Tema 4: Diagnosticul potențialului uman

în cadrul organizației
1. Analiza cantitativă a forței de munca
2. Dinamica forței de munca pe total si pe categorii
3. Analiza calificării forței de munca
4. Analiza utilizării timpului de munca
5. Influenta timpului de munca asupra principalilor indicatori
economico-financiari
6. Analiza profitului pe salariat
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
Forța de munca, alături de mijloacele fixe și de obiectele muncii, de calitatea conducerii,
alături de pământ sau de terenul agricol, participă direct la realizarea procesului de producție.
La nivel microeconomic problemele pe care le ridica organizația în gestiunea resurselor umane
pot fi sintetizate astfel:

 Asigurarea organizației cu forță de munca din punct de vedere cantitativ si

calitativ;
 Modul de utilizare a resurselor umane din cadrul organizației;
 Eficiența utilizării forței de munca.
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
Analiza cantitativa a forței de munca se realizează în dinamică printr-un ansamblu de
indicatori specifici, cum ar fi:
Numărul de salariați la un moment dat: reprezintă efectivul de salariați și se urmărește la
începutul și sfârșitul perioadei de gestiune. acest indicator cuprinde toți salariații cu contract
individual de munca (pe perioada nedeterminata sau determinata) la un moment dat. Acest
indicator cuprinde și persoanele care au lucrat, dar și persoanele care nu au lucrat aflându-se
în concediu medical, concediu de maternitate, pentru îngrijirea copilului, concedii de odihna,
concedii fără plata. Un asemenea indicator pune în evidenta ansamblul potențialului uman,
dar nu evidențiază gradul de utilizare a acestuia.
Numărul de personal existent la un moment dat: are același conținut informațional ca și
numărul de salariați la un moment dat, însă acest indicator se referă atât la salariați, cât si la
personalul cu contract de prestări servicii, colaborare, convenții. Ca dimensiune, el este mai
mare decât numărul de salariați la un moment dat.
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
 Numărul mediu de salariați: acest indicator se calculează ca urmare a existentei
fenomenului de mișcare a personalului (intrări si ieșiri de personal). Este apreciat ca fiind
un indicator de flux de personal. Numărul mediu de personal se calculează ca o medie
aritmetică simpla a efectivului zilnic de salariați. Se calculează zilnic, lunar, trimestrial,
semestrial si anual.
 Numărul mediu de personal: se calculează ca medie aritmetică simpla a efectivului zilnic
de personal.
 Numărul maxim admisibil de personal: reprezintă limita superioara a numărului de
personal. Se determina având în vedere volumul de activitate și productivitatea medie a
muncii. Un asemenea indicator este trecut în bugetul de venituri si cheltuieli al
întreprinderii.
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
Analiza structurii forței de muncă este necesară pentru a scoate în evidență anumite caracteristici ale forței de
munca dintr-o întreprindere. Analiza economico-financiara presupune împărțirea forței de muncă dintr-o
întreprindere după ocupația acesteia. În acest sens exista următoarea grupare a personalului :
 muncitori:
 a)-direct productivi;
 b)-indirect productivi.
 personal tehnic:
 a)-ingineri;
 b)-subingineri.
 personal cu pregătire economica;
 personal de conducere tehnica : maiștri, tehnicieni;
 personal de conducere si administrativ;
 personal de deservire generală : paznici, pompieri;

