III.

DIRECTIVA CADRU 89 / 391 / CEE ŞI DIRECTIVE

DERIVATE ( PARTICULARE , CONEXE )

1. Consideraţii generale

Pentru organizarea şi alinierea legislaţiei şi activităţii practice de securitate şi sănătate

în muncă ( SSM ) , la nivelul statelor membre CEE s-a adoptat Directiva nr. 89 / 391 privind
introducerea de măsuri pentru îmbunătăţirea rezultatelor în domeniul sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor , considerată drept DIRECTIVA CADRU.
Directiva conţine principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale ,
protecţia sub aspectul securităţii muncii , informarea , consultarea , precum şi liniile generale
de îndrumare pentru implementarea principiilor afirmate .
Ea este completată prin directive proprii , ţinându-se seama de principiul armonizării
tehnice, standardizării şi de progresul tehnic în cadrul statelor membre ale UE .
Directiva cadru acoperă toate sectoarele de activitate , atât publice , cât şi private .
Singurele categorii de muncitori excluse sunt liber profesioniştii şi cei angajaţi în serviciile
casnice . Cu toate acestea , în Irlanda şi Anglia , liber profesioniştii , iar în Grecia cei angajaţi
pentru servicii casnice , sunt incluşi în prevederile legislative vizând securitatea muncii .
Se recunoaşte astfel mai deplin legătura între accidentele de muncă şi / sau bolile
profesionale şi procesul de muncă , înţeles ca activitate socială , ca element fundamental al
procesului de producţie , rezultat al constituirii şi funcţionării unui sistem de muncă .
Dintre schimbările fundamentale pe care le solicită Directiva cadru în legătură cu
obligaţiile patronului , poate că cea mai importantă este formularea cerinţei de a adapta munca
la om . Este vorba de proiectarea ergonomică a locurilor de muncă , alegerea echipamentului
de lucru , a metodelor de muncă şi de protecţie , mai ales pentru uşurarea muncii monotone şi
a celei cu ritmuri predeterminate .
Grija sporită pentru ″ OM ″ este reliefată şi de alte cerinţe. De exemplu, directiva
prevede expres că „ muncitorii care , în cazuri de pericol iminent , serios şi inevitabil , părăsesc
locul de muncă şi / sau aria periculoasă , nu pot fi obligaţi la nici o daună din cauza acţiunii lor
şi , prin urmare , trebuie să fie protejaţi împotriva consecinţelor periculoase şi nedrepte “.
De asemenea , patronul trebuie să se asigure că toţi muncitorii sunt apţi , în cazul unui
pericol serios şi iminent , să-şi asigure protecţia proprie şi / sau a altor persoane şi , dacă nu

1
poate fi contactat conducătorul ierarhic superior , să acţioneze corespunzător , în funcţie de
mijloacele tehnice disponibile şi nivelul cunoştinţelor , pentru a evita consecinţele unei astfel de
situaţii .
Directiva cadru , recunoscând rolul erorii umane în producerea accidentelor de muncă
şi / sau a îmbolnăvirilor profesionale , prevede un număr considerabil de cerinţe privind
instruirea şi informarea .
În primul rând , extinde domeniul circumstanţelor în care patronul este solicitat să se
asigure că muncitorii sunt instruiţi şi informaţi în conformitate cu sarcina specifică de muncă .
Cele două acte educaţionale trebuie realizate în momentul angajării, transferului , schimbării
locului de muncă sau la introducerea unui nou echipament de lucru şi / sau de noi tehnologii .
Patronul va trebui să se asigure că subcontractanţii şi muncitorii aparţinând altor
intreprinderi , angajaţi temporar în unitatea sa , primesc instrucţiuni cu privire la riscurile de
accidentare şi îmbolnăvire profesională la care pot fi expuşi .
Pe aceeaşi linie se înscrie şi creşterea rolului muncitorilor în elaborarea şi aplicarea
politicilor de prevenire .
Deşi nu fixează modalitatea de realizare , Directiva cadru prevede obligaţia patronului
de a consulta muncitorii şi / sau reprezentanţii lor şi de a le permite să participe la toate
discuţiile privind problemele legate de securitatea muncii .
De asemenea , extinde dreptul muncitorilor şi / sau al repre-zentanţilor acestora de a
face propuneri în domeniu şi de a fi consultaţi în avans asupra măsurilor care vor fi luate şi
care pot afecta substanţial siguranţa şi sănătatea lor , precum şi de a fi informaţi asupra
evaluării riscurilor . În completare se cere ca reprezentanţilor muncitorilor , cu responsabilităţi
vizând securitatea muncii , să li se acorde un timp adecvat , în cursul programului de muncă ,
fără pierderi de salariu , pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice , precum şi accesul la
autorităţile de control competente din afara intreprinderii .

