CAP. 3.

ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN

1. ANALIZA RESURSELOR UMANE I -II

Facultatea de Management

An III

2020
CAP. ANALIZA
POTENŢIALULUI INTERN AL
ÎNTREPRINDERII
Introducere 
Potenţialul intern -totalitatea resurselor umane
şi materiale aflate în dotarea întreprinderii
având ca destinaţie, realizarea obiectului de
activitate.
Cuprins:
1. Analiza resurselor umane
2. Analiza resurselor materiale
1. ANALIZA RESURSELOR UMANE

Probleme ale analizei gestiunii resurselor umane:

1. Analiza dimensiunii şi structurii

personalului
2. Analiza comportamentului personalului
3. Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă
ANALIZA RESURSELOR UMANE
 Resursele umane constituie forţa motrice a
activităţii oricărei întreprinderi.
 Factorul uman trebuie să răspundă cerinţelor
întreprinderii din punctul de vedere al:
 numărului,
 structurii (calificare, experienţă, pregătire
profesională, studii etc.),
 comportamentului,
 eficienţei utilizării timpului de muncă
disponibil,
 eficienţei muncii.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

Dimensiunea şi structura personalului presupun o analiză a resurselor umane din

punct de vedere cantitativ şi calitativ.

1.1. Analiza dimensiunii personalului

Stabilirea judicioasă a dimensiunii personalului constituie o
necesitate deoarece:
 o supradimensionare a numărului de angajaţi în raport cu
capacitatea de producţie disponibilă poate genera cheltuieli
foarte mari, cu efecte nefavorabile asupra rentabilităţii şi
capacităţii de finanţare;
 o subdimensionare a personalului, prin menţinerea unui
număr de personal inferior celui admisibil generează
cheltuieli nejustificate (cu subutilizarea echipamentelor),
precum şi costuri de oportunitate (cerere nesatisfăcută, în
condiţiile în care există dotare tehnică), efectele regăsindu-
se negativ şi în indicatorii de valoare.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI
Analiza dimensiunii resurselor umane presupune studiul principalilor
indicatori specifici pentru evaluarea cantitativă a forţei de muncă:
1. numărul maxim admisibil de salariaţi - limita superioară a numărului de
angajaţi în care o societate trebuie să se înscrie, astfel încât să se asiste la
utilizarea cu maximă eficienţă a factorului uman şi a factorului tehnic. Relaţia de
calcul este:
N 0  I CA ( Qe )
Nmax  ,
100
în care:
Nmax – numărul maxim admisibil de salariaţi;
ICA, IQe..... – dinamica activităţii (indicele cifrei de afaceri, indicele
producţiei fizice, indicele producţiei exerciţiului etc.) comparativ cu perioada de
bază;
N0 – numărul mediu de personal aferent bazei de comparaţie.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

1. numărul scriptic de salariaţi - de ansamblul personalului existent în

evidenţa întreprinderii, pentru care există un document/contract doveditor de
drepturi şi obligaţii;
2. efectivul scriptic de personal prezent la lucru - numărul de salariaţi
prezenţi la muncă la un moment dat, indiferent de timpul lucrat;
3. numărul mediu scriptic de salariaţi - indicatorul cel mai frecvent utilizat
în analiza economico-financiară; se determină ca medie aritmetică între efectivul
zilnic prezent la lucru şi durata calendaristică luată în calcul (an, trimestru, lună).
Ns  Nsz z 2  Nsz 3  .....  Nsz i  .....  Nsz n
Ns  z1 ,
Nzile
unde:
Ns – numărul mediu scriptic de salariaţi,
Ns z1,z 2.... zn – efectivul scriptic prezent la lucru în ziua 1 (z1), ziua 2 (z2), ...,
ziua n (zn).
Nzile – numărul zilelor lucrătoare luate în calcul.
 efectivul fiscal - numărul salariaţilor care au figurat în evidenţa
întreprinderii în decursul perioadei de timp supuse analizei şi care au fost
remuneraţi.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

Dinamica personalului pe total şi pe categorii se studiază cu ajutorul:

 Abaterilor absolute (Ns) faţă de o bază de comparaţie,
 Indicilor de dinamică (INs%),
 Abaterilor relative ( RN s %).
Interpretarea rezultatelor trebuie să se realizeze prin comparaţii cu:
 indicatorii valorici (CA, Qf, Qv, Qf, VA),
 indicatorii fizici (producţia fizică, numărul de operaţiuni realizate
într-un interval de timp),
 cheltuielile salariale,
 cu dimensiunea potenţialului tehnico-economic etc.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII
PERSONALULUI

 Analiza dimensiunii personalului din punct de

vedere cantitativ trebuie realizată distinct pe
două categorii importante de angajaţi:
 personal direct productiv (personal operativ);
 personal administrativ şi de conducere.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

