9. PLAN PREVENIRE SI PROTECTIE pag 67

2
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
SPECIFICE ACTIVITATII IN SPALATORIE

1. INTRODUCERE

Intr-o spalatorie sau curatatorie chimica apar multe pericole care pot provoca accidentari
si imbolnaviri profesionale. Numarul si gravitatea acestora ar putea fi reduse prin informarea,
instruirea lucratorilor si prin luarea unor masuri de prevenire.
Ghidul abordeaza urmatoarele probleme:
- Cauza imbolnavirilor si infectiilor in curatatoriile/spalatoriile chimice;
- Regulile de sanatate a muncii;
- Masuri ce trebuie luate;
- Cai de dezvoltare a securitatii si sanatatii in munca;
- Cerintele pentru conformitatea cu legislatia privind securitatea si sanatatea in munca.

In principal acest ghid este destinat angajatorului si lucratorilor dintr-o spalatorie sau
curatatorie chimica. Activitatile desfasurate intr-o spalatorie sau curatatorie chimica furnizeaza
un serviciu important comunitatii, prin sarcina de a curata produsele textile din gospodarie, din
sistemul de sanatate, pastrarea si mentinerea in stare corespunzatoare de igiena a echipamentelor
de lucru utilizate de personalul productiv din cadrul societatilor cooperative mestesugaresti.
Ghidul poate fi utilizat in spalatorii si curatatorii chimice, mici si mari, publice si private,
dar are o relevanta particulara pentru cele mici.
Ghidul poate ajuta angajatorul si lucratorii din cadrul spalatoriei si curatatoriei chimice sa
regaseasca responsabilitatile care asigura securitatea si sanatatea in munca, dublate de:
- responsabilitatile legislative;
- riscurile specifice referitoare domeniului;
- regulile de securitatea muncii.

Ghidul urmareste:
- sa ridice nivelul competentei si constientizarii lucratorilor asupra problemelor
securitatii si sanatatii in munca;
- sa ajute la identificarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala;
- sa ofere informatii, solutii si recomandari in domeniu.

2. TERMINOLOGIE

o lucrator – persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii;

o angajator – persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu un
lucrator si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
o prevenire – ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului
de munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
o eveniment – accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in
timpul procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, sau accidentul de
traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate;
o accident de munca – vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de
serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;

3
 o echipament individual de protectie – orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri;
o loc de munca – locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile societatii,
inclusiv orice alt loc la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii;
o securitate si sanatate in munca – ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii,
integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul
de munca.

3. MANAGEMENTUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Asigurarea securitatii si sanatatii la locul de munca este o responsabilitate importanta

pentru orice angajator. Orice omisiune si nerespectare a legislatiei in domeniu poate sa conduca
la accidentari si imblonaviri profesionale si adesea la cheltuieli foarte mari pentru angajator.
Pentru ca unitatea de spalatorie sau curatatorie sa faca fata competitivitatii de pe piata este
obligatoriu sa se actioneze atat in domeniul productiei, calitatii, costurilor si relatiei cu publicul
cat si in cel al asigurarii securitatii si sanatatii personalului unitatii.
Obligatia asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor in toate aspectele legate de
munca revine angajatorului. Rezultatele lucratorilor la locul de munca pot fi influentate de mediul
de munca si acesta, la randul lui, influenteaza sanatatea si riscul la locul de munca/postul de lucru.
Managementul securitatii si sanatatii in unitatile de spalatorie si curatatorie chimica
determina:
- reducerea numarului de accidente si imbolnaviri;
- micsorarea numarului de zile de concediu medical acordate din cauza ranirilor si
accidentarilor produse in timpul lucrului;
- scaderea numarului de lucratori absenti din motive de boala;
- un moral mai ridicat al lucratorilor.
Actiunile specifice managementului securitatii si sanatatii in munca sunt prevenirea
riscurilor si imbolnavirilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea
factorilor de risc de accidentare si se realizeaza prin informarea, instruirea, consultarea
lucratorilor, a reprezentantilor acestora precum si a comitetului de securitate si sanatate in munca
(unde este cazul). Discutiile la locul de munca despre sanatate si risc reprezinta metoda cea mai
buna in managementul sanatatii si riscului.

In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca in unitatile de

spalatorie si curatatorie chimica si pentru prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor profesionale
ale lucratorilor acestora, angajatorul are obligatia:
- sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in
munca, inainte de inceperea oricarei activitati;
- sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea
in munca, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice;
- sa decida asupra mijloacelor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului individual de protectie care trebuie utilizat;
- sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase,
precum si a accidentatilor in munca petrecute in acest tip de unitati.
Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicul de medicina muncii.

3.1 Informarea lucratorilor

4
 Informatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca reprezinta orice data relevanta
asupra riscului existent la un loc de munca/postul de lucru si caile de minimizare a acestuia. Un
sistem de mentinere la zi a informatiilor este necesar a se stabili parametrii de functionare,
ultima revizie tehnica, protectia asigurata etc., pentru:
- instalatii (boilere);
- echipamente (echipamente de putere sau fiare de calcat -putere absorbita, izolatii,
manevrare/depozitare etc.);
- substante periculoase (substantele chimice folosite - modul de
dozare/manevrare/depozitare, termen de valabilitate etc.);
- procese de munca (metode de operare la prese, masini etc.);
Aceste informatii sunt utile la:
- luarea deciziilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca (la completarea planului
de masuri);
- dezvoltarea politicilor in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca;
- instruirea profesionala a personalului;
- reducerea riscului de accidentare si imbolnavire profesionala la locul de munca.

Lucratorii au dreptul sa aiba acces la orice informatie care poate afecta sanatatea si
securitatea lor.
Aria lor de probleme cuprinde:
- informatii despre riscul pe care il poate prezenta un echipament nou, o substanta, o
revizie tehnica;
- incidente relevante, accidente, raniri si imbolnaviri profesionale ce pot avea loc;
- informatii exemplificate prin: reportaje, afise, spoturi filmate, notite, diapozitive etc.
Angajatorul poate transmite lucratorilor informari despre sistemul de management al
securitatii si sanatatii in munca pe parcursul implementarii lui.
Informarea va folosi la sporirea atitudinii responsabile la locul de munca, in legatura cu
sanatatea si securitatea si va ajuta la implementarea sistemului de management al securitatii si
sanatatii in munca la nivelul unitatii de spalatorie si curatatorie chimica.
Unde este relevant sau necesar, angajatorul poate folosi si alte surse de informatii
referitoare la securitatea si sanatatea in munca. Aceste surse includ guvernul, organizatiile
patronale, asociatiile profesionale, firmele de consultanta, literatura de specialitate etc.

3.2 Consultarea lucratorilor

Angajatorul consulta lucratorii si/sau reprezentantul lor si permite participarea acestora la

discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea in munca pentru unitatile de
spalatorie si curatatorie chimica (identificarea si cunoasterea factorilor de risc de accidentare si
imbolnavire profesionala), la luarea oricarei masuri care ar afecta semnificativ securitatea si
sanatatea in munca.
Consultarea asupra securitatii si sanatatii in munca conduce la corectarea conduitei in
acest domeniu. Implicarea lucratorului in identificarea problemelor si a schimbarilor la locul de
munca/postul de lucru il ajuta sa se adapteze la schimbari. Pentru inceput lucratorul implicat nu
va putea aprecia care dintre operatii este cea mai solicitanta sau inconfortabila, dar in colaborare
cu angajatorul se va putea inlocui munca manuala cu cea mecanizata pentru operatiile mult prea
solicitante.
Cand se planifica schimbari la locul de munca/postul de lucru consultarea dintre
angajator si lucratori trebuie sa aiba loc cat mai devreme posibil, astfel incat la inlocuirea muncii
manuale cu cea mecanizata, schimbarea sa fie acceptata in cunostinta de cauza.

5
 3.3 Reprezentantul lucratorilor cu raspunderi specifice in
domeniul securitatii si sanatatii in munca in unitatile de
spalatorie si curatatorie chimica

In conformitate cu legea 319/2006 lucratorii din cadrul unitatii trebuie sa-si aleaga
reprezentantul cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, reprezentant
care desfasoara urmatoarele activitati:
- colaboreaza cu angajatorul pentru imbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate in
munca;
- insoteste echipa care efectueaza evaluarea riscurilor;
- ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate
in munca;
- aduce la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate in munca, din
cadrul societatii de care apartine unitatea, propunerile lucratorilor referitoare la imbunatatirea
conditiilor de munca;
- urmareste realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;
- informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale in domeniul
securitatii si sanatatii in munca;
- inspecteaza zonele de munca pentru care reprezentantul este responsabil;
- participa la actiunile comitetului de securitate si sanatate in munca, acolo unde exista un
astfel de comitet, pentru probleme specifice unitatii.
Reprezentantul lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, din cadrul unitatii, este numit, prin decizie, de catre angajator.

3.4 Comitetul de securitate si sanatate in munca specific domeniului

Comitetul de securitate si sanatate in munca specific domeniului se constituie in

societatea care are un numar de cel putin 50 de lucratori care lucreaza in unitatile de spalatorie si
curatatorie chimica. In cazul unei societati cu un numar mai mic de 50 de lucratori, Inspectoratul
de munca poate impune constituirea unui comitet, in functie de natura activitatilor si de riscurile
identificate.
Angajatorul poate sa infiinteze comitetul de securitate si sanatate in munca si din proprie
initiativa.
Atributiile comitetului:
- analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate in munca si planul
de prevenire si protectie, specifice domeniului de spalatorie si curatatorie chimica;
- analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand in
consideratie consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si face propuneri in situatia
constatarii anumitor deficiente la nivelul unitatii;
- analizeaza alegerea, cumpararea, intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a
echipamentelor de protectie colectiva si individuala, specifice domeniului;
- propune masuri de amenajare a locurilor de munca, tinand seama de prezenta grupurilor
sensibile la riscuri specifice;
- analizeaza cererile formulate de lucratori privind conditiile de munca;
- urmareste modul in care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea
si sanatatea in munca, masurile dispuse de inspectoratul de munca si inspectorii sanitari;
- analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a
imbolnavirilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca si propune
introducerea acestora in planul de prevenire si protectie;

6
 - analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale si
a evenimentelor produse si poate propune masuri tehnice in completarea masurilor dispuse in
urma cercetarii;
- efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si
face un raport scris privind constatarile facute.

3.5 Instruirea lucratorilor din unitatile de spalatorie

si curatatorie chimica

Angajatorul trebuie sa asigure conditiile pentru ca fiecare lucrator sa fie instruit in

domeniul securitatii si sanatatii in munca primind in special informatii si instructiuni de lucru
specifice locului de munca/postului de lucru.
Instruirea lucratorilor are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de
securitate si sanatate in munca privind manipularea substantelor chimice in siguranta si fara
riscuri pentru sanatatea acestora.
Bine instruiti lucratorii vor lucra mai eficient, riscul producerii accidentelor si
evenimentelor periculoase va scadea.
Instruirea contribuie la ridicarea gradului de cunostinte a lucratorilor in domeniul
securitatii si sanatatii in munca, se adreseaza atat noilor angajati cat si intregului personal si se
face pe baza unui program de instruire-testare, pe meserii sau activitati.
Continutul programului de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca si
metodele de instruire folosite sunt specifice grupului tinta. Pot fi utilizate diverse metode,
precum: socializarea, expunerea, demonstratiile, studiile de caz, instruirea asistata pe calculator,
prezentarile video, plansele, invitarea unor specialisti din cadrul autoritatilor competente.
Pregatirea poate fi formala sau informala.
Programele de instruire trebuie sa includa:
- practicile de securitatea muncii;
- intamplarea si riscul la locul de munca si raportarea lor la conditiile de prevenire;
- masuri de control la locul de munca;
- pregatirea sarcinilor specifice;
- siguranta operatiunilor la masini si echipamente;
- folosirea, intretinerea si accesul la echipamentul individual de protectie;
- accidentul si raportarea conditiilor de producere a acestuia;
- responsabilitatile angajatorului si ale lucratorului raportate la prevederile legale;
- prevederile Regulamentului Intern (RI) ale societatii de care apartine unitatea de
spalatorie si curatatorie chimica.
Angajatorul poate evalua si revizui programul de instruire, consultandu-si lucratorul
desemnat, reprezantantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in
munca si comitetul de securitate si sanatate in munca.
Lucratorii din spalatoriile si curatatoriile chimice au nevoie de noi instruiri atunci cand
sunt aduse echipamente noi, substante noi sau sunt introduse tehnologii/procese de productie
modernizate/noi.

Instruirea se face la :
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca in cadrul unitatii;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrari speciale.

7
 Instruirea are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si
sanatate in munca, pentru toate categoriile de lucratori din unitatile de spalatorie si curatatorie
chimica.
Instruirea cuprinde trei faze:
 instruirea introductiv-generala
Se face la angajarea lucratorilor, de catre lucratorul desemnat, timp de cel putin 8 ore,
fiind abordate problemele legate de:
- activitatile specifice societatii;
- legislatia de securitate si sanatate in munca (Legea nr. 319/2006, H.G. nr. 1425/2006);
- consecintele necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca;
- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala;
- masurile privind acordarea primului ajutor, activitatile de prevenire si protectie, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor.

 instruirea la locul de munca – unitatea de spalatorie si curatatorie chimica

Se face de catre conducatorul locului de munca, timp de cel putin 8 ore, cuprinzand:
- masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul locului de munca/ postului de
lucru respectiv;
- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de
munca/postului de lucru;
- masurile privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
- activitatile specifice locului de munca/postului de lucru;
- demonstratii practice privind activitatea desfasurata de lucrator la locul de munca/postul
de lucru;
- exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie;
- exercitii practice privind mijloacele de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.
 instruirea periodica
Se face de catre conducatorul locului de munca, timp de cel putin 8 ore, cu demonstratii
practice, pentru reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii
in munca.

Instruirea se finalizeaza cu verificarea cunostintelor pe baza de test, rezultatul fiind

consemnat in fisa de instruire individuala sau colectiva.

Existenta fiselor de instruire pentru lucratori este obligatorie, demonstrand totodata ca

fiecare lucrator stie ce are de facut:
 “FISA DE INSTRUIRE INDIVIDUALA privind securitatea si sanatatea in munca” pentru
fiecare lucrator angajat in unitatea de spalatorie si curatatorie chimica (anexa 11, H.G. nr.
1425/2006).
 “FISA DE INSTRUIRE COLECTIVA privind securitatea si sanatatea in munca” pentru
persoanele aflate in societate cu permisiunea angajatorului sau pentru lucratorii din societati din
exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii (anexa 12, H.G. nr.
1425/2006) in cadrul unitatii de spalatorie si curatatorie chimica.
Angajatorul va comunica tuturor angajatilor politica in domeniul securitatii si sanatatii in
munca si acestia vor semna de luare la cunostinta. Atunci cand se impune, politica va fi
actualizata, incluzandu-se toate modificarile facute la locul de munca.

3.6 Activitatea de prevenire si protectie in cadrul unitatilor

de spalatorie si curatatorie chimica

8
 Angajatorul are obligatia de a desemna, prin decizie, lucratorul care se va ocupa de
activitatile de prevenire a riscurilor profesionale si protectie a lucratorilor din cadrul unitatii de
spalatorie si curatatorie chimica.
In situatia in care, la nivelul societatii exista un numar de peste 50 de lucratori, care
lucreaza in unitatile de spalatorie si curatatorie chimica, lucratorul desemnat trebuie sa urmeze
un curs recunoscut, responsabilitatile sale incluzand:
- informarea angajatorului asupra situatiei securitatii si sanatatii in munca in ansamblul
unitatii/unitatilor de spalatorie si curatatorie chimica;
- coordonarea inspectiilor, identificarea conditiilor necorespunzatoare si raportarea
acestora angajatorului;
- asigurarea ca toate ranirile, imbolnavirile si incidentele sunt inregistrate si
investigate;
- insotirea inspectorului delegat de inspectoratul de munca in timpul exercitarii
controalelor in unitatile de spalatorie si curatatorie chimica.

3.7 Planul de prevenire si protectie (anexa 7, H.G. nr. 1425/2006)

Conform prevederilor legale angajatorul trebuie sa intocmeasca planul de prevenire si

protectie. In urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru, din cadrul
unitatilor de spalatorie si curatatorie chimica, se vor stabili masuri de prevenire si protectie, de
natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii
lucratorilor in domeniu, in functie de specificul de organizare si functionare al fiecarei unitati.
Angajatorul poate dezvolta proceduri de prevenire specifice locurilor de munca/posturilor
de lucru, el si angajatii putand interveni in caz de urgente, impreuna sau separat.
Procedurile vor avea in vedere urmatoarele:
- necesitatea ca fiecare caz de ranire sa primeasca urgent ingrijire;
- atribuirea responsabilitatilor de prim ajutor se adreseaza fiecarei persoane in parte;
- necesitatea accesibilitatii celor mai indicate echipamente de urgenta si materialele
care pot minimiza severitatea oricarui accident sau urgente;
- implicarea autoritatilor responsabile: servicii de urgenta, autoritati locale,
responsabilul cu accidentele de munca din societate;
- realizarea si mediatizarea schemei sistemului de evacuare in caz de urgenta;
- stabilirea unui sistem de comunicare intre toti lucratorii, vizitatori si societatile din
imediata vecinatate;
- modul de instruire a lucratorilor in domeniul acordarii primului ajutor;
- identificarea proceselor pentru asigurarea procedurilor in caz de accident/
imbolnavire profesionala.
Angajatorul va asigura procedurile in caz de accident/imbolnavire profesionala si se va
asigura ca toti lucratorii au luat cunostinta de acestea. Periodic lucratorii vor efectua exercitii de
acordare a primului ajutor si de evacuare in caz de urgenta.

3.8 Primul ajutor

Primul ajutor reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse imediat dupa producerea unui
accident de munca, pana la momentul interventiei cadrelor medicale de specialitate.
Angajatorul este responsabil de acordarea primului ajutor si asigurarea instruirii
lucratorilor care vor acorda primul ajutor, in unitatile de spalatorie si curatatorie chimica.
Responsabilitatile angajatorului sunt:
- alegerea, localizarea si mentinerea facilitatilor de prim ajutor;
- stabilirea legaturilor necesare cu serviciile specializate (serviciul medical de urganta,
salvare, pompieri, politie), asigurarea procedurilor, proceselor si facilitatilor acordarii
primului ajutor;

9
 - instruirea personalului in domeniul acordarii primului ajutor;
- informarea tuturor lucratorilor care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent,
despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care
trebuie sa fie luate pentru protectia acestora;
- elaborarea instructiunilor pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca lucrul
si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se indrepte spre o zona sigura, in
caz de pericol grav si iminent;
- asigurarea celor mai indicate metode de prim ajutor la locul de munca.
Angajatorul trebuie sa in considerare si:
- natura si tipul locului de munca;
- ranirile usoare si imbolnavirile care necesita tratamente;
- localizarea, traseul si marimea locului de munca;
- numarul si distributia lucratorilor.

Posibilitatea acordarii primului ajutor trebuie sa fie punctuala, direct la locul de munca si
unde riscul de ranire/accidentare este cel mai mare. Acolo unde activitatea se desfasoara pe
suprafete mari posibilitatea de acordare a primului ajutor trebuie sa fie mai mare decat la
suprafetele mici.
Lucratorii trebuie sa aiba acces la serviciile de prim ajutor.
Este important ca persoanele pregatite sa acorde primul ajutor sa nu trateze pacienti peste
nivelul lor de pregatire si al experientei dobandite.

3.9 Recuperarea

Tinta recuperarii consta in faptul ca lucratorul accidentat, ranit sau bolnav sa se prezinte
cat mai repede la locul de munca, in conditii normale. Daca acest lucru nu este posibil, atunci se
urmareste aducerea lucratorului la o forma cat mai buna de lucru in conditii ideale din punct de
vedere al securitatii si sanatatii in munca. Un program de recuperare efectiva reduce timpul in
care un angajat, bolnav sau ranit, sta departe de locul de munca, reducand costurile asociate cu
compensatiile cuvenite lucratorului, cu instruirea si cu inlocuirea acestuia.
O particularitate relevanta pentru angajatori o constituie recuperarea la locul de munca.
Aceasta forma a programului de recuperare este bazata in totalitate sau in parte prin folosirea la
locul de munca a lucratorului in mod normal sau cu indatoriri reduse si gradate conforme cu
posibilitatile celui ranit sau bolnav si indicate de medicul curant.
Factorii luati in considerare atunci cand se stabileste programul de recuperare la locul de
munca, sunt:
 natura ranirii sau imbolnavirii lucratorului;
 modificarea meseriei pe timp indelungat sau scurt;
 posibilitatea graduala de a realiza in timpul programului normal de lucru indatoririle
postului.

