2.2.

Analiza factoriala a productivitatii muncii

Productivitatea muncii este un indicator calitativ a carui marime si

dinamica sunt influentate de mai multi indicatori. Intre acesti factori
exista legaturi cauzale care pot fi analizate cu ajutorul mai multor
metode factoriale sau relatii de calcul:

Un prim model factorial evidentiaza legatura dintre timpul de lucru

si vanzarea medie anuala pe lucrator astfel:

 = Z ∙ ;

unde:

Z este numarul de zile lucrate;

 = vanzarea medie zilnica pe un lucrator.

Modificarea productivitatii medii anuale

(  =  –   )

depinde de:

- modificarea numarului de zile lucrate:

D  = (Z1–Z0) ∙  ;

- modificarea vanzarii medii zilnice pe un lucrator:

D  = Z1( –  ).

In final:

D   = DZ + D .

Prin urmare, principale rezerve de crestere a productivitatii anuale

sunt:

- utilizarea completa a timpului de lucru;

- sporirea permanenta a vanzarilor zilnice pe lucrator.

2. Productivitatea muncii inregistreaza valori diferite pe tipuri de
activitatii sau pe structuri organizatorice (sectoare, sectii, ateliere
etc.). Pentru determinarea marimii si sensului influentei structurii
asupra productivitatii muncii se foloseste modelul:

 =   ;

unde:

gtI este structura timpului de munca (exprimat prin numarul de

lucratori operativi);

Wi - productivitatea muncii pe structura implicata in calcul.

D  .

Modificarea productivitatii medii anuale depinde de:

- modificarea structurii activitatii pe diviziunile implicate :

 =   –  =   –  .

 se numeste productivitatea medie recalculata iar pe total firma

se obtine prin insumarea celei din sectoare;

- modificarea productivitatii muncii pe diviziunile implicate:

 =   –  =   –  .

Masurile de crestere a productivitatii medii anuale sunt legate de

optimizarea activitatii pe sectoare, de o mai buna structurare si
repartizare a personalului angajat de cresterea desfacerilor de
marfuri pe total si medii pe un salariat.

3. Productivitatea muncii poate fi abordata si prin prisma legaturilor

dintre eficienta muncii si gradul de inzestrare tehnica a salariatilor.
  =  ;

introducand in relatie mijloace fixe utilizate si, mai mult, mijloace

fixe active, se obtine:

 =  = · = · · ;

unde:

 este ponderea mijloacelor fixe active in total mijloacelor fixe ale

intreprinderii;

este gradul de inzestrare tehnica a personalului operativ;

 este eficienta utilizarii mijloacelor fixe active exprimata prin

volumul vanzarilor (D) la un leu (1000 lei) mijloace fixe active
utilizate.

Astfel:

=  –  .

La modificarea productivitatii medii a muncii contribuie:

- modificarea structurii mijloacelor fixe:

DW ( ) = [( )1– ( ) 0 ] · ( )0· ( ) 0 ;

- modificarea gradului de inzestrare tehnica a personalului

operativ :

DW ( )=( )1 [( )1 – ( )0] · ( ) 0 ;

- modificarea vanzarilor la 1 leu mijloace fixe active:

 DW ( )=( )1 · ( )1· [( )1– ( ) 0].

Masurile de sporire a productivitatii constau in optimizarea celor trei

factori implicati in direct.

4. In comert, productivitatea muncii este influentata de asigurarea

intreprinderilor cu fondul de marfa necesar. Unul din modelele
utilizate pentru analiza productivitatii muncii este:

=  ·  ;

unde:

 este gradul de asigurare a personalului operativ cu fondul de

marfa;

 este viteza de circulatie a marfurilor exprimata in numar de

rotatii.

5. Un alt model utilizat in comert este:

=  · ·  ;

unde:

 este ponderea personalului operativ in total personal;

 - structura personalului comercial;

 - desfaceri medii anuale pe vanzator.

In turism productivitatea muncii este influentata de volumul si
structura circulatiei turistice. Cele mai frecvente modele sunt:

=  = ·  ;

unde:

T este numarul total de turisti;

 - incasarea medie pe un turist;

 - numarul de turisti ce revine pe un angajat operativ (sau

productivitatea fizica a muncii);

=  = ·  ;

unde:

Z este numarul de zile turist;

 - incasarea medie pe zi/turist.

2.3. Analiza dinamicii productivitatii muncii pe baza

indicatorilor valorici

Productivitatea muncii poate reflecta fie cantitatea de produse

obtinute cu o anumita cheltuiala de munca, fie cheltuiala de munca
efectuata pentru obtinerea unei unitati de produs. In prima situatie,
productivitatea muncii (W) se exprima ca raport intre volumul
productiei (Q) si cheltuielile de munca (T) efectuate:

W =  .

In cea de-a doua situatie formula de calcul a productivitatii este:

W =  .
 La nivelul microeconomic pentru determinarea productivitatii in
unitatii valorice se pot folosii mai multi indicatori: productia marfa
fabricata (Q f), cifra de afaceri (CA), valoarea adaugata neta (Qn)
sau valoarea adaugata (Qa).