2. Prezentarea Directivei – Cadru 89 / 391 / CEE

Directiva cadru 89 / 391 / CEE cuprinde prevederi a căror aplicare asigură o protecţie
mai bună şi identică pentru toţi lucrătorii din statele membre UE .
Cea mai consistentă secţiune a Directivei cadru 89/391/CEE , este partea a II-a care se
referă la ″ obligaţiile patronilor ″' şi este împărţită în 8 capitole .

2
 În cap. 5 : ″ Prevederi generale ″ este stabilit cadrul general al îndatoririlor patronului şi
anume :
- asigurarea securităţii şi sănătăţii muncitorilor în toate aspectele referitoare la muncă ;
- răspunderea patronului nu va fi diminuată / anulată în cazurile în care acesta angajează
servicii sau persoane competente din exterior ;
- principiul responsabilităţii patronului nu va fi afectat de obligaţiile muncitorilor în
domeniul sănătăţii şi securităţii în muncii ;
- statele membre pot exclude sau limita responsabilitatea patronilor acolo unde
evenimentele sunt cauzate de condiţii neobişnuite şi neprevăzute , dincolo de posibilul control
al patronilor sau care nu ar fi putut fi evitate în ciuda protecţiei planificate ( această opţiune nu
este însă obligatorie ) .
Pentru implementarea prevederilor generale , în continuare , în cap.6 : ″ Obligaţiile
generale ale patronilor ″ , se enumeră următoarele principii generale de prevenire :
􀂃 evitarea riscurilor ;
􀂃 evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate ;
􀂃 combaterea riscurilor la sursă ;
􀂃 adaptarea muncii la om , cu referire la proiectarea locurilor de muncă ,
alegerea echipamentului de lucru şi alegerea metodelor de producţie şi de muncă ;
􀂃 adaptarea la progresul tehnic ;
􀂃 înlocuirea pericolelor prin non - pericole sau cu pericole mai mici ;
􀂃 dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente care să cuprindă
tehnologiile , organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă , relaţiile sociale şi influenţa factorilor
de mediu ;
􀂃 prioritatea măsurilor de protecţie colective faţă de cele individuale ;
􀂃 prevederea de instrucţiuni corespunzătoare pentru muncitori .
În particular , ţinând cont de natura activităţilor din unitate , patronul este obligat , în
lumina celor de mai sus , să ia următoarele măsuri :
􀂃 evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor , între altele , în
alegerea echipamentului tehnic , a substanţelor chimice sau a preparatelor utilizate , în
aprovizionarea locurilor de muncă .
Se menţionează că activităţile preventive vor trebui să fie integrate la toate nivelurile
ierarhice şi în toate procesele de lucru , iar după luarea tuturor măsurilor preventive trebuie să
se constate o îmbunătăţire a nivelului de protecţie ;
3
 􀂃 luarea în considerare a capacităţii muncitorului oriunde şi oricând i se încredinţează
sarcini de muncă ;
􀂃 să se asigure că problemele planificării şi introducerii de noi tehnologii sunt subiecte
de consultare cu muncitorii şi / sau reprezentanţii acestora , în ceea ce priveşte consecinţele
pentru sănătatea şi securitatea lor ;
􀂃 să ia măsuri corespunzătoare astfel încât la locurile de muncă cu pericol specific şi
deosebit să aibă acces numai muncitori cu instruire adecvată .
Tot în acest capitol se abordează problema întreprinderilor care deţin (exploatează) în
comun un loc de muncă.
În acest caz patronii vor coopera , se vor informa şi îşi vor coordona reciproc acţiunile
de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale specifice locului de muncă respectiv .
Referitor la muncitori , se subliniază că aceştia nu pot fi implicaţi, în nici o situaţie , la costul
financiar al măsurilor de securitate şi sănătate în muncă .
Cap.7 : ″ Servicii de protecţie şi prevenire '' se referă la obligaţiile patronilor în
organizarea serviciilor specifice de protecţie a muncii .
Astfel , patronul are printre îndatoriri desemnarea unuia sau a mai multor muncitori pentru a
realiza activităţi legate de protecţia şi prevenirea riscurilor profesionale.
Aceşti muncitori trebuie să beneficieze , pentru a-şi îndeplini aceste obligaţii , de timp adecvat ,
de mijloace necesare şi trebuie să posede capacitatea profesională şi aptitudinile adecvate . Ei
nu pot fi puşi în nici o situaţie defavorabilă din cauza desfăşurării activităţii lor specifice .
De asemenea , se prevede ca , pentru cazurile în care unele măsuri preventive nu se
pot rezolva datorită lipsei de competenţă a personalului din unitate , să se angajeze persoane
sau servicii specializate din afara organizaţiei . Patronul este obligat să asigure informarea
acestora cu privire la factorii de risc cunoscuţi în organizaţia pe care o conduce .
În toate cazurile , personalul trebuie să fie în număr suficient pentru a se ocupa de
organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire ( se ţine cont de mărimea unităţii , de riscurile
la care sunt supuşi muncitorii şi distribuţia acestora în cadrul întreprindrii ) .
Se lasă la latitudinea statelor membre eventuala definire a categoriilor de întreprinderi
în care patronul poate să delege autoritatea unor servicii de securitate şi medicină a muncii ,
aceasta neabsolvindu-l de responsabilitate .
La punctul 8 al capitolului se cere statelor membre să definească aptitudinile şi
capacităţile necesare personalului cu atribuţii specifice în domeniul SSM .

