PROIECT ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

APROFUNDATĂ

Analiza utilizării potențialului uman

 Cuprins

1. Aspecte teoretice................................................................................................................................3
1.1 Prezentarea rolului potențialului uman în organizație...............................................................3
1.2 Analiza utilizării timpului de muncă.........................................................................................4
1.3 Analiza eficienței utilizării potențialului uman.........................................................................5
1.3.1 Productivitatea medie și productivitatea marginală a muncii.........................................6
1.3.2 Profitul mediu pe un salariat...........................................................................................9
1.3.3 Analiza factorială a productivității muncii......................................................................9
1.3.4 Rezerve de creștere a productivității muncii.................................................................12
2. Studiu de caz....................................................................................................................................12
Bibliografie...........................................................................................................................................13

2
 1. Aspecte teoretice
1.1 Prezentarea rolului potențialului uman în organizație

Orice entitate, publică sau privată, dispune de resurse umane. Resursa umană este ”persoana
care poate desfășura activități prin creativitate, capacitate de inițiativă, deprinderi, mentalități” 1 și
reprezintă ”o categorie a resurselor economice care sintetizează potențialul unei entități”2.
Din punct de vedere cantitativ, resursa umană se referă la populația activă disponibilă,
populația activă, populația în vârstă de muncă, populația aptă de muncă, iar din punct de vedere
calitativ, se are în vedere nivelul de instruire, starea de sănătate, categoria de vârstă.
În cadrul unei organizații, resursa umană este formată din totalitatea salariaților exprimată
prin aceiași indicatori cantitativi și calitativi, care generează munca. Competența și performanța sunt
elemente caracteristice ale resurselor umane. Așadar, cunoștințele teoretice învățate, aptitudinile
dobândite, calitățile native și deprinderile aplicate în practică, împreună cu performanța pentru a avea
rezultate profesionale deosebite fac ca un individ să fie o resursă umană de calitate.
De-a lungul timpului au fost observate atitudini diferite în cadrul organizațiilor privind
resursele umane, astfel, în anii ’50 se observă caracterul administrativ al funcțiunii, limitată numai la
operațiuni de control ale șefului de personal, în anii ’60 funcțiunea de personal a cunoscut o lărgire a
orizontului la nivelul de gestiune de personal cu un director de personal și participarea sa la deciziile
strategice ale întreprinderii, ulterior, în anii ’80 se trece la etapa în care se pune accent pe creșterea
potențialului uman și pe relațiile sociale din interiorul acestora.
Succesul unei organizații depinde de competitivitatea resurselor umane. Acestea contribuie în
mod direct la atingerea obiectivelor, de aceea trebuie motivate și susținute în acțiunile pe care le
întreprind la locul de muncă.

1
Muntean M., Solomon D.C., Analiză economico-financiară aprofundată, Editura Alma Mater, Bacău, 2015, pag. 20
2
Muntean M., Solomon D.C., Analiză economico-financiară aprofundată, Editura Alma Mater, Bacău, 2015, pag. 21

3
 ”Resursele umane sunt elementul creator, coordonator și activ din cadrul unei organizații
având un impact mare asupra modului în care sunt utilizate resursele materiale, financiare și
informaționale”3. Deasemenea, ”resursa umană sau capitalul uman este una dintre ele mai importante
resurse ale unei organizațtii alături de cele financiare și nu numai, iar performanța acestor organizații
este dată de modul de a lucra eficient cu oamenii prin înțelegerea, în primul rând, a
comportamentului uman și a identificării diverselor practici și sisteme pentru a putea construi forța
de muncă motivată și competentă”4.