3.10 Inregistrarea evenimentelor (H.G. nr. 1425/2006)

Orice eveniment produs in unitatea de spalatorie si curatatorie chimica sau in legatura cu

aceasta (accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul
procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data
disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau
legata de profesiune) trebuie comunicat de indata angajatorului de catre conducatorul locului de
munca sau orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.

10
 Angajatorul are obligatia sa comunice:
 inspectoratelor teritoriale de munca, toate evenimentele;
 asiguratorului, evenimentele urmate de incapacitate temporara de munca, invaliditate
sau deces, la confirmarea acestora;
 organelor de urmarire penala, functie de caz.
Inregistrarea evenimentelor se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
Angajatorul va tine evidenta evenimentelor in:
- Registrul unic de evidenta accidentatilor in munca (anexa 15, H.G. nr. 1425/2006)
- Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase (anexa 16, H.G. nr.
1425/2006)
- Registrul unic de evidenta accidentelor usoare (anexa 17, H.G. nr. 1425/2006)
- Registrul unic de evidenta accidentatilor in munca ce au ca urmare incapacitatea
de munca mai mare de 3 zile de lucru (anexa 18, H.G. nr. 1425/2006)

Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza:

 de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de
munca, pentru lucratorii din unitatile de spalatorie si curatatorie chimica;
 de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase,
precum si in situatiile cu persoane date disparute;
 de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile, in care au fost antrenate si
unitati de spalatorie si curatatorie chimica;
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care au
condus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor
ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare. Pentru cercetarea unui
accident trebuie urmati urmatorii pasi:
- identificarea imprejurarilor;
- determinarea cauzelor;
- alegerea metodelor de prevenire;
- luarea masurilor de urgenta;
- pastrarea acelorasi lucratori la locul incidentelor.
In timpul investigatiilor se culeg informatii destinate sa conduca la identificarea si
aplicarea de masuri rapide care sa micsoreze pe viitor numarul de accidente.

3.11 Semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor

profesionale generate de activitatile desfasurate in unitatile
de spalatorie si curatatorie chimica

Semnalarea bolilor profesionale, cat si suspiciunile de boli profesionale se realizeaza

obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de imbolnaviri, indiferent de specialitate si
locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii
medicale de specialitate, efectuate asupra lucratorilor din unitatile de spalatorie si curatatorie
chimica.
Bolile profesionale, precum si suspiciunile de boli profesionale vor fi semnalate in fisa de
semnalare (anexa 19, H.G. nr. 1425/2006)
Aceste inregistrari pot ajuta angajatorul la:
- detectarea cauzelor de accidentarere/imbolnavire profesionala;
- identificarea grupurilor de risc;
- stabilirea metodelor de prevenire si a programului de control.

11
 Cercetarea se realizeaza in termen de 7 zile, are drept scop confirmarea sau infirmarea
caracterului profesional al imbolnavirii respective si se finalizeaza cu redactarea si semnarea
Procesului verbal de cercetare.

Declararea bolilor profesionale se face de catre Autoritatea de sanatate publica judeteana

sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina a muncii care a efectuat
cercetarea.

Raportarea bolilor profesionale nou-declarate se face in cursul lunii in care s-a produs
imbolnavirea.

Colectarea, analizarea si interpretarea informatiilor despre securitatea si sanatatea in

munca, pentru unitatile de spalatorie si curatatorie chimica, pot veni sub forma:
- informatiilor de la lucratorul desemnat cu raspunderi specifice in domeniul securitatii
si sanatatii in munca;
- rapoartelor de investigare a accidentelor;
- istoricului accidentelor.
Informatiile inregistrate ajuta la identificarea riscurilor mai putin evidente si dezvoltarea
strategiilor de implementare a managementului securitatii si sanatatii in munca, pentru unitatile
de spalatorie si curatatorie chimica.
Raportarea imediata faciliteaza identificarea rapida a riscurilor si prevenirea lor.
Lipsa de informatii poate conduce la ranirea sau imbolnavirea unui lucrator, urmata de o
lipsa indelungata de la locul de munca, cu consecinte negative asupra intregii activitati a unitatii.

4. MASURI DE INTRETINERE A UTILAJELOR SI

ECHIPAMENTELOR

Utilajele (ex. masini de spalat, calandre) si echipamentele electrice (ex. boilere, masini
de calcat, compresoare) vor fi verificate periodic, pentru a fi sigure in timpul operatiunilor.
Verificarea periodica a utilajelor si echipamentelor prezinta urmatoarele avantaje:
- reducerea numarului de incidente – intretinerea adecvata poate reduce numarul de
raniri si imbolnaviri;
- reducerea intreruperilor – controlul periodic al utilajelor si efectuarea de mici
interventii duce la prevenirea cheltuielilor cu reparatiile si reducerea numarului de ore
in care nu se lucreaza.
Reviziile si reparatiile se vor efectua in conformitate cu specificatiile din cartea tehnica
sau instructiunile de utilizare aferente utilajelor si echipamentelor din dotare.

5. MANAGEMENTUL RISCULUI IN UNITATILE DE

SPALATORIE SI CURATATORIE CHIMICA

Managementul riscului joaca un rol important in managementul securitatii si sanatatii in

munca, acesta presupunand:
- identificarea probabilitatii riscului;
- aprecierea riscului;
- determinarea celor mai indicate masuri de control;
- aplicarea si revizuirea masurilor de control.
Managementul riscului este necesar pentru preintampinarea intamplarii care reprezinta un
potential eveniment ce poate cauza accidentari sau imbolnaviri.

12
 Riscul reprezinta probabilitatea intamplarii din care sa rezulte o accidentare sau
imbolnavire.

5.1 Identificarea riscului

In spalatorii si curatatorii chimice se pot folosi mai multe metode de identificare a

riscului. Tipul proceselor de munca va determina metodele alese, modul de combinare a
metodelor dand cele mai bune rezultate. Metoda identificarii riscului include:
- consultarea lucratorilor;
- inspectarea locurilor de munca pentru prevenirea evenimentului;
- evaluarea proceselor de munca;
- evidenta incidentelor periculoase, accidentelor si imbolnavirilor;
- fisele cu echipamante individuale de protectie si fisele de urmarire a productiei;
- consultarea autoritatilor si institutiilor cu atributii in domeniu.

5.2 Evaluarea riscului

Procesul de evaluare a riscului calculeaza riscul asociat evenimentului. La evaluarea

riscului se tine cont de:
- natura riscului;
- gravitatea evenimentului si urmarile lui;
- frecventa si durata expunerii lucratorului la eveniment;
- frecventa producerii unui eveniment;
Categoriile de risc se pot incadra astfel:
- riscul pentru securitatea si sanatatea la locul de munca poate fi minor, putin probabil
sa se intample sau major;
- riscul minor, este posibil sa se intample des. Efectul poate sa fie neinsemnat, dar
uneori poate provoca raniri;
- riscul major, obliga angajatorul sa detina o evaluare a riscului la locul de
munca/postul de lucru.
Evaluarea riscului trebuie facuta tot timpul, inclusiv pe perioada deplasarii de la si catre
locul de munca, nu doar la locul de munca.
(Ex.: traversarea strazii prezinta un element de risc; cand traverseaza o strada cu un trafic
redus, persoana priveste in ambele sensuri, asculta zgomotul strazii si apoi traverseaza. In
contrast, daca traficul este intens, persoana va folosi trecerea de pietoni. Aceasta traversare este
“o masura de control” privind reducerea riscului de accident. Aceleasi principii se aplica si in
spalatoriile si curatatoriile chimice).

5.3 Masurile ce se impun pentru evaluarea si reducerea riscului

Exista o clasificare a masurilor care sa conduca la micsorarea riscului, luarea celor mai
indicate masuri avand in vedere aplicabilitatea lor practica. Costurile efective si acceptarea lor de
catre lucratori sunt alte doua importante criterii in alegerea optiunilor cu privire la masuri.

Factori care influenteaza evaluarea si reducerea riscului:

1. Destinatia – probabilitatea intamplarii unui potential eveniment, pentru care masurile de

prevenire trebuie planificate si luate pe faze (ex.: alegerea masinilor, cu cel mai mic nivel
al zgomotului, destinate unei anumite operatii);
2. Substituirea – inlocuirea materialelor sau a proceselor, cu altele, cu probabilitatea de
producere a unui eveniment mai mica (ex.: inlocuirea metodelor de lucru manuale cu cele
mecanizate);

13
 3. Reamplasarea – minimizarea riscului prin repozitionarea echipamentelor (ex.: adunarea
stelajelor cu destinatia de depozitare a obiectelor usoare, permitand ca acestea sa fie usor
accesibile fara o frecventa manevrare);
4. Separarea – izolarea riscului de lucrator (prin bariera sau distanta) (ex.: folosirea
barierelor la izolarea diferitelor zone de lucru).
5. Administrarea – schimbarea practicilor la locul de munca daca timpul sau frecventa
expunerii la risc este redusa (ex.: evitarea monotoniei activitatilor);
6. Echipamentul individual de protectie – folosirea echipamentului individual de protectie
recomandat (ex.: utilizarea manusilor la manipularea imbracamintii fierbinti).

5.3.1. Manipularea manuala

Manipularea manuala reprezinta orice activitate unde un lucrator ridica, pune jos, cara,
trage, impinge, misca, inmagazineaza sau retine un obiect.
Ranirile din cauza manipularii manuale sunt cel mai des intalnite intr-o
spalatorie/curatatorie chimica. In consecinta riscurile manipularii manuale trebuie cel mai bine
controlate.
Managementul riscului pentru manipularea manuala implica 4 etape:
Identificarea, ca risc al securitatii si sanatatii in munca, a operatiunii de manipulare
manuala, prin:
- consultarea lucratorilor/specialistilor in calitate de ergonomi;
- directa observare a procesului de manipulare manuala;
- analizarea statisticilor referitoare la ranirile/accidentarile la locul de munca.
Inspectarea spalatoriilor/curatatoriilor chimice a aratat ca urmatoarele tipuri de incidente
sunt comune:
 luxatia – poate fi asociata cu imobilizarea pe o perioada lunga de timp, se
datoreaza aplecarilor repetate sau rasucirilor ori manevrarilor grele/
neindemanetice;
 luxarea incheieturii mainii – poate fi cauzata de miscari repetate / bruste facute
la sortarea obiectelor in spalatorie/curatatorie, scoaterea si alimentarea cu
lenjerie a masinilor de stors.
Evaluarea riscului - tinand seama de urmatorii factori:
 tinuta corpului si miscarile efectuate;
 locul de munca si dispunerea posturilor de lucru;
 organizarea muncii (durata si frecventa unei activitati).
Adesea acesti factori se influenteaza reciproc (ex.: inaltimea bancului de lucru afecteaza
pozitia corpului).
In consecinta metodele de control ale pozitiei corpului trebuie sa reduca riscul
accidentarilor prin manipulari manuale.
Controlul riscului, pentru reducerea lui prin utilizarea masurilor de control.
Actualizarea masurilor de control - prin evaluarea eficacitatii controlului, dupa
analizarea periodica a unor parti din managementul riscului, acesta fiind un proces continuu.

5.3.2 Aplecarile si rasucirile repetate

Acestea pot fi cauzate de lucrul la inaltime prea mare sau prea mica si spatiu insuficient
in postul de lucru. Miscarile nu trebuie sa cauzeze disconfort sau oboseala, tinandu-se cont de
locatia echipamentelor si influenta materialelor folosite.

Reducerea riscurilor se poate realiza prin:

- ridicarea inaltimii de lucru la nivelul taliei (ex.: inceperea incarcarii buncarului);

14
 - evitarea coborarii obiectelor, daca vor fi ridicate mai tarziu (ex.: golirea masinii de
spalat pe podea in timpul procesului de spalare);
- pastrarea echipamentelor/materialelor la indemana, fara a fi necesara incovoierea sau
rasucirea (ex.: rufele care trebuie stoarse).

5.3.3 Intinderile repetate

Acestea pot fi cauzate de suprafetele de lucru care sunt prea inalte sau prea largi.
Reducerea riscului se realizeaza prin:
- pozitionarea materialelor cat mai aproape de pozitia optima de lucru;
- utilizarea platformelor de lucru acolo unde este posibil, daca se lucreaza la o inaltime
prea mare (bratul trebuie sa fie ridicat) care nu poate fi altfel corectata.

5.3.4 Manevrari greoaie

Greutatea unei incarcaturi nu este singurul lucru care trebuie luat in seama cand se
evalueaza riscul manipularii. De asemenea se ia in considerare frecventa, durata si distanta pe
care este manipulata incarcatura. Incarcatura care este greu de depozitat (este peste mana / nu
este rigida ca dimensiune sau ca forma) prezinta un risc ridicat. In acest caz greutatea trebuie
redusa.

Reducerea riscurilor se realizeaza prin:

- reducerea distantei pe care este deplasata sarcina (ex.: imbunatatirea amplasarii la
locul de munca/postul de lucru, reimpartirea ariei de depozitare);
- reducera greutatii obiectelor manipulate prin scaderea continutului si dimensiunii
containerului (ex.: dimensiunea cutiilor, evacuarea substantelor folosite);
- utilizarea unui sistem de depozitare potrivit. Lucratorul se va sigura ca este suficient
spatiu in camera pentru depozitarea obiectelor (ex.: depozitarea obiectelor spalate);
- tragerea sau impingerea obiectelor se va face la nivelul taliei (ex.: utilizarea troleelor
si a cutiilor, de greutate nu prea mare, cu manere);
Utilizarea pedalelor de picior este de asemenea indicata in manipulari.
Aceasta transfera toata greutatea pe unul din picioare, ducand la cresterea efortului muscular de
stabilizare a corpului. Pedalele de picior trebuie:
- sa fie pozitionate in fata operatorului;
- sa fie la nivelul podelei (pentru minim de miscare);
- ca la sfarsitul cursei sa pozitioneze ambele picioare la acelasi nivel;
- sa produca impingerea in linie cu articulatia soldului.

5.3.5 Statul in picioare pe perioade lungi de timp

Cand un muschi anume este folosit in mod repetat pentru mult timp, riscul obosirii
muschiului sau al accidentarii creste.
Reducerea riscului, prin:
- schimbarea pozitiei corpului cat mai des posibil.
- alternarea intre statul in picioare, sezut sau miscare;
- alegerea incaltamintei si a tipului de pardoseala, ambele contribuind la confortul
statului in picioare;
- folosirea unui scaun de inaltime cat mai apropiata de pozitia de lucru;
- utilizarea balustradelor pentru sprijinirea greutatii corpului; aceasta poate reduce
oboseala pentru partea inferioara a corpului.

5.3.6 Stresul datorat caldurii

15
 “Stresul datorat caldurii” apare in conditii de lucru la temperatura ridicata si conduce la
necesitatea crearii unui loc de munca sanatos si sigur. Aceasta se intampla atunci cand corpul nu
isi mentine temperatura optima. Efectele caldurii asupra lucratorilor, in afara de cresterea
nivelului de stres, cuprind:
- disconfort;
- iritabilitate;
- deshidratare;
- reducerea concentrarii/atentiei;
- urticarii datorate caldurii;
- reducerea tolerantei la expunerea la substante chimice si zgomot;
- carcei datorati caldurii;
- oboseala;
- congestie cerebrala datorata caldurii.
Carceii, oboseala si congestia cerebrala sunt cele mai serioase forme de imbolnavire
datorata caldurii.
Factorii care produc stresul datorat caldurii sunt:
- temperatura ridicata a aerului;
- umiditatea ridicata;
- miscarea redusa a aerului;
- radiatia termica ridicata;
- echipament individual de protectie care nu permite corpului sa se racoreasca;
- nivelul ridicat al activitatii fizice.

Persoanele care lucreaza cu regularitate la temperatura inalta incep sa se obisnuiasca cu

un anumit nivel al temperaturii in timpul saptamanii. Aclimatizarea reduce disconfortul la
caldura, creste rezistenta la efort, reduce pierderile de sare si duce la un metabolism normal.
Capacitatea persoanelor de a se obisnui cu o anumita temperatura difera si cei cu o conditie
fizica mai buna se aclimatizeaza mai repede. Aclimatizarea asigura lucratorilor numai o protectie
partiala la caldura extrema si la efectele contrare sanatatii in conditiile expunerii la caldura.
Odata incetata activitatea la temperaturi inalte, acomodarea dispare dupa aproximativ o luna.

Controlul stresului datorat caldurii

In spalatoriile/curatatoriile industriale sunt incalzite cantitati mari de apa si se degaja
cantitati mari de abur, rezultand conditii de umiditate foarte mari. Acesti factori pot da nastere la
stresul datorat caldurii al lucratorului in zilele umede.

Cum pot limita lucratorii expunerea la stresul datorat caldurii

Se pot lua masuri generale de prevenire a stresului excesiv datorat caldurii la locul
de munca, care includ:
- reducerea cantitatii de caldura generale (ex.: prin reducerea temperaturii proceselor
prin reasezarea, racirea, acoperirea sau izolarea surselor de caldura, utilizand scuturi
reflectorizante sau imbracaminte reflectorizanta);
- modificarea temperaturii si a miscarii aerului, a umiditatii relative (ex.: prin utilizarea
ventilatiei generale sau locale, a evaporarii sau racirii, a vaselor de racire, a
suflantelor, a ventilatiilor sau a deschiderii ferestrelor);
- eliminarea surselor aditionale de vapori de apa la locul de munca (ex.: a scurgerilor
de vapori la valve, a evaporii apei de pe podeaua umeda);
- eliminarea expunerii directe la soare (ex.: dotarea ferestrelor cu jaluzele);
- recomandarea ca lucratorii sa poarte echipamente de culoare deschisa, din materiale
usoare (ex.: echipamente individuale de protectie);
- furnizarea de apa rece lucratorilor;

16
 - asigurarea de locuri racoroase pentru odihna, separat de locurile de munca;
- la cresterea temperaturii vor fi reconsiderate intreruperile pentru odihna;
- lucratorii vor fi informati si instruiti atunci cand lucreaza la temperatura ridicata;
- asigurarea ca personalul insarcinat cu primul ajutor este pregatit in recunosterea
simptomelor si a tratamentului stresului datorat caldurii;
- scurtarea perioadei de expunere la caldura (ex.: rotatia personalului intre zonele cu
stres ridicat si cele cu stres scazut datorat caldurii);
- restrictionarea orelor suplimentare si a schimbarilor de personal intre zone cu
temperatura ridicata;
- programarea reviziilor si reparatiilor la suprafetele cu temperatura ridicata pe
perioada anotimpului rece;
- persoanele care lucreaza in afara zonei cu temperatura ridicata trebuie sa se
coordoneze cu cele care lucreaza in zona cu temperatura ridicata astfel incat sa se
reduca timpul de expunere a fiecarui membru al ECHIPEI la temperatura ridicata.

Cum pot evita lucratorii stresul datorat caldurii

In general precautiile lucratorilor pot diminua stesul datorat caldurii atunci cand lucreaza
la temperaturi ridicate si umezeala, prin:
 petrecerea unui timp cat mai scurt in soare, in particular prin evitarea expunerii
intre orele 1200 – 1600;
 imbracand haine deschise la culoare, usoare si masuri potrivite;
 consumand cat mai des apa rece;
 luand pauze in locuri racoroase si uscate;
 pastrand o conditie fizica buna.

5.3.7 Organizarea muncii

Aceasta influenteaza factorii de risc pentru manipularile manuale. Nerespectarea timpului

de odihna (distribuirea timpului de munca si a pauzelelor tehnologice), alegerea procedurilor
de lucru, numarul si calificarea personalului pot conduce la cresterea riscului de raniri.

Riscul poate fi redus prin:

- organizarea de puncte de stationare daca materialele trec prin secvente logice (ex.:
suprafata de incarcare a masinii de spalat, uscat, calcat);
- policalificarea lucratorilor in diverse meserii si micsorarea numarului de repetari (ex.:
operatiile de spalare si calcare);
- respectarea pauzelor tehnologice:
- pauzele scurte si dese sunt mai eficiente decat cele rare si lungi;
- lipsa de experienta a lucratorilor, oboseala, vacantele, duc la un timp mai indelungat de
acomodare, prevaland in fata experientei lucratorilor.
- manipularea manuala a maselor (conf. H.G. nr. 1051/2006) sa nu implice:
- efort fizic prea frecvent sau prelungit;
- perioada insuficienta de repaus fiziologic sau de recuperare;
- distante prea mari pentru ridicare, coborare, transport;
- ritm de munca impus printr-un proces care nu poate fi modificat de
lucrator.