4
 În continuare , în cap. 8 : ″ Primul ajutor , combaterea incendiilor şi evacuarea
muncitorilor în cazul unui pericol iminent şi deosebit ″ sunt specificate îndatoririle patronului şi
în aceste situaţii .
Conform prevederilor , patronul trebuie să ia toate măsurile necesare în astfel de
cazuri , adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi , de asemenea , să asigure orice
contacte necesare cu serviciile exterioare în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical
de urgenţă , salvarea şi pompierii .
El va desemna muncitori cu responsabilitate pentru implementarea acestor măsuri.
Numărul acestora , instruirea şi echipamentul pus la dispoziţia lor ( în mod gratuit ) va fi
adecvat , ţinând cont de mărimea întreprinderii şi riscurile specifice .
Tot în responsabilitatea patronului intră şi :
􀂃 informarea , cât mai repede posibil , a muncitorilor care sunt sau pot fi expuşi unui
pericol iminent şi deosebit ;
􀂃 să acţioneze sau să dea instrucţiuni muncitorilor să oprească lucrul şi / sau să
părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură , în condiţiile unui
pericol iminent , deosebit şi inevitabil ;
􀂃 să se abţină să ceară muncitorilor reluarea lucrului într-o situaţie unde există încă un
pericol deosebit şi iminent ( cu excepţia situaţiilor argumentate corespunzător ) .
În cazul unor evenimente cu pericol iminent , deosebit şi inevitabil , muncitorii care
părăsesc locul de muncă şi / sau zona periculoasă nu pot fi obligaţi la nici o daună şi trebuie
să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe periculoase şi nejustificate .
Se prevede de asemenea , obligaţia patronului de a se asigura că toţi muncitorii sunt
apţi să aplice măsurile corespunzătoare , în conformitate cu cunoş-tinţele lor şi mijloacele
tehnice de care dispun , pentru a evita consecinţele unui pericol deosebit şi iminent .
Muncitorii nu vor putea fi obligaţi la nici o daună din cauza acţiunii lor , în afară de cele
lipsite de răspundere sau neglijenţă .
În cap. 9 se prevăd : ″ Diferite obligaţii ale patronilor ″, din care reţinem:
􀂃 patronul trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor de securitate şi sănătate în
muncă , inclusiv pentru acele grupuri de muncitori care sunt expuşi la riscuri speciale
( particulare ) ;
􀂃 patronul va decide asupra măsurilor de protecţie ce urmează a fi adoptate şi asupra
echipamentului de protecţie ce urmează a fi utilizat ;