1.1.2. Analiza structurii personalului

Analiza structurală a potenţialului uman presupune utilizarea grupării ca
metodă calitativă de selectare a categoriilor de salariaţi. În acest caz, criteriile de
selecţie sunt multiple:
1) După vârstă, potenţialul uman poate fi încadrat în grupe de tipul:
 sub 25 de ani;
 26-30 de ani;
 .......
 peste 55 de ani.
2) După vechimea neîntreruptă în unitatea operaţională, personalul se
clasifică în:
 sub un an;
 doi-cinci ani;
 șase-zece ani;
 ...
 peste 30 de ani.
Empiric, s-a constatat că personalul cu o vârstă cuprinsă între grupele 30-45
de ani şi o vechime neîntreruptă în acelaşi domeniu de activitate de 5-15 ani este
cel mai productiv.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

3) După ocupaţie, personalul poate fi grupat în:

 muncitori (direct productivi şi de întreţinere);
 personal tehnic: ingineri, proiectanţi etc.;
 economişti;
 personal tehnic de conducere: tehnicieni, maiştri, șefi de echipă etc.;
 personal administrativ şi de conducere: manageri, directori, şef
servicii etc.;
 personal de deservire generală: de pază, de serviciu etc.
4) După studii, personalul poate fi absolvent de:
 şcoli de meserii;
 studii medii;
 studii superioare;
 doctorat;
 postdoctorat etc.
Acest criteriu se utilizează în caracterizarea situaţiei calificării forţei de
muncă.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

4) După gen:
 bărbaţi;
 femei.
În domeniile în care personalul feminin este predominant, se recomandă o
angajare suplimentară de forţă de muncă, deoarece în decursul timpului pot
interveni concedii de maternitate, întrerupere a activităţii pentru creşterea copilului,
concedii medicale pentru copil etc., care ar perturba desfăşurarea normală a
activităţii.
5) După funcţiile întreprinderii:
 cercetare-dezvoltare;
 producţie;
 comercială;
 resurse umane;
 financiar-contabilă etc.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

6) În conformitate cu Clasificarea Ocupaţiilor din România (ISCO 08)

personalul ocupat se clasifică astfel:
 membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai
administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori;
 specialişti în diverse domenii de activitate;
 tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic;
 funcţionari administrativi;
 lucrători în domeniul serviciilor;
 lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit;
 muncitori calificaţi şi asimilaţi;
 operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini şi echipamente;
 muncitori necalificaţi.
1. ANALIZA DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII PERSONALULUI

În analiza structurii personalului se utilizează coeficientul mediu de

structură sau rata de structură (greutatea specifică).
Analiza dimensiunii şi structurii personalului oferă informaţii de natură
cantitativă privind evoluţia potenţialului uman.
Analiza trebuie completată cu un studiu de ordin calitativ, prin care se
cercetează şi nivelul de calificare al angajaţilor. Coeficientul mediu de calificare
a personalului se determină ca o medie aritmetică ponderată între categoria de
încadrare şi numărul de lucrători din categoria respectivă:
n

 ni  ki
K i 1
n
,
 ni
i 1
în care:
K – coeficientul mediu de calificare a personalului;
ni – numărul de salariaţi aferenţi categoriei de încadrare „i”;
ki – categoria de încadrare „i”.

Îmbunătăţirea calităţii resurselor umane se înregistrează atunci când

coeficientul mediu de calificare a personalului se deplasează spre categoria
maximă de încadrare.
1.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI PERSONALULUI

 Studiile statistice au demonstrat că rezultatele

economice ale unei societăţi sunt condiţionate
în mare măsură şi de comportamentul
personalului.
 Mobilitatea excesivă a salariaţilor, ineficienţa
utilizării timpului de muncă, precum şi
crearea unor stări conflictuale între conducere
şi angajaţi sunt doar câteva repere în acest
sens.
1.2.1. ANALIZA STABILITĂŢII ŞI MOBILITĂŢII PERSONALULUI

Stabilitatea personalului este un indicator de apreciere a comportamentului

personalului aflat în opoziţie cu mobilitatea personalului.
Mobilitatea forţei de muncă, sub forma intrărilor sau ieşirilor de personal,
este un concept diagnosticat printr-un grup de indicatori:
1) indicatorii circulaţiei personalului evidenţiază mişcarea angajaţilor
determinată de cauze motivate din punct de vedere al interesului societăţii:
pensionare la limită de vârstă, şomaj din cauza restrângerii activităţii, decese,
transferuri, plecări la studii, satisfacerea stagiului militar, pensionări pe caz de
boală etc.
1.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI PERSONALULUI