O asemenea analiza, în raport cu ocupația personalului pune în evidență necesitățile de calificare, de angajare sau
de disponibilizare de personal.
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
Din punct de vedere structural, potențialul uman dintr-o întreprindere poate fi
grupat și după alte criterii, cum ar fi :
după vârstă:
 a)-sub 25 de ani;
 b)-intre 26-35 de ani;
 c)-intre 36-45 de ani;
 d)-intre 46-55 de ani;
 e)-peste 55 de ani.
după vechimea în întreprindere:
 sub 1 an;
 între 2-5 ani;
 între 5-10 ani.
după sex:
 bărbați;
 femei.
 1. Analiza cantitativă a forței de
munca
(continuare)
după pregătirea profesională :
 muncitori (calificați, necalificați) ;
 personal de specialitate (cu studii medii sau superioare);
 personal tehnic administrativ (cu studii medii sau superioare);
 personal de conducere.
după funcțiile întreprinderii :
 cercetare-dezvoltare;
 producție;
 comercializare;
 personal;
 funcția financiar-contabila.
Ca metode de analiză se folosește metoda ratelor, prin calcularea
ponderii diferitelor categorii de personal în personalul total al întreprinderii.
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Analiza dinamicii forței de muncă se realizează cu ajutorul abaterilor absolute și cu ajutorul
indicilor cu bază fixa si cu bază în lanț. Pentru a aprecia cât mai corect evoluția în dinamică a
forței de munca trebuie să analizăm corelația dintre indicele de creștere a forței de munca
(referitor la numărul mediu de personal) și indicii valorici ai principalilor indicatori, cum ar fi: cifra
de afaceri, valoarea adăugată, producția exercițiului.
Se apreciază că resursa umana are o evoluție favorabilă din punct de vedere al utilizării, daca
indicele numărului mediu de personal este mai mic decât indicii cifrei de afaceri, a valorii
adăugate sau a producției exercițiului.
Creșterea performantei economico-financiare a oricărei întreprinderi este strâns legată de
stabilitatea resurselor umane. Fluctuațiile de personal (intrări si ieșiri de personal) perturbă orice
activitate economica care se regăsește în nivelul presupușilor indicatori economico-financiari.
Sunt însă situații în care întreprinderea angajează personal (prin extinderea activității sau prin
modificarea structurii acesteia) sau disponibilizează personal ca urmare a restrângerii activității
sau ca urmare a pensionarii.
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Din aceste considerente se poate spune că în cazul oricărei întreprinderi
exista o mișcare de personal (intrări si ieșiri).
Mișcarea de personal se caracterizează cu ajutorul unui sistem de indicatori:
Indicatori ai mobilității forței de munca:
 indicatori ai circulației forței de munca:
 coeficientul mediu al intrărilor de personal;
 coeficientul mediu al ieșirilor de personal;
 coeficientul mediu al mișcării totale.
 indicatori ai fluctuației forței de munca.
Indicatori ai stabilității forței de munca.
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Între circulația si fluctuația forței de munca exista o distincție clară :
Circulația - reprezintă mișcarea personalului unei întreprinderi în cursul
unei perioade, atât din punct de vedere al intrărilor, cat și din punct de
vedere al ieșirilor din cauze normale: transfer, boală, pensionare, deces,
invaliditate
Fluctuația - reprezintă un fenomen anormal care se refera la ieșirile forței
de munca din întreprindere fără aprobarea conducerii întreprinderii, sau prin
desfacerea contractului de munca, ca urmare a încălcării prevederilor
contractului de munca

Coeficientul intrărilor de personal (ci):

 unde: I - intrări
 Np - număr mediu de personal
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
 Coeficientul ieșirilor de personal (Ce):

 unde: E - ieșiri
 Np - număr mediu de personal

 Coeficientul mișcărilor totale (Cm):

 unde: I + E = intrări + ieșiri

 Np = număr mediu de personal

 Coeficientul fluctuației de personal (Cf):

 unde: En - total ieșiri de personal din motive nejustificate

 Np = număr mediu de personal
 2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Analiza pe baza acestor indicatori se realizează în dinamică de la o perioadă la alta, de cel puțin 3
până la 5 ani. O asemenea analiză pune în evidență tendințele de creștere sau de scădere a
fenomenului de mișcare a personalului.
Analiza intrărilor de personal trebuie realizată având în vedere angajările și anume sursa acestora.
Sursele de angajare provin de la :
 oficiile de forța de munca;
 scoli profesionale;
 licee;
 scoli postliceale;
 învățământul superior.
Principiul care trebuie să stea la baza angajărilor trebuie să fie cel al competenței profesionale. În
privința plecărilor de personal trebuie făcută o distincție netă între categoria plecărilor normale și
cele având cauze nejustificate. Pentru a doua categorie, este necesar sa fie stabilite implicațiile unui
asemenea fenomen asupra activității întreprinderii.
 2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Cauzele care pot genera fluctuații se împart in 3 mari categorii si anume :
 cauze legate de desfășurarea activității întreprinderii;
 cauze legate de lipsa de protecție socială;
 cauze legate de personal.
Pentru limitarea tendinței de fluctuație și prin evitarea influenței nefavorabile a fluctuației se
creează premisele unei stabilități a forței de muncă.