5
 􀂃 patronul va ţine evidenţa accidentelor profesionale ce au ca efect incapacitatea
temporară de muncă de peste trei zile ;
􀂃 patronul va pune la dispoziţie autorităţilor responsabile , în conformitate cu legile
menţionate şi / sau cu practicile naţionale , rapoarte privind accidentele profesionale suferite
de muncitorii săi . Statele membre vor defini obligaţiile care revin diferitelor categorii de
întreprinderi cu privire la documentele menţionate mai sus .
Obligaţiile patronului în legătură cu transparenţa informaţiilor sunt stipulate în cap.10 : ″
Informarea muncitorilor ″ .
Sunt prevăzute îndatoriri pentru informarea :
􀂉 muncitorilor sau reprezentanţilor acestora de la locurile de muncă şi / sau de la nivelul
întreprinderii ;
􀂉 şefilor muncitorilor din orice întreprindere exterioară angajaţi pentru a presta lucrări în
întreprindere ;
􀂉 lucrătorilor cu funcţii specifice de realizare a măsurilor de securitate şi sănătate în
muncă ;
􀂉 muncitorilor sau a reprezentanţilor acestora care au raspunderi specifice pentru
securitatea şi sănătatea colegilor .
Astfel , patronul va lua măsuri astfel încât muncitorii sau repre-zentanţii lor să
primească toate informaţiile necesare cu privire la riscurile privind sănătatea şi securitatea în
muncă , precum şi acţiunile de prevenire ( atât la nivelul fiecărui loc de muncă , cât şi al
fiecărui post , indiferent de poziţia ocupată în organigramă ) , precum şi informaţii despre
măsurile luate pentru : acordarea primului ajutor , prevenirea şi stingerea incendiilor şi
evacuarea muncitorilor în cazul unui pericol iminent şi deosebit .
Patronul este obligat să difuzeze aceleaşi informaţii , ca pentru muncitorii proprii şi
şefilor muncitorilor din orice întreprindere exterioară , angajaţi să lucreze în unitatea lui .
Pentru lucrătorii cu funcţii specifice în domeniul SSM se prevede liberul acces la :
􀂃 evaluarea riscurilor şi măsurilor de protecţie adoptate ;
􀂃 lista accidentelor profesionale care au avut ca efect incapacitatea temporară de
muncă de peste 3 zile şi rapoartele privind cecetarea accidentelor profesionale ;
􀂃 informarea în legatură cu măsurile de protecţie şi prevenire adoptate sau avute în
atenţie ;
􀂃 agenţiile / departamentele / instituţiile / organizaţiile de inspecţie care au în
responsabilitate securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor .
6
 Directiva cadru 89 / 391 / CEE continuă cu cap.11 care se referă la : ″ Consultarea şi
participarea muncitorilor ″ .
În acest capitol se subliniază obligaţia patronului de a permite muncitorilor şi / sau
reprezentanţilor lor să participe la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă , prin :
- consultarea muncitorilor ;
- dreptul muncitorilor şi / sau reprezentanţilor lor să facă propuneri ;
- participare echilibrată , în conformitate cu legile şi practicile naţionale .
Pentru personalul cu responsabilităţi specifice pentru securitatea şi sănătatea
muncitorilor se prevede , de asemenea , că patronul trebuie să asigure dreptul de ipare la
consultări cu privire la :
partic
􀂃 orice măsură care ar afecta substanţial securitatea şi sănătatea ;
􀂃 desemnarea muncitorilor cu responsabilităţi legate de protecţia şi prevenirea riscurilor
profesionale, primul ajutor, lupta împotriva incendiilor şi evacuarea
muncitorilor în caz de pericol ;
􀂃 angajarea , când este cazul , a persoanelor sau serviciilor competente din afara
întreprinderii ;
􀂃 organizarea şi planificarea instruirii muncitorilor .
În acest capitol , pentru a se statua şi mai clar , se reiau drepturile lucrătorilor şi / sau al
reprezentanţilor lor de a apela la autorităţile responsabile pentru problemele privind securitatea
şi sănătatea în muncă , dacă apreciază că patronul nu a luat măsurile adecvate în scopului
prevenirii accidentelor şi / sau îmbolnăvirilor profesionale .
Secţiunea rezervată obligaţiilor patronilor se încheie cu cap.12 intitulat: ″ Instruirea
muncitorilor ″ .
Conform prevederilor capitolului , patronul trebuie să se asigure că fiecare muncitor
primeşte o instruire adecvată pe probleme de securitate şi sănătate în muncă , în special
informaţii şi instrucţiuni specifice privind cerinţele postului şi ale locului de muncă, în anumite
momente , după cum urmează :
- la angajare ;
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer ;