In functie de modul de exprimare a consumului de munca distingem

mai multe tipuri de productivitatii:- productivitatea orara - cand
cheltuielile de munca sunt exprimate prin consumul de timp in om-
ore;

- productivitate zilnica - cand cheltuielile de munca sunt exprimate

prin consumul de timp om-zile;

- productivitatea anuala cand cheltuielile de munca sunt exprimat

prin numarul mediu scriptic (total personal sau muncitor).

In tabelul urmator sunt prezentate datele necesare analizei

dinamicii productivitatii muncii pe baza indicatorilor valorici:
Se constata ca cele trei tipuri de productivitate inregistreaza cresteri
diferite fata de nivelul prevazut. Astfel:

IWa <IWz , datorita scaderii numarului mediu de zile lucrate,

iar:

IWa <IWh datorita micsorarii duratei medii a zilei de lucru.

Efectul acestor fenomene asupra productivitatii anuale poate fi pus

in evidenta pe baza relatiei:

Wa = Nz dz Wh

In baza datelor din tabelul 3.2 situatia se prezinta astfel:

D Wa $/salariat, din care datorita:

- modificarii numarului mediu de zile lucrate:

Nz1 dh0Wh0 Wa0

- modificarii duratei medii a zilei de lucru:

Nz1 dh1 Wh0 Nz1 dh0 Wh0

- modificarii productivitatii orare:

Wa1 Nz1 dh1 Wh0
Chiar si in conditiile utilizarii incomplete a timpului de munca in
cadrul zile, productivitatea muncii anuala a crescut cu
155.4 $/salariat. Prin cresterea gradului de utilizare a zilei de lucru
productivitatea muncii va sporii mai mult.

2.4. Rezerve de crestere a productivitatii muncii

Rezervele de crestere a productivitatii muncii pot fi grupate in trei

mari categorii:

- rezerve legate de promovarea progresului tehnic;

- rezerve legate de promovarea managementului performant;

- rezerve legate de actiunea factorilor bio-psiho-sociologici.

1. Rezervele legate de promovarea progresului tehnic

Principalele rezerve din aceasta grupa vizeaza dezvoltarea si

modernizarea bazei tehnico-materiale si imbunatatirea tehnologiei
existente care vor determina economii de timp de munca.

Baza tehnico-materiala cuprinde dotarile tehnico-organizatorice,

conditiile si metodele care concura la desfasurarea activitatii.

Tehnologiile folosite difera de la o activitate la alta, iar implicatiile

sunt specifice diferitelor domenii.

Rationalizarea tehnologiei implica:

- dezvoltarile retelei comerciale si turistice in corelatie cu evolutia

cererii;

- modernizarea unitatilor comerciale;

- dotarea unitatilor operative cu utilaje si mijloace de munca;

- extinderea aprovizionarii directe;

- preluarea de catre industrie a unor operatiuni efectuate traditional

de comert;

- promovarea formelor moderne de vanzare.

2. Rezerve legate de organizarea stiintifica a muncii

Ridicarea eficientei muncii presupune folosirea unui personal bine

pregatit, preocupat de perfectionarea cunostintelor, de insusirea
unor cunostinte noi, fie in sistem de autoperfectionare, fie prin
sisteme organizate.

Un rol important in cresterea performantelor individuale are

stimularea morala si materiala.

In acest sens sunt analizati urmatorii indicatori si indicii:

- salariu mediu lunar;

- dinamica salariului mediu pe categorii de salariati si pe total;

- indicele de corelatie dintre dinamica preturilor si dinamica

salariilor.

- structura salariilor pe transe de salarii;

- valoarea totala a primelor, cele mai mari zece salarii;

- ponderea salariilor variabile in functie de rezultatele detinute in

totalul salariilor;

- ponderea salariilor in acord in total salariati;

- valoarea medie anuala a altor forme de venit (dividende,

participatii) obtinute de un salariat;

- raportul dintre salariile mari si mici calculat astfel:

R=10% din fondul de salarii aferent salariilor cu cele mai mari

salarii/10% din fondul de salarii aferent salariilor cu cele mai mici
salarii.

Folosirea rationala a salariilor necesita:

- delimitarea salariilor diferitelor categorii de lucratori si stabilirea

relatiilor de cooperare intre ele;

- folosirea optima a fondului de timp de munca in cadrul unui

schimb;

- executarea activitatilor auxiliare, fara a stanjeni activitatea

principala;

- redistribuirea sarcinilor in perioadele de varf de activitate.

3. Rezerve legate de actiunea factorilor bio-psiho-sociologici

Productivitatea muncii este influentata de factorii:

- sociali - conditiile de locuire, viata de familie, sistemul de valori-
social - culturale, calitatea mediului de viata, asigurarea mijloacelor
de transport s. a.;

- biologici: varsta, sex, sanatate s.a.;

- psihologici: motivatia muncii, interesele urmarite, vointa si

atitudinea fata de munca.

Atunci cand acesti factori stimuleaza concentrarea, gradul de

atentie, eficienta muncii este mai ridicata. Modificarile productivitatii
muncii se regasesc in performantele economico-financiare ale
firmei.