6. SUBSTANTE PERICULOASE

In activitatea dintr-o spalatorie/curatatorie chimica se folosesc substante chimice.

Deoarece operatorii, ca si ceilalti lucratori, pot veni adesea in contact cu aceste substante

17
chimice, ele trebuie cunoscute precum si riscul potential al utilizarii lor si ce se poate face pentru
reducerea acestuia.
Substante chimice ca freonul, la fel ca materialele care includ azbestul si care se pot
regasi la locul de munca, pot fi periculoase pentru sanatate si sunt clasificate ca substante
riscante. Angajatorul are datoria protejarii lucratorilor, care sunt expusi riscului de a lucra in
apropierea acestor substante. Nivelul riscului depinde de toxicitatea substantelor utilizate,
stocarea si manipularea acestora la locul de munca.

Pentru utilizarea in siguranta a substantelor de risc, trebuie:

- cunoscut modul in care se pot obtine informatii despre utilizarea substantelor
riscante la locul de munca;
- evaluarea riscului si determinarea nivelului de risc atunci cand se folosesc aceste
substante;
- implementarea masurilor de control folosite, pentru reducerea riscului asociat cu
substantele periculoase;
- gasirea celor mai potrivite metode de informare si instruire, pentru angajator si
lucratori, asupra modului de folosire a substantelor periculoase la locul de munca.

Denumirea
Locul de utilizare si destinatia
substantei Natura riscului
substantei periculoase
periculoase
- Curatatorii

Agentul de curatare (Percloretilena Percloretilena Inhalarea vaporilor poate cauza ameteala,

cel mai utilizat agent). Scaparile
de vapori de la masinile de spalat
industriale se produc in jurul usilor
de etansare si in timpul
transferului necorespunzator al
incarcaturilor )
usoara iritabilitate si in cazuri extreme
inconstienta. Daca expunerea este pe timp
indelungat pot apare imbolnaviri ale
ficatului si rinichilor. La temperaturi
ridicate se pot degaja gaze foarte toxice. In
apropierea curatatoriilor chimice fumatul
este strict interzis. Un contact prelungit al
pielii cu substantele poate provoca
dermatite.

Fluro (Agent chimic in curatatorii Freon Inhalarea poate da nastere la palpitatii

pentru tesaturile si accesoriile neregulate.
fine.)

Agenti de curatare Spirt alb Inhalarea poate cauza presiuni la nivelul

(utilizat la masinile vechi) (White Spirt) sistemului nervos central. Poate lua foc
usor.

Praf de curatat Celite praf Inhalarea prafului care contine cristale de

(utilizat in masinile de curatat) silicati poate provoca imbolnaviri
progresive non reversibile.

Agenti impotriva petelor (in (Hidrofluoryc Scoaterea ruginii cu Hidrofluoryc Acid

special impotriva ruginii) Acid) poate cauza in timp arsuri profunde. Aceste
(scoaterea petelor rezistente acid florhidric arsuri necesita tratament medical de

18
manual) urgenta.

Invelisul protector Azbest Expunerea la azbest poate provoca

(la tevile de apa fiarta si boilere) imbolnaviri ale aparatului digestiv sau
plamanilor.

Fibre minerale Provoaca afectiuni dermatologice si ale

sintetice sistemului respirator.

- Spalatorii

Detergent Hidroxid de Sodiu Coroziv iritant al pielii, ochilor si

mucoaselor.

Agent de inalbire Peroxid de Coroziv iritant prin inhalare sau la

Hidrogen contactul cu pielea. Peroxidul de hidrogen
poate lua foc sau exploda din intamplare.

Hipoclorit de Sodiu Hipoclorit de sodiu poate produce

intamplator cresteri ale gazului clorinat.

Acizii mirositori Acid hidrocloric Coroziv iritant prin inhalare sau la

Acid fosforic contactul cu pielea. Acidul citric este cel
Acid acetic mai putin intalnit in cele mai multe
Acid citric aplicatii.

Emulsifianti Solvent Contactul indelungat cu pielea poate duce

hidrocarbon la imbolnaviri provocand dermatite.
Inhalarea substantei poate provoca ameteli,
iritabilitate si dureri de cap.

Saruri alcaline Metasilicat de sodiu Coroziv iritant al pielii, ochilor si

Carbonat de sodiu mucoaselorin special in ceea ce priveste
Ortofosfat de sodiu metasilicatul de sodiu.

Inalbitor Ditionit de sodiu Substanta periculoasa inflamabila.

Descompunerea poate produce un gaz
iritant care poate induce o stare respirtorie
cu simptome de astm.

Substante pentru scoaterea Detergenti cu Inhalarea prafului continand enzime

petelor de natura organica enzime proteolitice poate induce o stare respirtorie
cu simptome de astm.

Invelisul protector Azbest Expunerea la azbest poate provoca

(la tevile de apa fiarta si boilere) imbolnaviri ale aparatului digestiv sau
plamanilor

Invelisul protector Fibre minerale Provoaca afectiuni dermatologice si ale

(la tevile de apa fiarta si boilere) sintetice sistemului respirator

19
 Trebuie evaluat riscul impus de substantele periculoase utilizate la locul de munca/postul
de lucru, in unele cazuri fiind necesara monitorizarea nivelului substantelor periculoase din aer.

6.1 Informarea cu privire la substantele periculoase

Evidenta stricta a substantelor periculoase este obligatorie si se realizeaza prin fise de

materiale utilizate, care reprezinta o sursa majora de informatii asupra substantelor folosite la locul
de munca, informatiile din fise fiind aditionale celor de pe eticheta ambalajului substantei.
- Valorile din fise sunt cele mai indicate a fi utilizate in procesul de
productie.
- Furnizorul trebuie sa ofere fisa fiecarei substante periculoase pe care o
livreaza, aceasta fiind data la prima livrare sau la fiecare livrare in parte.
- Fisele vor contine:
- Numele furnizorului;
- Date asupra pericolelor pe care le prezinta acestea asupra sanatatii;
- Precautii care trebuie avute in vedere in timpul folosirii;
- Informatii despre modul de manipulare a substantei in conditii de securitate.
- Fisele contin informatii despre pericolele asociate substantei. Riscul asociat
substantelor periculoase depinde de concentratia substantei, de calitatea substantei
folosite, de durata expunerii, de conditiile concrete de stocare, manipulare si de la
locul de munca/postul de lucru.
- O fisa succinta (insuficiente informatii pentru identificarea substantei) poate
constitui un semnal de alarma, substanta chimica putand prezenta riscuri in timpul
utilizarii normale.

Accesul lucratorilor la fisele de materiale

- Toate fisele trebuie sa fie puse la dispozitia lucratorilor atunci cand
substantele chimice sunt stocate, amestecate sau utilizate.
- Lucratorii trebuie instruiti in vederea cunoasterii si utilizarii informatiile din
fise.

- Angajatorul este direct raspunzator pentru securitatea si sanatatea in munca a

lucratorului in cazul in care fisa unei substante folosite nu este valabila.

6.2 Etichetarea substantelor periculoase

- Fiecare cutie/recipient cu substante periculoase trebuie sa aiba atasata o eticheta.

Eticheta trebuie sa ramana aplicata si pe cutia/recipientul goala/gol. Informatiile de pe
dispozitia de livrare trabuie sa fie identice cu cele de pe eticheta cutiei/recipientului;
- Nu se va transfera o substanta chimica intr-un recipient nou daca nu se aplica eticheta
proprie; transferarea substantelor chimice in recipiente destinate produselor alimentare este strict
interzisa, aceasta practica putand provoca imbolnaviri sau chiar decesul.

Nota – etichetele pe recipientele noi trebuie sa arate daca in recipient este depozitata
aceeasi substanta chimica la aceeasi concentratie cu originalul.

- Daca un recipient nu are eticheta si continutul lui este cunoscut se ataseaza

o eticheta temporara. Daca numele produsului este necunoscut se ataseaza o eticheta pe
care scrie:

“ATENTIE. A NU SE FOLOSI. SUBSTANTA NECUNOSCUTA”.

20
 Inainte de a se identifica continutul recipientului cu substanta necunoscuta, acesta va fi
stocat izolat. Dupa identificarea substantei recipientul va fi etichetat. Daca nu se poate identifica
continutul recipientului se vor lua alte masuri consultandu-se institutiile de profil.

6.3 Masuri de evitare a riscului

Inlocuirea substantelor – cu substante mai putin periculoase (ex.: white spirt este
adesea inlocuit cu percloroetilena, substanta mai putin periculoasa si neinflamabila).
Solutii tehnologice:
 Ergonomia echipamentelor poate reduce riscurile. Aceasta se face prin reducerea
manipularii substantelor periculoase si limitarea emisiei de vapori periculosi. Utilizarea
sistemelor de inchidere automata la masinile/utilajele din spalatorii si curatatorii chimice.
 Ventilarea – masinile moderne, in general au inchidere automata, dar mai sunt in
functiune si masini/utilaje cu inchidere manuala. Exhaustarea (evacuarea) aerului
contaminat si a surselor acestuia limiteaza riscul de imbolnavire la locul de munca/postul
de lucru.

 Depozitarea:
- Suprafetele pe care se depoziteaza substante chimice se semnaleaza cu afise si
vor fi grupate pe categorii;
- Stocurile de substante chimice trebuie sa fie limitate;
- Substantele incompatibile se depoziteaza separat.
 Sistemul de lucru – se va urmari strict succesiunea operatiilor si procedurile de
lucru aferente acestora, asigurandu-se si urmatoarele:

o Verificarea regulata si intretinerea dispozitivelor de etansare de la usi si a racordurilor

conductelor pentru impiedicarea expunerii excesive la substante chimice (ex.:
percloretilena);
o Evaluarea timpilor tehnologici;
o Precautii suplimentare la efectuarea reparatiilor curente si capitale. Nivelul de
substante chimice utilizat (ex.: percloretilena) nu trebuie sa depaseasca pe cel normat,
in timpul desfasurarii operatiunilor tehnologice;
o Inchiderea recipientelor ce contin substante periculoase imediat dupa utilizare si
depozitarea lor pana la o noua folosire;
o Precizarea si comunicarea lucratorilor a procedurilor pentru solutionarea deversarilor
accidentale pe pardoseala;
o Deplasarea recipientelor cu substante inflamabile de la locul de depozitare la punctul
de lucru si invers numai pe un traseu dinainte stabilit.

6.4 Substantele periculoase si sistemele inchise

In locul in care substante periculoase sunt continute intr-un sistem inchis, (ex.: tevi sau
tubulaturi, proces tehnologic sau recipient in care au loc reactii) trebuie avertizat lucratorul sau
orice alta persoana care poate fi expusa la riscul indus de substante.
Cea mai buna cale de identificare a substantelor periculoase in sisteme inchise este acea a etichetarii
conductelor si recipientelor respective.

Angajatorul are obligatia de a asigura informarea, instruirea si supravegherea

lucratorilor in procesul de lucru cu substante periculoase.

21
 Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia lucratorilor toate informatiile asupra produsului
- substanta chimica periculoasa, cuprinse in fisa produsului, pusa la dispozitie de catre furnizor.

ATENTIE !!! Nu se vor achizitiona produse neinsotite de fisa produsului si certificat

de calitate.

7. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Asigurarea echipamentului individual de protectie este o masura de evitare a riscului in

completarea celorlalte masuri.
Echipamentele individuale de protectie indeplinesc urmatoarele cerinte:
- sunt adecvate pentru riscurile pe care le previn, fara a induce ele insile un risc
suplimentar;
- corespund conditiilor existente la locul de munca/postul de lucru;
- sunt adecvate cerintelor ergonomice si starii de sanatate a lucratorului;
- sunt adaptate configuratiei purtatorului;
- sunt distribuite gratuit;
- sunt intretinute, manipulate, depozitate, reparate si inlocuite conform prevederilor
legale;
- sunt achizitionate numai insotite de o fisa de instructiuni in limba romana;
- exista marcajul de conformitate pe produs sau ambalaj;
- utilizatorul echipamentului este instruit conform instructiunilor date de producator.
Dotarea cu echipamente individuale de protectie specifice trebuie stabilita pentru fiecare
loc de munca/post de lucru prin:
- identificarea factorilor de risc care actioneaza cumulativ;
- stabilirea sortimentului de echipament individual de protectie;
- evaluarea duratei de expunere la risc;
- intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipamente individuale de protectie.
In mod obisnuit intr-o spalatorie/curatatorie echipamentul individual trebuie sa
asigure:
- protejarea pielii si a ochilor cand sunt manipulate substante chimice;
- protectia cailor respiratorii cand sunt manipulate produse care produc praf si vapori
care pot fi inhalati. in cazul mastilor este nevoie de diverse tipuri de cartuse cu filtre
pentru fiecare tip de pericol;
- protectia pielii atunci cand mainile sunt cufundate permanent in apa sau solutii
continand detergenti sau alte produse chimice.

8. MEDIUL DE LUCRU

8.1 Zgomotul

Numarul mare de masini, cresterea densitatii masinilor la locul de munca duce la

cresterea riscului expunerii la zgomot excesiv. Expunerea la un nivel ridicat al zgomotului poate
cauza pierderi ale auzului, stari de iritare, greutate in comunicarea cu ceilalti si reducerea
performantelor profesionale ale lucratorilor.
Nivele ale zgomotului intermitent (ex.: inchiderea preselor), sunt capabile sa cauzeze un
zgomot artificial si pierderea treptata a auzului.

22
 Zgomotul este un sunet nedorit si daunator cauzand stresul si alte efecte asupra sanatatii:
cresterea stresului si a presiunii arteriale, tiuitul in urechi, aparitia ulcerului stomacal etc.
Zgomotul peste un nivel determinat de 87 dB poate duce la pierderi temporare sau
permanente ale auzului. Acest nivel al zgomotului a fost stabilit prin HG nr. 493/2006.
Valorile limita de expunere si valorile limita de la care se declanseaza actiunea
angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor in raport cu nivelurile de
expunere zilnica la zgomot sunt:
- valori limita de expunere LEx,8h = 87 dB
- valori de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea: LEx,8h = 85 dB
- valori de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea: LEx,8h = 80 dB
In situatii pe deplin justificate, in cazul activitatilor in care expunerea zilnica la zgomot
are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, in scopul aplicarii valorilor limita de
expunere si a valorilor limita de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea
si protectia sanatatii lucratorilor, trebuie sa se foloseasca nivelul de expunere saptamanala la
zgomot, in locul nivelului de expunere zilnica la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot
la care sunt expusi lucratorii cu conditia ca:
- nivelul saptamanal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvata sa nu
depaseasca valoarea limita de expunere de 87 dB;
- sa se ia masuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste
activitati.

Obligatii ale angajatorului:

- determinarea si evaluarea riscurilor la zgomot;
- evitarea sau reducerea expunerii la zgomot;
- protectia individuala impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot;
- limitarea expunerii la zgomot;
- informarea si instruirea lucratorilor;
- consultarea si participarea lucratorilor;
- supravegherea sanatatii lucratorilor.

Simptome ale aparitiei deficientelor de auz:

 Ati ridicat vocea la o persoana care era la mai putin de un metru de dvs.;
 Ati avut tiuituri in urechi dupa terminarea programului de lucru;
 V-a spus familia ca aveti tulburari de auz atunci cand ajungeti acasa de la serviciu;
 Ati marit volumul televizorului, radioului sau al aparatului din masina dupa o zi de
lucru;
 Ati cerut unei persoane sa va repete ceva imediat dupa ce acesta terminase de spus.

Nivelul zgomotului mai sus de valoarea maxima trebuie controlat prin introducerea unui
program de protejare a auzului la locul de munca, care cuprinde:
 Identificarea riscurilor pentru auz la locul de munca;
 Evaluarea factorilor de risc aferent zgomotelor;
 Dezvoltarea unui program de protectie la zgomot;
 Implementarea masurilor de control;
 Planificarea testelor audiometrice pentru fiecare lucrator, expus in mod regulat la
zgomot excesiv;
 Planificarea instruirilor;
 Consultarea lucratorilor de la toate nivelele.

Cateva sugestii pentru micsorarea nivelului de zgomot:

 folosirea echipamentului individual de protectie a auzului.

23
  micsorarea nivelului de zgomot al utilajelor prin alegerea masinilor cu cel mai scazut
nivel de zgomot posibil;
 captusirea tavanului, peretilor cu materialele izolatoare;
 montarea utilajelor pe covorase de cauciuc pentru reducerea zgomotelor si a
vibratiilor produse de acestea;
 amplasarea utilajelor/proceselor tehnologice intr-o arie unde vor fi afectati cat mai
putini lucratori (ex.: masinile de presat/calcat);
 rotatia posturilor;
 stabilirea unui program adecvat de intretinere si organizarea unui program cu cat mai
putin zgomot;

Lucratorii vor fi consultati la locurile de munca/posturile de lucru in ceea ce priveste

zonele cu zgomot care le poate afecta securitatea si sanatatea in munca.
Strategia de prevenire si protectie trebuie sa aiba ca scop reducerea zgomotului si
instruirea lucratorilor.

8.2 Ventilatia

Pentru conditii umede ca si pentru temperaturi ridicate ale aerului si aer saturat intalnit in
incaperile curatatoriilor/spalatoriilor, aerul conditionat este singura forma de control a calitatii
aerului. Sistemul de exhaustare fortata a aerului creaza conditiile de decontaminare a aerului
respirat de operatori si asigura conditii climatice confortabile.
Sistemul de ventilatie prin exhaustare la locul de munca capteaza aerul contaminat in
apropierea sursei si il evacueaza in afara zonei operatorului. Acest sistem consta in hota,
tubulatura, ventilator, filtru de aer si cos de evacuare. Un sistem de ventilare exhaustiva este de
asemenea utilizat pentru materiale foarte toxice sau pentru gaze. Orice loc cu sistem de ventilare
exhaustiva trebuie sa respecte cerintale departamentului de mediu.
Cand sistemul de aer conditionat este instalat cu tun de racire sau condensare a vaporilor,
bacteria legionella poate creste in apa sistemului in diferite circumstante. Bacteria se poate
dispersa in atmosfera prin sistemul de aer conditionat. Oamenii pot inhala bacteria si se pot
imbolnavi. Inspectarea regulata a instalatiei din punct de vedere a bacteriei si verificarea
sistemului de aer conditionat este masura ce trebuie luata.

8.3 Iluminarea

Iluminarea locului de munca asigura lucratorilor facilitatea de a identifica si recunoaste

pericolele, reducerea efortului facut de ochi si adoptarea unor pozitii corecte ale corpului in
procesul muncii. Lumina poate fi un factor important al securitatii si sanatatii in munca si adesea
poate fi omisa de angajati. Angajatorul trebuie sa ia in considerare iluminarea la locul de munca
adoptand urmatorii pasi:
(1) amplasarea locurilor de munca avand in vedere iluminarea;
(2) identificarea si evaluarea oricarei probleme sau dificultati de iluminare;
(3) identificarea si aplicarea solutiilor dupa evaluare.

Un nivel initial al iluminarii poate fi departe de pierderile progresive ale luminii survenite
tot timpul.
In tabel sunt date cateva valori informative ale iluminarii la diferite puncte de lucru in
spalatorii si curatatorii.

Puncte de lucru la interior Intensitatea iluminarii  lx 

Spalatorie, sala masini mari 160

24
 Primire, expediere, spalatorie 240
Fiare de calcat si prese 400
Sortare si impachetare 400
Reconditionare si scoaterea petelor 400

8.4 Arsuri

Multe operaratii in spalatorii/curatatorii impun contactul cu punctele fierbinti. Arsura

mainilor si a partii de sus a bratelor se datoreste manipularii obiectelor fierbinti, eliberarii
emisiilor si contactului direct cu echipamentul fierbinte. De asemenea acestea pot fi datorate si
arderii substantelor periculoase.