Principalii indicatori de caracterizare a circulaţiei personalului sunt:

 coeficientul mediu al intrărilor de personal:
I totale
I ,
Ns
unde:
I – coeficientul mediu al intrărilor de personal;
I totale – numărul salariaţilor angajaţi (intraţi) în unitate în perioada de
analiză (de obicei, în decursul unui an);
Ns – numărul mediu scriptic de salariaţi aferent perioadei de analiză;
 coeficientul mediu al ieşirilor de personal:
E justificat e
E ,
Ns
unde:
E – coeficientul mediu al ieşirilor de personal;
E justificate – numărul salariaţilor plecaţi din unitate în perioada de analiză,
din motive justificate (pensionări, transferuri, îmbolnăviri etc.);
1.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI PERSONALULUI

2) indicatorii fluctuaţiei personalului au în vedere acele plecări

nejustificate ale angajaţilor care au implicaţii negative asupra performanţelor şi
activităţii întreprinderii deoarece sunt neprevăzute, de exemplu, demisii ale
salariaţilor sau concedieri din cauza abaterilor de la conduita impusă de
managementul societăţii. Indicatorul de analiză a fluctuaţiei personalului este:
 coeficientul mediu al fluctuaţiei personalului:
E nejustific ate
F ,
Ns
unde:
F – coeficientul mediu al fluctuaţiei personalului;
E nejustificate – ieşirile de personal din motive nejustificate.
1.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI PERSONALULUI

Utilizând informaţiile oferite de cele două fenomene, circulaţia şi fluctuaţia

personalului, se poate determina coeficientul mişcării totale (Mt), indicator care
evidenţiază proporţia dintre personalul mobil şi cel stabil din societate. Relaţia de
calcul este:
I totale  E totale
Mt  ,
Ns
în care:
E totale – plecările de personal din societate în cursul perioadei de analiză,
indiferent de motiv (justificat sau nejustificat).
Aflat în opoziţie cu acest indicator, gradul de stabilitate a personalului
(Gs) evidenţiază proporţia angajaţilor care în perioada de analiză au rămas fideli
întreprinderii. Se determină prin relaţia:
Gs  1  Mt.
1.2.2. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ

1.2.2.1. Indicatori operaţionali - un aspect

important în analiza forţei de muncă îl constituie
analiza modului de utilizare a timpului de
muncă.

Caracterizarea modului de utilizare a timpului de

muncă, se poate întocmi, individual sau colectiv,
balanţa timpului de muncă
1.2.2. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ
 Balanţa individuală a timpului de muncă

Nr. INDICATORI T-1 T

crt.
1 Fondul de timp calendaristic – Tc
2 Fondul de timp maxim disponibil – Tmax.d.
3 Fondul de timp efectiv lucrat – Te
4 Fondul de timp nelucrat, din care – Tn
5 Din motive justificate:
5.1 - concediu medical
5.2 - delegaţii
5.3 - concediu creştere copil
5.4 - concediu pentru studii
5.5 - învoiri etc.
6 Din motive nejustificate:
6.1 - absenţe nemotivate
6.2 - întârzieri
 1.2.2. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII
TIMPULUI DE MUNCĂ
T max .d.  Tc  (Sâmbete  Duminici  Sărbători legale  Concediu de odihnă ).

Atunci când timpul efectiv lucrat este diferit de timpul maxim disponibil, se
înregistrează fie neutilizare integrală a timpului maxim disponibil, fie depăşirea
acestuia. În mărimi relative, sugestiv este indicatorul gradul de utilizare a
timpului maxim disponibil:
1.2.2. ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII TIMPULUI DE MUNCĂ

În analiza economico-financiară se operează cu următorii indicatori specifici

timpului de lucru, prezentați în tabelul 3:
Nr. Indicatori ai timpului de muncă Simbol
crt.
1 Durata zilei de lucru (ore) Nh/zi sau Dz
2 Număr mediu zile lucrate (zile) Nz
3 Timpul mediu de lucru (ore) t = Nz·Nh/zi
4 Fondul total de timp de muncă (om-zile) Tz = Ns·Nz
5 Fondul total de timp de muncă (om-ore) To = Ns·t
1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA INDICATORILOR DE PRODUCTIVITATE
Eficienţa utilizării resurselor umane se determină printr-un set de indicatori
specifici, denumiţi productivitatea muncii. Indicatorii de productivitate sunt
calculaţi raportând efectele sub forma performanţelor create de angajaţi la
eforturile de natura resurselor umane:

