XIII .

EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR

Pentru a asigura sănătatea salariaţilor la locul de muncă se impune, încă din faza de
proiectare, ca produsele comercializate, care sunt utilizate în domeniul industrial să respecte
anumite condiţii esenţiale de securitate şi sănătate. Evaluarea acestora se face de fabricant
în cazul produselor simple sau de către organisme de certificare de terţă parte , în cazul
produselor complexe, conform procedurilor de certificare specificate în fiecare act normativ
ce reglementează o categorie de produse.

I.Terminologie
a) acreditare – procedura prin care organismul naţional de acreditare, recunoscut conform legii,
atestă că un organism sau un laborator este competent să efectueze sarcini specifice;
b) autoritate competentă – organ al administratiei publice centrale responsabil cu
reglementarea unui domeniu;
c) cerinţă esenţială - cerinţă care are in vedere protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor,
protecţia animalelor domestice, a proprietăţii şi a mediului, aşa cum este prevazut în actele
normative în vigoare;
d) certificare a conformităţii – acţiune a unui organism care este independent faţă de clienţii
lui şi alte parţi interesate şi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că un produs ,
identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document
normativ;
e) certificat de conformitate – document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare şi
care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător , este
conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;
f) certificat de examinare de tip – document emis de către un organism notificat, prin care se
atestă că un tip de produs a fost supus evaluării confomităţii în baza unei reglementări
tehnice care prevede evaluarea conformităţii produsului prin aplicarea modulului “ examinare
de tip” ;
g) declaraţia de conformitate EC – parte a procedurii de evaluare a conformitaţii, prin care un
producător sau un reprezentant autorizat dă o asigurare scrisă că un produs satisface
cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile sau este în conformitate cu tipul

1
 pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface cerinţele esenţiale din
reglementările aplicabile;
h) domeniu reglementat – ansamblul activităţilor economice şi produselor asociate acestora ,
pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă
şi/sau de punere în funcţiune;
i) desemnare – procedura prin care o autoritate competentă aprobă, prin ordin al
conducatorului său , pentru un laborator , un organism de certificare sau de inspecţie
recunoscut, dreptul de a acţiona pe piaţă în legătură cu o procedură de evaluare a
conformităţii, prevăzută de o reglementare tehnică;
j) evaluare a conformităţii – activitate al cărei obiect este determinarea faptului că un produs
satisface cerinţele esenţiale din reglementarile tehnice aplicabile sau că un produs este în
conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface
cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile produsului;
k) inspecţie – examinarea proiectului unui produs, a unui produs, a unui serviciu, a unui proces
sau a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu condiţii specifice sau cu condiţii
generale , pe baza unei aprecieri profesionale;
198
l) importator – orice persoana fizică autorizată sau persoană juridică cu domiciliul, respectiv
sediul, în România sau în unul din statele membre ale Uniuni Europene , care introduce pe
piaţa românească sau pe piaţa Uniunii Europene un produs provenit din afara acestui
spaţiu;
m) introducerea pe piaţă a unui produs – acţiunea de a face disponibil , pentru prima dată ,
contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau
utilizării;
n) încercarea - operaţiunea tehnică ce constă în determinarea uneia sau mai multor
caracteristici ale unui produs, în concordanţă cu o procedură specifică;
o) marcaj de conformitate - simbol care se aplică de producător sau de reprezentantul
autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune , pe un
produs , pe o placă de marcaj ataşată , pe ambalajul şi/sau pe documentele însoţitoare şi
care are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele esenţiale, prevăzute în
reglementările tehnice aplicabile;

2
 CS – marcaj naţional de conformitate,
CE – marcaj european de conformitate
p) organism de certificare – organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi interesante,
care aplică regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării, certificării şi supravegherii
conformităţii;
q) organ de control – structura responsabilă, stabilită să asigure supravegherea pieţei;
r) organism notificat - laborator de încercări , organism de certificare sau de inspecţie ,
persoana juridică cu sediul în Romania sau într-un stat membru al Uniunii Europene , care a
fost desemnat şi notificat de către o autoritate competentă ori, respectiv, de către un stat
membru, pentru a realiza evaluarea conformităţii într-un domeniu reglementat şi care este
cuprins în lista organismelor notificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
s) producător – persoană fizică autorizată sau persoană juridică , responsabilă pentru
proiectarea şi realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piaţă şi/sau punerii în
funcţiune , în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene , în numele său;
responsabilităţile producătorului se preiau de orice persoană fizică autorizată sau persoană
juridică care asamblează, ambalează sau etichetează produse în vederea introducerii pe
piaţă şi/sau punerii în funcţiune, sub nume propriu;
t) punerea în funcţiune – acţiunea ce are loc în momentul primei utilizări a unui produs, în
România sau în alt stat membru al Uniunii Europene;
u) reprezentant autorizatr al producătorului – persoană fizică sau juridică cu domiciliul,
respectiv cu sediul, în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, împuternicită
de producător să acţioneze în numele acestuia;
v) standard european armonizat – standard european, elaborat în baza unui mandat al
Comisiei Europene şi adoptat de o organizaţie europeană de standardizare, care conferă
prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale dintr-o directivă aplicabilă, acoperită de un
astfel de standard; lista standardelor europene armonizate se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene;
w) supravegherea pieţei – ansamblul măsurilor , resurselor şi structurilor instituţionale
adecvate, prin care autorizaţiilor competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că
produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune îndeplinesc prevederile reglementărilor
tehnice aplicabile, indiferent de originea lor, cu respectarea principiului liberei concurenţe.

3
 II. Legislaţia europeană în domeniul liberei circulaţii a produselor
Legislaţia europeană în domeniul liberei circulaţii a produselor se aplică produselor
noi şi este reglementată de articolul 95 al Tratatului de la Mastricht care prevede libera
circulaţie a produselor în cadrul pieţei unice europene, îndeplinind condiţiile esenţiale de
securitate şi sănătate , prevăzute în fiecare directivă specifică tipurilor de produse.
Articolul 95 este documentul general privind armonizarea reglementărilor referitoare
la produse, în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi protecţia
consumatorilor.
În conformitate cu prevederile art. 95 al Tratatului de la Mastricht:
- pot fi plasate pe piaţă doar produsele care nu pun în pericol securitatea persoanelor,
animalelor domestice şi a bunurilor;
- se urmăreşte realizarea unor directive care să permită, ca regulă, armonizarea totală a
dispoziţiilor legislative şi administrative, pentru a se asigura circulaţia liberă a produselor;
- se cere introducerea unor reglementări privind supravegherea pieţei.
Este obligatoriu ca orice produs introdus pe piaţă să satisfacă încă din faza de
concepţie ( înainte de introducerea în fabricaţie în serie ) cerinţele esenţiale de securitate şi
sănătate descrise în cadrul directivei, să fie evaluate conform procedurii adecvate şi să fie
însoţit de atestări corespunzătoare: marcaj CE, declaraţie de conformitate şi eventual
certificat de conformitate emis de un organism notificat la nivel UE. Produsele care nu
îndeplinesc aceste cerinţe trebuie să fie restricţionate sau retrase de pe piaţă.
Statele membre au obligaţia să permită circulaţia liberă a produselor care sunt
conforme prevederilor mai sus menţionate.
Statele membre acceptă prezumţia că respectarea specificaţiilor unui standard european
armonizat, dovedită conform procedurilor specifice de evaluare a conformităţii, asigură
satisfacerea cerinţelor esenţiale de securitate, utilizand eventual standardele naţionale sau
alte metode ( calcule, încercări ).