Masuri de evitare a arsurilor

Instructiunile de lucru si masurile de asigurare trebuie sa fie luate astfel incat sa fie
eliminat riscul producerii arsurilor, prin:
 controlul automat al utilajelor (preselor);
 izolarea si restrictionarea accesului pe fluxul de productie (ex.: boiler, prese);
 izolarea termica a partilor accesibile, ale utilajelor, cu temperaturi ridicate (ex.
tevile de evacuare, fiare de calcat, prese etc.);
 sisteme de ventilatie care sa exhausteze gazele produse;
 sisteme de intretinere periodica si service-ul utilajelor;
 informatii, instruiri, verificari si testari ale lucratorilor asupra regulilor de
securitate si sanatate in munca;
 utilizarea manusilor de bumbac atunci cand sunt manipulate si transportate
obiecte calde;
 sistemul de utilizare in securitate a substantelor chimice:
 instalarea unui sistem automat de alimentare cu substantele chimice lichide;
 proceduri pentru controlul pierderilor de substante chimice;
 dotarea personalului cu echipament individual de protectie;
 dotarea cu dusuri de urgenta si solutii de spalare a ochilor, in zonele de
manipulare a substantelor chimice;
 dotarea cu echipament pentru stingerea incendiilor si afisarea la loc vizibil a
instructiunilor corespunzatoare;
 dotarea cu echipament de prim ajutor si instruirea personalului desemnat in
acordarea primului ajutor.

8.5 Accidente biologice in curatatorii/spalatorii

Cand intr-o curatatorie/spalatorie sunt curatate/spalate articole de la spitale exista riscul

expunerii la un accident biologic (ex.: hepatite, contaminarea cu fluide provenind din corp
prezente in asternuturi). Exista de asemenea riscul altor infectii ca diareea sau boli ale pielii.
Expunerea poate fi rezultatul:
- penetrarii pielii cu un ac;
- manipularea directa a fluidelor din corp;
- stropitul mucoaselor (de ex. ochii) cu laturi sau sprayuri pentru lenjerii;
- inhalarea de aerosoli.
Este dificil de identificat care este articolul potential sursa de infectii, dintr-o spalatorie.
Cel mai indicat este sa se considere fiecare obiect ca o posibila sursa de infectie si sa se ia in
calcul asigurarea la riscul pe care il poate avea.
Alegerea si implementarea celor mai indicate masuri de control minimizeaza expunerea,
acolo unde este cazul.

25
 Stapanirea riscului la expunerea la accidente biologice in curatatorii/spalatorii - un
risc asumat poate fi controlat prin:

Sacii pentru curatatorie/spalatorie

 folosirea celor mai indicati saci pentru colectarea lenjeriei, sistemul de saci
color poate fi utilizat pentru deosebirea rufelor infectate (ex. rosu pentru rufe
contaminate si alb pentru lucruri obisnuite).
 Daca lenjeria este uda din cauza prezentei fluidului biologic aceasta poate fi
plasata de exemplu in saci pentru spalatorie securizati prin inchiderea in saci
impermeabili (din material plastic, preferabil mai mari, rezistenti, transparenti
).

Stocarea

Curatatoriile/spalatoriile trebuie sa previna contaminarea rufelor curatate de catre cele

murdare sau cu alte substante prezente in curatatorie/spalatorie (incluzand echipamentele,
aerosoli, praf, umezeala si paraziti). Aceasta poate fi realizata prin:
- Stocarea rufelor curate in locuri curate, uscate, separate de lucrurile murdare, realizata
prin:
 separarea obiectelor curate de cele murdare printr-o bariera fizica;
 acolo unde nu este posibil, utilizarea celei mai indicate bariere (ex.: un spatiu
bariera de cel putin 2 metri intre spatiul de stocare pentru lucrurile murdare si
spatiul de stocare pentru lucruri curate).
- Asigurarea unei ventilatii adecvate care poate minimiza contaminarea aerului si sa previna
contaminarea cu murdarie a ariei curate. In mod ideal fluxul de aer trebuie sa fie de la
suprafata curata catre cea murdara.

Proceduri de minimizare a riscului

Procedurile de minimizare a riscului la expunerea la accidente biologice includ:
 procesarea rufelor murdare prin spalare cat mai repede posibil. Ideal aceasta trebuie sa
se petreaca imediat dupa sosirea la curatatorie/spalatorie;
 manipularea cu grija a sacilor continand lenjerie murdara evitand deteriorarea sacilor si
contaminarea aerului;
Nota: a nu se tranti sacii, deoarece prin compresiune pot genera aerosoli.
 umplerea sacului ¾ din capacitate si securizarea lui cu prioritate la transport;
 limitarea deplasarii lucratorilor dinspre aria de manipulare a lucrurilor murdare spre
aria de procesare a lucrurilor curate;
 atunci cand lucratorul paraseste aria de manipulare a lucrurilor murdare spre alte arii
(ex.: spre cantina sau spre casa) ei trebuie sa fie instruiti:
 sa-si schimbe echipamentul individual de protectie (ex.: sort, manusi);
 sa-si spele mainile inainte de a atinge lucrurile curate;
 interzicerea fumatului si evitarea mancatului si a bautului in zonele apropiate;
 vaccinarea impotriva hepatitei valabila pentru toti lucratorii expusi la riscul infectarii
cu sange sau fluide din corp;
 dotarea cu cel mai eficient echipament individual de protectie (ex.: manusi, ecran
protector pentru fata, masca pentru ochi) si instructiuni de folosire a acestuia;
 instruirea responsabililor cu aplicarea masurilor de igiena, specifice celor care
manevreaza lenjeria murdara;
 asiguararea unei curatenii permanente si respectarea programului de acces in toate
zonele;
 furnizarea de informatii si sustinerea de instruiri cu lucratorii si managerii din
curatatorie/spalatorie despre riscul accidentelor biologice.

26
 Transportul

Procedurile in cazul transportului lenjeriei la si de la curatatorie/spalatorie trebuie sa

includa:
 utilizarea tranportoarelor, benelor si altor mijloace de transport;
 transportarea lenjeriei murdare si a lenjeriei curate pe cat este posibil in mijloace de
transport diferite;
 daca transportorul a deplasat lucruri murdare, acesta se va curata inainte de utilizarea
pentru lucruri curate;
 daca se transporta lucruri curate si lucruri murdare in acelasi vehicul, separarea
acestora se va face prin bariere, ar fi indicat sa se faca in containere inchise, saci sau
prin una sau mai multe bariere pentru evitarea contactului direct intre lucrurile
murdare si cele curate.
 cand transportorul foloseste o husa la transportul rufelor murdare, trebuie utilizata o
husa curata pentru transportul rufelor curate.

Spalarea/Dezinsectia

Toate rufele cu risc de a provoca accidente biologice vor face obiectul procesului de
dezinsectie. Dezinsectia termala si chimica va fi facuta in cadrul sistemului, aceasta incluzand:
 dezinsectia (temperatura ridicata) in programul masinii de spalat;
 dotarea masinii cu termometru pentru inregistrarea temperaturii la incarcare;
 asigurarea nivelului de temperatura (70-850C) si o perioada suficient de lunga de
dezinsectie termala pentru rufele murdare; variatia temperaturii poate varia timpul de
dezinsectie;
 utilizarea racordului inchis pentru evacuarea apei din masina de spalat in sistemul de
evacuare; cand masina de spalat evacueaza apa intr-un bazin colector deschis, acesta
trebuie sa fie acoperit pentru a impiedica imprastierea aerosolilor in momentul
evacuarii apei din masina.

8.6 Boilerele

Defectiunile unui boiler presurizat poate avea consecinte grave. Inspectiile periodice de
intretinere trebuie sa reduca riscurile. (Verificarea boilerelor se face numai de catre ISCIR).

Ce este de facut ?
 dezvoltarea unui sistem managerial pentru operatiile sigure, inspectarea si intretinerea
tuturor boilerelor;
 specificarea intervalului maxim intre inspectiile interne si cele externe;
 dezvoltarea unei proceduri care sa fie urmata in timpul inspectiei boilerelor;
 trasarea cerintelor referitoare la performante pentru inspectiile periodice;
 pastrarea inregistrarilor si a documentatiei referitoare la interventiile facute asupra
boilerului;
 urmarirea recomandarilor furnizorului/fabricantului echipamentului;
 testarea periodica a echipamentului cu etaloane si aparate de masura si control;
 inspectarea starii valvelor de presurizare, pompelor;
 analizarea calitatii apei si a metodei de tratare;
 verificarea duzei si a sistemului de alimentare cu carburant;
 asigurarea ca manualul de utilizare contine:
- procedurile de pornire, functionare si oprire;
- alimentarea cu apa;

27
 - cota minima si cota maxima a apei;
- procedurile de urgenta.
 curatarea arzatoarelor cu pacura – daca se utilizeaza acest combustibil (pe boilere
se depune suplimentar funingine). Funinginea si plumbul evacuate accidental in
spatiul de munca prezinta un mare risc. Plumbul poate fi absorbit in corp prin inhalare
si ingestie, in special in locurile in care se fumeaza, se mananca ori se consuma
lichide. Praful este dus acasa prin haine si pe corp si poate fi transmis si membrilor
familiei. Inhalarea, ingestia sau contactul prelungit cu pielea a funinginei poate cauza
cancer al cailor respiratorii sau cancer al pielii dupa multi ani de expunere intensa.
 instruirea lucratorilor pentru un eventual pericol cu prezentarea masurilor care se
pot lua pentru prevenirea exploziilor.
 Asigurarea ca instructiunile specifice de lucru includ:
 date despre tehnologia de curatare a obiectelor acoperite cu praf;
 utilizarea aspiratiei prin vacuum pentru eliminarea pierderilor de funingine sau zgura;
 curatarea de funingine sau zgura cat de des este posibil;
 evitarea contaminarii ariei de lucru;
 curatarea completa a suprafetei boilerului pentru inlaturarea completa a oricarei urme de
funingine sau zgura;
 spalarea echipamentului utilizat in procesul de curatare;
 interzicerea mancatului, a consumului de bauturi si a fumatului in timpul procesului de
productie;
 schimbarea si spalarea tuturor hainelor inainte de reutilizare si pastrarea intr-o punga de
plastic inchisa pana la urmatoarea utilizare;
 spalarea completa a corpului inclusiv spalarea unghiilor cu o periuta;
 monitorizarea medicala completa in cazul in care funinginea sau zgura contine cantitati
mari de plumb.
 Departamentul de mediu urmareste in permanenta controlul poluarii aerului (acolo
unde este obligatorie aceasta structura organizatorica).

8.7 Echipamentul electric

Accidentele datorate echipamentului electric sunt de obicei cauzate de:

- nesiguranta echipamentului;
- instalarea improprie a acestuia;
- nerespectarea instructiunilor de lucru;
- combinarea tuturor acestora.
In spalatoriile si curatatoriile industriale, pentru asigurarea utilizarii in siguranta din
punct de vedere electric, este necesar sa fie urmate procedurile:
o inspectarea regulata, incluzand testarea si verificarea etichetelor, poansoanelor;
o inspectarea echipamentului electric care poate da nastere la evenimente din cauza
deteriorarii naturale, intretinerii neadecvate, reglaje gresite, modificari, lichide, praf si
insecte care pot dauna echipamentului, inexistenta etichetelor pentru corecta folosire;
o cunoasterea si aplicarea planului de actiune in caz de urgenta;
o intretinerea echipamentului electric;
o inregistrarea si investigarea defectelor;
o instruirea lucratorilor in caz de pericol.
Situatiile specifice in curatatoriile chimice care au nevoie de o atentie speciala:
o conditiile de umiditate/umezeala – este un pericol sa utilizezi electricitatea langa
sursele de umiditate si in conditii de umezeala. Instalatia trebuie sa respecte cerintele
speciale pentru conditii de umiditate/umezeala;

28
 o izolarea intrerupatoarelor – echipamentul electric trebuie sa aiba un intrerupator
izolat astfel incat intretinerea si repararea sa poata sa fie facuta in siguranta;
procedurile de instalare corecta pot fi urmate adesea cu cunostinte minime;
o curatarea pardoselilor folosind numai echipamente de curatare cu vacuum (prin
absorbtia lichidelor de curatare).

Cauze care maresc riscul de accidentare:

- utilizarea echipamentelor defecte;
- utilizarea instalatiilor improvizate la alimentarea echipamentelor;
- nerespectarea instructiunilor de utilizare a echipamentelor.

8.8 Depozitarea substantelor chimice

Depozitarea substantelor chimice, detergenti, substante de inalbire, de scoatere a petelor,

dezinfectante si cele folosite la igienizarea locurilor de munca se va face pe categorii, in locuri
special amenajate, ventilate, accesul fiind permis numai lucratorilor instruiti in manipularea acestora.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

PENTRU CONTABIL

Lucratorii care urmeaza sa desfasoare activitati la echipamentele de calcul , vor fi

incadrati si repartizati la posturile de lucru numai dupa efectuarea examenului medical
prevazut de reglementarile in vigoare , inclusiv controlul oftalmologic .
In cazul in care la controlul medical oftalmologic se constata ca nu pot fi utilizati
ochelari de corectie obisnuiti , lucratorii vor fi dotati cu mijloace de corectie speciale ,
adecvate sarcinilor de munca .
Lucratorii vor fi instruiti special asupra necesitatii amenajarii ergonomice a locului
de munca si asupra pozitiilor corecte pe care trebuie sa le adopte in timpul lucrului .

29
 Activitatile de prelucrare automata a datelor trebuie astfel organizate incat
activitatea zilnica in fata ecranelor sa alterneze cu alte activitati .
In cazul in care acest lucru nu este posibil iar sarcina de munca impune utilizarea
ecranelor in cea mai mare parte a timpului de lucru , se vor acorda pauze suplimentare
fata de cele obisnuite . Aceste pauze vor fi incluse in timpul de lucru si vor fi stabilite in
urma consultarilor cu specialisti , tinandu-se seama de complexitatea lucrarilor , a ritmului
, a duratei si repetivitatii acestora . Timpul de asteptare a raspunsului calculatorului nu va
fi considerat pauza in activitatea lucratorului .
Amenajarea locului de munca trebuie astfel realizata incat sa ofere utilizatorilor
confort si libertate de miscare si sa diminueze la maxim riscurile de natura vizuala ,
mentala si posturala .
Lucratorul trebuie sa poata realiza o gama diversa de sarcini de munca , intr-un
mod contabil , eficace si cu performantele cerute .
Locul de munca trebuie sa permita o buna corelare intre caracteristicile anatomo-
functionale ale lucratorului si activitatea desfasurata , asigurand posibilitati de reglare a
diferitelor elemente componente ale locului de munca .
Utilizatorul trebuie sa aiba posibilitatea de lucru in timpul programului de lucru .
Daca lucratorul trebuie sa se deplaseze cu scaunul de la un punct de lucru la altul
trebuie sa se prevada elemente de prindere sub planul de lucru ca de exemplu o canelura
sub birou .
Distantele si unghiurile de vedere trebuie sa fie in conformitate cu standardele
specifice
Pentru a pastra o pozitie de lucru care sa evite reflexiile si efectele de orbire ,
ecranul va fi inclinat , rotit sau basculat deasupra planului de lucru(suprafata stabila pe
care stau calculatoarele ).
Directia de privire trebuie sa fie inclinata cu 10-20 sub planul orizontal care trece
la nivelul ochilor (aceasta se realizeaza prin ridicarea sau coborarea corespunzatoare a
ecranului).
Inaltimea tastaturiin trebuie sa asigure in timpul lucrului un unghi intre brat si
antebrat de minim 90.
Distanta intre planul de lucru(masa de lucru )si suprafata de sedere (scaun) trebuie
sa fie cuprinsa intre 200 si 260 mm.
Ecranul , suportul de documente si tastatura trebuie sa fie la distanta aproximativ
egala de ochii utilizatorului , respectiv de 600  150 mm.
Videoterminalele vor fi asezate astfel incat directia de privire sa fie paralela cu
cursele de lumina (naturala sau artificiala ). Videoterminalele vor fi amplasate la distanta
fata de ferestre . Suprafetele vitrate nu trebuie sa fie situate in spatele sau in fata
utilizatorului . Se va evita amplasarea videoterminalelor in incaperi cu suprafete vitrate
(ferestre) de mari dimensiuni . Daca acest lucru nu este posibil se vor acoperi cu ecrane
storuri etc.
Pentru asigurarea cerintelor de securitate si stabilitate la locul de munca se vor
asigura urmatoarele masuri :
 se vor reduce la minim vibratiile
 se va elimina posibilitatea de blocare a planului de munca
 se va asigura posibilitatea reglarii inaltimii mesei fara risc de coborare rapida
si deci de accidentare .
 sa nu se utilizeze improvizatii la fixarea echipamentului de calcul
Amenajarea posturilor de munca intr-o incapere trebuie realizata astfel incat sa se
asigure :
 accesul usor si rapid la locul de munca
 accesul usor si rapid al personalului de intretinere la toate partile echipamentu-
lui , la pozitiile cablului , la prize etc.

30
  spatiul de lucru sa corespunda nevoilor de spatiu de personal , de comunicare
intre indivizi
 Conductorii electrici si cablurile trebuie sa respecte urmatoarele conditii : sa
nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru (masa) sau pe
sol
 sa aiba lungime suficienta pentru nevoile reale si previzibile de lucru
 sa asigure accesul usor la intretinere
 conductorii sa nu traverseze calea de acces daca nu sunt protejati impotriva de-
teriorarilor mecanice .
La exploatarea echipamentului de calcul se vor respecta urmatoarele reguli :
 Lucratorii nu vor utiliza echipamentele de calcul daca nu le cunosc si daca nu
au fost instruiti
 Punerea sub tensiune a tablourilor de distributie electrica se va face de catre
personal autorizat
 Personalul de deservire al calculatoarelor nu va interveni la tablourile electrice
prize , stechere , cordoane de alimentare , grupuri stabilizatoare , instalatii de
alimentare etc.
La punerea sub tensiune a calculatoarelor electronice se vor respecta in ordine
urmatoarele prevederi :
 Verificarea temperaturii si umiditatii din sala
 Verificarea tensiunii la tabloul de alimentare
 Punerea sub tensiune a unitatii centrale prin actionarea butonului corespunza-
tor de pe panoul unitatii centrale
 Punerea sub tensiune a echipamentelor periferice prin actionarea butoanelor de
pe panourile de comanda in ordinea prevazuta in documentatie .
Scoaterea de sub tensiune a calculatoarelor electronice se va realiza in succesiune
inversa celei prevazute la punerea sub tensiune
La punerea in functiune dupa reparatii personalul autorizat va confirma in scris ca
echipamentul respectiv este in buna stare de functionare .
Se interzice indepartarea dispozitivelor de protectie ale echipamentelor de calcul
Se interzice efectuarea oricarei interventii in timpul functionarii echipamentului de
calcul .
Se interzice continuarea lucrului la echipamentele de calcul la care se constata
defectiuni .
Remedierea defectiunii se face doar de personal autorizat .
Daca in timpul functionarii calculatorului se aud zgomote deosebite acesta va fi
oprit pentru remedierea defectiunii .
Se interzice conectarea echipamentului de calcul la prize defecte sau fara legatura
la pamant .
Inlocuirea sigurantelor la instalatiile electrice se va face numai de personal
autorizat .
La utilizarea imprimantelor de mare viteza se vor evita supraâncalzirile care pot
duce la incendii .
In apropierea imprimantelor se vor amplasa stingatoare cu praf si dioxid de carbon
.
In timpul functionarii , capacul superior al imprimantelor va fi mentinut inchis ,
deschiderea lui se va face numai dupa deconectarea acestora de la sursa .
Se va evita atingerea partilor fierbinti ale imprimantei .
Orice interventie in timpul functionarii imprimantei (permisa de documentatia
tehnica) se va face numai cu luarea masurilor de evitare a antrenarii partilor corpului de
catre imprimanta .

31
 In timpul functionarii calculatoarelor usile de acces in sala respectiva nu se vor
bloca pentru a se putea evacua rapid personalul in cazul unui incendiu
Se interzice fumatul in incaperile cu volum mare de documente .
In cazul unui inceput de incendiu se va actiona cu stingatoare cu praf
Pentru reluarea lucrului dupa incendiu se va verifica bine incaperea respectiva .
In timpul lucrului la videoterminale se va evita purtarea ochelarilor colorati .
Pentru evitarea reflexiilor difuze sau speciale se vor utiliza filtre antireflex aplicate
pe suprafata ecranului .