Efect : Indicatori de performan ţă economică

W .
Efort : Indicatori de potenţial uman
Indicatorii de performanţă pot fi:
 producţia fizică (tone, kg, l, unităţi fizice, m, m3 );
 producţia exerciţiului (unităţi monetare);
 producţia-marfă fabricată (unităţi monetare);
 valoarea adăugată (unităţi monetare);
 cifra de afaceri (unităţi monetare);
 profit aferent cifrei de afaceri (unităţi monetare) etc.
Indicatorii de potenţial uman pot fi:
 numărul mediu de salariaţi (persoane);
 numărul mediu de personal direct productiv (persoane);
 fondul total de timp de muncă (om-zile);
 fondul total de timp de muncă (om-ore) etc.
1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA INDICATORILOR DE
PRODUCTIVITATE
1.3.1. Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza eficienţei resurselor umane
În funcţie de orizontul de timp urmărit, analiza productivităţii muncii se
poate realiza pe diverse trepte:
 productivitatea medie anuală se determină prin raportarea valorii anuale a
indicatorilor de performanţă (efecte) la numărul de personal/salariaţi (eforturi):
CA, VA , Qe, Qf , Pr
Wa  ,
Ns, Nop
în care:
Nop – numărul mediu de personal operativ
 productivitatea medie zilnică se calculează fie prin raportarea
productivităţii medii anuale la numărul mediu de zile lucrate de un angajat, fie
prin raportarea valorii medii anuale a indicatorilor de performanţă la fondul total
de timp de muncă, exprimat în zile.
Wa
Wz 
Nz
sau
CA, VA , Qe, Qf , Pr
Wz  ,
T (omzile ), Top (omzile ) unde Tzile=Ns*Nz
în care:
Top (om-zile) – fondul total de timp de muncă aferent personalului operativ,
exprimat în zile.
 1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA INDICATORILOR DE PRODUCTIVITATE

 productivitatea medie orară se determină în trei moduri:

˗ raportând productivitatea medie zilnică la durata medie a zile de lucru
(ore);
˗ raportând productivitatea medie anuală la timpul mediu de lucru
aferent unui salariat într-un an (ore);
˗ raportând valoarea medie anuală a indicatorilor de performanţă la
fondul total de timp de muncă, exprimat în ore:
Wz
Wh 
Nh/zi
sau
CA, VA , Qe, Qf , Pr
Wh  ,
To (omore), To /op (omore) unde Tore=Ns*Nz*Nh/zi sau T= Ns*t
Wa
Wh  , unde t=Nz*Nh/zi
t
în care:
To/op (om-ore) – fondul total de timp de muncă al personalului operativ,
exprimat în ore.
1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA INDICATORILOR
DE PRODUCTIVITATE

1.3.2. Corelaţii economice între principalii indicatori

economici de analiză a productivităţii muncii
Interpretarea economică a eficienţei resurselor umane se poate realiza pe
baza corelaţiilor care se stabilesc între indicatorii specifici potenţialului uman.
IWaNs > IWaNop
Devansarea ritmului de creştere a productivităţii medii anuale a personalului
operativ de către ritmul de creştere a productivităţii medii anuale a personalului
salariat corespunde unei modificări a structurii personalului salariat, în sensul
creşterii ponderii personalului direct productiv în totalul salariaţilor (gop/s0 <
gop/s1).
 1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA INDICATORILOR
DE PRODUCTIVITATE
1. IWa > IWz
Creşterea într-un ritm superior a productivităţii anuale comparativ cu
productivitatea zilnică echivalează cu o creştere a timpului mediu lucrat, exprimat în
zile (îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil) (INz > 100).

2. ITo > It
Dinamica superioară a fondului total de timp de muncă exprimat în ore,
comparativ cu dinamica timpului mediu de lucru, relevă o creştere a numărului de
salariaţi (dezvoltare extensivă a activităţii) (INs > 100).

3. It > INz
Creşterea timpului mediu de lucru s-a realizat şi pe baza creşterii duratei
zilei de lucru (INh/zi > 100).

4. IWa > IWh

Creşterea într-un ritm mai înalt a productivităţii medii anuale comparativ cu
cea orară se explică prin creşterea timpului mediu de lucru (It >100).
 1.3. ANALIZA RESURSELOR UMANE PE BAZA
INDICATORILOR DE PRODUCTIVITATE

1.3.3. Analiza factorială a productivităţii muncii

Indiferent de domeniu, productivitatea medie a muncii se poate analiza pe unităţi de timp

ca:
 productivitatea medie anuală – Wa;
 productivitatea medie zilnică – Wz;
 productivitatea medie orară – Wh.
1.3.3.1. MODELE DE ANALIZĂ FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

Orice analiză e eficienţei muncii trebuie să aibă ca punct de plecare analiza

factorială de tip structural. În acest scop, se recomandă ca modele de analiză:

a) Analiza productivităţii medii orare: Wh   gi  whi

,
100
în care:
Wh – productivitatea medie orară;
gi – structura personalului (a timpului de muncă) pe grupe de activităţi, pe
calificări, sectoare de activitate, unităţi operative, raioane etc.;
whi – productivitatea orară a muncii aferentă grupei de structurare „i”.