4
 III. Legislaţia româna privind evaluarea conformităţii produselor

Legea 608/2001 modificată prin Ordonanţele Guvernului nr.71/2003 şi 62/2004

aprobate prin Legea 503/2003 şi respectiv Legea 406/2004, reglementează evaluarea
conformităţii produselor, astfel încât , acestea să circule liber în condiţii de siguranţă. Legea
prevede produsele din domeniul reglementat, pentru care se emit reglementări tehnice
specifice aplicabile ( Hotărari de Guvern ) care transpun directive europene şi pentru care se
face evaluarea conformităţi:
1. Echipamente de joasă tensiune;
2. Recipiente sub presiune;
3. Jucării;
4. Produse pentru construcţii;
5. Compatibilitatea electromagnetică;
6. Maşini industriale;
7. Echipamentele individuale de protecţie;
8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată;
9. Dispozitivele medicale implantabile active;
10. Arzătoare cu combustibili gazoşi;
11. Cazane pentru apă caldă;
12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile;
13. Dispozitive medicale;

5
 14. Medii potenţial explozive;
15. Ambarcaţiuni de agrement;
16. Ascensoare;
17. Echipamente de refrigerare;
18. Echipamente sub presiune;
19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro;
20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii;
21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje;
22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane;
23. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză transeuropean;
24. Echipamente marine;
25. Echipamente sub presiune transportabile;
26. Emisiile de zgomot în mediu produse de către echipamente destinate utilizării în
exteriorul clădirilor;
27. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar convenţional transeuropean.

Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al

produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.
Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din domeniul
reglementat, una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru
evaluarea conformităţii este formată din una sau mai multe combinaţii adecvată
următoarelor module:
a) modulul A - controlul intern;
b) modulul B - examinarea de tip;
c) modulul C - conformitatea cu tipul;
d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;
e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;
f) modulul F - verificarea produsului;
g) modulul G - verificarea unităţii de produs;
h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.
 Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului, în
mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters, direct pe produs, pe instrucţiunile ce însoţsc produsul
sau pe o placă de marcaj ataşată produsului, astfel încât să nu poată fi detaşată. În situaţia
în care acest lucru nu este posibil sau în cazul în care nu există cerinţe în acest sens,
ţinând cont de natura produsului, marcajul CE se aplică pe ambalaj, dacă este cazul, şi pe
documentele ce însoţesc produsul, dacă reglementarea tehnică prevede astfel de
documente.
În situaţia în care un produs intră sub incidenţa mai multor reglementări tehnice
aplicabile în care se prevede aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de
conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din aceste
reglementări. Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului notificat, în
situaţia în care organismul notificat intervine în faza de producţie.
De asemenea, se admit introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune şi a
produselor româneşti cu marcaj CS, aplicat conform reglementărilor tehnice aplicabile,
numai până la data intrării în vigoare a Acordului PECA (Protocolul European privind
Evaluarea Conformităţii Produselor Industriale) sau până la data aderării României la
Uniunea Europeană, în situaţia în care un astfel de protocol nu este aplicat.
 Pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, Guvernul României
va transpune directiva europeană ce reglementează libera circulaţie a mărfurilor respective
în câte o Hotărâre de Guvern. Astfel Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este
autoritatea competentă în aplicarea următoarelor directive europene:
- Directiva Consiliului 73/23/CEE cu privire la echipamentele electrice de joasă tensiune
transpusă prin Hotărârea de Guvern 457/2003 modificată prin Hotărârea de Guvern
1514/2004;
- Directiva Consiliului 98/37/CE cu privire la maşini, transpusă prin Hotărârea de Guvern
119/2004;
- Directiva Consiliului 89/686/CEE cu privire la echipamentul individual de protecţie, transpusă
prin Hotărârea de Guvern 115/2004;
- Directiva Consiliului 94/9/CE cu privire la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate
utilizării în atmosfere potenţiale explozive, transpusă prin Hotărârea de Guvern 752/2004;
- Directiva 2000/14/CEE privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de
echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, transpusă prin Hotărârea de Guvern
539/2004;
- Directiva Consiliului 93/15/CE privind explozivii utilizaţi în scopuri civile care urmează să fie
transpusă în legislaţia românească.
Pentru aceste acte normative organul de control care verifică respectarea acestora
şi care este responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii, care este
organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Hotărârea de Guvern nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale

Această Hotărâre de Guvern transpune integral în legislaţia română Directiva

98/37/CE şi reglementează cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate pe care maşinile
trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi puse pe piaţă (Anexa nr.1). Aceste cerinţe
 sunt transpuse prin intermediul standardelor europene armonizate fiecărei categorii de
maşini.
De asemenea, hotărârea stabileşte în funcţie de complexitatea şi gradul de risc al
unei maşini, procedurile de evaluare a conformităţii pe care producătorul sau
reprezentantul său autorizat trebuie să le realizeze pentru a putea pune pe piaţă acea
maşină.
În cadrul hotărârii, se defineşte conceptul de maşină, şi anume: un ansamblu de
părţi sau componente aflate în legătură, dintre care cel puţin una este mobilă, prevăzut cu
sisteme de acţionare adecvate, circuite de comandă şi putere etc, destinat unui anumit
scop, de regulă, pentru transformarea, prelucrarea, transportarea sau ambalarea unui
material sau un ansamblu de maşini care, în scopul de a ajunge la unul şi acelaşi rezultat,
sunt dispuse şi comandate astfel încât să fie solidare în funcţionare.
De asemenea, se defineşte termenul componentă de securitate: componentă care,
chiar dacă nu este un echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţă de producător
sau reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de securitate atunci când este
utilizată şi a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea sau
sănătatea persoanelor expuse.
Având în vedere această definiţie, în ghidul european de aplicare a directivei maşini
sunt clasificate ca maşini: rampele reglabile, benzile transportoare, macaralele plutitoare,
demaroarele auto, pistoalele pentru bolţuri, obloanele acţionate cu motor şi maşinile care
manipulează materiale pirotehnice.
Prevederile HG 119/2004 nu se aplică în cazul următoarelor categorii de maşini:
a) maşinile a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct, cu
excepţia celor utilizate pentru ridicarea sau coborârea sarcinilor;
b) maşinile de uz medical folosite în contact direct cu pacienţii;
c) echipamentele tehnice specifice parcurilor de distracţie;
d) cazanele de abur şi recipientele sub presiune;
e) maşinile special proiectate sau puse în funcţiune pentru utilizare în domeniul nuclear şi
care, în cazul unei defectări, pot provoca o emisie radioactivă;
f) sursele radioactive încorporate într-o maşină;
g) armele de foc;
h) rezervoarele de stocare şi conductele de transport pentru petrol, motorină, lichide
inflamabile şi substanţe periculoase;
i) mijloacele de transport, adică vehiculele şi remorcile lor destinate transportului aerian, rutier,
feroviar, naval, de mărfuri şi/sau persoane. Vehiculele utilizate în industria extractivă de
minereuri nu sunt excluse;
j) navele maritime şi platformele maritime inclusiv echipamentele de la bordul acestor nave sau
unităţi;
k) instalaţiile cu cablu, inclusiv funicularele, pentru transportul public sau privat de persoane;
l) tractoarele agricole şi forestiere;
m) maşinile speciale proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;
n) ascensoarele care servesc în mod permanent anumite nivele precizate ale clădirilor şi
construcţiilor, având o cabină care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide şi a cărei
înclinaţie pe orizontală este superioară valorii de 15 grade, destinate transportului de
persoane, de persoane şi mărfuri sau numai de mărfuri, în cazul în care cabina este
accesibilă unei persoane şi este dotată cu organe de comandă situate în interiorul ei;
o) mijloacele de transport pe şină, cu pinion şi cremalieră, pentru persoane;
p) instalaţiile de extracţie care echipează puţurile de mină;
q) elevatoarele teatrale;
r) ascensoarele de şantier destinate pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor şi
mărfurilor.

Se consideră că sunt în conformitate cu toate prevederile hotărârii, inclusiv cu

procedurile de evaluare a conformităţii, dacă:
a) maşinile poartă marcajul de conformitate CE, aplicat de un producător sau reprezentantul
autorizat al acestuia şi dacă sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate la care se face
referire în Anexa nr. 2, punctul A;
b) componentele de securitate sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate la care se face
referire în Anexa nr. 2, punctul C.
Înainte de emiterea declaraţiei CE de conformitate, atât pentru maşini, cât şi pentru
componente de securitate, producătorul sau reprezentantul său autorizat, trebuie să
întocmească un dosar tehnic care cuprinde:
(a1) planul de ansamblu a maşinii, precum şi schiţe ale circuitelor de comandă;
(a2) planuri detaliate şi complete, însoţite eventual de note de calcul, rezultate ale
încercărilor, etc, care să permită verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de
sănătate şi securitate;
(a3) lista: (i) cerinţelor esenţiale prevăzute în prezenta hotărâre;
(ii) standardelor relevante;
(iii) altor specificaţii tehnice care au fost folosite la proiectarea maşinii;
(a4) descrierea soluţiilor adoptate pentru a preveni pericolele prezentate de maşină;
(a5) rapoartele tehnice sau certificatele obţinute de la un organism sau laborator competent;
(a6) orice raport tehnic care prezintă rezultatele încercărilor efectuate, la alegerea
producătorului, fie de el însuşi, fie de către un organism sau laborator competent, dacă se
declară conformitatea cu un standard armonizat care prevede încercări;
(a7) un exemplar al instrucţiunilor maşinii;
În cazul fabricaţiei în serie, dosarul tehnic va cuprinde dispoziţiile interne care vor fi
implementate pentru menţinerea conformităţii maşinilor cu prevederile prezentei hotărâri.
Anexa IV cuprinde 17 categorii de maşini şi 5 categorii de componente de securitate
pentru care producătorul poate alege între examenul CE de tip sau procedura declaraţiei de
conformitate, în funcţie de modul în care produsele respectă sau nu standardele europene
armonizate. Această listă este completă, nu indicativă şi trebuie interpretată în sens strict.
Nu pot fi incluse echipamente care nu sunt trecute în listă, chiar dacă au riscuri
asemănătoare.
Procedura de evaluare a conformităţii este prezentată schematic în cele ce urmează :
În scopul aplicării acestei hotărâri, au fost elaborate o serie de acte normative :
- Normele Metodologice din 28.06.2004 pentru recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de
încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea
conformităţii maşinilor industriale, publicate în MO 676 din 27.07.2004.
- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 492 din 23.09.2004 pentru aprobarea listei organis-melor recunoscute
care efectuează evaluarea conformităţii maşinilor industriale.
- Ordinul M.M.S.S.F. nr. 242 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standar-delor române care
adoptă standarde europene armonizate referitoare la maşini industriale, publicat în M.O. nr.
634 din 13.07.2004, iar lista completă este publicată în M.O. nr. 634 bis.

Hotărârea de Guvern nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale
de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie si a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă

Această hotarâre transpune Directiva 89/686/CEE şi stabileşte condiţiile care

reglementează introducerea pe piaţă şi libera circulaţie a echipamnentelor individuale de
protecţie , abreviate prin ”EIP" , cerinţe esenţiale de securitate pe care trebuie să le respecte
EIP pentru a asigura protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.
Hotărârea defineşte EIP ca fiind orice dispozitiv sau articol destinat a fi purtat sau
ţinut cu mâna , de către o persoană ca mijloc de protecţie împotriva unuia sau mai multor
riscuri pentru sănătate şi securitate.
Se consideră , de asemenea , EIP :
 Un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau mijloace , integrate de către
producător în scopul asigurării protecţiei unei persoane împotriva unuia sau mai multor
riscuri potenţiale simultane;
 Un dispozitiv sau un mijloc de protecţie , detaşabil sau nedetaşabil , combinat cu un
echipament individual care nu are rol de protecţie , purtat sau ţinut cu mâna de o
persoană pentru executarea unei activităţi specifice;
 Componente interschimbabile ale EIP , esenţiale pentru o funcţionare corespun-zătoare
şi utilizate exclusiv pentru un astfel de echipament.
Se consideră ca parte integrantă a EIP orice sistem introdus pe piaţă împreună cu
aceasta , pentru racordarea acestuia la alt dispozitiv extern , complementar, chiar dacă
acest sistem nu este destinat a fi purtat sau ţinut cu mâna în permanenţă de către utilizator
pe întreaga durată de expunere la risc.
Anexa I a acestei hotărâri stabileşte categoriile de EIP pentru care hotărârea nu se aplică:
 1. EIP proiectate şi fabricate special pentru utilizarea de către forţele armate sau pentru
menţinerea legii şi ordinii (căşti de protecţie , scuturi sau alte elemente care asigură acelaşi
tip de protecţie)
2. EIP pentru autoapărare (recipienţi cu aerosoli , arme individuale de descurajare sau alte
sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)
3. EIP proiectate şi fabricate în scop privat împotriva :
• Condiţiilor atmosferice adverse (bonete , îmbrăcăminte de sezon , încălţăminte , umbrele sau
alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)
• Umidităţii şi apei (mănuşi de spălat vesela sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de
protecţie)
• Căldurii (mănuşi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie)
4. EIP care nu se poartă permanent destinaţie de protecţiei sau salvare a persoanelor
îmbarcate la bordul navelor sau aeronavelor
5. Căştile de protecţie şi vizierele destinate utilizatorilor de vehicule cu motor cu două sau trei
roţi .
Procedurile de evaluare a conformităţii sunt în funcţie de complexitatea EIP.
Hotărârea face următoarea clasificare a EIP :
I. EIP de concepţie simplă
II. EIP ce nu sunt incluse în categoria I şi III
III. EIP de concepţie complexă
La EIP de concepţie simplă , utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecţie
împotriva riscurilor , ale căror efecte pot fi identificate în timp şi se manifestă treptat .
Din această categorie fac parte EIP destinate protejării utilizatorului împotriva
următoarelor categorii de factori de risc :
a. acţiuni mecanice cu efecte superficiale (mănuşi pentru grădinărit , degetare sau alte
sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);
b. produse de curăţare cu acţiune slabă şi cu efecte uşor reversibile (mănuşi de protecţie
împotriva soluţiilor diluate de detergenţi sau altor sortimente care asigură acelaşi tip de
protecţie);
c. riscuri care decurg din manipularea produselor fierbinţi care nu expun utilizatorul la o
temperatură mai mare de 50 0C sau la şocuri mecanice periculoase (mănuşi , şorţuri de uz
 profesional sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);
d. agenţi atmosferici care nu sunt nici excepţionali şi nici extremi (articole pentru protecţia
capului , îmbrăcăminte de sezon , încălţăminte sau alte sortimente care asigură acelaşi tip
de protecţie );
e. şocuri mecanice şi vibraţii minore care nu afectează zonele vitale ale corpului şi ale căror
efecte nu pot provoca leziuni ireversibile (căşti de protecţie de tip uşor împotriva scalpării ,
mănuşi, încălţăminte uşoară sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie );
f. lumina solară (ochelari de soare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie ).
EIP de concepţie complexă destinate a asigura protecţia împotriva pericolelor care pot
conduce la deces sau împotriva pericolelor care pot afecta grav şi ireversibil sănătatea , în
cazul cărora proiectantul consideră că utilizatorul nu ar putea identifica în timp nişte posibile
efecte imediate :
a) aparate de protecţie respiratorie filtrante , destinate protecţiei împotriva aerosolilor solizi şi
lichizi sau împotriva gazelor iritante , periculoase , toxice sau radiotoxice;
b) aparate de protecţie respiratorie care asigură o izolare completă faţă de atmosferă , inclusiv
cele utilizate pentru scufundare;
c) EIP care asigură numai o protecţie limitată în timp împotriva acţiunilor chimice sau împotriva
radiaţiilor ionizante;
d) Echipamente de intervenţie în medii cu temperaturi înalte , ale căror efecte sunt comparabile
cu cele ale unei temperaturi a aerului egală sau mai mare de 100 0C şi care pot fi sau nu
caracterizate de prezenţa radiaţiilor infraroşii , a flăcărilor sau a proiecţiilor de mari cantităţi
de metal topit;
e) Echipamente de intervenţie în medii cu temperaturi scăzute , ale căror efecte sunt
comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egală sau mai mică de -50 0C ;
f) EIP pentru protecţie împotriva căderii de la înălţime;
g) EIP pentru protecţie împotriva riscurilor electrice şi a tensiunilor periculoase sau EIP utilizate
pentru lucru la tensiune înaltă.

Obligaţiile producătorului
Pentru EIP introduse pe piaţă , producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia
au obligaţia să întocmească şi să deţină ,timp de 10 ani de la data introducerii pe piaţă a
 EIP, documentaţia tehnică prevăzută în Anexa nr. 3 care va fi prezentată spre examinare , le
cerere , organului de control.
În cazul în care , nici producătorul , nici reprezentantul autorizat al acestuia nu au
sediul în România, obligaţia deţinerii documentaţiei care va fi prezentată la cerere organului
de control revine importatorului.

Documentaţia tehnică furnizată de producător

Documentaţia tehnică furnizată de producător trebuie să cuprindă toate datele
relevante cu privire la mijloacele utilizate de producător pentru a se asigura că EIP respectă
cerinţele esenţiale specifice domeniului său.
În cazul modelelor de EIP din grupa II şi III , documentaţia tehnică trebuie să cuprindă în
primul rând:
1) dosarul tehnic de fabricaţie , constând din:
a) planuri de ansamblu şi detalii ale EIP însoţite , acolo unde este cazul , de note de calcul şi
de rezultatele încercărilor pe prototip , în măsura în care este necesar , pentru a verifica
respectarea cerinţelor esenţiale;
b) o listă completă a cerinţelor esenţiale de securitate şi a standardelor armonizate sau a
altor specificaţii tehnice luate în consideraţie la proiectarea modelului;
2) o descriere a mijloacelor de control şi încercare care urmează să fie utilizate la locul de
fabricare pentru a verifica conformitatea producţiei de EIP cu standardele armonizate sau cu
alte specificaţii tehnice şi pentru a menţine nivelul calităţii;
3) un exemplar din fişa de instrucţiuni.
În cazul EIP de concepţie simplă , se aplică procedura "Declaraţia CE de conformitate
a producţiei" prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat emit o declaraţie după
modelul prezentat în Anexa nr. 4 prin care atestă conformitatea EIP introdus pe piaţă cu
prevederile directivei şi aplică pe fiecare EIP marcajul de conformitate CE.
În cazul EIP din categoria II se aplică Examinarea CE de tip procedură prin care
organismul notificat , în urma examinării dosarului tehnic de fabricaţie şi a modelului ,
constată şi atestă că modelul de EIP în cauză satisface prevederile hotărârii.
În cazul EIP de concepţie complexă (categoria III) , producătorul efectuează
"Examinarea CE de tip" , după care, la alegere, pentru a dovedi omogenitatea producţiei şi
 conformitatea EIP cu modelul descris în certificatul de examinare CE de tip şi cu cerinţele
esenţiale , va aplica una din procedurile de certificare a calităţii producţiei:
- sistem de control al calităţii CE pentru produsul final- organismul notificat , ales de producător,
efectuează verificările necesare în mod aleatoriu, în mod normal , la intervale de cel puţin un
an, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele esenţiale.
- sistem de asigurare a calităţii CE a producţiei prin supraveghere: un organism notificat ales
de producător evaluează , în urma auditului documentaţia sistemului calităţii şi o aprobă.
Ghidul european de aplicare a Directivei 89/686/CEE prezintă o clasificare a EIP în
cele trei categorii de mai sus , iar EIP pentru care prevederile Hotărârii de Guvern nr.115
nu se aplică sunt clasificate ca fiind de categoria zero.
Pentru aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative:
- Ordinul MMSSF nr. 354 din 28.06.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea si desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a organismelor de
certificare şi de inspectie care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor individuale
de protecţie , publicat în MO 676/27.07.2004 ;
- Ordinul MMSSF nr. 485 din 21.09.2004 pentru aprobarea listei organismelor recunoscute
care efectuează evaluarea conformităţii echipamentului individual de protecţie , publicat în
MO 916/07.10.2004;
- Ordinul MMSSF nr. 241 din 26.05.2004 privind aprobarea listei standardelor române care
transpun standarde europene armonizate referitoare la echipamentul individual de protecţie
, publicat în MO 635/13.07.2004 , lista completă a standardelor din Monitorul Oficial 635
bis.