7
 - cu ocazia introducerii unui nou echipament tehnic sau al unei schimbări ( modi-ficări )
în echipamentele existente ;
- cu ocazia introducerii unei noi tehnologii .
Se specifică faptul că instruirea va fi adaptată fazei şi momentului apariţiei de noi
riscuri sau repetată , dacă este necesar .
Obligativitatea informării prin instrucţiuni adecvate , cu privire la riscurile privind
securitatea şi sănătatea în muncă , cuprinde şi muncitorii din exterior , consideraţi angajaţi
temporar în întreprinderea respectivă .
De asemenea , se prevede că reprezentanţii muncitorilor cu rol specific de SSM au
dreptul la o instruire corespunzătoare . Această Instruire nu poate fi făcută pe cheltuiala
muncitorilor şi / sau a reprezentanţilor lor şi ea trebuie să se desfăşoare în timpul programului
de lucru .
Partea a III-a a Directivei cadru statuează ″ Obligaţiile muncitorilor '' .
Ca linie generală, pentru responsabilitatea muncitorului se prevede că el trebuie să aibă
grijă , pe cât posibil , de propria securitate şi sănătate, precum şi de aceea a altor persoane
care pot fi afectate prin acţiunile lui , prin autorizaţiile sale de lucru , în itate cu instruirea sa şi
cu instrucţiunile primite de la patron .
conform
Muncitorii sunt obligaţi :
􀂙 să utilizeze corect maşinile , aparatura , uneltele , substanţele periculoase , să
transporte corect echipamentul şi alte mijloace de producţie ;
􀂙 să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi , după utilizare ,
să-l înapoieze ;
􀂙 sa se abţină de la deconectarea , schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor
de securitate corespunzătoare maşinilor , aparaturii , uneltelor , instalaţiilor tehnice şi clădirilor
şi să utilizeze corect aceste dispo-zitive de protecţie ;
􀂙 să comunice imediat patronului şi / sau altor persoane cu responsabilităţi specifice
pentru securitatea şi sănătatea muncitorilor , orice situaţie de muncă despre care au motive
întemeiate să o considere un pericol serios pentru viaţa şi sănătatea lor şi orice defecţiuni ale
sistemelor şi dispozitivelor de protecţie ;
􀂙 să coopereze cu patronul şi / sau muncitorii cu responsabilităţi specifice în
asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă , în conformitate cu practica naţională , atâta timp