Schema analizei factoriale este:

gi
Wh
whi
1.3.3.1 ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
Metodologia de analiză presupune stabilirea influenţei factorilor asupra
modificării productivităţii medii orare, utilizând metoda iterării. Astfel, modifi-
carea productivităţii orare este:
Wh  Wh1  Wh 0 .
Influenţa factorilor care contribuie la modificarea valorii medii a
productivităţii orare se determină ca:
1) influenţa modificării structurii personalului sau a timpului de muncă:
n n

 gi  whi  gi
1 0 0  whi0
gi Wh  i 1
 i 1
 Wh rec  Wh 0 ;
100 100
2) influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de structurare a
activităţii:
n n

 gi  whi  gi  whi
1 1 1 0
whi Wh  i 1
 i 1
 Wh1  Wh rec .
100 100
1.3.3.1. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

b. Analiza productivităţii medii zilnice: Wz  Nh / zi  Wh

unde:

Wh 
 gi  whi
,
100
în care:
Nh/zi – durata zilei de lucru, exprimată în ore (numărul de ore lucrate pe zi).

În acest caz, schema de analiză factorială este:

Nh
Wz gi
Wh
whi
1.3.3.1. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
Metodologia de analiză factorială este următoarea:
Wz  Wz1  Wz 0 .
Influenţa factorilor, conform metodei substituţiilor în lanţ se prezintă astfel:
1) influenţa modificării duratei medii a zilei de lucru:
Nh Wz   Nh / zi1  Nh / zi 0   Wh 0 .
2) influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

Wh Wz  Nh / zi1  Wh1  Wh 0 . 
2.1) influenţa modificării structurii personalului (timpului de
lucru):
 
gi Wz  Nh / zi1  Wh rec  Wh 0 ;
2.2) influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de structură
(personal, timp de muncă etc.):
 
whi Wz  Nh1  Wh1  Wh rec .
1.3.3. ANALIZA FACTORIALĂ A
PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
c) Analiza productivităţii medii anuale: Wa  Nz  Wz ,
unde:
Wz  Nh / zi  Wh
şi

Wh 
 gi  whi
.
100
Schema analizei factoriale se prezintă astfel:
Nz
Wa Nh
Wz gi
Wh
whi
 1.3.3. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
Metodologia de analiză a productivităţii medii anuale se prezintă astfel:
Modificarea productivităţii medii anuale:
Wa  Wa 1  Wa 0
din care, datorită:
1) influenţei modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:
Nz Wa   Nz1  Nz 0   Wz 0 ;
2) influenţei modificării productivităţii medii zilnice a muncii:
Wz Wa  Nz1   Wz1  Wz 0 ,
din care, datorită:
2.1) influenţei modificării duratei medii a zilei de lucru:
Nh Wa  Nz1   Nh / zi1  Nh / zi 0   Wh 0 ;
2.2) influenţei modificării productivităţii medii orare a muncii:
Wh Wa  Nz1  Nh / zi1   Wh1  Wh 0  ,
în care:
2.2.1) influenţa modificării structurii personalului sau a timpului de muncă:
gi Wa  Nz1  Nh / zi1   Wh rec  Wh 0  ;
2.2.2) influenţa modificării productivităţii orare pe grupe de activităţi:
Whi Wa  Nz1  Nh 1   Wh1  Wh rec  .
1.3.3.1. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII
Nr. Indicatori Simbol P0 P1 Indici
crt. %
1 Producţia-marfă fabricată - lei Qf 6.720.840 6.588.288 98,02
2 Număr mediu salariaţi (pers.) Ns 42 38 90,47
3 Număr mediu zile lucrate Nz 254 252 99,21
4 Durata medie a zilei de lucru (ore) Nh/zi 7,5 8 106,67
5 Fond total de timp de muncă (om-zile) Tz 10.668 9.576 89,76
6 Fond total de timp de muncă (om-ore) To 80.010 76.608 95,74
7 Productivitatea medie anuală - lei Wa 160.020 173.376 108,35
8 Productivitatea medie zilnică - lei Wz 630 688 109,92
9 Productivitatea medie orară - lei Wh 84 86 102,38
10 Productivitatea medie orară recalculată în rec - 84,5 -
Wh
funcţie de structura efectivă a timpului de
muncă şi de productivitatea orară prevă-
zută, pe categorii de personal - lei
Notă: valorile în galben sunt considerate date initiale de intrare
 1.3.3.1. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