Hotărâre de Guvern nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii
utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune

Această hotărâre transpune Directiva europeană 73/23/CEE şi se aplică la

echipamentele electrice de joasă tensiune fabricate în ţară sau importate , destinate pieţei
interne , ale căror tensiuni de intrare sau ieşire sunt cuprinse în intervalul 50V-1000 V
curent alternativ şi 75V-1500V curent continuu , în interiorul echipamentelor putând să
apară şi alte tensiuni în afara acestor limite.
Exemple de astfel de echipamente electrice sunt:
_ Bunurile electrice de larg consum;
_ Mijloacele electrice de producţie:
• Aparataj electric;
• Scule portabile acţionate electric;
 • Echipamente pentru iluminat;
• Aparataj electric de comutaţie şi de reglare;
• Instalaţii electrice;
• Conectoare şi cordoane de conectare;
• Echipamente pentru instalatii electrice.
În Anexa II , sunt prezentate echipamentele pentru care nu se aplică prevederile
acestei hotărâri:
- echipament electric pentru utilizare în atmosferă explozivă
- echipament electric pentru utilizare radiologică şi medicală
- componente electrice pentru lifturi de mărfuri şi de persoane
- contoare de energie electrică
- fişele şi prizele de uz casnic
- sisteme de supraveghere cu gard electric
- interferenţe radioelectrice.
- echipamentele electrice specializate , utilizate pe nave , avioane sau cale ferată, care
se supun prevederilor elaborate de organizaţiilor internaţionale , din care România face
parte.
De asemenea, nu se supun prevederilor prezentei hotărâri echipamentele electrice
concepute astfel încât securitatea lor depinde de modul în care sunt integrate în produsul
final: circuite integrate , tranzistori , diode , redresoare , triace ,tiristoare, dispozitive
optoelectronice, condensatoare, rezistoare , bobine, filtre ,relee terminale ,
microîntreruptoare.
Dar, se aplică prevederile prezentei hotărâri componentelor electrice destinate a fi
încorporate într-un echipament electric , pentru care este posibilă evaluarea securităţii , de
exemplu: surse de lumină , startere, siguranţe fuzibile, întrerupătoare pentru uz casnic ,
elemente ale instalaţiilor electrice, ş.a.
Conformitatea echipamentului electric de joasă tensiune cu cerinţele prezentei
hotărâri trebuie demonstrată printr-o declaraţie de conformitate emisă de producător sau de
reprezentantul său autorizat stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii
Europene, conform modelului prevăzut în Anexa nr.5 şi prin marcaj de conformitate CE
 care atestă conformitatea acestuia cu prevederile prezentei hotărâri , inclusiv cu procedura
de evaluare a conformităţii (controlul intern al producţiei) prevăzute în Anexa nr.4.
Producătorul va întocmi un dosar tehnic de conformitate ce va cuprinde:
a) Descrierea generală a echipamentului electric de joasă tensiune;
b) Instrucţiuni de exploatare , manual de utilizare;
c) Desene de proiectare şi de fabricaţie , scheme ale componentelor , subansambluri-lor,
circuitelor;
d) Descriere şi explicaţii necesare pentru înţelegerea celor prezentate la lit.c) ;
e) Rezultatele calculelor de proiectare, controale efectuate etc ;
f) Lista cuprinzând standardele ce se aplică integral sau parţial şi descrierea soluţiilor
aplicate pentru a satisface cerinţele esenţiale de securitate în situaţia neaplicării integrale a
standardelor;
g) Rapoarte de încercări;
h) Declaraţie de conformitate , în copie , inclusiv traducerea legalizată în limba română
pentru echipamentele electrice de joasă tensiune din import.
Dosarul tehnic de conformitate trebuie ţinut la dispoziţia organelor de control
minimum 10 ani de la data fabricaţiei ultimului echipament electric de joasă tensiune.
Producătorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să
asigure conformitatea echipamentului electric de joasă tensiune fabricat cu documentaţia
tehnică prezentată şi cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în Anexa nr.1.
În aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative :
- Ordinul MEC nr. 35 din 23.01.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea organismelor şi/sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte
de încercări care atestă conformitatea echipamentului electric de joasă tensiune cu
cerinţele esenţiale de securitate , publicat în MO 96/2004;
- Ordinul MEC nr. 521 din 29.07.2004 pentru aprobarea listei cuprinzând laboratoarele
recunoscute care pot întocmi rapoarte de încercări ce atestă conformitatea echipamentelor
electrice de joasă tensiune, cu cerinţele esenţiale, publicat în MO 736/2004;
- Ordinul MEC nr. 384/22.06.2004 pentru aprobarea listei cuprinzând standardele române
privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune care
 adoptă standarde europene armonizate, publicat în MO 681/29.07.2004 Lista completă a
standardelor este publicată în MO 681 bis.