8
cât este necesar , pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de
autoritatea competentă pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tuturor lucrătorilor ;
􀂙 să coopereze , în conformitate cu practica naţională şi atâta timp cât este necesar ,
cu patronul şi / sau muncitorii cu responsabilităţi specifice privind sănătatea şi securitatea
muncitorilor , pentru a da posibilitatea patronului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile
de muncă sunt sau nu neprimejdioase .
Directiva cadru se încheie cu partea a IV-a ″ Prevederi diverse ″ .
În cap.14 : ″ Supravegherea sănătăţii '' se cere statelor membre să asigure
supravegherea corespunzătoare a riscurilor pe care muncitorii şi le asumă la postul de lucru şi
care le pot afecta starea de sănătate .
Se lasă la latitudinea fiecarui stat organizarea în acest domeniu ( integrată sau nu în
sistemul naţional de sănătate ) . Totuşi , se prevede ca fiecare muncitor să poată fi controlat
medical la intervale regulate dacă doreşte .
În cap.15 : ″ Grupuri de risc ″ se prevede că grupurile supuse riscurilor speciale trebuie
protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific starea de securitate şi
sănătate .
În cap.16 : ″ Directive individuale . Amendamente ″ se fac precizări privind adoptarea
Directivelor individuale , în număr de 13 , care decurg din Directiva cadru 89 / 391 / CEE , în
baza articolului 118 al Tratatului de constituire al Comunităţii Economice Europene , actuala
Uniune Europeană .
Se fac referiri şi la eventualele amendamente la aceste directive .
Se mai subliniază că prevederile Directivei cadru vor fi aplicate complet în toate ariile
acoperite de directivele individuale , fără a prejudicia însă prevederile mai stringente şi / sau
specifice conţinute de acestea din urmă .
Ultimile 3 capitole cuprind prevederi tehnice cu privire la funcţionarea organismelor
europene care au elaborat Directiva cadru , precum şi modul în care statele membre vor fi
controlate în vederea implementării prevederilor statuate în documentul analizat .

3. Prezentarea Directivelor specifice ( individuale , particulare , conexe )

Strategia Comisiei in ceea ce priveste directivele din domeniul securitatii si sanatatii in

munca se bazeaza pe adoptarea unor directive specifice, referitoare la domenii specifice, care
completeaza Directiva Cadru 89/391/CEE.

9
 Majoritatea directivelor specifice sunt generate de Directiva cadru 89 / 391 a CEE , prin
art.16 (1) al acesteia , care prevede :
″ Consiliul , acţionând la o propunere a Comisiei bazată pe art.118.A al Tratatului , va adopta
Directive particulare ( specifice ) ″.
Domeniile la care se face referire în art.16 (1) sunt :
- locurile de muncă ;
- echipamentul tehnic ;
- echipamentul individual de protecţie ;
- lucrul cu videoterminale ;
- manipularea de sarcini grele care implică riscul îmbolnăvirilor dorso-lombare ;
- locuri de muncă temporare sau mobile ;
- pescuit şi agricultură .
O grupă separată în cadrul Directivelor specifice este constituită de Directivele generate
de Directiva 80 / 1107 / CEE , referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea în timpul lucrului la agenţi chimici , fizici şi biologici , emise în temeiul art. 8 al
acesteia .
∗ Obiective