1.2 Analiza utilizării timpului de muncă

Analiza utilizării resurselor umane include atât utilizarea integrală a timpului de muncă, cât și
economisirea timpului de muncă necesar prestării unui serviciu, realizării unui produs, executării
unei lucrări.
O modalitate de sporire a volumului producției și a eficienței activității organizației este
folosirea eficientă a forţei de muncă, adică folosirea deplină (creșterea gradului de ocupabilitate și
utilizarea integrală a timpului de muncă) şi raţională (utilizarea forței de muncă în raport cu
pregătirea și calificarea, păstrarea unui raport proporțional între numărul de muncitori și personalul
cu funcție de conducere, creșterea stabilității forței de muncă) a acesteia.
În analiza utilizării timpului de muncă trebuie studiat modul de folosire a fondului de timp de
muncă, efectele utilizării incomplete a timpului de lucru asupra principalilor indicatori reprezentativi
ai activității organizației, dar și implicațiile economico-financiare ale timpului nelucrat.
În vederea analizei utilizării timpului de lucru trebuie studiată balanța timpului de lucru a
muncitorilor și a celorlalte categorii de personal cu scopul de a stabili:
 fondul de timp calendaristic:
Tc=N ∗ 365(om − zile)
Tc=N ∗ 365∗ N hn (om −ore), unde N ℎn=duratamedie normală a zilei de muncă în ore
 concedii de odihnă, sărbători și zile de repaus legale: Tr
 fondul de timp maxim posibil sau disponibil:
Tmax =Tc− Tr
 fondul de timp efectiv lucrat:
Te=Tmax −Tn

3
Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ, Ediția a III-a revizuită şi actualizată,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2010, pag. 9
4
Tripon C., Dodu M., Managementul resurselor umane- Suport de curs, 2003, pag. 1

4
 fondul de timp neutilizat din cauze justificate sau nejustificate: Tn
Principalul indicator calculat în cadrul analizei este gradul de utilizare a fondului maxim
disponibil:
Te
Gu= , unde Te=¿ fondul de timp efectiv lucrat și
Tmax
Tmax =fondul de timp maxim posibil sau disponibil
Alți indicatori importanți sunt durata medie a anului de muncă în zile ( N z) și durata medie a
zilei de muncă în ore ( N ℎ), calculați după cum urmează:
Te( om− zile )
N z=
N
Te(om −ore)
N ℎ=
Te(om − zile)
Pe baza indicatorilor amintiți mai sus se poate intocmi balanța folosirii timpului de muncă pe
un muncitor operativ, care cuprinde resursele totale de timp ale unei perioade, dar și modul de
utilizare a timpului de muncă disponibil.

1.3 Analiza eficienței utilizării potențialului uman

Eficiența utilizării potențialului uman în cadrul unei organizații poate fi abordată în funcție de
eforturile nemijlocite depuse pentru funcționarea și perfecționarea sistemului de management, dar și
eficiența managementului resurselor umane determinată în funcție de eforturile și rezultatele
ocazionate de funcționarea organizației. Indiferent de modalitatea de abordare, din punct de vedere al
modului de exprimare și comesurare, eficiența utilizării potențialului uman poate fi determinată prin
metode cantitative și calitative. Metodele cantitative analizează elementele referitoare la organizație,
ca ansamblu, iar metodele calitative utilizează instrumente de investigație care au ca unitate de
analiză individul sau grupul de indivizi. Eficiența cuantificabilă exprimă cantitativ, sub formă
valorică, input-urile și output-urile organizației, în timp ce, eficiența necuantificabilă se referă la
aspectele de ordin calitativ, adică caracteristicile factorului uman, comportamentul și interacțiunile
sale.
Eficiența utilizării resurselor umane se exprimă prin intermediul indicatorilor5:
Q
 Productivitatea medie a muncii: W = ;
T
∆Q
 Productivitatea marginală a muncii: Wm= ;
∆T
5
Rotilă A., Analiză economico-financiară aprofundată- Note de curs, 2021, pag. 39

5
 Pr
 Profitul mediu pe un salariat: .
Ns

1.3.1 Productivitatea medie și productivitatea marginală a muncii

Productivitatea muncii reprezintă ”însușirea muncii de a crea o anumită cantitate de valori de

întrebuințare, într-o unitate de timp și exprimă eficienta cu care este cheltuită o anumită cantitate de
muncă”6.
Pentru analiza utilizarii resurselor umane se calculează productivitatea medie și marginală a
muncii.
Productivitatea medie reprezintă ”producția obținută în medie de o unitate din factorul uman
utilizat”7. Productivitatea marginală exprimă ”creșterea producției obținute cu o unitate suplimentară
de factorul uman utilizat”8.
Utilizând indicatorii valorici stabiliți în funcție de modul de evaluare a cheltuielilor de
muncă, productivitatea muncii este determinată pe baza valorii producției (Q) la nivelul unui salariat:
 Productivitatea medie anuală:
Qf
W a= , unde: Qf = producțiamarfă fabricate;
Ns
 Productivitatea medie zilnică:
Qf
W z= , unde Z=N s ∗ N z , adică om− orelucrate ;
Z
 Productivitatea medie orară:
Qf
W ℎ= , unde T =Z ∗ N h=N s ∗ N z ∗ N h .
T
Prin intermediul celor trei indicatori se determină rezervele de creștere a productivității,
evoluția structurii personalului pe categorii și modul de utilizare a timpului de muncă.
Productivitatea marginală a muncii determină valoarea sporului de producţie obţinut cu
ajutorul unei unităţi suplimentare a factorului muncă.