Hotărârea nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe
piaţă a echipamentelor şi sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere
potenţial explozive

Această hotărâre transpune integral în legislaţia română Directiva 94/9/CE şi

reglementează condiţiile de introducere pe piaţă a echipamentelor noi şi nu se aplică
echipamentelor second hand ; nu reglementeaza utilizarea echipamentelor în atmosfere
potenţial explozive , aceasta fiind reglementată de Directiva 89/655/CEE care este
transpusă în Normele Generale de Protecţie a Muncii , ediţia 2002.
Următorii termeni sunt definiţi astfel:
a) Echipamente înseamnă maşini , aparate,dispozitive fixe sau mobile, componente de control
şi instrumentaţia din acestea , sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau
împreună , sunt destinate generării , transferului , stocării, măsurării , controlului şi
transformării energiei folosite pentru prelucrarea materiei şi care pot cauza o explozie prin
propriile lor surse potenţiale de aprindere.
b) Sisteme protectoare înseamnă entităţi constructive destinate opririi imediate a exploziilor
incipiente şi/sau limitării domeniului efectiv al flăcărilor de explozie şi a presiunilor de
explozie. Sistemele protectoare pot fi integrate în echipamente sau pot fi introduse pe piaţă
separat ca sisteme autonome.
c) Componente înseamnă orice piesă esenţială pentru funcţionarea sigură a echipamentelor
şi sistemelor protectoare , dar fără a avea o funcţie autonomă.
d) Atmosfere explozive înseamnă amestecul cu aer , în condiţii atmosferice , al substanţelor
inflamabile , sub formă de gaze, vapori, ceţuri sau prafuri în care , după ce s-a produs
aprinderea , combustia se propagă în întregul amestec nears.
e) Atmosferă potenţial explozivă înseamnă o atmosfera care ar putea deveni explozivă
datorită condiţiilor locale şi operaţionale.
f) Echipamente de grupa I înseamnă echipamente destinate utilizării în părţile subterane ale
minelor şi la acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine care pot fi expuse la
grizu şi/sau la praf combustibil.
g) Echipamente de grupa II înseamnă echipamente destinate utilizării în alte locuri care pot fi
expuse la atmosfere explozive.
Categoriile de echipamente care definesc nivelurile de protecţie necesare sunt
prezentate în Anexa nr.1 .
Echipamentele şi sistemele protectoare care pot fi destinate numai unei anumite
atmosfere explozive , în acest caz , acestea trebuie să fie marcate corespunzător.
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică în cazul următoarelor categorii de
produse :
a) dispozitive medicale destinate utilizării în mediu ambiant medical;
b) echipamente şi sisteme protectoare la care pericolul de explozie rezultă exclusiv din
prezenţa substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile;
c) echipamente destinate utilizării în medii casnice şi necomerciale în care atmosferele
potenţial explozive pot apare rareori , doar ca rezultat al scurgerii accidentale de
combustibil gazos;
d) echipamente individuale de protecţie;
e) nave şi platforme maritime mobile împreună cu echipamentele de la bordul acestora;
f) mijloacele de transport , adică vehiculele şi remorcile lor destinate exclusiv transportului de
pasageri , aerian, rutier , feroviar sau pe apă , precum şi mijloacele de transport , în
măsura în care acestea sunt destinate transportului de bunuri pe cale aeriană , rutieră ,
feroviară sau pe apă. Nu trebuie excluse vehiculele destinate utilizării într-o atmosferă
potenţial explozivă;
g) arme , muniţii sau material de război.
Pentru a putea fi introduse pe piaţă , echipamentele , sistemele protectoare şi
dispozitivele de protecţie trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale pentru sănătate şi
securitate , prevăzute în Anexa nr. 2 , aplicabile ţinând seama de utilizarea destinată , să
poarte marcajul de conformitate CE prevăzut la rt. 12 , şi fiecare exemplar să fie însoţit de
declaraţia de conformitate CE prevăzută în Anexa 10.
Componentele prevăzute la art. 6 alin. (2) sunt însoţite de atestatul scris de
conformitate prevăzut de art.9 alin. (3 ), nefiind necesar marcajul CE.
 În aplicarea acestei hotărâri au fost elaborate o serie de acte normative:
- Ordinul MMSSF 477 din 14.09.2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de încercări , precum şi a organismelor de
certificare si de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor şi
sistemelor de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive , publicat în MO
871/2004.
- Ordinul MMSSF 476 din 14.09.2004 privind aprobarea listei standardelor române care adoptă
standarde europene armonizate referitoare la echipamente utilizate în atmosfere potenţial
explozive, publicat în MO 866/2004.

Hotărârea nr.539 din 7 aprilie 2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în
mediu, produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor

Această hotărâre transpune în legislaţia română Directiva 2000/14/CE şi regle-

mentează modalităţile de introducere pe piaţă şi de colectare a datelor cu privire la emisia
de zgomot în mediu provenit de la o gamă de echipamente noi cu un nivel de putere
acustică ridicat, ce sunt comercializate. Acest act normativ nu se aplică la condiţiile de
utilizare ale echipamentelor din punct de vedere al emisiilor de zgomot la locurile de
muncă, ce sunt reglementate de Normele Generale de Protecţie a Muncii, ediţia 2002.
Definiţii
Echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor
- toate maşinile industriale definite în articolul 1(2) al Directivei 98/37/CE referitoare la
maşini industriale care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care indiferent de
elementul sau elementele de acţionare sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer
liber şi care contribuie la expunerea la zgomot în mediu. Se consideră utilizare în exteriorul
clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia sunetului nu este
afectată sau, nu este diminuată în mod semnificativ, de exemplu în corturi, sub copertine
de protecţie împotriva ploii sau în interiorul clădirilor ;
- echipamente neacţionate de un motor, destinate aplicaţiilor industriale sau de mediu, care
conform tipului lor sunt destinate a fi utilizate în exteriorul clădirilor şi care contribuie la
expunerea la zgomot în mediul înconjurător.
  Nivelul de putere acustică LWA : puterea acustică amplificată cu coeficientul de
ponderare A, măsurată în dB în raport cu 1 pW, conform prevederilor din SR EN ISO
3744 :1997 şi SR EN ISO 3746 :1998.
 Nivelul de putere acustică măsurat : un nivel de putere acustică determinat prin
măsurări conform prevederilor din Anexa nr.3 la prezenta hotărâre. Valorile măsurate pot fi
determinate, fie pe o singură maşină industrială reprezentativă pentru tipul de echipament,
fie ca medie a măsurărilor efectuate pe un număr de maşini industriale.
 Nivelul de putere acustică garantat : un nivel de putere acustică determinat în
conformitate cu cerinţele prevăzute în Anexa nr.3 la prezenta hotărâre, care include
incertitudinile datorate variaţiilor în procesul de fabricaţie şi în procedurile de măsurare
despre care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia confirmă că nu a fost
depăşit, având în vedere instrumentele tehnice folosite care sunt menţionate în
documentaţia tehnică.
Hotărea nu se aplică următoarelor categorii de echipamente :
a) echipamente destinate în primul rând transportului rutier, feroviar, aerian sau naval de
bunuri sau persoane ;
b) echipamente special proiectate şi construite, cu destinaţie militară şi pentru poliţie şi cele
destinate serviciilor de urgenţă.