Stresul şi oboseala profesională

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave
disfuncţionalităţi care apar în munca de birou.
Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene. Dacă până în
1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale
dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie aduce pe scena vieţii noi tipuri de
situaţii stresante cum ar fi : incertitudinea, schimbările rapide şi adesea imprevizibile,
concurenţa, şomajul, necesitatea reorientării şi recalificării rapide şi, nu în ultimul rând,
scăderea nivelului de trai.
Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele
stresante externe. Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i
facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională
Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana
respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare.
Individul poate trăi o stare de disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma
unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).
Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat
unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situaţia maritală,
profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată,
deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de
stres.
Reacţia organismelor biologice la stres:
1. Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru a
face faţă agresiunii
2. Faza de rezistenţă, care cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o
acţiune prelungită la stimuli nocivi faţă de care organismul a elaborat mijloace de
adaptare.
3. Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate fi menţinută, reapar din nou
semnele reacţiei de alarmă, semne care acum sunt ireversibile. Această fază se încheie de
regulă cu moartea organismului.
Organismul intră în alertă atunci când stresul este provocat atât prin acţiunea unor
stimuli fizici, dar şi sub influenţa unor emoţii puternice. În această situaţie organismul
încearcă să facă faţă stresului printr-o mobilizare generală a sistemului neuroendocrin,
mobilizare caracterizată mai ales prin secreţie de adrenalină şi de steroizi. După o
anumită perioadă de acţiune a stresului, organismul se adaptează şi începe să se comporte
normal. Dacă însă stersul continuă, se produc din nou ample modificări hormonale şi în
cele din urmă moare epuizat.
Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman,
producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Aceşti factori, dintre care
amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii
poluanţi pot produce traume fizice, dar şi psihice.
Există şi stresori de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile conflictuale, presiunea
socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia materială sau statutul social al

32
individului, care sunt percepuţi ca o ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat
numai de situaţiile externe ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau
de unele trăsături ale personalităţii acestuia.
Există, de asemenea, situaţii de viaţă care sunt considerate stresori universali, ca de
exemplu: războiul, detenţia, calamităţile naturale, accidentele care produc invaliditate sau
bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu sunt la fel
de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau
critica şefului determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în cazul unor
dezastre sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează calmul şi acţionează
oportun şi eficient, în timp ce alţii intră în panică sau manifestă un comportament bizar.
Pentru a preveni şi combate efectele negative ale stresului cele mai simple şi mai
accesibile strategii de luptă sunt: metodele de reglare şi de autoreglare a stărilor psihice şi
relaxarea şi tehnicile derivate ale acesteia.
Un fenomen cu un caracter disfuncţional determinat de stres este oboseala. Aceasta
apare în urma solicitărilor organismului în activitatea umană şi este determinată de
consumul de energie în timpul acestei activităţi.
Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor
sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente
în activitatea umană.
În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o
perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu
este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea
atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.
Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:
Oboseala musculară (dinamică şi statică) - determinată de efortul muscular şi de
contractarea musculară fixă.
Oboseala neurosenzorială - cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi,
urechi).
Oboseala psihică - determinată de factori de natură psihică.
Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des
întâlnite sunt:
- intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;
- factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);
- factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);
- monotonia sau rutina muncii;
- boli şi dureri.
Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:
- scăderea atenţiei;
- încetinirea şi inhibarea percepţiei;
- inhibarea capacităţii de gândire;
- scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.
În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales
persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi
secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa.
Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar
epuizare.
În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au o
atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine.
În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza
prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de
odihnă.

33
 Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că
aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi
Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le
recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol
esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă,
durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor
pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă
şi o bună stare a sănătăţii.

Stresul vizual indus de utilizarea calculatoarelor

Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri
privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare
a terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de
această activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii
calculatoarelor. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer şi de stresul
vizual.
Milioane de oameni folosesc terminale video-display (TVD), aceştia prezintă
dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale imaginii
dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului.
În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere
în ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în
braţe, în încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai
frecvente. În special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii,
inclusiv erori frecvente şi viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.
Ochii oamenilor sunt adaptaţi totuşi pentru vederea la distanţă. Câmpul nostru
vizual nu poate să facă trecerea de la planul îndepărtat la cel apropiat în mod natural.
Adaptarea trebuie să fie activă, prin modificarea mediului nostru de lucru şi a
comportamentului specific activităţii depuse .
Simptomele directe ale stresului vizual sunt:
- tensiune la nivelul ochilor;
- dureri de cap;
- dificultăţi de focalizare;
- miopie;
- dublarea imaginii;
- modificări în percepţia culorilor
Simptomele indirecte pot include:
- dureri la nivelul muşchilor şi oaselor (gât, umeri, spate, încheietura mâinii);
- oboseală fizică excesivă;
- eficienţă vizuală scazută în desfăşurarea activităţii.

Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a terminalului video pe săptămână şi

problemele de sănătate apărute
Simptome <15 h 15-30 h >30 h
Tensiune ochi 33% 37% 63%
Dureri de cap 20% 27% 47%
Ameţeli 4% 6% 5%
Tulburări somn 13% 11% 11%
Dureri de spate 23% 26% 40%

Probleme de focalizare

34
 Ochiul nu se poate focaliza asupra informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi
precizie cu care se focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este
folosit mai mult timp, punctul de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran şi se apropie
de punctul de relaxare, ceea ce în timp duce la degradarea imaginii percepute pe ecran. De
aceea sunt necesare măsuri corective (ochelari speciali prescrişi pentru terminalul video
şi/sau formarea, antrenarea vizuală).

Miopia
Miopia ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a activităţii (lumină
insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului)
sau este o moştenire genetică.

Schimbări în percepţia culorilor

Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade
lungi de timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe
culori opuse sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran
(urmărirea constantă a unui ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea
focalizării privirii). Acest fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după
puţin timp.

Dublarea imaginii
Displopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a
ochilor. Este o afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a
îndepărta posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase.

Factorii care influenţeză stresul vizual

Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori fizici, cum ar fi :
- iluminatul;
- poziţia utilizatorului;
- amplasarea computerului;
- zgomotul;
- calitatea aerului.
Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul
vizual :
- specificul muncii desfăşurate;
- planificarea şi organizarea acesteia;
- profilul fiziologic şi psihologic al utilizatorului;
- eficienţa vizuală a operatorului;
- caracteristicile staţiei de lucru.
Afecţiunile vizuale ale lucrătorilor pot fi depistate şi tratate în urma examenelor
oftalmologice. Pe lângă grija pentru întreţinerea ochiului, de mare importanţă în
asigurarea condiţiilor optime de lucru ale operatorilor este îmbunătăţirea aspectului
ergonomic.

Limitele contrastului
Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci
când privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea
simultană a documentelor cu care se lucrează.

Culorile

35
 Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual.
Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate
pentru caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu
roşu sau cu albastru. Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual
decât cele monocrome. Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran
alb asigură o focalizare foarte bună

Luminozitatea
Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul pentru a obţine
confortul vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului
pe parcursul zilei de lucru asigură relaxarea ochilor obosiţi.

Tipul şi dimensiunea caracterelor

Înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre
ele trebuind să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internaţionale stabilesc 80 de
caractere pe linie şi 25 de linii pentru un ecran. Terminalul video trebuie verificat la
fiecare şase luni pentru a ne asigura că funcţionează conform prescripţiilor. Verificarea
periodică se va desfăşura conform prescripţiilor producătorului. Ea va asigura şi o calitate
corespunzătoare a caracterelor.

Tastatura
În conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori:
- dispunerea tastelor ;
- dimensiunea acestora ;
- unghiul şi înălţimea tastaturii ;
- rezistenţa la apăsare ;
- culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce
se pot transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile
mobile şi folosirea unui wrist pad (suport pentru încheieturi).

Distanţa de lucru
Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că
distanţa optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe
ecran. Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual,
reducând stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere.

Strălucirea supărătoare
Se poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin îndepărtarea
computerului de sursa de lumină sau prin instalarea de paravane. Filtrele anti-strălucire
sau acoperirile anti-reflexie pe lentilele ochelarilor pot fi utile.
S-a demonstrat că folosirea acestor ochelari duce la creşterea confortului vizual. Se
pare că vor deveni accesorii pentru utilizatori. Lentilele ochelarilor obişnuiţi nu pot
asigura flexibilitatea necesară lucrului cu computerul. Lentilele speciale bifocale pentru
computer au porţiunea de sus proiectată pentru urmărirea ecranului, în timp ce partea de
jos este realizată pentru a urmări textul scris. Lentilele trifocale sunt şi mai specializate,
asigurând zone pentru computer, pentru text şi pentru privirea la distanţă. Există şi lentile
noi, cu design modern, care permit modificări gradate ale puterii lentilelor în funcţie de
variaţia distanţei. Lentilele colorate acoperite cu straturi anti-reflexie sunt câteodată utile
ca elemente adiţionale pentru creşterea confortului la urmărirea ecranului computerului.
Persoanele trecute de 40 de ani suferă deja din cauza dificultăţilor de concentrare asupra
obiectelor aflate la mici distanţe. Acest lucru este un rezultat al modificărilor ce survin în

36
structura aparatului vizual, din cauza înaintării în vârstă. În această situaţie se recomandă
utilizarea ochelarilor obişnuiţi pentru citit şi a ochelarilor speciali pentru lucrul cu
calculatorul, care echilibrează această disfuncţie naturală. În lucrul cu calculatorul nu se
recomandă folosirea lentilelor de contact, acestea produc senzaţii de disconfort după un
număr de ore petrecute în faţa monitorului.
Munca pe calculator necesită îngrijiri speciale ale vederii. Dintre acestea menţionăm
necesitatea unui examen periodic al vederii. Operatorii pe computer trebuie să facă un
control al vederii şi al stării de sănătate a ochilor în fiecare an.
Iată ce aspecte trebuie să cuprindă un astfel de examen:
- sănătatea ochiului;
- acuitatea vederii la distanţă;
- acuitatea vederii de aproape;
- cât de bine lucrează ochii împreună (bi-ocularitatea);
- capacitatea de lucru la distanţe mici;
- evaluarea capacităţilor de focalizare;
- semne sau simptome precoce de stres vizual.
În birourile în care există aparatură hardware, există filtre de aer pentru a capta
eventuala umezeală care ar putea afecta această aparatură şi pentru a îmbunătăţi condiţiile
de siguranţă a calculatoarelor. Folosirea acestor filtre generează însă apariţia prafului care la
rândul său conduce la apariţia altor probleme de ordin tehnic.
Operatorii pe calculator au tendinţa de a clipi mai rar, din cauza lucrului la distanţe
mici şi de aceea suferă de senzaţia exterm de neplăcută a “prăfuirii” globilor oculari. În
această situaţie se recomandă folosirea unor picături speciale recomandate de către
medicul oftalmolog.

Iluminarea încăperii
Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului.
Este de preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon. Cu cât este
mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine. Astfel se
reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o
luminozitate la alta.

Suprafaţa pereţilor şi culoarea lor

Pereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel.

Poziţia la locul de muncă

Situaţia ideală a lucrului pe calculator ar fi cea în care toate condiţiile de mai jos
sunt satisfăcute simultan:

1. Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă de ochii

utilizatorului. Suporturile documentelor au posibilitatea să poziţioneze documentul la
aceeaşi distanţă cu ecranul computerului.

2. Ţineţi picioarele bine aşezate pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii
scunzi pot folosi un suport pentru picioare.

3. Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri.

4. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate
duce la afecţiuni date de încordare repetată. Asiguraţi-vă că încheieturile nu se sprijină pe
o margine ascuţită atunci când tastaţi.

37
 5. Menţineţi coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol
sau pe un suport dacă este nevoie.

6. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul

video.

7. Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât.

8. Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime astfel încât

picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei.

Computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, dar nu ne fereşte de anumite riscuri privind

sănătatea. Aici am analizat numai influenţa asupra vederii. În plus, pe lângă ochi,
problemele care mai pot apărea sunt:

1. probleme musculare şi ale scheletului;

2. stresul;

3. efectele datorate radiaţiilor.

Măsuri de securitate si sanatate în munca de birou

Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor

respectarea următoarele cerinţe:
- să păstreze ordinea în aria de lucru;
- să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
- să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu
procedurile stabilite
- să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipa-mentele şi pentru accesoriile
din birou;
- să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea
obiectelor grele şi voluminoase;
- să studieze regulamentele şi regulile pentru posturile ce implică expunerea la un
monitor al calculatorului
Deşi munca în birou, din punct de vedere fizic, cu câteva excepţii, este relativ
uşoară, iar elementele de risc sunt minime, nu este exclusă apariţia accidentelor şi a
bolilor profesionale.
Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: “vătămări corporale ale organismului,
precum şi intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
muncă de cel puţin o zi, invaliditate sau deces”.
În munca de birou, odată cu creşterea numărului echipamentelor moderne
(calculatoare, maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol de vătămare
corporală îl reprezintă electrocutarea. De aceea, alegerea locului pentru instalarea
echipamentelor, precum şi realizarea unor instalaţii electrice corespunzătoare sunt
esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor astfel de echipamente (unele calculatoare au
nevoie de prize trifazice, 380 V), trebuie efectuate lucrări corespunzătoare la instalaţiile
electrice cu electricieni autorizaţi.
De asemenea, trebuie rezolvată problema instalaţiei de împământare. Aceasta se va
efectua de către tehnicienii care vor instala noile echipamente în strânsă cooperare cu
electricienii autorizaţi ai instituţiei.

38
 Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier adecvat care să
permită încorporarea cablurilor astfel încât să fie împiedicată agăţarea sau smulgerea
acestora.
Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor echipamente precum
maşina de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate provoca orbirea iar unele
componente sunt fierbinţi).
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care
lucrează în birouri trebuie să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de
lucru. Faptul că personalul de birou nu vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte
riscul producerii accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele
pericole.
Echipamente de munca
- Citiţi şi înţelegeţi instrucţiunile de folosire;
- Închideţi butonul de pornire şi debranşaţi de la curent echipamentele nefolosite;
- Învăţaţi cum se întrerupe curentul electric în caz de urgenţă;
- Evitaţi îndoirea cablurilor de alimentare ale maşinilor;
- Stabiliţi şedinţe regulate de verificare şi de întreţinere pentru echipamente;
- Anunţaţi fără întârziere defectele apărute la echipamente;
- Verificaţi dacă părţile periculoase ale maşinilor sunt prevăzute cu dispozitive de
protecţie, în special maşinile de tăiat hârtie;
- Aşezaţi echipamentele în locuri sigure, pe birouri sau pe mese.
- Poziţionarea şi aşezarea echipamentelor să se facă astfel încât să se prevină blocarea
căilor de acces.
Măsuri de prevenire a incendiilor
- Păstraţi căile de evacuare libere, pentru a putea fi folosite în caz de urgenţă;
- Asiguraţi-vă că ştiţi ce trebuie făcut în caz de incendiu:
- cum se declanşează alarma de incendiu;
- cum se foloseşte echipamentul de stingere a incendiilor;
-care este cea mai scurtă cale de evacuare şi ce alte căi pot fi folosite dacă aceasta este
blocată.
- Nu este permis fumatul în locuri din clădire unde există riscul incendiilor;
-Asiguraţi-vă că materialele inflamabile sunt depozitate în magazii ventilate sau în
dulapuri metalice;
- Verificaţi periodic dispozitivele de alarmă şi extinctoarele;
- Organizaţi periodic antrenamente pentru evacuare în caz de incendiu.

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE

PENTRU ELECTRICIAN

Art. 1. Prezentele norme trebuie respectate de intreg personalul care lucreaza la

constructia, exploatarea si intretinerea instalatiilor electrice de curenti tari de joasa tensiune.

Art. 2. Din punct de vedere al masurilor de securitate se disting instalatii de inalta si de

joasa tensiune. Instalatiile electrice de joasa tensiune sunt acele instalatii de curenti tari la care
tensiunea intre orice faza si pamant este cel mult 250 volti.

Art. 3. Exceptie de la prezentele norme fac instalatiile de joasa tensiune, care sa se

gaseasca in aceeasi incapere cu instalatiile de inalta tensiune si pentru care se vor aplica normele
de tehnica securitatii pentru inalta tensiune.

39
 Art. 4. Controlul si supravegherea instalatiilor interioare si exterioare de joasa tensiune se
fac de catre electricianul de serviciu, care trebuie sa cunoasca temeinic normele de tehnica
securitatii pentru instalatiile electrice si masurile de prim ajutor in caz de electrocutare.

Art. 5. Electricianul care face controlul va fi dotat cu un indicator de joasa tensiune, pe

care-l va folosi inainte de a atinge cu mana libera partile metalice ale instalatiei sau
echipamentului electric.

Art. 6. Manevrele si inlocuirea sigurantelor in instalatiile electrice de joasa tensiune

(circuitele, motoarelor electrice, iluminat, etc.) se pot executa numai de personae calificate in
meseria de electrician.

Art. 7. In retelele aeriene si subterane se pot executa inlocuiri de sigurante si becuri si

noaptea, cu conditia ca locul de munca sa fie iluminat, iar la operatie sa participle cel putin doua
personae, din care una sa execute si alta sa supravegheze.

Art. 8. Persoanele care executa scoaterea de sub tensiune, trebuie sa puna placi avertizoare.

Art. 8. In cazul lucrarilor ce se executa cu scoaterea partiala de sub tensiune, partile din
instalatie ramase sub tensiune si care ar putea fi intamplator atinse trebuie ingradite.

Art. 9. Ingradirile provizorii trebuie sa fie montate in asa fel incat san u impiedice iesirea
personalului din incapere in caz de pericol.

Art. 10. In cazul urcarii pe stalp, muncitorul trebuie sa se convinga ca stalpul este in buna
stare, si trebuie sa-si verifice mijloacele de protectie (centura de siguranta, carligele, franghia de
ajutor).

Art. 11. Urcarea sau lucrul pe stalpi este admisa numai pe partile laterale, in raport cu
directia de intindere a conductorului, iar in cazul stalpilor de colt, pe partea unghiului exterior al
liniei.

Art. 12. Este interzisa aruncarea sculelor si materialelor de pe stalp joss au invers.
Transmiterea lor trebuie facuta cu ajutorul unei franghii simple sau fara sfarsit, ghidata de jos de
un alt muncitor, care trebuie sa stea la cel putin 2 m distanta de baza stalpului.

Art. 13. In cazul foflosirii scarii mecanice, desrvirea acesteia trebuie asigurata de 4
persoane, daca este transportata manual si de 2 persoane cand se afla montata pe autocamion.

Art. 14. Folosirea scarilor simple se va face de cel putin doua personae, una care executa
lucrari si una care supravegheaza si tine scara.

Art. 15. Scarile rezemate trebuie asezate sub un unghi de maximum 600 fata de orizontala.
Se poate admite si un unghi mai mare, dar in acest caz partea superioara a scarii trebuie legata de
reazem.

Art. 16. Scarile duble trebuie sa fie prevazute cu carlige de siguranta, care se monteaza
cand scara este pregatita pentru lucru, in vederea evitarii apropierii celor doua parti ale scarii.

Art. 17. Desfiintarea instalatiilor, inlocuirea stalpilor, conductorilor si armaturilor se fac

dupa intreruperea tuturor circuitelor de energie aferente si dupa legarea la pamant la locul de
munca a acestor circuite.

40
 Art. 18. Demontarea si montarea unor conductori sub o linie de transport de inalta tensiune
trebuie sa se execute cu linia de inalta tensiune deconectata.

Art. 19. Executarea bransamentelor sub tensiune este permisa in cazuri cu totul speciale,
cand nu se poate face intreruperea tensiunii in reteaua respective, fie din motive de exploatare,
fie din motive de continuitate a alimentarii cu energie electrica a anumitor consumatori si numai
pentru instalatiile de joasa tensiune (cu maximum 250 V intre faza si pamant).

Art. 20. La liniile electrice aeriene de joasa tensiune pe ale caror stalpi sunt montate si alte
circuite (telecomunicatii, radioficare etc.) nu se permite executarea de bransamente sub tensiune
inainte ca si aceste circuite sa fie isolate prin teci si palarii protectoare.

Art. 21. Vopsirea stalpilor metalici din retelele aeriene de joasa tensiune trebuie sa fie
executate de catre vopsitori experimentati, obisnuiti cu lucrarile la inaltime.

Art. 22. Cablurile subterane de joasa tensiune si mansoanele ramase descoperite in timpul
sapaturilor trebuie sa fie suspendate astfel incat san u faca sageata (curbura).

Art. 23. Cablurile care trec printr-un sant deschis trebuie asigurate impotriva ruperii, prin
consolidarea lor pe scanduri si grinzi, sau prin introducerea lor in jgheab provizorii.

Art. 24. La cablurile dezgropate prin sapare trebuie sa se aseze placi avertizoare, care sa
atraga atentia asupra pericolului, in cazul atingerii acestora.

Art. 25. Mutarea, indepartarea si deplasarea cablurilor si a mansoanelor trebuie sa se

execute numai dupa intreruperea tensiunii si deschiderea cablului si sarcinii lui capacitive.