Analiza factorială a productivităţii medii anuale se realizează pe baza

metodei substituţiilor în lanţ prin care se identifică sensul şi intensitatea influenţei
factorilor specifici asupra modificării în timp a eficienţei muncii.
Modificarea productivităţii medii anuale a muncii este:
 Wa  Wa1  Wa 0  173.376  160.020   13.356 lei (8,35%).
Influenţa factorilor:
1) influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate asupra producti-
vităţii medii anuale:
Nz Wa   Nz1  Nz 0   Wz 0  (252  254)  630  1 .260 lei;
2) influenţa modificării productivităţii medii zilnice:
 Nz1   Wz1  Wz 0   252  (688  630)  14.616, din care, datorită:
Wa
 Wz
 2.1) influenţei modificării duratei medii a zilei de lucru:
Nh Wa  Nz1   Nh / zi1  Nh / zi 0   Wh 0 = 252· (8 – 7,5) · 84 = +10.584 lei;
2.2) influenţei modificării productivităţii medii orare asupra abaterii produc-
tivităţii medii anuale:
Wh  N z1  N h / zi1  W h rec  W h0   252  8   86  84   4.032 lei , din care,
Wa

datorită:
2.2.1) influenţei modificării structurii timpului de muncă asupra variaţiei
productivităţii medii anuale:
  gi1  wh i 0  gi 0  wh i 0 
g i  Nz1  Nh / zi1   
Wa
 
 100 100 
 Nz  Nh / zi   Wh
1 1
rec

 W0  252  8   84,5  84   1.008 lei;

2.2.2) influenţei modificării productivităţii orare pe categorii de personal

asupra productivităţii medii anuale:
  gi1  wh i1  gi1  wh i 0 
 Wh i  Nz1  Nh / zi1   
Wa
 
 100 100 
 
 Nz1  Nh / zi1  Wh1  Wh rec  252  8   86  84,5  3.024 lei.
În concluzie:
 Nz  1.260
 Wa  13.356  Nh  10.584
 Wz  14.616 g i  1.008
 Wh  4.032
wh i  3.024

Succint, interpretarea economică a rezultatelor, în limita informaţiilor

disponibile, poate fi realizată astfel:
 INTERPRETAREA ECONOMICĂ A REZULTATELOR ANALIZEI
FACTORIALE:
Comparativ cu baza de raportare, în cazul dat, programul, productivitatea
medie anuală a înregistrat o creştere cu 8,35%, respectiv 13.356 lei.

Din punct de vedere factorial, modificarea productivităţii medii anuale poate

fi explicată prin rezultatele analizei în trepte, pe factori direcţi şi indirecţi:

1) numărul mediu de zile lucrate (de un salariat) s-a redus de la 254 la 252
de zile, fapt care a afectat productivitatea anuală cu –1.260 lei. Fondul de timp se
află în raport direct proporţional cu evoluţia productivităţii muncii. Reducerea
numărului de zile lucrate poate fi cauzată de factori precum: concedii medicale,
concedii pentru studii, absenţe nemotivate, reducerea timpului maxim disponibil
în condiţiile promovării de la o grupă de vechime la alta (prin creşterea numărului
de zile de concediu de odihnă) etc. Orice pierdere de timp care echivalează cu
reducerea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil se apreciază
nefavorabil deoarece determină pierderi de eficienţă, de producţie şi în final de
rentabilitate;
 2. productivitatea medie zilnică s-a modificat comparativ cu prevederile
iniţiale cu +9,92%, influenţând favorabil productivitatea anuală cu +14.616
lei. Detaliind analiza pe factori secundari, s-a constatat:

2.1) durata medie a zilei de lucru a crescut de la 7,5 la 8 ore (+6,6%); în

condiţiile unei eficienţe orare nemodificate, creşterea duratei zilei de lucru a
determinat creşterea productivităţii medii zilnice şi indirect a productivităţii medii
anuale, cu 10.584 lei. Reducerea pierderilor de timp de muncă constituie un
obiectiv pentru fiecare întreprindere. Printre direcţiile de acţiune care conduc la
creşterea duratei medii a zilei de lucru pot fi enumerate:
 reducerea întârzierilor;
 reducerea oficială a pauzelor de masă;
 politica întreprinderii de pontare a orelor lucrate suplimentar, în
condiţiile creşterii cererii pentru produsele entităţii, dar şi în consens cu
legislaţia muncii etc.;
 2.2) productivitatea medie orară a crescut cu 2,38% atât datorită
modificării structurii personalului pe grupe de activitate, unităţi operative
etc., cât şi datorită modificării productivităţii medii orare pe grupe de
structură;

