PROIECT SSM

Inspector în domeniul sănătății și securității în muncă

Formator, Candidat,
MITITELU LIVIU-EMIL LĂCĂTUȘU PETRONELA

BACĂU, MAI 2022

1
 Sănătatea și securitatea în muncă (SSM)- noțiuni generale

Sănătatea și securitatea în muncă reprezintă ”ansamblul de activități instituționalizate având

ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, a
integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de
muncă”1.
Prevenirea accidentelor de muncă reprezintă ”ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori
prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor
profesionale”2.
Accidentul de muncă constă în ”vătămarea organismului, precum și intoxicația acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în timpul îndeplinirii îndatoririlor de
serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă, de cel puțin trei zile calendaristice,
invaliditate sau deces”3.
Pot fi enumerate mai multe tipuri4de factori de risc:
 factori de risc generați de factorul uman;
 factori de risc generați de mijloacele de producție;
 factori de risc generați de sarcina de muncă;
 factori de risc generați de mediul de muncă.
Instruirea SSM reprezintă ”un ansamblu de măsuri organizatorice de protecție a muncii care
constituie forma legiferată de instruire la nivelul angajatorilor”5 și cuprinde activitățile de prevenire
și de protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru sau fiecărei funcții exercitate. Este o
parte integrantă a managementului personalului din firmă.
Scopul instruirii SSM este de a asigura lucrătorilor dobândirea cunoștințelor necesare pentru
apărarea sănătății, vieții, integrității fizice și psihice a acestora și a altor persoane participante la
procesul de muncă.
Domeniul securității și sănătății în muncă este reglementat pornind de la dreptul la sănătate și
securitate în muncă. Acest drept este garantat constituțional prin prevederile Legii nr. 53/2003 6

1
Darabont A, Pece Ș., Dăscălescu A., Managementul sănătății și securității în muncă Vol I, Editura A.G.I.R, București,
2002, pag. 7
2
Darabont A., Primul ajutor la locul accidentului, Editura Sitech, Craiova, 2018, pag. 11
3
Darabont A., Primul ajutor la locul accidentului, Editura Sitech, Craiova, 2018, pag. 14
4
Darabont A, Pece Ș., Dăscălescu A., Managementul sănătății și securității în muncă Vol I, Editura A.G.I.R, București,
2002, pag. 21
5
Darabont A., Nisipeanu S., Darabont D., Auditul securității și sănătății în muncă, Editura A.G.I.R, București, 2002,
pag. 5
6
LEGE 53 24/01/2003 - Portal Legislativ (just.ro)

2
(republicată, cu modificările și completările ulterioare) și prin Legea nr. 319/2006 7 (cu modificările
ulterioare). 
Instruirea lucrătorilor în domeniul sănătății și securității în muncă este separată în 3
faze8 distincte (potrivit dispozițiilor articolului 77 din normele metodologice de aplicare a
prevederilor din Legea nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006 9, cu modificările și
completările ulterioare):
 Instruirea introductiv-generală: se poate realiza de către angajator, de către un angajat
desemnat sau un angajat al serviciului de prevenire și protecție și constă în informarea cu privire
la activitățile specifice întreprinderii sau unității, finalizându-se cu verificarea cunoștințelor pe
bază de teste ale căror rezultat este consemnat în fișa de instruire.
 Instruirea la locul de muncă: se realizează de conducătorul direct al locului de muncă în
grupuri de maxim 20 de persoane și prezintă riscurile pentru sănătate și securitate în muncă,
precum și măsurile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă sau al oricărei
funcții exercitate.
 Instruirea periodică: se realizează de angajatorul cu răspunderi în domeniul securității și
sănătății în muncă, de lucrătorul desemnat, de lucrătorul din serviciul intern de prevenire și
protecție sau de cel din serviciul extern și are ca scop reîmprospătarea și actualizarea
cunoștințelor lucrătorilor în domeniul sănătății și securității în muncă.
Legea nr. 319/2006 desemnează explicit personalul cu atribuții în domeniul securității și
sănătății în muncă: angajatul desemnat, medicul de medicina muncii și reprezentanții lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul sănătății și securității în muncă.
Structurile care au atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă sunt următoarele:
 serviciul intern de prevenire și protecție;
 serviciile externe de prevenire și de protecție;
 serviciile de medicina muncii;
 comitetul de securitate și sănătate în muncă.
Pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația de
a întocmi un plan de prevenire și protecție format din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice, pe care
să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității, bazat pe evaluarea riscurilor pe
principiile10 generale de prevenire: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate,
7
Legislatie SSM - Legislaţie (inspectiamuncii.ro)
8
Darabont A, Pece Ș., Dăscălescu A., Managementul sănătății și securității în muncă Vol I, Editura A.G.I.R, București,
2002, pag. 16
9
Hotararea de Guvern 1425 din 2006 actualizata (iprotectiamuncii.ro)
10
Darabont A., Nisipeanu S., Darabont D., Auditul securității și sănătății în muncă, Editura A.G.I.R, București, 2002,
pag. 10