Art. 26. Se considera utilaj electric portative acel utilaj construit special pentru a fi purtat
usor de una sau doua personae si cu care muncitorul in timpul lucrului are un contact bun si
indelungat.

Art. 27. Utilajele portative trebuie sa fie alimentate la tensiunea redusa de 12 V si 24 V,

astfel: tensiunea de 24 V se va folosi la locuri periculoase, iar cea de 12 V in locuri foarte
periculoase.

Art. 28. Utilajele portative trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a. partile conductoare sa fie inaccesibile unei atingeri intamplatoare;
b. izolarea bobinajului sa reziste atat socului mechanic, cat si mediului in care
functioneaza (umiditatea, caldura, agenti corosivi etc.);
c. manerele si reazemele pentru piept sa se faca din material izolat sau din metal
acoperit cu un material izolat. De asemenea, vor exista inele de aparare sau apa-
ratori care sa impiedice atingerea partilor metalice ale sculei;
d. conductorii de alimentare sa fie foarte flexibili, iar fixarea lor sa se faca astfel
incat san u se roada la intrarea lor in carcasa sculei sis a se impiedice pe cat po-
sibil smulgerea lor de la bornele de legatura.

Art. 29. Daca in timpul lucrului, muncitorul simte o actiune cat de slaba, a curentului, este
obligat sa intrerupa imediat lucrul sis a predea unealta defecta pentru verificare si reparare.

41
 Art. 30. In incaperile cu praf bun conducator de current electric sau cu multa umezeala,
corpurile de iluminat vor fi etanse.

Art. 31. In incaperile cu pericol de explozie, se vor folosi numai corpuri de iluminat
protejate impotriva exploziilor.

Art. 32. Se vor folosi numai lampi portative speciale a caror constructie san u permita
atingerea partilor conducatoare de current.

Art. 33. Lampa trebuie sa aiba un glob de sticla (in special pentru locurile umede) sis a fie
protejata cu plasa metalica de protectie. Aceasta plasa trebuie sa fie astfel fixate incat sa nu poata
ajunge sub tensiune in cazul defectarii duliei.

Art. 34. Transformatoarele pentru alimentarea lampilor si uneltelor electrice la tensiune

nepericuloasa vor avea infasurarile primare si secundare pe coloane diferite, iar miezul si carcasa
se vor lega la pamant; la fel si bobinajul de tensiune nepericuloasa.

Art. 36. Se numesc mijloace de protectie sculele, echipamentele, instrumentele, aparatele

si dispozitivele portative, al caror scop este protejarea personalului care munceste in instalatiile
electrice langa sau in apropierea partilor aflate sub tensiune impotriva electrocutarii, a actiunii
arcului electric, a efectelor termice ale trecerii curentului, precum si impotriva altor incidente ce
s-ar produce in timpul lucrului in aceste instalatii.

Art. 37. Mijloacele de protectie se impart in:

a. mijloace de protectie, care au ca scop sa protejeze personalul contra electrocuta-
rii, prin izolarea lui fata de partile aflate sub tensiune sau fata de pamant (prajini
electroizolante, clesti, scule cu manere izolante, manusi de cauciuc, electroizo-
lante, cizme de cauciuc electroizolante, galosi electroizolanti, platforme izo-
lante, covorase de cauciuc electroizolante);
b. indicatoare mobile de tensiune, lampi de proba si clesti de masurat;
c. garniture mobile pentru scurtcircuitare si legarea la pamant, ingradiri mobile si
placi avertizoare;
d. mijloacele de protectie impotriva arcului si impotriva actiunilor chimice ale pro-
duselor arderii: ochelari de protectie, manusi din foaie de cort, masti de gaze.

Art. 38. Mijloacele de protectie isolate se impart in:

a. mijloace principale de protectie;
b. mijloace auxiliare de protectie.

Art. 39 Se numesc mijloace principale de protectie acele mijloace a caror izolatie suporta,
in conditii sigure, tensiunea de regim a instalatiei si cu ajutorul carora este permis sa se atinga
partile conducatoare de current aflate sub tensiune.
In instalatiile electrice de joasa tensiune exista urmatoarele mijloace principale de
protectie izolante:
a. prajini electroizolante;
b. clesti izolanti pentru sigurante;
c. manusi electroizolante.

Art. 40. Se numesc mijloace auxiliare acele mijloace care singure nu pot garanta
securitatea impotriva electrocutarii le tensiunea respective. Ea constituie masuri auxiliare de

42
protectie ale mijloacelor principale si servesc, de asemenea, pentru protectia impotriva tensiunii
la atingere, precum si impotriva arsurilor provocate de arcul electric.
In instalatiile electrice de joasa tensiune se utilizeaza urmatoarele mijloace auxiliare
electroizolante de protectie:
a. cizme electroizolante sau galosi;
b. covorase de cauciuc electroizolante;
c. platforme izolante (podete).

Art. 41. In cadrul tuturor instalatiilor de curenti tari, precum si asupra echipelor si
personalului care deservesc instalatiile, trebuie sa se afle in permanenta mijloacele de protectie
necesare.

Art. 42. Mijloacele de protectie trebuie incercate:

a. la receptionarea lor, inainte de a fi date in exploatare;
b. periodic, la termenele prescrise pentru fiecare mijloc in parte;
c. cand apare un defect sau semn de deteriorare a unei parti oarecare;
d. dupa o reparatie si dupa inlocuirea uneia din parti;
e. daca exista indoieli asupra bunei lor stari.

Art. 43. Manusile electroizolante de cauciuc trebuie astfel alese incat sa permita
imbracarea manusilor de bumbac, de lana etc. sub ele, pentru ca personalul sa poata sa-si
protejeze mainile impotriva frigului, la deservirea instalatiilor in aer liber. Manusile trebuie sa fie
destul de largi, pentru ca sa permita tragerea lor peste manecile imbracamintei.

Art. 44. Echipamentul trebuie sa fie dezinfectat periodic (cel putin odata la trei luni sau la
trecerea de la persoana la alta) sis a fie presarata cu talc.

Art. 45. Este interzisa folosirea echipamentului electroizolant in alte scopuri.

Art. 46. Dimensiunea minima a covoraselor electroizolante de cauciuc va fi de 75 x 75 cm,

cu tensiunea de strapungere minima de 5 kv.

Art. 47. Covorasele care nu au fost incercate sau au fost incercate si nu au corespuns pot fi
folosite ca material izolant de protectie.

Art. 48. Manerele sculelor vor fi confectionate din material izolant, rezistent la umiditate,
nefragil si neatacabil de transpiratie, de benzina, de petrol, de acid sulfuric si de acid clorhidric.

Art. 49. Lungimea manerelor izolante va fi de cel putin 10 cm. Sculele vor fi rezistente, iar
manerele izolante bine fixate pe locurile lor.

Art. 50. In instalatiile electrice de joasa tensiune se folosesc ca indicatoare de tensiune:

a. lampa de control;
b. indicatorul cu neon, care functioneaza pe principiul curentului capacitiv (tip
creion);
c. indicatorul cu neon, care functioneaza pe principiul scurgerii curentului activ.

Art. 51. Este interzisa folosirea lampilor de control improvizate.

43
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ SPECIFICE
PENTRU MUNCITOR NECALIFICAT SPALATORIE

Art. 1. Deservirea aparatelor electrocasnice si a utilajelor din spalatorie va fi facuta numai de

personal care a fost instruit in privinta exploatarii acestor echipamente tehnice.
Art. 2. Este interzisa punerea in functiune a echipamentelor tehnice daca nu este facuta corect
legatura la nulul de protectie sau la centura de impamantare.
Art. 3. Este interzisa functionarea echipamentelor tehnice daca sistemele de siguranta cu care au
fost dotate din constructie sunt defecte.
Art. 4. Se interzice cu desavarsire anularea intrerupatoarelor de siguranta ale echipamentelor
tehnice.

44
Art. 5. Este interzisa efectuarea oricarei reparatii sau interventii in timpul functionarii
echipamentelor tehnice.
Art. 6. Inainte oricarei reparatii sau revizii se va deconecta echipamentul de la reteaua electrica.
Art. 7. Este interzisa executarea de reparatii, revizii sau alte interventii de catre personalul
spalatoriei sau de catre alte persoane neautorizate.
Art. 8. Este interzis executarea de improvizatii la instalatia electrica.
Art. 9. Inainte de inceperea lucrului, se verifica:
 Starea tehnica a echipamentelor tehnice;
 Izolatia cablurilor electrice;
 Starea prizelor, stecherelor si a intrerupatoarelor;
 Instalatia de alimentare cu apa, robinete, armaturi;
Art. 10. Este interzisa utilizarea sau depozitarea de substante inflamabile in apropierea utilajelor
sau in incapere.
Art. 11. Se interzice uscarea articolelor care au fost spalate sau curatate cu benzina, neofalina,
chimicale inflamabile, diluant sau alte substante inflamabile.
Art. 12. Este interzisa atingerea cu mana a organelor in miscare ale utilajelor. Ex: cuva,
uscatorul sau cilindrii calandrului.
Art. 13. Este interzisa purtarea hainelor cu manecile lungi sau a parului lung nelegat si
neacoperit. (Exista pericolul agatarii acestora de catre organele in miscare ale utilajului).
Art. 14. Este interzisa introducerea in uscator a materialelor pe baza de cauciuc sau textura
asemanatoare cauciucului, precum si a articolelor din material plastic.
Art. 15. Este interzisa uscarea sau introducerea in uscator a unor articole imbibate cu ulei vegetal
(exista pericolul aprinderii acestora).
Art. 16. Este interzisa lasarea fierului de calcat pe materiale textile. Acesta se va lasa din mana
numai pe un suport neinflamabil.
Art. 17. Este interzis a se lucra cu fierul de calcat daca izolatia cablurilor de alimentare este
deteriorata.
Art. 18. Se interzice personalului din spalatorie ridicarea si transportarea de sarcini (saci cu rufe
uscate sau umede) peste capacitatea fizica a persoanei.
Art. 19. Pentru evitarea alunecarii pe pardoseala se interzice purtarea incaltamintei tip papuc
fara asigurare la calcai.
Art. 20. Pardoseala va fi mentinuta in permanenta curata si uscata, fara urme de detergenti sau
de substante alunecoase.
Art. 21. Este interzisa stationarea persoanelor straine in apropierea utilajelor aflate in functiune.

45
 INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU UTILIZAREA
FIERULUI DE CALCAT ELECTRIC

Art. 22. Este interzis lucrul cu fierul de calcat daca cordonul de alimentare are izolatia
deteriorata sau daca stecherul este defect.
Art. 23. Este interzisa atingerea partilor fierbinti ale fierului cu mana sau lasarea din mana a
fierului pe obiecte combustibile.
Art. 24. Sunt interzise glumele cu fierul de calcat incins.
Art. 25. Fierul de calcat electric trebuie sa fie dotat cu cordon electric care sa aiba conductor de
nul.
Art. 26. Fierul de calcat electric se lasa numai pe suporti special confectionati din sarma,
ceramica sau metalice.
Art. 27. Se interzice apasarea pe butonul de evacuare a aburului cand fierul este orientat spre
fata sau spre mainile utilizatorului sau ale altei persoane.

CONSECINŢELE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII Şl NERESPECTĂRII LEGISLAŢIEI

DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
Necunoaştera cât şi nerespectarea legislaţiei de protecţie a muncii în procesul de producţie
cât şi în activităţile conexe, lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă sau ignorarea unei
metode nepericuloase , atitudine necorespunzătoare , deficienţă sau inadaptare fizică ,intelectuală
sau mentală , lipsa unei protecţii individuale eficace , instalaţii neprotejate sau slab protejate ,
utilaj, echipament defect, iluminat insuficient, factori ambientali necorespunzători , condiţii
climaterice nefavorabile pot conduce sau sunt cauza accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale .
ACCIDENTUL DE MUNCA poate provoca victimei incapacitate temporară de muncă ,
invliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat sau la un anumit interval de timp .
INCAPACITATEA TEMPORARĂ DE MUNCĂ - consecinţa cea mai puţin gravă a unui
accident de muncă - constă în incapacitatea temporară a a a victimei de a-şi desfăşura activitatea,
ca urmare a tulburării unei stări funcţionale(de cel puţin 3 zile muncă) .Deoarece are un caracter

46
reversibil prin aplicarea unui tratament adecvat ea dispare . Aprecierea asupra incapacităţii
temporare de muncă o face medicul şi trebuie atestată printr-un certificat.
INVALIDITATEA ca urmare a unui accident de muncă constă într-o infirmitate
permanentă, care conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă. Consituie
invaliditate pierderea unui simţ a unui organ traumatismele craniene, toracice, abdominale sau
lombare, fracturile coloanei vrtebrale sau ale bazinului,fracturile deschise sau cele soldate cu
deplasarea fragmentelor, arsurile de gradul 2 şi 3 etc.
De remarcat că nu se consideră invaliditate pierderea unui organ sau încetarea fmcţiunii
acestuia , dacă astfel este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de muncă rămânând intactă.
Aprecierea dacă accidentul de muncă a produs invaliditate se face de către medicul care
eliberează certificatul medical.
Invaliditatea are caracter ireversibil: prin tratament şi îngrijire medicală se obţine doar
repararea vătămării produse organismului, nu şi vindecarea tulburării funcţionale .
în funcţie de gradul de afectarea capacităţii de muncă, se recunosc următoarele grade de
invaliditate :

- gradul 1, când persoana afectată şi- a pierdut total capacitatea de muncă şi nu are posibilitatea
autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc.)
- gradul 2, când persoana afectată şi-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate
autoservi;
- gradul 3, cănd persoana afectată şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă, dar îşi poate
continua activitatea la acelaşi loc de muncă sau altul, însă în ondiţiile unui program redus.

DECESUL -reprezintă consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă. Spre deosebire
de incapacitatea de muncă şi de invaliditate , în cazul decesului nu este afectată numai
integritatea organismului ,ci însă-siviaţa omului . Un accident de muncă poate fi considerat
mortal , chiar dacă decesul a survenit după un interval de timp ,cu condiţia să se confirme în baza
unui act medico-legal,că acesta s-a produs drept consecinţă a acidentului .
BOALA PROFESIONALĂ - este afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării a unei
meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului
de muncă, pecum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în
procesul de muncă .

CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

Se face după mai multe criterii :

1. După natura factorului nociv care lea generat:

- intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice ;

- pneumoconioze provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice ;
- boli prin expunerea la energie radiantă;
- boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute ;
- boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ;
- alergii profesionale ;

47
- cancerul profesional;
- boli infecţioase şi parazitare ;
- boli prin suprasolicitare ;
- alte boli (care nu intră în categoriile anterioare)

2. După timpul de expunere la acţiunea factorului nociv :

- boli cronice, provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat
asupra organismului;
- boli acute generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului nociv , dar la doze mari.

3. După modul de acţiune a factorului nociv asupra organismului ;

- boli cu acţiune generală, care afectează întrgul organism

- boli cu acţiune locală, care afecteză o parte a organismului, un organ.

MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICEDE PREVENIRE, ALARMARE,

INTERVENTIE , EAVCUARE LUCRATORI

GENERALITATI

OBLIGATIILE CONDUCERII
-stabilirea prin dispozitii scrise a modului de organizare a apararii impotriva incendiilor si
responsabilitatile salariatilor
-identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu
-intocmirea si reactualizarea listei cu substante periculoase, a riscurilor pentru sanatate si mediu,
a mijloacelor de protectie recomandate, a metodelor de prim ajutor, a substantelor pentru
stingere, neutralizare sau decontaminare
-elaborarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor si stabilirea sarcinilor salariatilor
-stabilirea unui numar de persoane cu atributii in aplicarea, controlul si supravegherea masurilor
de aparare impotriva incendiilor
-asigurarea mijloacelor tehnice corespunzatoare si personalului necesar interventiei in caz de
incendiu

48
-intocmirea planului de interventiei
-asigurarea contractului cu grupul de pompieri militari
-alocarea fondurilor necesare realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor

OBLIGATIILE SALARIATILOR
-respectarea regulilor si masurilor de aparare impotriva incendiilor
-utilizarea substantelor periculoase, instalatiilor, utilajelor, masinilor, aparaturii si EIP
-neefectuarea manevrelor si modificarilor nepermise MTPSI
-comunicarea catre conducerea societatii a situatiei considerate pericol de incendiu, defectiune la
sistemele de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor
-cooperarea salariatilor desemnati pentru realizarea masurilor de aparare impotriva incendiilor
-acordarea ajutorului si a masurilor de prim ajutor salariatilor aflati in situatie de pericol

NORME DE PSI LA EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR, INSTALATIILOR SI

ALTOR AMENAJARI
-stabilirea regulilor si masurilor generale privind
- controlul, supravegherea si reducerea riscurilor de incendiu
- mentionarea in stare operative a MTPSI
- pregatirea si desfasurarea interventiilor in situatii de urgenta
-interzicerea exploatarii instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, masinilor si
utilajelor cu defectiuni, improvizatii ori fara protectia corespunzatoare fata de materialele sau
substantele combustibile
-respectarea instructiunilor de utilizare si a masurilor specifice de prevenire si stingere a
incendiilor
-interzicerea utilizarii focului deschis in locuri cu pericol de incendiu
-amenajarea locurilor pentru arderea gunoaielor, deseurilor si a altor materiale combustibile,
stabilirea masurilor impotriva propagarii focului si supravegherea permanenta a arderii precum
sistingerii jarului
-interzicerea efectuarii lucrarilor de sudare sau a celor care prezinta pericol de incendiu pe durata
programului cu publicul, in instalatii tehnologice cu nise de incendiu si/sau explozie, in depozite
ori spatii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substantelor combustibile(acestea
pot fi efectuate dupa evacuarea persoanelor, indepartarea sau protejarea materialelor
combustibile, dotarea cu mijloace de iluminare si stingere a incendiilor, pe baza permisului de
lucru cu foc sau a autorizatiei de lucru)
-obligativitatea efectuarii instructajului pentru stare de urgenta(si implicit a instructajului PSI)
-obligativitatea participarii salariatilor la instruiri si exercitii
-reactualizarea, utilizarea si afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor, schemelor
de prevenire, stingere a incendiilor, planurilor de evacuare si a planurilor de depozitare a
materialelor periculoase
-actualizarea planurilor de interventie la schimbarea profilului de activitate sau in oricare alta
situatie

REGLEMENTARI DE ORDINE INTERIOARA

LUCRARI CU FOC DESCHIS

-reglementarea de catre conducerea societatii prin decizie a modului de executare a lucrarilor cu
foc deschis
-interzicerea folosirii focului deschis in locurile unde se utilizeaza, vehiculeaza, manipuleaza
materiale si substante combustibile sau care in prezenta focului deschis prezinta pericol de
incendiu sau de explozie

49
-interzicerea utilizarii focului deschis la distanta mai mica de 40 metri fata de materiale sau
substante combustibile fara supraveghere si asigurarea masurilor corespunzatoare
-intocmirea in doua exemplare a permisului de lucru cu foc(unul pentru emitent si celalalt
pentru executant)
-obligativitatea asigurarii urmatoarelor masuri :
- pregatirea locului(conform NGPSI)
- instruirea personalului
- contractul dupa incheierea lucrarii
- altele(la zone cu risc limitat de incendiu sau explozie)
-functionarea corespunzatoare a ET
-obligativitatea intretinerii si verificarii la termen si de persoane abilitate a ET

FUMATUL
-reglementarea fumatului de catre conducerea societatii prin decizie
-interzicerea fumatului in locurile in care nu se admite folosirea focului deschis
-instalarea indicatoarelor de securitate in locurile unde se interzice fumatul
-dotarea locurilor pentru fumat cu scrumiere, vase cu apa, nisip si placute de semnalizare cu
inscriptia LOC PENTRU FUMAT
-amplasarea scrumierelor sa nu permita aprinderea materialelor combustibile din apropiere
-interzicerea introducerii(depunerii) materialelor combustibile in scrumiere
-interzicerea golirii scrumierelor in cosuri sau in vase din materiale combustibile
-interzicerea aruncarii la intamplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse
-evitarea fumatului in locuri de odihna(paturi, canapele, fotolii)