2.2.1) astfel, creşterea ponderii grupelor de personal cu o productivitate

a muncii superioară mediei pe sectoare s-a reflectat şi în creşterea eficienţei
anuale a muncii cu 1.008 lei. Structura personalului este normal să se
modifice în timp datorită dimensionării permanente a numărului de salariaţi
pe grupe de activităţi, în funcţie de importanţa şi de cererea de produse de un
anumit tip, de rolul activităţii prestate în realizarea produsului finit şi în
funcţie de evoluţia pieţei sau a concurenţei;
 2.2.2) productivitatea orară pe categorii (socioprofesionale, de unităţi
operative, de grupe de produse etc.) a crescut la principalele grupe de personal şi
s-a reflectat pozitiv şi asupra productivităţii medii anuale cu +3.024 lei. Creşterea
productivităţii muncii poate fi realizată prin:
 îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului de lucru;
 creşterea experienţei;
 perfecţionarea profesională permanentă;
 stimularea angajaţilor;
 creşterea gradului de înzestrare tehnică;
 limitarea fluctuaţiei personalului etc.
1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

Eficienţa utilizării personalului se analizează nu numai prin prisma folosirii

în calitate de efecte a indicatorilor valorici (cifra de afaceri, valoare adăugată,
producţia exerciţiului, producţia obţinută destinată vânzării etc.), ci şi a
indicatorilor de rentabilitate, deoarece o societate poate înregistra creşteri de
productivitate a muncii fără ca acesta să se reflecte per ansamblu şi în creşterea
rentabilităţii, respectiv a rezultatelor financiare.
Relevant este următorul model de analiză:
Pr Qf CA Pr Pr
   sau  W a (Qf )    pr ,
N s N s Qf CA Ns
în care:

Wa  t  Wh ; t  Nz  Nh / zi ; W h   gi  whi
,
100
 1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
unde:
Pr
 profitul mediu pe salariat;
Ns
Qf
– productivitatea medie anuală determinată în funcţie de producţia-marfă
Ns
fabricată ( Wa (Qf ) );
CA
– gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate sau cifra de afaceri
Qf
la 1 leu producţie marfă fabricată (  );
Pr
– profitul mediu la un leu cifră de afaceri  pr  .
CA
 1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
Schema de analiză este:
t
( Qf )
Wa gi
( Qf )
Wh
Pr CA
whi
Ns Qf
g
pr p
c
unde:
g – structura vânzărilor pe grupe de produse;
p – preţul mediu de vânzare;
c – costul mediu unitar;
t – timpul mediu de lucru (ore);
Wh ( Qf )  productivitatea medie orară determinată în funcţie de Qf;
gi – structura timpului de muncă pe grupe de activitate;
whi – productivitatea orară a muncii aferentă grupei de structurare „i”.
 1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
– mii lei –
Indicatori Simbol P0 P1 I%
1. Cifra de afaceri CA 185.410 205.400 110,8
2. Producția-marfă fabricată Qf 193.825 215.400 111,1
3. Profit aferent cifrei de afaceri Pr 9.410 16.700 177,5
4. Durata medie a zilei de lucru-ore Nh/zi 7,5 8 106,7
5. Numărul mediu de zile lucrate Nz 250 248 99,2
6. Numărul mediu de personal – angajaţi Ns 530 528 99,6
7. Productivitatea anuală a muncii calculată în funcţie de
producţia fabricată Qf/Ns 365,7075 407,9545 111,6
8. Cifra de afaceri medie la un leu producţie fabricată – lei CA/Qf 0,9566 0,9536 99,7
9. Profitul mediu pe salariat Pr/Ns 17,7547 31,6288 178,1
10,. Fondul total de timp de muncă – zile Tz 132.500 130.944 98,8
11. Fondul total de timp de muncă – ore To 993.750 1.047.552 105,4
12. Timpul mediu pe salariat t 1.875 1.984 105,8
13. Productivitatea medie zilnică (Of) Wz 1,4628 1,6450 112,5
14. Productivitatea medie orară (Qf) Wh 0,1950 0,2056 105,4
15. Productivitatea orară recalculată (Qf) Whrec - 0,1958 -

Notă: valorile în galben sunt considerate date initiale de intrare

1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
Analiza factorială a profitului mediu pe salariat şi a relaţiilor de cauzalitate
dintre factori presupune utilizarea metodei substituţiilor în lanţ:

Modificarea profitului mediu pe salariat se prezinta astfel:

Pr Pr1 Pr0
   = 31,6288 – 17,7547= +13,8741 mii lei (+78,1%).
Ns Ns1 Ns 0

Influenţa factorilor explică această creştere a profitului pe salariat cu 78,1%:

1) influenţa modificării productivităţii medii anuale a muncii:

Wa ( Qf )
Pr/ Ns
 CA 0

 Wa 1( Qf )  Wa (0Qf ) 
Qf0
 pr 0 =

= (407,9545-365,7075) · 0,9566 · 0,0508 = +2,053 mii lei,

din care:
1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

1.1) influenţa modificării timpului mediu lucrat de un salariat:

CA 0
t Pr/ NS   t1  t 0   Wh (0Qf ) 
 pr 0 = (1.984 – 1.875) · 0,1950 ·
Qf0
· 0,9566 · 0,0508 = +1,0329 mii lei