6
Rotilă A., Analiză economico-financiară aprofundată- Note de curs, 2021, pag. 39
7
Muntean M., Solomon D.C., Analiză economico-financiară aprofundată, Editura Alma Mater, Bacău, 2015, pag. 33
8
Tripon C., Dodu M., Managementul resurselor umane- Suport de curs, 2003, pag. 27

6
 ∆ Q (Q1 −Q 0 )
W m= = , unde
∆T ¿¿
Q= producția ,T =munca , ∆ Q=sporul de producție , ∆ T =cantitatea suplimentară de muncă
Aceasta este un raport de mărimi absolute a cărei valoare este ușor influențată de unitatea de
măsură utilizată pentru volumul de activitate care are anumite limite. Pentru a elimina acest
inconvenient a fost introdusă noțiunea de elasticitate a activității la variația factorului uman realizat,
determinată de coeficientul de elasticitate al producției în funcție de factorul muncă. Coeficientul de
elasticitate arată creșterea procentuală a producției sau a cifrei de afaceri la modificarea cu un
procent a factorului uman.
∆Q ∆ CA
Q ∆Q T Wm CA ∆ CA T Wm
E= = ∗ = sau E= = ∗ =
∆T Q ∆T W ∆T CA ∆T W
T T
Valoarea coeficientului de elasticitate împarte curba activității în trei zone9 (vezi Figura
1.3.1-Curbele productivității medii și marginale):
 Zona I (zona randamentelor crescătoare)- E > 1, curba este deasupra celei a W , deci este
crescătoare, de aici se poate deduce că organizația utilizează sub nivelul optim forța de muncă;
 Zona II (zona randamentelor descrescătoare)- 0 < E < 1, curba atinge valoarea maximă, deci,
organizaţia utilizează în mod optim forța de muncă;
 Zona III (zona randamentelor negative)- E < 0, producţia înregistrează valoarea maximă și o
cantitate suplimentară a factorului muncă duce la scăderea acesteia, îngreunând procesul de
producție.

9
Rotilă A., Analiză economico-financiară aprofundată- Note de curs, 2021, pag. 41

7
 Figura 1.3.1-Curbele productivității medii și marginale

Analizând figura de mai sus se poate observa că odată cu utilizarea factorului muncă atât
productivitatea medie a muncii, cât și productivitatea marginală a muncii înregistrează inițial o
creștere apoi ating un punct de maxim. Ambele creșteri au loc datorită îmbunătățirilor succesive
aduse de întreprinzători în procesul de producție: odată cu trecerea timpului și căpătarea experienței
aceștia utilizează cât mai eficient factorii de producție. Curba productivității medii se intersectează
cu cea a productivității marginale în punctul de maxim al acesteia. Aceasta este crescătoare atât timp
cât curba productivității marginale se află deasupra ei. Așadar, dacă un muncitor în plus trebuie să
mărească productivitatea medie, productivitatea muncitorului trebuie să fie mai mare decât
productivitatea medie. În punctul de maxim al cubei productivității medii, cele două curbe au aceeași
valoare.
Atunci când se utilizează mai mult din factorul marginal, productivitatea marginală atinge
maximul la un nivel mai înalt decat cel al productivității medii, ca mai apoi, valorile acestora să fie
egale în punctul de maxim al productivității medii. Dacă la un anumit nivel al producție,
productivitatea marginală este superioarăa celei medii, înseamnă că există rezerve de îmbunătățire a
eficienței. În zona descrescătoare a productivității medii, productivitatea marginală este inferioară,
așadar, s-a intrat în zona în care creșterea producției este însoțită de reducerea eficienței.
Relațiile de cauzalitate dintre factorul variabil utilizat și producția realizată au la bază legea
utilității marginale descrescânde, formulată în anul 1854 de către Economistul Heinrich Gossen:
”Atunci când cantitatea consumată dintr-un produs crește, utilitatea marginală a produsului (adica

8
satisfacția suplimentară, adaugată de ultima unitate) tinde să se diminueze. Consumând continuu un
anumit bun, se atinge, la un moment dat, un prag de saturație, după care, dacă consumul continuă să
crească, exista riscul să apară zona de insatisfacție”10. Cu alte cuvinte, atunci când unul din factorii
utilizați este fix, iar cantitatea factorului variabil crește, productivitatea crește până la un anumit nivel
al factorului variabil utilizat, după care începe să se reducă.