Analiza stabilității forței de munca presupune calcularea unor indicatori specifici cum ar fi :
Vechimea în aceeași unitate:

 unde: St = vechimea exprimată în ani a întregului personal din unitatea respectiva;

 ST = vechimea totala exprimata în ani a fiecărui lucrător.
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii

Exemplu:

Numar lucratori t T
1 6 20
2 2 15
3 8 10
4 5 8
5 6 14
6 1 5
7 10 12
8 5 5
9 7 25
10 12 20
2. Dinamica forței de munca pe total si
pe categorii
Valoarea acestui coeficient în condiții ideale ar trebui sa fie 1. O asemenea
valoare ar indica o stabilitate perfectă a forței de muncă. Cu cât se
îndepărtează de valoarea 1, cu atât scade stabilitatea forței de munca, cu
implicații nefavorabile asupra activității întreprinderii.
Calcularea indicatorului vechime medie în aceeași unitate și analizarea
acestuia, trebuie făcută în dinamică pentru a determina tendința. Valorile
acestui coeficient trebuie corelate cu nivelul presupușilor indicatori
economico-financiari: producția exercițiului, producția marfă, cifra de
afaceri, valoarea adăugată.

Vechimea medie în aceeași unitate - se calculează ca medie aritmetică

ponderată între vechimea în ani a muncitorilor din unitate si numărul
salariaților având aceeași vechime:
 3. Analiza calificării forței de munca
Forța de muncă (resursa umană) se analizează în dinamică atât din punct
de vedere al volumului, din punct de vedere structural, dar și din punct de
vedere al calificării acesteia. Analiza personalului din punct de vedere
calitativ are în vedere următoarele obiective:
 analiza structurala a personalului pe grade de pregătire profesionala;
 analiza structurala a muncitorilor pe categorii de calificare.
Indicatorii specifici analizei calitative a forței de munca sunt:

Coeficientul mediu de calificare

 unde: Ni = numărul de muncitori pe categorii de calificare

 Ki = categoria de calificare
În cazul muncitorilor, aceste categorii variază de la 1 la 7.
 3. Analiza calificării forței de munca
 Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor:

 unde: Vli = volumul de lucrări: exprimat in zile/om, ore/om, norme/om;

 Ki = categoria de complexitate a lucrării (de la 1 la 7).

 Analiza calificării forței de munca trebuie aprofundată prin compararea

coeficientului mediu al calificării Km cu coeficientul mediu al complexității
lucrărilor respective Kt.
 Se pot întâlni următoarele situații :

 Existența unei asemenea relații pune în evidență faptul ca întreprinderea are

un personal muncitor mult mai calificat decât necesită volumul de activitate al
întreprinderii. Aceasta înseamnă că pentru lucrări de o complexitate mai
redusă, se folosește un personal mult mai calificat decât ar fi necesar.
 3. Analiza calificării forței de munca
 Km<Kt
 Existența unei asemenea relații scoate în evidență faptul că pentru
lucrări ce necesită o anumită pregătire este folosită forța de muncă mai
puțin calificată. Aceasta ar putea sa însemne lucrări de proastă calitate,
cu implicații asupra indicatorilor financiari fundamentali. Nu înseamnă
că forța de muncă este utilizată eficient.

 Km=Kt
 Este situația ideala, ceea ce înseamnă ca resursa umana este folosită la
întreaga capacitate și calificare a ei.
 Asemenea corelații se analizează în dinamica pentru a pune în evidență
tendința.
 Exemplu:
Categori Repartizarea Repartizarea Decalajul (diferenta) intre
e de muncitorilor pe lucratorilor pe ponderea muncitorilor pe
calificar categorii de categorii de categorii si cea a volumului
e calificare incadrare lucrarilor pe categorii
Nr % Nr ore %
(+;-)
norma