ASIGURAREA CAILOR DE ACCES, EVACUARE SI INTERVENTIE

-asigurarea accesului mijloacelor si persoanelor la toate constructiile, instalatiile, depozitele,
MTPSI, tablouri de distributie a energiei electrice, intrerupatoarele instalatiilor electrice de forta
si iluminat si a surselor de rezerva, dispozitive de actionare a mijloacelor protectoare(ventilator,
usi si ferestre pentru inchiderea golurilor elementelor de compartimentare), etc.
-asigurarea practicabilitatii si curateniei
-semnalizarea prin indicatoarele corespunzatoare
-interzicerea blocarii cailor de acces, de evacuare si de interventie
-amenajarea trecerilor(podetelor) peste santuri sau sapaturi si asigurarea cailor ocolitoare
-interzicerea blocarii in pozitie deschisa a usilor de la casele scarilor, holurilor, a celor cu
dispozitive de autoinchidere sau a celor avand rol de patrundere a fumului, gazelor fierbinti
precum si propagarea pe verticala sau orizontala a incendiului
-functionarea permanenta a dispozitivelor care asigura inchiderea automata in caz de incendiu a
elementelor de protejare a golurilor, de actionare a trapelor si clapetelor precum si a celor care
mentin in pozitie inchisa usile incaperilor tampon
-asigurarea deschiderii usoare a usilor de pe traseele de evacuare
-marcarea cailor de acces
-montarea indicatoarelor la rampele scarilor care duc la demisol, subsol sau la usile de acces in
incaperi din care evacuarea nu mai poate fi continuata
-interzicerea amenajarii de incaperi sau locuri de lucru si de depozitare in casele scarilor, holuri
etc, care ar impiedica evacuarea persoanelor si bunurilor precum si accesul personalului de
interventie
-pastrarea cheilor usilor de acces si cele ale incaperilor in locuri sau la persoane desemnate in
vedereaidentificarii si utilizarii
-asigurarea deschiderii catre exterior si neincuierea usilor de iesire in caz de urgenta
-acoperirea cu capace sau grilaje rezistente, ingradirea cu balustrade si marcarea cu indicatoare
de securitate

50
-acoperirea sau semnalizarea cu indicatoare a golurilor si rigolelor inclusiv iluminarea pe durata
noptii
-asigurarea netezimii si nealunecarii suprafetei cailor de circulatie a persoanelor
-asigurarea rezistentei la uzura, soc si compresiune precum si a lipsei denivelarilor pentru caile
de circulatie a vehiculelor
-protejarea persoanelor care se deplaseaza pe cai de circulatie aflate la inaltime prin montarea
balustradei cu inaltime de 1 m si bordura cu inaltime de cel putin 10 cm

EFECTUAREA LUCRARILOR IN PERIOADELE CU TEMPERATURI EXTREME

efectuarea lucrarilor premergatoare, si pe durata sezonului rece
-asigurarea bunei functionari a instalatiilor de incalzire
-protejarea impotriva inghetului a componentelor instalatiilor de stingere cu apa(expuse
temperaturii scazute)
-asigurarea uneltelor si accesoriilor folosite la deszapezirea cailor de acces, evacuare si de
interventie
-efectuarea lucrarilor in perioadele caniculare si secetoase
-elaborarea programului de masuri speciale de combatere a efectelor negative, de prevenire si
stingere a incendiilor
-identificarea si nominalizarea sectoarelor de activitate cu risc marit de incendiu
-interzicerea utilizarii focului deschis
-restrictionarea efectuarii in anumite intervale din durata zilei a lucrarilor care favorizeaza
producerea incendiului(prin degajare de substante volatile sau supraincalzire)
-protejarea recipientelor care contin gaze comprimate prin depozitare la umbra sau prin racire cu
perdea de apa rece
-indepartarea obiectelor optice care actioneaza drept concentrator de raze solare
-asigurarea rezervei de apa necesara interventiei
-comunicarea masurilor speciale stabilite salariatilor
-stabilirea de conducerea societatii a masurilor organizatorice necesare

PREVENIREA SITUATIILOR CARE POT PROVOCA INCENDII

-organizarea controlului de prevenire(conducerea societatii si conducatorul loculi de munca)
- starea constructiilor si instalatiilor
- constatarile semnalate in teren
- propuneri de masuri si actiuni de inlaqturare a deficientelor si de imbunatatire a
activitatii
-efectuarea lucrarilor de intretinere si verificare a instalatiilor utilitare si a mijloacelor de
productie
-organizarea apararii impotriva incendiului la locul de munca
- prevenirea incendiilor prin evidentierea materialelor si dotarilor tehnologice care
prezinta pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere si a mijloacelor care
le pot genera si a masurilor generale specifice PSI
- salvarea utilizatorilor si evacuarea bunurilor prin intocmirea planurilor specifice
si mentinerea conditiilor de evacuare pe traseele stabilite
- instruirea salariatilor
- montarea indicatoarelor de securitate si de orientare
- organizarea stingerii incendiilor precizarea mijloacelor tehnice de alarmare si
alertare a personalului, instiintarea conducatorului locului de munca si a conduce-
rii societatii
- prezentarea substantelor, instalatiilor si dispozitivelor de limitare a propagarii si
de stingere a incendiilor, stingatoarelor si a altor aparate (echipamente) de stins
incendiu, mijloacelor de salvare si de protectie a personalului

51
 - stabilirea competentei echipelor pentru salvarea si evacuarea persoanelor si a
bunurilor
- nominalizarea persoanelor care utilizeaza MTPSI sau care manevreaza ET
- executarea la termenele stabilite a incercarilor si testelor
NOTA :
-planurile de evacuare au marcate usile, holurile, scarile exterioare, MTPSI si se intocmesc pe
nivel (nr. persoane > 30) si pe incaperi
-planurile de depozitare si evacuare a materialelor clasificate ca periculoase au marcate zonele
ocupate, clasele materialelor, cantitatile, codurile de identificare sau pericol si se intocmesc pe
incaperi

ORGANIZAREA EFECTIVA A INTERVENTIEI

-alarmarea personalului prin mijloace specifice si anuntarea incendiului fortelor de interventie
-urmarirea realizarii salvarii rapide si in siguranta a personalului
-intreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze, combustibili si efectuarea altor interventii
specifice la instalatii si utilaje
-actionarea asupra focarului cu MTPSI din dotare si verificarea intrarii in functiune a instalatiilor
si sistemelor automate(actionarea manuala a acestora)
-evacuarea bunurilor si protejarea ET
-protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative ale incendiului(temperatura,
fum, gaze toxice)
-verificarea amanuntita a locurilor in care se propaga incendiul si in care pot sa apara focare

CAI DE ACCES, EVACUARE SI INTERVENTIE

-caile de acces si de circulatie ale costructiilor si instalatiilor de orice categorie, trebuie astfel
stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcatuite si marcate, incat sa asigure evacuarea
persoanelor si circulatia rapida a fortelor de interventie
-traseele destinate fortelor de interventie trebuie sa asigure circulatia personalului de interventie
si sa fie prevazute cu iluminat de siguranta corespunzator
- constructiile, compartimentele de incendiu, sau incintele amenajate, trebuie pre-
vazute cu cai de evacuare a persoanelor, in numar suficient, corespunzator dimen-
sionate si realizate, astfel incat persoanele sa ajunga in timpul cel mai scurt si in
deplina siguranta in exterior, la nivelul terenului ori a cailor de acces carosabile,
in refugii sau in alte locuri special amenajate
- caile special destinate evacuarii persoanelor sau bunurilor se prevad atunci cand
cele functionale sunt insuficiente sau cand, in mod justificat, nu pot satisface
conditiile normate
- caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza cu indicatoare de
securitate si se prevad cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice,
astfel incat sa se asigure vizibilitate sporita si sa fie usor recunoscute
-la proiectarea si executarea cailor de evacuare se interzice existenta usilor care se pot bloca in
pozitie inchisa, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari tehnice, prevederea de finisaje
combustibile sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultati de
evacuare(impiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica,
etc.)
-caile de acces, de evacuare si de interventie din constructii si instalatii se separa de celelalte
spatii, prin elemente de costructie cu rezistenta si comportare la foc corespunzatoare utilizarii in
conditii de siguranta a cailor respective pe timpul incendiilor si se prevad cu instalatii sau
sisteme de evacuare a fumului si a gazelor fierbinti ori de presurizare
-cerinte fundamentale pe care trebuie sa le indeplineasca :
- asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incinta agen-
tilor economici este obligatoriu conform reglementarilor tehnice

52
 - trebuie sa se asigure cel putin un acces carosabil din drumurile publice si din dru-
murile de circulatie interioare, amenajat, marcat, intretinut si utilizabil in orice
anotimp
- caile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice
pentru autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de interventie
- realizarea platformelor de acces si de amplasare a autospecialelor de interventie
langa constructiile si instalatiile stabilite prin reglementari tehnice
- asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de ali-
mentare cu apa incaz de incendiu(posibilitatea folosirii acestor surse in orice ano-
timp constituie o conditie de siguranta la foc)
- mentinerea in stare de utilizare a cailor de acces, de evacuare si de interventie pe
toata durata zilei si in orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate si rea-
lizate, precum si cunoasterea operativa a oricaror situatii ce pot impiedica din mo-
tive obiective folosirea acestora in conditii de siguranta
-accesul mijloacelor de interventie si al persoanelor pentru interventii operative in caz de urgenta
(incendiu), in vederea salvarii si acordarii ajutorului persoanelor aflate in pericol, singerii
incendiilor si limitarii efectelor acestora, trebuie sa fie asigurat permanent la toate :
- constructiile de orice fel(industriale, social-administrative, speciale, etc.) si inca-
perile acestora
- instalatiile tehnologice si anexe
- depozitele inchise si deschise (de materii prime, semifabricate, produse, produse
finite si auxiliare)
- instalatiile, aparatele si mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor, precum si
la punctele de comanda ale acestora(centrale si butoane de semnalizare a incendii-
lor, aparate de control si semnalizare ale instalatiilor speciale, hidranti de incen-
diu, stingatoare, pichete de incendiu, posturi telefonice, etc.)
- dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protectie in caz de
incendiu(cortine metalice de siguranta, trape de evacuare a fumului si gazelor
fierbinti, obloane ferestre si usi de inchidere a golurilor din elementele de com-
partimentare impotriva incendiilor)
- tablourile de distributie si intrerupatoarele instalatiilor electrice de iluminat, de
forta si iluminat de siguranta
- claviaturile si vanele instalatiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie mane-
vrate in caz de incendiu si punctele de comanda ale acestora(gaze si lichide com-
bustibile)
- celelalte mijloace utilizate pentru interventie in caz de incendiu

CAILE DE CIRCULATIE
-Caile de circulatie trebuie sa fie
- marcate vizibil, pentru a fi usor de recunoscut
- sa aiba legaturi cat mai directe spre caile de evacuare
- sa fie mentinute permanent libere si curate, incat sa permita evacuarea rapida a
persoanelor
-Suprafetele cailor de circulatie pentru personae trebuie sa fie netede si nealunecoase, iar cele
destinate circulatiei vehiculelor trebuie san u prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune,
socuri si uzura
-Caile de circulatie pentru personae si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu
balustrade inalte de cel putin 1 m, prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare, iar
la partea inferioara cu o bordure inalta de cel putin 10 cm
-Golurile din plansee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care sa
permita preluarea sarcinilor rezultate din activitatile care se desfasoara la locul respective, sau

53
vor fi ingradite cu balustrade si marcate cu indicatoare de securitate; in cazul utilizarii de capace
sau grilaje, acestea vor fi asigurate contra deplasarii
-Golurile, santurile, rigolele situate in zonele de circulatie vor fi acoperite sau marcate cu
indicatoare, iar in timpul noptii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase(avertizoare sau
inscriptii luminoase)

SEMNALIZAREA DE SECURITATE
-Angajatorul are obligatia sa prevada si sa verifice existenta semnalizarii de securitate si/sau de
sanatate adecvate la locul de munca, in conformitate cu legislatia si normativele in vigoare, ori
de cate ori riscurile nu pot fi evitate sau limitate sufficient prin mijloace tehnice de protectie
colectiva sau prin masuri metode sau procedee de organizare a muncii
-Respectarea prescriptiilor de semnalizare nu trebuie sa afecteze respectarea obligatiilor legale,
prevazute de alte documente normative, privind semnalizarea referitoare la evacuare, salvare si
ajutor, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau preparate periculoase, ca
si alte materiale specifice
-Semnalizarea de securitate si/sau sanatate poate fi de interzicere, de avertizare, de obligare, de
salvare sau prim ajutor si se realizeaza dupa caz in mod permanent sau ocazional
-Semnalizarea permanenta se realizeaza
- prin panouri(indicatoare, placi) si/sau culori de securitate cand se refera la o inter-
dictie, un avertisment, o obligatie, la localizarea mijloacelor de salvare sau de
prim ajutor si la riscurile de lovire de obstacole si de cadere a persoanelor
- prin eticheta(pictograma sau simbol pe culoarea de fond) sau panouri ce preiau
aceasta pictograma, in cazul recipientilor si conductelor aparente care contin sub-
stante periculoase; aceste mijloace trebuie amplasate pe partile vizibile, sub forma
rigida, autocolanta sau pictata si intr-un numar suficient de mare perntru a asigura
securitatea zonei
- prin panouri de avertizare sau etichete in cazul suprafetelor, salilor sau incintelor
utilizate pentru incarcarea, descarcarea si depozitarea substantelor periculoase in
cantitati mari, mijloacele de mai sus vor fi plasate aproape de suprafata de depozi-
tare sau pe usa de acces
- prin culori de securitate la marcarea cailor de circulatie
-Semnalizarea ocazionala se realizeaza
- prin semnal luminos, semnal acustic sau comunicare verbala in caz de atentionare
asupra unor evenimente periculoase, chemare sau apel al persoanelor pentru o ac-
tiune specifica sau evacuare de urgenta
- prin gest-semnal sau comunicare verbala, in caz de ghidare a persoanelor care
efectueaza manevre ce presupun un risc sau pericol
-Instruirea care se asigura angajatilor (in ceea ce priveste semnalizarea de securitate si/sau
sanatate utilizata) se va axa in special pe semnificatia semnalizarii, precum sip e comportamentul
general si specific care trebuie adoptat. Ea se va repeat periodic sau ori de cate ori se considera
necesara reimprospatarea cunostintelor
salariatilor, ca urmare a unor verificari.

54
MASURI PRIVIND STINGEREA INCENDIILOR SI EVACUAREA LUCRATORILOR

Prin consecinţele lor devastatoare incendiile afectează puternic instalaţiile, mediul

ambiant şi, de cele mai multe ori, personalul (fie personalul de deservire, fie personalul de
intervenţie). Uneori incendiile (în special în instalaţiile unde se produc sau se utilizează produse
chimice) sunt însoţite şi de explozii, situaţie în care riscul de producere a unor accidente se
măreşte considerabil.
Pentru a preveni riscurile de incendii sau explozii trebuie să se cunoască riscurile
specifice locurilor de muncă la nivelul atelierelor şi la nivelul societăţii.
Principalele pericole sau situaţii periculoase ce pot genera incendii sau explozii se pot
grupa în două categorii:
a) legate de materialele combustibile
 scurgeri sau emanaţii de produse inflamabile sau explozive,
 depozitarea necorespunzătoare de materiale combustibile;
b) legate de sursa de aprindere
 focuri deschise (ex.: operaţii de sudură, flacăra injectoarelor etc.),
 scântei de natură electrică urmare a unor scurt-circuite sau a unor descărcări
electrostatice,

55
  particule incandescente provenite din focare preexistente (ex.: vetre de forje sau focare de
centrale termice),
 ridicarea temperaturii ca urmare a comprimării unui gaz sau în urma ambalării unor
reacţii chimice scăpate de sub control,
 puncte sau suprafeţe calde (de exemplu temperatura crescută pe carcasa unui
electromotor aflat în regim greu de exploatare),
 şocuri mecanice ce pot declanşa producerea de explozii (de exemplu în cazul fabricării
pulberilor explozive).
Măsurile preventive trebuie întotdeauna să fie dublate de măsuri de limitare a
consecinţelor cum ar fi:
 facilitarea intervenţiei pompierilor (acces, hidranţi etc.);
 dotarea cu mijloace de prevenire şi luptă contra incendiilor (aparate izolante, dispozitive de
detecţie, extinctoare etc.);
 organizarea prevenirii incendiilor în perimetru;
 informarea sistematică a salariaţilor şi a noilor angajaţi asupra mijloacelor de stingere a
incendiilor, despre modul de acordare a primul ajutor, efectuarea de exerciţii periodice;
 prevederea de dispozitive pentru micşorarea presiunii în caz de explozie.
Un risc major îl reprezintă incendiile sau exploziile în instalaţiile chimice unde acestea,
prin degajările de produse chimice toxice, pot îmbrăca caracterul unor adevărate catastrofe.
Ţinând cont de importanţa acestei categorii de riscuri s-au dezvoltat atât tehnici specifice
de prevenire (controale, exerciţii de alarmare, formarea şi informarea personalului) cât şi tehnici
de intervenţie şi de limitare a consecinţelor pentru situaţii critice.

Planificarea acţiunilor pentru cazurile de urgenţă

Această categorie de tehnici face parte din categoria acţiunilor de limitare a consecinţelor
accidentelor. Principalele direcţii de acţiune se referă la:
 modul de acţiune în cazul producerii unui accident (anunţarea, scoaterea accidentaţilor din
zonă, organizarea echipelor de intervenţie operativă etc.)
 modul de acţiune, în cazul producerii unor catastrofe, referitor la:
- planul de alarmă locală,
- planul de alarmă generală (în unele situaţii se însoţeşte de programul de revenire la
normalitate).
Salvarea şi primul ajutor
Şi această categorie de tehnici face parte tot din acţiunile de limitare, pe cât posibil, a
urmărilor producerii unor accidente. În această categorie de acţiuni sunt incluse:
 organizarea echipelor de salvare;
 formarea şi informarea echipelor de salvare;
 organizarea punctelor de prim ajutor;
 organizarea modului de scoatere din zonă a persoanelor accidentate şi transportul acest-
ora la unitatea medicală de urgenţă;
 organizarea asistenţei medicale de urgenţă.

56
MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI – PRINCIPII GENERALE

 Obligaţia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei.
 Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar prin măsurile pe care le aplică el
trebuie să reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului, apariţia altor complicaţii,
producerea morţii victimei.
 Cât mai mulţi salariaţi trebuie să fie instruiţi şi formaţi în calitatea de salvatori, prin instructaj
periodic teoretic şi practic de prim ajutor.
 Salvatorul de la locul de muncă este important si de neînlocuit, deoarece el se găseşte la locul
şi în momentul producerii accidentului, el este colegul de muncă al victimei.
 La acordarea primului ajutor participă: martorul accidentului, salvatorul, medicul
întreprinderii (unde este cazul), serviciul de protecţie a muncii, pompierii unităţii (unde este
cazul), conducerea unităţii.
 În cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenţă utilaj instalaţie,
întrerupere curent electric, îndepărtare, telefon, apel verbal, semnal de alarmă, vehiculele
unităţii, trusa de prim ajutor, targa, fişe de intervenţie.

57
 La producerea unui accident, intervenţia imediată a salvatorului are în vedere: protejarea
victimei, examinarea victimei, anunţarea accidentului, acordarea primului ajutor,
supravegherea victimei până la sosirea echipei de specialitate, asigurarea securităţii victimei.
 Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de
aplicare a primului ajutor, să-şi păstreze calmul, să acţioneze energic, eficace şi rapid la
luarea măsurilor.
 Înainte de orice intervenţie asupra victimei salvatorul trebuie să-şi pună întrebările: ce s-a
petrecut? (interogând martorii sau victima, dacă este posibil), mai există vreun pericol? (de
electrocutare, de incendiu sau explozie, de intoxicaţie), dacă NU să intervină, daca DA să
interzică accesul în zonă şi să dea ALARMA, SĂ CEARĂ AJUTOR.
 Pentru a proteja victima şi a preveni extinderea accidentării, salvatorul trebuie să observe
dacă persistă un risc de strivire, incendiu sau explozie, electrocutare, asfixie, etc.
 Într-o situaţie de accident înainte de a efectua intervenţia de prim ajutor, salvatorul trebuie să
examineze victima dacă sângerează abundent, răspunde la întrebări, respiră, îi bate inima.
 Intervenţia de prim ajutor trebuie făcuta cu sânge rece de către salvatori, astfel:
a) Dacă victima nu vorbeşte, dar respira şi îi bate inima sunt necesare aşezarea în poziţia de
siguranţă, acoperirea victimei, alarma, supravegherea ei.
b) Dacă victima nu răspunde, nu respiră, dar inima îi bate sunt necesare : degajarea căilor
respiratorii, respiraţie “gură la gură” sau “gură la nas”.
c) Dacă victima nu respiră, nu îi bate inima este necesar: masaj cardiac extern asociat cu
respiraţie “gură la gură” sau “gură la nas”.
d) Dacă victima sângerează abundent se aplică compresie manuală locală, pansament
compresiv.
e) Dacă victima prezintă arsuri provocate de foc, căldură sau substanţe chimice se va face
spălare cu apa.
f) Dacă victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite mişcări, va acţiona ca şi cum victima
ar avea o fractură, evitând să o deplaseze.
g) Dacă victima poate să prezinte plăgi grave, aşezarea într-o poziţie adecvată, îngrijirea
segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
h) Dacă victima prezintă plăgi uşoare se face curăţirea şi pansarea plăgii.