Directivele specifice au ca obiect aplicarea Directivei cadru prin particularizarea

prevederilor acesteia şi adoptarea cerinţelor minimale de securitate şi sănătate , în scopul
asigurării unei protecţii mai bune şi identice a tuturor lucrătorilor din statele membre .
∗ Domeniu de aplicare

10
 Aplicarea directivelor specifice , prin armonizarea legislaţiilor naţionale cu cea
comunitară , este obligatorie pentru toate statele membre .
Ele vizează toţi lucrătorii din sectorul public sau privat , cu excepţia lucrătorilor
independenţi şi a personalului domestic .
∗ Principii generale care stau la baza elaborării Directivelor specifice

Directivele specifice reprezintă instrumente juridice de aplicare a principiilor generale

cuprinse în Directiva cadru , cuprinzând pres-cripţii minimale de securitate şi sănătate în
muncă .
Aceste Directive au la bază principiile generale de prevenire , care au fost
prezentate anterior .
∗ Structura Directivelor specifice

În general Directivele specifice sunt structurate într-un număr de 3 secţiuni , astfel :

􀂾 Secţiunea I - prevederi generale , care cuprinde obiectul , domeniile de aplicare ,
definiţii ;
􀂾 Secţiunea II - obligaţiile patronului , în care se regăsesc principiile generale
transpuse sub forma prevederilor specifice ;
􀂾 Secţiunea III - prevederi diverse , care cuprind : funcţia de directivă , clasificări ,
supraveghere medicală , stabilirea anexelor , etc. , precum şi dispoziţiile finale cu privire la
aplicarea Directivei .
Anexele , care pot fi foarte diferite , cuprind :
• detalierea prevederilor specifice sub forma cerinţelor minimale de securitate şi
sănătate ;
• diverse liste privind clasificări , activităţi cu risc deosebit , etc. ;
• metode de măsurare ;
• elemente de referinţă pentru evaluarea riscului ;
• recomandări cu privire la supravegherea medicală , etc .
Directivele specifice prin care se formulează cerinţe de securitate şi sănătate în
muncă pot fi grupate în funcţie de obiectivele particulare urmărite , astfel :
􀂃 Utilizarea echipamentelor de muncă
În această grupă s-au reunit Directivele care au ca obiectiv îmbunătăţirea securităţii
şi sănătăţii în muncă prin stabilirea cerinţelor minimale de securitate şi sănătate referitoare
la utilizarea echipamentelor în procesul de muncă .
􀂃 Locul de muncă
 Grupa aceasta reuneşte directivele specifice care stabilesc cerinţe minimale de
securitate şi sănătate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din diverse sectoare de
activitate , în special cele susceptibile de a prezenta un nivel ridicat de riscuri .
􀂃 Informaţii
Existenţa unei semnalizări de securitate şi / sau sănătate apare ca necesară în cazul
în care riscurile nu pot fi evitate , sau nu pot fi suficient limitate prin mijloace tehnice de
protecţie colectivă .
Semnalizarea de securitate şi / sau sănătate face obiectivul Directivei cadru 89 / 391
a Comunităţii Economice Europene , constituind o grupă distinctă . 􀂃 Expunerea în
timpul lucrului la agenţi chimici , fizici şi biologici
Prezenţa substanţelor şi preparatelor periculoase în mediul de muncă a constituit o
preocupare importantă a Comunităţii Europene .
Adoptarea în 1978 a primei Directive în acest domeniu , pentru un loc de muncă cu
un nivel ridicat de risc a fost urmată de multe alte directive .
Apariţia primei Directive , 78 / 610 / CEE , referitoare la expunerea lucrătorilor la
monomerul clorurii de vinil , a fost consecinţa anchetelor şi studiilor efectuate ca urmare a