1.2) influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:


Wh Pr/ Ns  t1  Wh1(Qf )  Wh (0Qf ) 
Qf0

CA 0
 pr 0 =

= 1.984 · (0,2056 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508= +1,0219 mii lei,

din care:
1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
1.2.1) influenţa modificării structurii producţiei fabricate:


gi Pr/ Ns  t1  Wh Qf
re c
 Wh Qf
0 
CA 0
Qf0

 pr 0 =

= 1.984·(0,1958 – 0,1950) · 0,9566 · 0,0508 = +0,0771 mii lei;

1.2.2) influenţa modificării productivităţii orare a muncii pe grupe de

produse:

whi Pr/ Ns  t 1  Wh1Qf  Wh Qf
rec 
CA 0
Qf 0

 pr 0 =

= 1.984·(0,2056-0,1958)·0,9566·0,0508= +0,9448 mii lei;

2) influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei fabricate:

CA
Pr/ NS
 CA1 CA 0 
  Wa 1( Qf )      pr 0 =
Qf  Qf1 Qf 0 

= 407,9545·(0,9536 – 0,9566)·0,0508 = –0,0628 mii lei;

3) influenţa modificării profitului mediu la un leu cifră de afaceri:

 pr
Pr/ NS
 Wa 1( Qf ) 
CA1
Qf1
 
 pr1  pr 0 = 407,9545·0,9536·(0,0813-0,0508) =

= +11,865 mii lei

1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

Interpretarea economică a rezultatelor:

Creşterea profitului pe salariat cu +13,8741 mii lei (+78,1%) s-a datorat
influenţei tuturor factorilor, în sensuri şi cu intensităţi diferite.

Cu excepţia gradului de valorificare a producţiei-marfă fabricate, factorii

cu influenţă directă au condus la creşterea profitului pe salariat; s-a înregistrat o
îmbunătăţire a eficienţei activităţii, sub aspectul utilizării resurselor şi realizării
indicatorilor de rentabilitate.
 1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT

Analizând activitatea resurselor umane atât din punct de vedere extensiv, cât
şi intensiv, se observă, în urma descompunerii factoriale, că toţi indicatorii
specifici au acţionat pozitiv asupra profitului mediu pe salariat:

 a crescut timpul mediu de lucru cu efecte pozitive şi asupra rentabilităţii;

 a crescut ponderea grupelor de activităţi cu eficienţă mai mare, indirect
a crescut producţia-marfă fabricată şi au crescut implicit indicatorii de
rentabilitate (profitul pe salariat);
 a crescut productivitatea orară a muncii la grupele de activităţi cu
ponderi importante, generând implicaţii pozitive şi asupra profitului
mediu pe salariat.
1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
Gradul de valorificare a producţiei-marfă fabricate s-a redus, însă foarte
sensibil, influenţa asupra fenomenului cercetat fiind de –0,0628 mii lei
(nesemnificativă). Rezultă că, deşi cifra de afaceri a crescut cu 10,8%, societatea
nu a reuşit să vândă integral producţia fabricată; deoarece indicele CA şi indicele
Qf sunt apropiați ca mărime, se poate aprecia că stocurile de produse finite nu
constituie o ameninţare pentru societate.

Cea mai mare influenţă asupra profitului pe salariat a avut-o profitul la un

leu cifră de afaceri, de +11,865 lei, fapt care denotă că societatea a coordonat
performant activitatea de producţie şi comercializare respectiv, s-a menţinut
relaţia de eficienţă între cost şi preţ.

Din analiza realizată rezultă că activitatea a generat un spor de eficienţă.

1.3.4. ANALIZA PROFITULUI PE SALARIAT
Căile de creştere a profitului pe salariat vizează toţi factorii de influenţă
implicaţi în modelele economice prezentate:
 îmbunătăţirea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil;
 creşterea productivităţii muncii prin: creşterea vechimii în aceeaşi unitate,
cursuri permanente de formare profesională, motivarea angajaţilor, creşterea
gradului de înzestrare tehnică, asigurarea la timp a angajaţilor direct
productivi cu necesarul de materii prime şi materiale pentru a evita
întreruperile de activitate generate de deficienţe în aprovizionare etc.;
 creşterea gradului de valorificare a producţiei, prin fidelizarea clienţilor
existenţi şi atragerea altora, asigurarea unor avantaje concurenţiale,
îmbunătăţirea imaginii, asigurarea unor politici de marketing agresive;
 asigurarea unei structuri sortimentale în concordanţă cu cererea, realizarea
de precontracte cu clienţii pentru o dimensionare corectă a producţiei,
reducerea rebuturilor, defectelor în scopul scăderii costurilor etc.