1 983 24,7 313.990 24,9 - 0,2 %

2 764 19,2 411.080 32,6 - 13,4 %
3 1.010 25,4 332.900 26,4 - 1,0 %
4 903 22,7 123.580 9,8 12,9 %
5 191 4,8 55.480 4,4 0,4 %
6 111 2,8 17.650 1,4 1,4 %
7 16 0,4 6.320 0,5 - 0,1 %
TOTAL 3.978 100 1.261.0 100 X
00
 Concluzii:
 Din datele prezentate, se constată că ponderea mai mare a muncitorilor revine categoriei 3 de calificare
(25,4%). Volumul lucrărilor după gradul de complexitate are ponderea cea mai mare pentru categoria a doua
(32,6%). Ținând cont de acest lucru, precum și de abaterile înregistrate la fiecare categorie, se poate observa
că valoarea coeficientului mediu de calificare a forței de muncă este mai mare decât valoarea coeficientului
mediu de complexitate a lucrărilor executate (2,738 > 2,424).
 Așadar, putem spune ca lucrări de categorii inferioare sunt executate de muncitori cu calificare superioară
(muncitorii din categoriile 4, 5 si 6 execută lucrări de categoriile 1, 2 si 3, fiind utilizați sub nivelul lor de
pregătire profesională). Consecințele unei asemenea situații sunt :
 utilizarea insuficienta a capacitații profesionale, a gradului de calificare a forței de munca;
 creșterea neraționala a costului produselor, întrucât conform codului muncii forța de munca trebuie
plătita în raport cu calificarea sa;
 creșterea cheltuielilor cu salariile, precum și a celorlalte datorii către stat calculate ca procent din fondul
de salarii sunt o consecința a necorelării calificării forței de muncă cu gradul de complexitate a lucrărilor;
 se poate crea și o mentalitate păguboasa din punct de vedere al scăderii interesului privind creșterea
calificării în condițiile în care muncitorul este pus sa lucreze sub nivelul pregătirii sale.
 4. Analiza utilizării timpului de munca
Forța de munca la nivelul oricărui agent economic are o utilizare extensiva și o
utilizare intensivă. În ceea ce privește utilizarea extensivă, aceasta urmărește
modul de folosire a timpului de muncă. În ceea ce privește utilizarea intensiva a
forței de munca, se calculează și se analizează doi indicatori sintetici fundamentali:
Productivitatea muncii (eficienta cu care este utilizată forța de munca);
Profitul pe salariat, ca efect economic final privind utilizarea forței de munca.
Se realizează cu ajutorul datelor existente în balanța timpului de munca, document
intern de utilizare a timpului exprimat atât în om-zile, cât si în om-ore. Analiza
utilizării timpului de muncă presupune o abordare a acestuia în dinamică și din
punct de vedere al structurii timpului de muncă.
Analiza în dinamică presupune depistarea unei tendințe de creștere sau de
reducere a timpului de muncă total, iar analiza structurală a acestora presupune
evidențierea unor timpi de munca neproductivi sau consumul unui timp de muncă
nejustificat.
 Analiza utilizării timpului de munca
Pentru aceasta se calculează o serie de indicatori cum ar fi:
Fondul de timp calendaristic (Ftc): se determina ca fiind produsul dintre
numărul mediu de salariați și numărul de zile calendaristice ale perioadei
analizate (luna, trimestru, semestru, an). Atunci când acest fond se exprima
în om-zile și ca produs între Ftc exprimat în om-zile și durata normală a zilei
de lucru, atunci acest indicator se exprima în om-ore.
Fondul de timp maxim disponibil (Ftmd): reprezintă sursa normală de
timp care poate fi utilizată în cadrul unui an calendaristic. Întrucât durata
normală a zilei de lucru reprezintă o mărime prestabilită prin lege, prin
contractul individual de muncă sau ca urmare a unei sentințe judecătorești
și este diferită în funcție de sectorul de activitate, de ramură economică sau
chiar de categoria de salariați, se folosește durata medie normala a zilei de
lucru.
 4. Analiza utilizării timpului de munca
 Daca fondul de timp maxim disponibil vrem sa-l exprimam în om-ore,
atunci se înmulțește Ftmd în om-zile cu durata medie normală a unei zile
exprimată în ore :
 Ftmd (om-ore) = Ftmd (om-zile) x dz
 Pentru analiza structurală a Ftmd se are în vedere modul de formare a
acestuia :
 timp efectiv lucrat - reprezintă timpul de muncă utilizat de către un salariat în
scopul desfășurării activității profesionale;
 timp nelucrat - care se compune din:
 timp nelucrat din cauze justificate;
 timp nelucrat din cauze nejustificate.
 Analiza structurală a timpului de muncă se realizează cu ajutorul ratelor
de structură, care se calculează prin raportarea diferitelor categorii de
timp de munca la total timp de munca calendaristic sau la total timp de
munca maxim disponibil
4. Analiza utilizării timpului de munca
 Pentru analiza statică a utilizării extensive a timpului de munca se
recomanda următorii indicatori :
 Gradul de programare a fondului de timp calendaristic:

 Gradul de utilizare a fondului de timp calendaristic (GU Ftc):

 unde: Fte - fond de timp efectiv lucrat

 Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GU Ftmd):

 Analiza în dinamică a indicatorilor ce caracterizează timpul de munca se

realizează cu ajutorul abaterilor absolute și cu ajutorul indicilor cu baza
fixă sau cu baza în lanț, calculați față de prevederile precedente sau față
de nivelul prevederilor pe total și pe categorii.
 5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
Utilizarea timpului de muncă (utilizarea extensivă) la nivelul unei întreprinderi
influențează în final o serie de indicatori economico-financiari fundamentali și anume:
asupra valorii producției obținute destinate vânzării, determinat de faptul ca producția
destinata vânzării este rezultanta timpului total de munca exprimat în ore și
productivitatea medie orară a muncii;
influențează valoarea producției exercițiului, întrucât valoarea producției exercițiului
este determinată de numărul mediu de salariați (Ns), timpul de muncă pe un salariat și
productivitatea medie orară a muncii (Wh), calculată pe baza producției exercițiului;
influențează cifra de afaceri, întrucât timpul total de muncă este determinat de
numărul mediu de salariați, de timpul mediu de muncă pe un salariat și de
productivitatea medie orară a muncii calculată prin raportarea producției fabricate, de
cifra de afaceri ce revine la 1 leu producție fabricată;
influențează valoarea adăugată;
influențează profitul pe salariat.
5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
În ceea ce privește utilizarea intensiva a timpului de munca se folosesc doi
indicatori sintetici fundamentali si anume: productivitatea muncii (W);
profitul pe salariat.
Productivitatea muncii: este indicatorul ce caracterizează gradul de folosire
eficientă a resursei umane. Se calculează cu ajutorul unor indicatori în expresie
valorică sau cu ajutorul unor indicatori în expresie fizica.
Calculul în baza unor indicatori valorici:
Productivitatea medie W - se calculează valoric cu ajutorul indicatorilor: cifra
de afaceri, valoarea adăugată, producția fabricată destinată vânzării, producția
vândută, valoarea adăugată neta, după relațiile de forma : sau
unde: P - producția exprimata valoric: cifra de afaceri, valoarea adăugată;
T = consumul total de timp de munca.
Din aceste considerente, se încadrează în sistemul de indicatori ai eficienței
economice.
5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
 Întâlnim următoarele modalități de calcul a W în expresie valorica :
 Productivitatea medie anuală sau
 unde: P - producția în expresie valorică;
 Np - numărul mediu anual de personal.

 Productivitatea medie zilnică sau

 reprezintă numărul de zile-om ce revine la 1.000 lei producție
 unde: tz - timpul de munca exprimat in zile realizat de un salariat într-un an

 Productivitatea medie orară sau

 reprezintă consumul de ore-om la 1000 lei producție
 unde: consumul de timp total exprimat în ore;
 th = timpul de muncă zilnic pe 1 salariat exprimat în ore
5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
Un rol important îl are W in calculul corelațiilor de echilibru și eficiență și
anume: IW >ISm ,
unde: IW = indicele de creștere a W ;
ISm = indicele de creștere a salariului mediu.