apariţiei unei forme rare de cancer al ficatului , diagnosticat după începerea fabricării
materialelor plastice utilizând ca materie primă substanţa de mai sus .
În anul 1980 a fost elaborată Directiva 80 / 1107 / CEE referitoare la agenţii
periculoşi care reprezintă , de asemenea , o Directivă cadru pentru protecţia sănătăţii şi
securităţii la locul de muncă , act normativ modificat apoi prin Directiva 88 / 642 / CEE .
Directiva este completată de directivele particulare derivate din art. 8 al acesteia .
􀂃 Grupuri particulare de lucrători
Lucrătoarele gravide , cele care au născut de curând sau care alăptează , constituie
un grup cu riscuri particulare .
Din grupa de Directive care tratează astfel de probleme face parte şi Directiva 92 /
85 / CEE , referitoare la lucratoarele gravide .
Prevederile tuturor acestor directive au fost preluate în legislaţia naţională a fiecărei
ţări membre UE , legislaţie în baza căreia este asigurată securitatea şi sănătatea în muncă
a lucrătorilor , prin organizări specifice , atât la nivel naţional cât şi la nivelul
întreprinderilor . Modul de organizare este diferit de la un stat la altul , dar principiile de
bază rămân aceleaşi .
Directivele specifice care decurg din Directiva Cadru 89/391/CEE, conform art.16 (1), si care
contin cerinte minime de securitate si sanatate in munca sunt urmatoarele:
crt. Directiva Domeniu de aplicare
Directiva – cadru 89/391/CEE
privind introducerea de măsuri
Stabilirea principiilor generale de prevenire care trebuie
pentru încurajarea
1 respectate pentru protejarea lucrătorilor; trasarea
îmbunătăţirilor în domeniul
direcţiilor principale pentru directivele particulare
sănătăţii şi securităţii
muncitorilor
1.1 89/654/CEE - Locuri de muncă Reglementarea situaţiilor de lucru
89/655/CEE - Echipamente
1.2 Utilizarea echipamentului
tehnice
89/656/CEE - Echipamente
1.3 Utilizarea echipamentului
individuale de protecţie
 90/269/CEE - Manipularea
1.4 Utilizarea echipamentului
manuală a maselor
90/270/CEE –
1.5 Utilizarea echipamentului
Videoterminale
90/394/CEE – Agenţi
1.6 Expunerea la agenţi cancerigeni
cancerigeni
90/679/CEE, 93/88/CEE –
1.7 Expunerea la agenţi biologici
Agenţi biologici
92/57/CEE – Şantiere
1.8 Reglementarea situaţiilor de lucru
temporare sau mobile
1.9 92/58/CEE - Semnalizare Informaţii
1.10 92/85/CEE – Femei gravide Expunerea la agenţi
92/9 1 /CEE - Industria
1.11 Reglementarea situaţiilor de lucru
extractiva prin foraj
92/104/CEE - Industria
1.12 extractivă de suprafaţă sau Reglementarea situaţiilor de lucru
subteran
93/103/CEE - Nave de
1.13 Reglementarea situaţiilor de lucru
pescuit

88/642/CEE - Referitoare la
expunerea la agenţi fizici,
chimici şi biologici

88/364/CEE - Interzicerea
Reactualizarea Directivei 80/1107/CEE şi
anumitor agenţi specifici şi /
2 unifomizarea directivelor particulare emise în baza
sau anumitor activităţi
ei său care urmează să fie adoptate
91/322/ CEE – Stabilirea
valorilor limită cu caracter
orientativ
91/382/ CEE – Expunerea la
azbest
 92/99/CEE - Asistenta Stabilirea dispozitiilor minimale de securitate şi
3 medicala sănătate în muncă pentru prornovarea unei mai
la bordul navelor bune asistente medicale la bordul navelor
93/104/CEE - Organizarea Stabilirea dispoziţiilor minimale pentru lucrul în ture,
4
timpului de lucru munca de noapte
91/383/CEE - Lucrători
5 Grupe speciale de lucratori
temporari său interimari
94/33/CE - Protecţia tinerilor
6 Grupe speciale de lucratori
în timpul lucrului