RESPIRATIA ARTIFICIALA
- Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor.
- Metoda cea mai eficace este "gura-la-gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca
nu necesita echipament special si nici manevre obositoare.
- Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus.
- Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu
sange, secretii sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor
cu ajutorul degetelor.
- Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
- Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se
asigure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii super-
ioare acoperite de limba, stiut fiind ca, la accidentatii care si-au pierdut cunostinta, limba
cade in fundul gatului.
- Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe
gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei. In tot acest
timp, narile accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru a impiedica
refularea aerului.
- In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdome-
nului cu aerul insuflat.

58
 - Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul acci-
dentatului. In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita elasticit-
atii custii toracice.
- Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima
incepe sa respire autonom.
- Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas".

MASAJUL CARDIAC EXTERN

- Urmareste reanimarea batailor cardiace in cazul in care inima a incetat sa mai bata.
- Metoda consta din aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul custii
toracice.
- Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul corpului.
- Salvatorul isi asaza palmele suprapuse pe locul corespunzator inimii in cusca toracica,
adica in stanga extremitatii de jos a sternului (osul pieptului).
- Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel incat toracele victimei sa fie tur-
tit cu 3 - 4 cm, intr-un ritm de 60 apasari pe minut.
- Compresiunile si decompresiunile ritmice indeplinesc functia de pompare a sangelui in
vasele sanguine.
- In mod obisnuit, in scurta vreme dupa aplicarea masajului, inima isi reia activitatea spon-
tana. Reluarea activitatii se poate observa dupa reaparitia pulsului si colorarea pielii si
mucoaselor. Accidentatul isi capata cunostinta, iar reflexele reapar.

In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia ar-
tificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care
sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni
de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, aces-
ta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.
La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face cu doua degete si cu
blandete.

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

1.1 Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric (tensiuni < 1000V).
Acest lucru se efectuează astfel:
- Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii
- Dacă scoaterea de sub tensiune a instalaţiei necesită timp, defavorizând operativitatea
intervenţiei, scoateţi accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reuşească
îndepărtarea accidentatului de zona de pericol.
2. Determinarea stării accidentatului.
2.1 .Dacă accidentatul este conştient :
Are loc un contact verbal realizat sub forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de
calmare:
- Aşează-te şi stai liniştit, respiră adânc şi regulat.
- Cum s-a întâmplat accidentul ?
- Te supără ceva ?
- Ai ameţeli ?, Ai greaţă ?, Ai dificultăţi de respiraţie ?, Te supără inima?
În timpul întrebărilor se analizează vizual starea accidentatului, culoarea pielii (a feţei),
transpiraţia feţei şi a palmelor, caracteristicile respiraţiei şi a pulsului. În cazul unui rău se
solicită salvarea.
2.2 .Dacă accidentatul este inconştient procedaţi după cum urmează:

59
 - Dacă accidentatul nu prezintă vătămări corporale datorate unor lovituri prin cădere
aşezaţi accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea lui, adică culcat pe
spate pe o suprafaţă plană.
- Desfaceţi hainele de la gât, piept şi zona abdominală.
- Verificaţi starea respiraţiei şi existenţa pulsului.
- În cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare
cardio-respiratorie.
- Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se stabileşte
în funcţie de starea concretă a accidentatului.
- Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău, el
trebuie ţinut în repaos timp de 0,5-1 oră, după care trebuie supus unei consultaţii
medicale.
- Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece
ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR

Arsurile sunt răni ale pielii sau ale altor ţesuturi produse de agenţi termici,
chimici, electrici sau de radiaţii. Durerea extremă, suferinţa intensă produsă de arsuri precum şi
evoluţia acestora trebuie să determine luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a împiedica
producerea accidentală a arsurilor.
Arsura este o leziune locală, reprezentând elementul declanşator al unor perturbări cu
amploare variabilă asupra întregului organism. Amploarea perturbărilor este legată direct de
întinderea şi profunzimea leziunilor produse de arsură dar şi de capacitatea nativă a organismului
de a lupta contra arsurii şi durerii provocată de ea. Această capacitate compensatorie este strâns
legată de vârsta accidentatului şi de starea fiziologică a persoanei (de exemplu diferite boli cum
ar fi hepatita acută virală, diabetul, afecţiunile renale) agravează starea accidentatului. Arsura
reprezintă de fapt distrugerea unor celule vii din anumite regiuni. Deoarece sunt afectate
terminaţii nervoase din piele, orice arsură provoacă dureri puternice. Durerea însăşi este o cauza
a şocului. Şocul arşilor este extrem de grav şi pielea nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. Prin
ţesuturile lezate se pierde o mare cantitate de lichide bogate în proteine. Sângele îşi pierde masa
circulantă şi devine vâscos. El se încarcă cu substanţe provenite din degradarea ţesuturilor, la
care se mai adaugă şi produşii toxici proveniţi din infecţii. într-un cuvânt, orice arsură poate
deveni extrem de gravă. Ea constituie o urgenţă şi necesită prim ajutor.
Clasificare:
 În funcţie de agentul care le-a provocat, există patru tipuri majore de arsuri:
- termice – produse de foc, contactul cu obiecte fierbinţi, abur;
- corozive – cauzate de substanţe chimice foarte active cum ar fi acizii sau bazele;
- electrice – produse de curentul electric;
- prin radiaţie – determinate de expunerea excesivă la soare, raze X sau materiale radioactive;

 După profunzimea lor, arsurile (este vorba despre arsurile termice), se clasifică astfel:
- arsuri de gradul I – limitate la stratul superficial al pielii; pielea este roşie şi ustură (un
exemplu tipic este arsura solară provocată de expunerea prelungită la soare a pielii
neantrenate). Aceste arsuri sunt mai puţin grave.
- arsurile de gradul II – cuprind toată grosimea pielii; pe pielea roşie, congestionată apar
băşici, cu conţinut seros (gălbui) sau amestecat cu sânge. Pe lângă durerea mare pe care o
resimte victima, pericolul principal constă în infectarea conţinutului veziculelor. Aceste
arsuri sunt mai grave, gravitatea fiind în raport cu mărimea suprafeţei arse. Prin spargerea
băşicilor rezultă o rană, care se poate infecta foarte uşor.
- arsurile de gradul III – leziunile depăşesc grosimea pielii, distrugând şi straturile mai
profunde: grăsime, muşchi, vase de sânge, nervi, ajungând până la os.

60
- arsurile de grad IV – sunt foarte severe, incluzând distrugerea tuturor structurilor de ţesut,
inclusiv a osului (prin carbonizare).

Efectele arsurilor:
Sunt determinate de :
- întinderea suprafeţei arse a corpului – viaţa accidentatului este ameninţată dacă arsurile
depăşesc 10 % din suprafaţa totală a pielii;
- localizarea arsurii – de exemplu arsurile din zona feţei pot afecta respiraţia;
- gradul arsurii – determinat de profunzimea leziunii;
- vârsta şi starea fizică şi fiziologică a victimei (chiar şi arsurile mici pot fi critice pentru
persoanele mai vârstnice).
Complicaţii :
- şocul – produs de durerea intensă şi de pierderea masei sanguine sau a plasmei;
- infecţia – deoarece pielea arsă expune la infecţii şi ţesuturile mai profunde, cu care are
continuitate;
- probleme respiratorii – de exemplu la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat
fum sau vapori fierbinţi se produc leziuni ale căilor respiratorii sau chiar ale plămânilor;
- inflamarea (producerea edemelor) – se produce mai ales dacă zona este presată de
îmbrăcăminte strânsă sau bijuterii.

Ce trebuie sa facem:
1. Prima grijă este să fie scos accidentatul de sub acţiunea cauzei ce a produs arsura;
2. Dacă este apă curată la îndemână, în primele secunde după ce s-a produs arsura este
indicat să fie turnată apă rece curată peste locurile arse, pentru a întrerupe acţiunea
căldurii asupra ţesuturilor; mai târziu apa devine inutilă;
3. Dacă hainele ard, se aruncă peste victimă o pătură, o haină groasă sau se foloseşte
extinctorul sau se rostogoleşte victima în zăpadă, după împrejurări;
4. În cazul arsurilor întinse se înveleşte accidentatul într-un cearşaf curat şi se transportă de
urgenţă la spital;
5. Pentru calmarea durerilor, un medicament calmant, administrat oral este totdeauna
binevenit;
6. Dacă victima cere de băut i se administrează apa îndulcită cu zahăr, limonadă sau ceai;
7. Ca regulă generală, arsurile de gradul II sau III, chiar dacă ocupă o suprafaţă mică a
corpului, necesită îngrijire de specialitate într-o unitate medicală;
8. În cazul unei arsuri mici (de exemplu de mărimea unei palme), se aplică tratament ca în
cazul unei răni şi apoi un pansament steril;
9. Arsurile de gradul I nu necesită, în general, îngrijiri medicale dacă nu este afectată starea
generală a bolnavului. Tratamentul acestor arsuri este simplu : se spală imediat pielea
înroşită cu apă rece şi se aplică comprese calmante;
10. În cazul arsurilor de natură chimică, se impune în primul rând spălarea imediată a
suprafeţei arse cu multă apă curată, de preferinţă călduţă, pentru a dilua cât mai mult
substanţa chimică care a venit în contact cu pielea. Nu este recomandată utilizarea în
primul rând a substanţelor neutralizante fără ca arsura să fie mai întâi spălată din
abundenţă cu apă deoarece soluţiile folosite direct pentru neutralizarea substanţei pot
genera reacţii de agravare a leziunii. Este contraindicată aplicarea alifiilor sau grăsimilor
pe arsură. Spălarea cu apă din abundenţă nu trebuie să fie aplicată mai puţin de 10 minute
pentru acizii obişnuiţi, cu o concentraţie mică. Dacă arsura este întinsă, în situaţii de
extremă urgenţă, spălarea se face direct sub duş. Şi în cazul arsurilor produse de baze
(sub formă solidă sau soluţii concentrate), care au acţiune caustică asupra pielii,
tratamentul aplicat este acelaşi ca şi în cazul arsurilor cu acizi. In cazul arsurilor cu fenol,
tratamentul se instituie urgent, din cauza pericolului de intoxicare generală a
accidentatului.

61
 Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor termice

Acordarea primului ajutor presupune degajarea victimei din focarul generator al arsurii
(incendiu, explozie, sursa de abur). Este contraindicat să se încerce la locul accidentului
îndepărtarea vestimentaţiei combustionate sau a veziculelor cu lichid formate în zona arsă.
Singurul indicator al calităţii primului ajutor este asigurarea unui timp cât mai scurt de la
producerea accidentului şi până la aplicarea tratamentului specific. În cazul asocierii arsurilor cu
fracturi (ca urmare a unor explozii), se vor imobiliza focarele de fractură cu mijloace
improvizate. Deoarece profunzimea leziunilor este strâns legată şi de durată de acţiune a
agentului termic, primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze cu rapiditate
pentru stingerea hainelor incendiate, pentru îndepărtarea hainelor îmbibate cu lichide fierbinţi,
scoaterea mănuşilor sau a cizmelor în care au pătruns lichidele fierbinţi. În arsurile mici, imediat
după producerea leziunii, zona afectată se badijonează cu pansament steril. Este interzisă
aplicarea pe arsură a unguentelor deoarece acestea favorizează infectarea şi agravarea leziunii. În
arsurile limitate, foarte importantă este aplicarea locală imediată a apei reci sub jet sau imersarea
părţii arse în apă rece. Se uşurează astfel şi durerea şi se reduce inflamarea şi băşicarea,
prevenindu-se lezarea ulterioară a ţesuturilor. Dacă imersarea nu este posibilă, se aplică pe zona
arsurii îmbrăcăminte curată sau comprese sterile îmbibate în apă rece. Se îndepărtează imediat
orice sursă de presiune a zonei arse (inele, brăţări, îmbrăcăminte), înainte de apariţia inflamării.
Se acoperă arsura cu pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril. Nu se aplică loţiuni, alifii
sau pansamente murdare şi în nici un caz nu se folosesc uleiuri, cerneală, albastru de metil. Este
interzisă spargerea băşicilor. Nu se respiră şi nu se tuşeşte peste arsuri şi nu se palpează zona.
Dacă îmbrăcămintea este lipită de zona arsă, nu se va dezlipi. În cazul arsurilor grave, se
controlează respiraţia victimei, şi dacă este necesar se aplică respiraţie artificială. Concomitent
cu aplicarea primului ajutor se anunţă medicul unităţii pentru asigurarea transportului urgent cu
salvarea şi acordarea asistenţei medicale de specialitate.
Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor chimice

Arsurile produse de substanţele chimice corozive sau caustice precum acizii tari sau
bazele sunt întotdeauna serioase deoarece aceste substanţe continuă să “ardă” atât timp cât rămân
pe piele. Primul ajutor eficient în aceste cazuri trebuie să se aşeze pe dezactivarea rapidă şi
eficientă a agentului chimic lezant urmat de transportul rapid la spital. În cazul arsurilor produse
de acizi şi baze se spală din abundenţă zona arsă cu jet de apă curată, rece, timp de cel puţin 60
minute (cu cât mai mult cu atât mai bine). Nu se recomandă neutralizarea directă (fără a se spăla
mai întâi rana cu multa apă) a acizilor tari cu soluţii de baze slabe sau a bazelor tari cu soluţii
acide slabe, deoarece folosirea excesivă a acestor neutralizanţi poate genera leziuni grave.
Substanţele neutralizante, sub formă de soluţii diluate, se aplică abia după spălarea abundentă a
suprafeţei arse. Cel mai indicat este aplicarea acestora cu avizul medicului. Arsura se tratează
apoi ca o arsură termică. Se acoperă cu pansament steril şi se solicită ajutorul medicului.
Procedurile de prim ajutor în cazul arsurilor chimice cu anumite substanţe (în afara acizilor sau
bazelor frecvent folosite), pot diferi de procedurile uzuale (cum ar fi de exemplu arsura generată
de varul nestins la care prima operaţie efectuată este îndepărtarea prafului de var uscat prin
scuturarea cu o bucată textilă curată şi abia apoi spălarea cu jet de apă, pentru a împiedica
degajarea rapidă de căldură la suprafaţa pielii; arsurile produse de anhidride, fosfor sau fenol au
o gravitate extremă datorită efectului toxic al substanţelor şi necesită în primul rând îndepărtarea
lor rapidă de pe suprafaţa pielii). Salvatorii trebuie să cunoască substanţele chimice utilizate la
locul lor de muncă şi să ştie cum se acordă primul ajutor.
Arsurile chimice oculare trebuie tratate cu deosebită atenţie datorită gravităţii lor şi
sensibilităţii zonei afectate. În acest caz, asistenţa medicală specializată este urgent necesară.
Scopul primului ajutor este să dilueze şi treptat să elimine substanţele chimice prin inundarea
ochiului cu apă curată şi spălarea să dureze minim 20 minute. O substanta chimica sub forma de

62
pudra trebuie indepartata prin periere. Substantele chimice corosive se vor indeparta prin
spalarea ochiului timp de cel putin 10-20 min (se foloseste aparatura speciala pentru irigarea
ochiului)

PIERDEREA CUNOSTINŢEI, LEŞINUL

- Se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;

- Se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- Se aşează victima în poziţie de siguranţă (de recuperare), pe o parte, dacă leziunile permit,
pentru a evita inundarea căilor respiratorii şi înecarea;
- Se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- Se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 min. după ce şi-a recăpătat cunoştinţa.
ATENTIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o
criza ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales
când leşinul se produce la persoane mai în vârsta şi cauza nu este evidentă.
Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medical.

PLĂGI, HEMORAGII

a) contuzii, vânătăi – se aplică comprese reci sau punga cu gheaţă în reprize de 10-15 min., se
culcă persoana accidentată şi se ridică membrul rănit. Nu se aplică punga cu gheaţă direct pe
piele
b) plăgi minore (cu sângerări mici, tăieturi şi zgârieturi minore) – se spală cu apă şi săpun, se
şterg cu tifon steril şi se acoperă cu pansament special preparat sau improvizat.
c) plăgi grave (cu sângerări abundente) – se aplică o apăsare continuă şi directă pe plagă
(pansament compresiv sau compresie manuală). Dacă rana are marginile desfăcute, acestea
se apropie înainte de apăsare. În cazul corpurilor străine înfipte, nu se aplică pansamentul
compresiv. Corpurile străine înfipte nu trebuiesc scoase. Rana se bandajează în jurul corpului
străin înfipt şi se urmăreşte blocarea mişcării acestuia în rană, prin bandajare.

Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot

deosebi mai multe tipuri de hemoragii:
» Hemoragiile externe - in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii
unor vase de sange. In functie de vasele sectionate deosebim:
- Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in
acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
- Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin continuu;
- Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand in-
tensitate redusa.
» Hemoragiile interne - in care sangele care curge ramane in interiorul
organismului. O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in care san-
gele ajunge in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care face comunicarea
organismului cu exteriorul.
Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala,
cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, creste-
rea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este
nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

63
 Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida
si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce
acorda primul ajutor in cazul accidentelor.
Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se
datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact
cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare.
Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea
unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un
bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie.
Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care
curge sangele. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat
mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile venoase,
comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie catre
inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai
aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa
numai pentru o hemostaza de scurta durata.
Cand se intentioneaza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de
sange se foloseste garoul.

FRACTURI

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze acciden-
tale. Frecvent se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cand osul este bolnav, sau la
batrani, la care oasele sunt rarefiate.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
 Durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul
fracturii, se exagereaza prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobili-
zarea corecta;
 Deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate
aparea in lungul osului sau in lateral;
 Impotenta functionala adica imposibilitatea folosirii membrului fracturat.
 Echimoza (vanataia) apare la interval de 1- 2 zile dupa accident.

Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt:

 Mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
 Frecatura osoasa (zgomot de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor frac-
turate);
 Lipsa de transmitere a miscarii la distanta;

ATENTIE: Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei

fracturi, deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor
nervi din vecinatate.

Nu trebuie făcut – victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de

imobilizarea fracturii, pentru că toate acestea pot provoca complicaţii (accentuarea durerii,
deplasarea fragmentelor osoase, distrugerea muşchilor, a vaselor de sânge sau nervilor,
hemoragii sau paralizii, transformarea fracturilor închise în fracturi deschise).
Trebuie făcut – acordarea primului ajutor la locul accidentului, exceptând cazul în care
persistă un pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel
mai apropiat şi sigur loc în care rănile sale pot fi temporar asistate şi stabilizate.

64
- În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea
rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să
intre înapoi în rană.
- Imobilizarea fracturii prin utilizarea atelelor tip sau improvizate
» Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate;
» Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace;
» Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului
cu ajutorul unei fese legate de gat;
» Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta,
in cazul in care avem 2 atele, acestea se asaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in
cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela,
celalalt picior, legand strans picioarele victimei.
Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa
produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa
sau carpa (material textile).
Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesubt ambele
articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le.
- Se va administra un calmant (antinevralgic, algocalmin, etc.), pentru calmarea durerii.

Pentru victima suspecta de o leziune a coloanei vertebrale, masurile sunt urmatoarele:

- Se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta, capul fiind tinut
ceva mai jos decat picioarele, atat in timpul ridicarii cat si al transportului;
- Capul si gatul accidentatului se mentin intr-o pozitie care sa asigure permeabilitatea cailor
respiratorii superioare;
- Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare (scan-
dura lata, usa, etc.) pe care bolnavul este asezat cu fata in sus, intre perne sau haine, pentru a
evita deplasarile laterale.

Primul ajutor la locul accidentului privind leziuni ale ochiului

CORPI STRĂINI ÎN OCHI

Nu se îndepărtează : - când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a lipit de
globul ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare.
Primul ajutor constă în:
- avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul.
- cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul ajutor.
- închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi sau cu un
tifon (se poate fixa bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite presiunea asupra
ochiului).
- solicitarea asistenţei medicale de specialitate.

65