Productivitatea marginală - un indicator complementar de analiză a

eficienței resurselor umane. Se determină ca raport între creșterea
producției și variația timpului de muncă:

 sau
5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
 Un indicator sintetic fundamental în caracterizarea utilizării resurselor
umane îl reprezintă elasticitatea muncii(E). În mod concret, aceasta
face legătura dintre Wm si W :

 Elasticitatea astfel calculată are semnificația de rata de creștere

procentuală a volumului de activitate determinată de creșterea cu 1% a
resursei umane (timp de muncă). În funcție de elasticitate, curba
volumului de activitate poate fi împărțita in trei zone :
 Zona I: E > 1 ne situam in zona randamentelor crescătoare;
 Zona II: 0 < E < 1 ne situam in zona randamentelor descrescătoare;
 Zona III: E < 0 ne situam in zona randamentelor negative .
5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
Calculul in baza unor indicatori fizici:

sau
unde: Q - producția obținută în expresie fizică;
T = total timp de muncă consumat.

 sau

unde: Q - producția fizică obținută într-un an;

Np - numărul mediu de personal.

 sau

unde: Q - producția fizica obținută într-o zi

5. Influenta timpului de munca asupra
principalilor indicatori economico-
financiari
 …
 Sau
 unde:
 Q= productia fizica obtinuta intr-o ora.
 In conditiile in care productia rezultata se exprima in conditii de STAS :
 EXEMPLUL 1 – Pentru exemplificare sa consideram W in cazul unei
intreprinderi cu profil complex, a carei situatie in dinamica este prezentata in
tabelul urmator :
 …

 …

 …

 …

 …

 …
 INDICATORI SIMBOL REALIZAT IN ANUL %
ANTERIOR CURENT
Productia obtinuta destinata Qf 87.080 112.440 129,12
vinzarii (mil.lei)
Numarul mediu de salariati Np 140 120 85,71
Numarul de zile lucrate de 1 tz 240 210 87,5
salariat intr-un an
Durata medie a unei zile de th 7,6 7,8 102,63
lucru (ore)
Fond total de timp de munca T 33.600 25.200 75
(om-zile)
Fond total de timp de munca T 255.360 196.560 76,97
(om-ore)
Productivitatea medie anuala Wa =Qf 622 937 150,64
(mil. lei) Np
Productivitatea medie zilnica Wz = 2,592 4,462 172,14
(mil. lei) Qf_
Np
x tz
Productivitatea medie orara Wh = Qf 0,341 0,572 167,74
(mil. lei) / Np x tz
x th
 Sa se analizeze variatia Wa dupa modelul si schema factoriala de mai sus.
 DWa = Wa1 – Wa0 = 937 – 622 = 315 mil. lei/persoana
 Din care :
 1.                  DWa (tz) = Wz0 x (tz1 – tz0) = 2,592 (210 – 240) = - 77,76 mil lei
 2.                  DWa (Wz) = (Wz1 – Wz0) tz1 = 210 (4,462 – 2,592) = 392,7 mil lei
 Din care :

             DWa(th) = tz1 x [ Wh0 x (th1 – th0)] = 210 x 0,341 x (7,8 – 7,6) = 14,32 mil lei
             DWa(Wh) = tz1 x th1 x (Wh1 – Wh0) = 210 x 7,8 x (0,572 – 0,341) = 378,38 mil lei
 Productivitatea medie anuala a muncii a inregistrat in anul curent fata de anul anterior o
crestere de 315 mil.lei/angajat, aceasta crestere datorandu-se influentei a doi factori cu
actiune directa (timpul exprimat in zile si productivitatea medie zilnica Wz) si a doi factori cu
actiune indirecta (timpul exprimat in ore si productivitatea medie orara Wh).
 Factorii cu actiune directa au influentat diferit variatia productivitatii medii
anuale Wa : factorul extensiv tz a influentat negativ si in sens nefavorabil cresterea Wa.
 Scaderea timpului de munca pe un salariat intr-un an de zile de la 240 zile la 210
zile a avut ca efect o diminuare a Wa cu 77,76 milioane lei.
 Productivitatea medie zilnica Wz, indicator ce reflecta utilizarea intensiva a
resurselor umane, a influentat pozitiv si in sens favorabil cresterea Wa cu 392,7 milioane lei.
 De asemenea, factorii indirecti (atit cel extensiv th, cit si cel intensiv Wh) au
influentat pozitiv si in sens favorabil cresterea Wa.
 Pe ansamblu, din cei patru factori de influenta, trei au actionat pozitiv si in sens
favorabil si unul in sens negativ si nefavorabil, rolul hotarator avandu-l utilizarea intensiva a
resurselor umane (Wz si Wh), ceea ce inseamna ca intreprinderea si-a organizat
corespunzator activitatea in domeniul folosirii eficiente a fortei de munca.
 EXEMPLUL 2 – Productivitatea medie anuala (Wa) :
INDICATORI SIMBOL REALIZAT IN ANUL %
ANTERIOR CURENT (1)
(0)
Productia obtinuta Qf 12.350 1275 115
destinata vinzarii (mil.lei)
Numarul mediu de salariati Np 125 130 104
Numarul mediu de zile Nz 224 228 101
lucrate de 1 salariat intr-un
an
Durata medie a unei zile Nh 7,8 8,0 102
de lucru (ore)
Fond total de timp de tz 28.000 29.640 105
munca (zile/om)
Fond total de timp de th 218.400 237.120 108
munca (ore/om)
Productivitatea medie 98,8 109,8 111
anuala (milioane lei)
Productivitatea medie 0,441 0,481 109
zilnica
= Qf / fond de timp
zile/om
Productivitatea medie 0,0565 0,0602 106
orara
= Qf / fond de timp
ore/om
 Modelul folosit este urmatorul:

 Analiza productivitatii medii anuale :

 DWa = Wa1 – Wa0 = 109,8 – 98,8 = 11 mil. lei
 Þ productivitatea a crescut cu 11 mil. lei (cresterea s-a datorat tuturor factorilor).
 Din care :
 1. DWa(Nz) = (Nz1 – Nz0) x Wz0 = (228 – 224) x 0,441 = 1,764 mil. lei
 Þ productivitatea a crescut cu 1,764 mil. lei datorita numarului mediu de zile lucrate de 1 salariat intr-un
an (Nz).
 2. DWa(Wz) = Nz1 x (Wz1 – Wz0) = 228 x (0,481 – 0,441) = 9,12 mil. lei

 Se verifica egalitatea partiala : DWa = DWa (Nz) + DWa(Wz)
 11 = 1,764 + 9,12
 Din care :
 2.1              DWa(Nh) = Nz1 x (Nh1 – Nh0) x Wh0 = 228 x (8 – 7,8) x 0,0565 = 2,5764 mil. lei
 2.2 DWa(Wh) = Nz1 x Nh1 x (Wh1 – Wh0) = 228 x 8 (0,0602 – 0,0565) = 6,7488 mil. lei
 Se verifica relatia partiala : DWa(Wz) = DWa(Nh) + DWa(Wh)
 9,12 = 2,5764 + 6,7488
 COMENTARII :
 Se constata o crestere a productivitatii medii anuale (Wa) calculate pe seama
productiei destinate vinzarii (Wa = Qf / Np) cu 11 mil. lei, adica cu 11%. Aceasta crestere
s-a datorat atat cresterii numarului mediu de zile (Nz) lucrate de un salariat, cat si
cresterii (Wz) cu 9%.
 Cresterea numarului mediu de zile lucrate de un salariat a determinat
cresterea productivitatii cu 1,764 milioane lei, iar sporirea eficientei utilizarii fortei de
munca (Wz) a determinat cresterea productivitatii cu 9,12 milioane lei.
 Aportul celor doi factori indirecti (Nh si Wh) a fost de asemenea pozitiv si
favorabil. Depasirea duratei medii a zilei de munca cu 2,5% a determinat o sporire a
productivitatii cu 2,5764 milioane lei.
 Cresterea productivitatii medii orare a muncii, prin folosirea eficienta (Wh) a
timpului de lucru la nivelul unei zile a determinat cresterea productivitatii cu 6,7488
milioane lei.
 6. Analiza profitului pe salariat
 Din categoria indicatorilor ce exprima folosirea eficienta a resurselor umane, un loc important îl ocupa nivelul
profitului pe salariat.
 Analiza acestui indicator se realizează in baza mai multor metode factoriale, ținând seama de corelația care
trebuie urmărită intre gradul de utilizare a resursei umane si capacitatea de producție (dotarea tehnica a
muncii).
 I) - Un prim model de analiza a profitului pe salariat este cel ca caracterizează profitul/salariat în raport cu
capacitatea de producție :

 Unde:
 Qf = producția fabricata destinata vânzărilor
 = profitul la 1 leu CA
 = timpul exprimat in ore
 CA = cifra de afaceri
 Wa = productivitatea anuala
 Wh = productivitatea medie orara
 gradul de valorificare a producției fabricate (CA la 1 leu producție fabricata)