3
combaterea riscurilor la sursă, adaptarea muncii la om, adaptarea la progresul tehnic, înlocuirea a
ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos,
dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă, adoptarea, în mod
prioritar, a măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală și furnizarea de
instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor. Acesta va fi revizuit ori de câte ori se schimbă condițile de
muncă, când apar riscuri noi sau după ce un eveniment s-a produs.
Angajatorii care nu întocmesc planul de prevenire și protectie ce trebuie aplicat condițiilor de
muncă specifice unității pot fi sancțio nați cu amendă cuprinsă între 5.000 și 10.000 de lei. 
Instruirea SSM este obligatorie, așadar, orice angajator are obligația de a lua anumite măsuri
necesare pentru asigurarea sănătății și securității lucrătorilor și prevenirea riscurilor profesionale prin
informarea și instruirea acestora. Angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători
pentru a se ocupa de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din organizație care să dispună
de timpul necesar pentru a-și putea îndeplini obligațiile ce le revin prin lege. Deasemenea, trebuie să
asigure condiții pentru ca fiecare angajat să primească o instruire adecvată în domeniul sănătății și
securității în muncă sub formă de informații și instrucțiuni de lucru ori de câte ori este nevoie (la
angajare, la introducerea unui echipament nou, la aplicarea unei noi proceduri de lucru, la
introducerea unei noi tehnologii, la executarea unor lucrări speciale). Instruirea trebuie să fie
periodică și adaptată evoluției riscurilor.
În schimb, lucrătorii, trebuie să-și desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și
instruirea specifică, ținând cont și respectând intrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel
încât să nu se expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională, nici să afecteze, prin
acțiunile sale din timpul procesului de muncă, alte persoane.

Inspectorul în domeniul sănătății și securității în muncă

4
 Inspectorul în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, cod COR 325723, se ocupă de
activităţile de prevenire şi protecţie care se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 15 din HG
1425 din 2006 actualizat 2022, și anume:
 identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă,
respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă şi mediul de
muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
 elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;
 elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale
unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora
în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;
 propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin
lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care se consemnează în fişa postului, cu
aprobarea angajatorului;
 verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului;
 întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii
adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii
lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de
către lucrători a informaţiilor primite;
 elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;
 asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent, conform prevederilor
art. 101-107, şi asigurarea ca toţi lucrătorii să fie instruiţi pentru aplicarea lui;
 evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 101-107;
 stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, stabilirea tipului
de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006
privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;
 evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
 evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

5
 evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită
testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;
 monitorizarea funcţionării sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi
control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în
mediul de muncă;
 verificarea stării de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenţă,
precum şi a sistemelor de siguranţă;
 efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului
asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;
 întocmirea rapoartelor şi/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art.
51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraţii, zgomot şi şantiere
temporare şi mobile;
 evidenţa echipamentelor de muncă şi urmărirea ca verificările periodice şi, dacă este cazul,
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente,
conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
 identificarea echipamentelor individuale de protecţie necesare pentru posturile de lucru din
întreprindere şi întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de
protecţie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie
la locul de muncă;
 urmărirea întreţinerii, manipulării şi depozitării adecvate a echipamentelor individuale de
protecţie şi a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;
 participarea la cercetarea evenimentelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
 întocmirea evidenţelor conform competenţelor prevăzute la art. 108-177;
 elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din întreprindere şi/sau
unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
 urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
 colaborarea cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire şi
protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire şi
protecţie;

6
 colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în
situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
 urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de
evacuare;
 propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi
atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de
prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
 întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăşurarea acestor activităţi.
 evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane
competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006
privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care
pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;
 alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
 Activităţile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în
conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din lege.
 Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau
unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în
următoarele situaţii:
a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia,
echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de
muncă/posturilor de muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri
specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.

7
 Bibliografie

1. Darabont A., Nisipeanu S., Darabont D., (2002), Auditul securității și sănătății în muncă,
Editura A.G.I.R, București
2. Darabont A, Pece Ș., Dăscălescu A., (2002), Managementul sănătății și securității în muncă Vol
I, Editura A.G.I.R, București
3. Darabont A., (2018), Primul ajutor la locul accidentului, Editura Sitech, Craiova
4. Hotararea de Guvern 1425 din 2006 actualizata (iprotectiamuncii.ro)
5. Legislatie SSM - Legislaţie (inspectiamuncii.ro)
6. LEGE 53 24/01/2003 - Portal Legislativ (just.ro)