1.3.2 Profitul mediu pe un salariat

Un alt indicator care permite caracterizarea eficienței resurselor umane este profitul mediu pe
un salariat:
Pr
, unde Pr= profitul, N s=numărul mediu de personal
Ns
Eficiența muncii se îmbunătățește atunci când crește proftul mediu pe un salariat, în urma
creșterii:

 Productivității muncii: [ ]
Q
Ns
;

 Gradului de valorificare a producției: [ ]

CA
Q
;

 Ratei rentabilității comerciale: [ ]

Pr
CA
calculată ca profit la un leu cifră de afaceri.

1.3.3 Analiza factorială a productivității muncii

Productivitatea muncii este un indicator calitativ a cărui mărime și dinamică sunt influențate
de mai mulți indicatori. Între aceștia există legături cauzale care pot fi analizate cu ajutorul mai
multor metode factoriale sau relații de calcul:
 profitul mediu pe un salariat:
Pr Q CA Pr
= ∗ ∗
Ns Ns Q CA
 legătura dintre timpul de lucru și structura personalului pe categorii:
W a=N z ∗W z
W z=N ℎ ∗W ℎ

10
Legea utilitatii marginale descrescande | Octaraduro's Blog (wordpress.com), accesat în 2.05.2022

9
 n

∑ gi ∗ wℎi , unde
W ℎ= i=1
100
N z=numărul mediu de zile lucrate de un salariat ;
N ℎ=numărul mediu de orelucrate de un salariat pe zi;
gi=structura producției pe produs sau pe grupe de produse ;
wℎi =productivitatea orară pe produs sau pe grupe de produse.
n

Așadar,
∑ gi ∗wℎi .
W a=N z ∗W z=N z ∗ N ℎ ∗W ℎ=N z ∗ N ℎ ∗ i=1
100
 legătura dintre timpul de lucru și vânzarea medie anuală pe lucrător:
W a=Z ∗V z , unde Z=numărul de zile lucrate , V z=vânzarea medie zilnică pe lucrător
Modificarea productivității medii anuale (∆W a=W a 1 −W a 0), depinde de modificarea
numărului de zile lucrate ¿), dar și de modificarea vânzării medii zilnice pe un lucrător
(∆W a=Z 1 ∗(V Z 1 − V Z 0 )) . Așadar, ∆ W a=∆ Z +∆ V z iar principalele rezerve de creștere a
v

productivității anuale sunt utilizarea completă a timpului de lucru și sporirea permanentă a vânzărilor
zilnice pe lucrător.
 determinarea mărimii și sensului influenței structurii asupra productivității muncii:
n

∑ g ti −Wi , unde gti=structura timpului de muncă ,

i=1
W a=
100
Wi=productivitatea muncii pe structuraimplicată în calcul
Modificarea productivității medii anuale ( ∆W a=W a 1 −W a 0) depinde de modificarea
n n

structurii activității pe diviziunile implicate,

∑ gta −Wi 0 ∑ g ti0 −Wi 0 ,
Z −a i=1 i=1 R
Wa = − =W a −W a 0
100 100
unde W a R= productivitatea medie recalculată și de modificarea productivităţii muncii pe diviziunile
m n

implicate,
∑ gta − Wi1 ∑ g ta −Wi 0 .
mt i=1 i=1 R
Wa = − =W a 1−W a 0
100 100
 legătura dintre eficiența muncii și gradul de înzestrare tehnică a salariaților:
D
W=
N op
Dacă se introduc în relație mijloace fixe utilizate și mijloace fixe active, se obține:
D F D Fa F D
W= = ∗ = ∗ ∗ , unde
N op N op F F N op Fa