Se supun evaluării două categorii de produse :

- O primă categorie de produse pentru care există la această dată informaţii
suficiente la Comisia Europeană privind metodele de măsurare şi nivelul actual de zgomot
emis, sunt cele supuse limitării nivelului de zgomot emis, conform Directivei 2000/14/CE, în
două etape, începând cu 2002 şi respectiv 2006 ; în Art.12 sunt nominalizate 22 de tipuri
de produse, printre care : ascensoare de şantier pentru materiale, maşini de compactat,
compresoare, spărgătoare de beton, buldozere, dumpere, grupuri de acţionare hidraulică,
cositori de gazon, automacarale acţionate de motor cu combustie internă, motosape,
grupuri electrogene, generatoare de sudură etc.
- A doua categorie de produse pentru care nu sunt suficiente date şi pentru care se
colectează în continuare informaţii de către Comisia Europeană sunt cele supuse doar
etichetării nivelului de zgomot, fără a se solicita limitarea acestuia. Pe măsura completării
bazelor de date şi a progreselor tehnice, produse din grupa supusă doar etichetării vor fi
introduse treptat în grupa de produse supuse limitării nivelului de zgomot. În Art.13, sunt
nominalizate 41 tipuri de produse printre care : ferăstraie cu bandă pentru şantiere de
construcţii, ferăstraie portabile cu lanţ, malaxoare pentru beton, maşini pentru transportul şi
aplicare sub presiune a betonului şi a mortalului utilaje de foraj, maşini pentru tăiat gard viu,
ciocane hidrauluice, maşini pentru colectat frunze etc.
Pentru a putea fi introduse pe piaţă, aceste echipamente trebuie să respecte
procedurile de evaluare a conformităţii, să fie însoţite de declaraţia de conformitate şi să
aibă marcajul CE şi marcajul suplimentar în care să fie indicat nivelul de putere acustică
garantat.
 Colectarea datelor cu privire la zgomot :
Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia au obligaţia de a transmite la
Inspecţia Muncii o copie a declaraţiei de conformitate EC pentru fiecare tip de echipament
prevăzut la Art.12 sau Art.13 , introdus pe piaţă sau pus în funcţiune în România.
Tinând cont de condiţiile specifice fiecărui stat membru, autorităţile publice pot emite
reglementări prin care introduc :
a) măsuri de utilizare a echipamentelor prevăzute la Art. 2 în domenii pe care le consideră
sensibile, inclusiv posibilitatea de limitare a orelor de lucru pentru astfel de echipamente ;
b) cerinţe specifice de asigurare a protecţiei pentru lucrătorii care utili-zează astfel de
echipamente, cu condiţia ca aceasta să nu conducă la modificarea echipamentelor într-un
mod care contravine cu prevederile din prezenta hotărâre.

Legea 245/2004 privind securitatea generală a produselor

Această lege transpune în legislaţia română Directiva 2001 / 95 / CE şi se aplică

pentru toate produsele pentru care nu există prevederi legale specifice de securitate a
produselor. În cazul în care unele produse au reglementări specifice de securitate, această
lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt
prevăzute de aceste reglementări specifice.
Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure. Un produs va fi
considerat sigur :

a) din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale

atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului
în cauză, el este conform cu reglementările naţionale ale României, ori ale statului membru
pe teritoriul căruia este comercializat, reglementări stabilite cu respectarea principiilor
liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă, care formulează cerinţele de sănătate şi
securitate pe care produsul trebuie să le înde-plinească pentru a fi comercializat.
b) din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de
standarde naţionale neobligatorii relevante, atunci când este conform cu standardele
 naţionale neobligatoriii care transpun standarde europene, a căror referinţă este publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene. Referinţele acestor standarde naţionale
armonizate sunt publicate de către Asociaţia de Standardizare din România .
Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să
evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată
rezonabilă, previzibilă, atunci când aceste nu sunt imediat perceptibile de către consumator
fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri .
In limitele activităţilor, producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile
produselor pe care le furnizează, care să permită :
a) informarea utilizatorilor privind riscurile pe care aceste produse le - ar putea prezenta ;
a) întreprinderea unor acţiuni potrivite, inclusive, dacă este necesar pentru a evita aceste
riscuri, retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor,
returnarea produsului de la consumatori.

Distribuitorii sunt obligaţi :

a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate
aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi
trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti că sunt
neconforme cu aceste cerinţe ;
b) să participe , în limitele activităţii lor, la monitorizarea securităţii produ-selor introduse pe
piaţă, în special prin :

1.transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor ;

2.păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea
produselor ;
3.colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente
pentru evitarea riscurilor.

IV Control şi prevenire
 Modul de desfăşurare a activităţilor de control şi prevenire sunt reglementate de
Hotărârea Guvernului nr.891/2004 ce stabileşte pentru fiecare hotărâre de guvern ce
transpune o directivă privind libera circulaţie a mărfurilor, autoritatea competentă şi
nominalizează un organ de control ce va face supravegherea pieţei. Pentru directivele
pentru care autoritatea competenta este Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
organul de control care face supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii.
 Organul de control poate subcontracta activităţi tehnice cum ar fi, de exemplu,
încercări şi inspecţii, cu condiţia ca organul de control să îşi asume responsabilitatea luării
deciziei privind rezultatul supravegherii şi numai dacă nu există nici un conflict de interese
între sarcinile sale de supraveghere a pieţei şi activităţile de evaluare a conformităţii ale
organismului subcontractant. În scopul evitării conflictelor de interese, organismele
notificate trebuie excluse de la responsabilităţile privind supravegherea pieţei.

Etapele supravegherii pieţei :

a) monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune ;
b) stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător, de către reprezentantul autorizat
al acestuia sau de către importator, pentru îndeplinirea conformităţii, după caz.

Monitorizarea produselor introduse pe piaţă sau puse în funcţiune se realizea-ză prin :

a) vizitarea regulată a locurilor unde se comercializează şi se depozitează de către
distruibuitor produsele ;
b) vizitarea regulată a locurilor unde produsele sunt puse în funcţiune ;
c) organizarea de controale inopinate şi verificări punctuale;
d) prelevarea de mostre de produse şi verificarea prin examinare şi încercare a
acestora .
􀀹 Organul de control are dreptul de a solicita orice informaţie necesară pentru realizarea
sarcinilor ce îi revin.
􀀹 În cazul în care au fost descoperite neconformităţi, pentru a verifica dacă erorile apar în
mod constant, organul de control poate verifica produsele în conformitate cu modulele
utilizate de către producător pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele
esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile acelor produse.
􀀹 Organul de control monitorizează produsele prezentate la târguri,expoziţii,de- monstraţii.