Actiunea productivitatii muncii asupra unor rezultate ale activitatii

firmei se calculeaza cu urmatoarele relatii:

1. Cifra de afaceri:

Ns1 ( );

unde:

Ns este numarul de salariati.

2. Rata cheltuielilor salariale:

( – )·1000 ;
unde.
 reprezinta fondul de salarii medii anuale.
3. Fondul de salarii:

( – )·CA;
4. Rata cheltuielilor fixe:

( – )·1000;
unde:
Chf sunt cheltuieli fixe. 
5. Suma totala a cheltuielilor:

Ns1( )· Rch0 ·  ;
unde:
Rch este rata (nivelul) cheltuielilor totale la 1000 lei cifra de afaceri.
6. Rezultatul exploatarii:
 Ns1( )·  ·  ;
unde:
este rezultatul exploatarii la 100 (1000 lei) cifra de afaceri (rata
rentabilitatii comerciale).
Intrebari recapitulative
Care sunt indicatorii folositi pentru evidentierea dimensiunilor
personalului?
Care sunt principalele aspecte avute in vedere cand se face analiza
calificarii fortei de munca?
Prin intermediul caror indicatori se caracterizeaza circulatia si
fluiditatea personalului?
In ce consta analiza utilizarii timpului de munca?
Care este corelatia dintre productivitatea medie si productivitatea
marginala a muncii?
Care sunt principalele modele factoriale de analiza a productivitatii
muncii?
Care sunt principalele relatii utilizate pentru analiza productivitatii
muncii in comert? Dar in turism?
Cum poate fi clasificata productivitatea muncii?
In ce consta analiza dinamicii productivitatii muncii pe baza
indicatorilor valorici?
Cum pot fi grupate rezervele de crestere a productivitatii muncii?
Care sunt principalele rezerve a productivitatii muncii legate de
organizarea stiintifica a muncii?
Prezentati principalele relatii de calcul a influentei modificarii
productivitatii muncii asupra rezultatelor activitatii firmei?
Teste grila
Printre indicatorii folositi pentu evidentierea dimensiunilor
personalului muncitor nu se afla :
a)     numarul scriptic de salariati ;
b)     productivitatea muncii ;
c)     numarul scriptic prezent la lucru ;
d)     numarul mediu de salariati ;
e)     numarul maxim de salariati.
Pentru evidentierea perfectionarii fortei de munca calificata se au in
vedere ca forme de perfectionare absolvite :
a)     cursuri postliceale ;
b)     cursuri postuniversitare;
c)     doctorat ;
d)     masterat ;
e)     a+b+c+d.
Printre indicatorii folositi pentru reliefarea circulatiei personalului
muncitor in decursul unei perioade nu se afla ;
a)     coeficientul intrarilor ;
b)     coeficientul plecarilor ;
c)     coeficientul miscarii totale ;
d)     productivitatea marginala a muncii ;
e)     coeficientul de fluctuatie.
Stabilitatea fortei de munca va fi cu atat mai buna cu cat stagiul in
aceiasi unitate :
a)     se apropie de 1 ;
b)     se apropie de 0 ;
c)     este egala cu 0 ;
d)     b+c ;
e)     este mai mare decat 1.
Printre indicatorii folositi pentru aprecierea folosirii timpului de
munca nu se afla :
a)     gradul de stabilitate a potentialului uman intr-o firma ;
b)     fondul de timp calendaristic ;
c)     fondul de timp maxim disponibil ;
d)     fondul de timp efectiv lucrat ;
e)     fondul de timp neutilizat.
Printre indicatorii de conflictualitate colectiva nu se afla :
a)     numarul mediu de greve dintr-o perioada analizata ;
b)     vechimea medie;
c)     numarul de zile de greva ;
d)     coeficientul de importanta al grevei ;
e)     b+c.
La modificarea productivitatii medii a muncii contribuie :
a)     modificarea structurii mijloacelor fixe ;
b)     modificarea gradului de inzestrare tehnica a personalului
operativ ;
c)     modificarea vanzarilor la 1 leu mijloace fixe active ;
d)     a+b+c ;
e)     cresterea consumului specific.
In functie de modul de exprimare a consumului de munca se disting
urmatoarele tipuri de productivitati :
a)     orara ;
b)     zilnica ;
c)     anuala ;
d)     marginala ;
e)     a+b+c.

 se obtine calculand ponderile pentru NR (numarul de personal

recalculat) cand  .
In literatura economica, ca si in practica din domeniul salarizarii, se
consemneaza existenta unei legaturi directe intre nivelul si structura
salariului si motivatia profesionala. Un factor de motivatie
profesionala este reprezentat de conditiile de munca reprezentate
de elemente cum sunt: climatul de munca, comunicarea sincera,
munca in grup si spatiul de libertate. (Vezi, pentru detalii,
paragraful “Salariul si motivatia profesionala in economia de piata”
in Ioan Done, „Salariul si motivatia muncii”, Ed. Expert, 2000, pag.
114-118).

Analiza utilizarii potentialului uman (rasfoiesc.com)