10
Fa
= ponderea mijloacelor fixe active din totalul mijloacelor fixe
F
F
=gradul de înzestrare teℎnică a personalului operativ
N op
D
eficiența utilizării mijloacelor fixe active exprimată prinvolumul vânzărilor (D)laun leu
Fa
mijloace fixe active utilizate
Așadar, ∆ W =W 1− W 0. La modificarea productivității medii a muncii contribuie

modificarea structurii mijloacelor fixe (∆ W ( FaF )=[( FaF ) −( FaF ) ] ∗ ( NF ) ∗( FaD ) ), modificarea
1 0 op 0 0

gradului de înzestrare tehnică a personalului operativ (∆ W ( FaF )=( FaF ) ∗ [ ( NF ) − ( NF ) ] ∗ ( FaD ) )

1 op 1 op 0 0

și modificarea vânzărilor la 1 leu mijloace fixe active (∆ W ( FaD )=( FaF ) ∗ ( NF ) ∗ [( FaD ) − ( FaD ) ]).
1 op 1 1 0

Măsurile de sporire a productivității constau în optimizarea celor trei factori implicați în mod
direct.
 productivitatea muncii este influențată de asigurarea organizațiilor cu fondul de marfă
necesar:
S D
W= ∗ , unde
N op S
S
=gradul de asigurare a personalului operativ cu fondul de marfă și
N op
D
=viteza de circulație a mărfurilor exprimată înnumăr de rotații
S
 productivitatea muncii este influențată de structura personalului comercial și desfacerea
medie anuală pe vânzător:
N op V D
W= ∗ ∗ , unde
N x N op V
N op
=ponderea personalului operativ în total personal ;
Nx
V
=structura personalului comercial ;
N op
D
=desfaceri mediianuale pe vânzător
V
 productivitatea muncii, în turism, este influențată de volumul și structura circulației turistice:

11
 CA T CA
W= = ∗ , unde
N op N op T
T =numărul total de turiști ;
CA
=încasarea medie pe turist ;
T
T
=numărul de turiști ce revine pe un angajat operativ .
N op
T Z CA
W= = ∗ , unde
N op T Z
CA
Z=numărul de zile/turist și =încasarea medie pe zi /turist
Z

1.3.4 Rezerve de creștere a productivității muncii

Rezervele de creștere a productivității muncii pot fi grupate în trei mari categorii11:

 rezerve legate de promovarea progresului tehnic- constau în dezvoltarea bazei tehnico-
materiale și îmbunătățirea tehnologiei existente cu scopul de a economisi timp de muncă
(dezvoltarea rețelei comerciale și turistice proporțional cu evoluția cererii, modernizarea
unităților comerciale, dotarea unităților operative cu utilaje și mijloace de muncă, extinderea
aprovizionării directe, preluarea de către industrie a unor operațiuni efectuate tradițional de
comerț, promovarea formelor moderne de vânzare);
 rezerve legate de promovarea managementului performant- presupun folosirea unui personal
bine pregătit, preocupat de perfecționarea cunoștințelor, de însușirea unor noi cunoștințe
individual sau în mod organizat (delimitarea salariilor diferitelor categorii de lucrători și
stabilirea relațiilor de cooperare între ele, folosirea optimă a fondului de timp de muncă în cadrul
unui schimb, executarea activităților auxiliare, fără a perturba activitatea principală ,
redistribuirea sarcinilor în perioadele de vârf de activitate);
 rezerve legate de actiunea factorilor bio-psiho-sociologici (vârstă, sex, sănătate, motivația
muncii, interesele urmărite, voința și atitudinea față de muncă, condițiile de trai, viața de familie,
sistemul de valori social - culturale, calitatea mediului de viață, asigurarea mijloacelor de
transport).

2. Studiu de caz.......

11
Muntean M., Solomon D.C., Analiză economico-financiară aprofundată, Editura Alma Mater, Bacău, 2015, pag. 37

12
 Bibliografie

13
1. Muntean M., Solomon D.C., ( 2015), Analiză economico-financiară aprofundată, Editura Alma
Mater, Bacău
2. Petrescu S., (2010), Analiză şi diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ, Ediția a III-a
revizuită şi actualizată, Editura CECCAR, Bucureşti
3. Rotilă A., (2021), Analiză economico-financiară aprofundată- Note de curs
4. Tripon C., Dodu M., (2003), Managementul resurselor umane- Suport de curs
5. Legea utilitatii marginale descrescande | Octaraduro's Blog (wordpress.com)

14