Verificările realizate de către organul de control pot fi :

a) verificări formale
b) verificări de fond
Verificările formale privesc :
- prezenţa şi modul de aplicare a marcajului CE ;
- disponibilitatea declaraţiei de conformitate EC ;
- informaţiile ce însoţesc produsul ;
- corecta alegere a procedurilor de evaluare a conformităţii .

Verificările de fond privesc :

- verificarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale ;
- conţinutul declaraţiei de conformitate EC ;
- corecta aplicare a procedurilor de evaluare a conformităţii.
 Stabilirea măsurilor ce trebuie luate de către producător
În situaţia în care organul de control descoperă că un produs nu este în con-formitate
cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, acesta trebuie să ia măsurile necesare şi
să acţioneze pentru îndeplinirea conformităţii. Acţiunile corective depind de gradul de
neconformitate care trebuie stabilit, de la caz la caz, în concordanţă cu principiul
proporţionalităţii (măsurile stabilite de către organul de control trebuie să fie corelate cu
gradul de risc sau de neconformitate al produsului, iar impactul asupra liberei circulaţii a
mărfurilor nu trebuie să fie mai mare decât este necesar) .
a) pentru îndeplinirea conformităţii, organul de control poate solicita producătorului,
reprezentantului autorizat al acestuia sau importatorului, după caz, să realizeze
conformitatea cu prevederile din reglementările tehnice aplicabile produsului introdus pe
piaţă sau care a fost pus în funcţiune ;
b) în situaţia în care măsurile iniţiale nu au condus la rezultatele aşteptate sau rezultatele
obţinute sunt considerate insuficiente, organul de control va lua măsurile potrivite pentru a
restricţiona sau a interzice introducerea pe piaţă ori punerea în funcţiune a produsului în
cauză şi pentru a asigura retragerea lui de pe piaţă .
Retragerea efectivă a produsului neconform de pe piaţă se realizează, după caz, de
către producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul care a introdus acel
produs pe piaţă .
Organul de control trebuie să analizeze şi să decidă, de la caz la caz, dacă
neconformităţile constatate sunt nesubstanţiale sau substanţiale .
În legătură cu neconformităţile constatate, înaintea oricărei decizii, organul de control
va anunţa partea implicată, dând posibilitate acesteia de a fi consultată. Dacă problema ce
se impune a fi rezolvată este urgentă, dat fiind pericolul grav şi iminent, organul de control
dispune măsurile necesare, fără a consulta partea implicată.
Lipsa unei reacţii din partea părţii implicate, în intervalul de timp stabilit de către
organul de control, îndreptăţeşte organul de control să ia decizia pe care o consideră
necesară.
Orice decizie luată privind restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă, punerii
în funcţiune sau retragerii de pe piaţă a unor produse trebuie să fie motivată, producătorul,
 reprezentantul autorizat al acestuia sau importatorul, după caz, trebuind să fie informat în
scris în acest sens.
Pot fi considerate neconformităţi nesubstanţiale, după caz, fapte ca de exemplu :
a) folosirea şi aplicarea incorectă a marcajului CE în ceea ce priveşte, de exemplu, forma,
mărimea, vizibilitatea, lizibilitatea, caracteristica marcajului de conformitate CE de a nu
putea fi şters ;
b) aplicarea incorectă a altor marcaje de conformitate şi mărci suplimentare ;
c) neprezentarea imediată a declaraţiei de conformitate EC sau neînsoţirea produsului de acest
document , atunci când este obligatoriu ;
d) neînsoţirea sau însoţirea incompletă a produsului de alte informaţii prevăzute în
reglementarea tehnică aplicabilă ;
e) neînscrierea numărului de identificare al organismului notificat alături de marcajul CE .

Sunt considerate neconformităţi substanţiale, neconformităţile produselor cu

cerinţele esenţiale din reglementăile aplicabile .
În cazul identificării de neconformităţi substanţiale, organul de control trebuie să ia
măsurile necesare pentru a se îndeplini conformitatea, urmărind principiul
proporţionalităţii. In aceste situaţii organul de control trebuie să restricţioneze sau să
interzică introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a produsului şi să dispună
retragerea acestuia de pe piaţă. Organul de control trebuie să se asigure că aceste
măsuri sunt respectate şi îndeplinite.
Acţiunea de interzicere sau de restricţionare a introducerii pe piaţă ori a punerii în
funcţiune a unui produs poate fi la început temporară, pentru a permite organului de
control să obţină dovezi suficiente cu privire la periculozitatea sau la altă neconfomitate
substanţială a produsului.
Măsura naţională de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă şi
punerii în funcţiune a unui produs ori retragerii unui produs de pe piaţă trebuie să fie
bazată pe dovezi care să constituie mijloace suficiente pentru demonstrarea erorilor
privind proiectarea produsului sau fabricarea acestuia şi care să indice un pericol prvizibil,
potenţial sau actual ori altă neconformitate substanţială, chiar şi în situaţia în care
produsele sunt corect fabricate, instalate, întreţinute şi folosite conform scopului propus
sau rezonabil prevăzut.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în legătură cu supravegherea pieţei, personalul
organelor de control are dreptul să sigileze produsele care nu îndeplinesc cerinţele
prevăzute în reglementările tehnice.
(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale să constituie infracţiuni, următoarele fapte care se sancţionează
astfel :
a) nerespectarea cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate, cu amendă de la 5000
lei la 10000 lei, retragerea de pe piaţă şi / sau interzicerea utilizării şi introducerii pe piaţă
a produselor neconforme ;
 b) neîntocmirea şi nedeţinerea dosarului tehnic, neaplicarea procedurilor de evaluare
a conformităţii, neîntocmirea declaraţiei de conformitate sau a altor documente care atestă
conformitatea, cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei şi interzicerea comercializării până la
o dată stabilită de organul de control al autorităţii competente împreună cu producătorul,
reprezentantul autorizat al acestuia sau cu importatorul, după caz, pentru eliminarea
neconformităţilor ;
c) neaplicarea marcajului de conformitate, cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei,
retragerea de pe piaţă şi / sau interzicerea introducerii pe piaţă a produselor nemarcate
sau marcate incorect ;
d) nerespectarea prevederilor art.15, cu amendă de la 5000 lei la 10000 lei şi
retragerea certificatului de recunoaştere.