Asigurarea calităţii 81

2.5 Certificarea

2.5.1. Terminologie (conform standardelor EN seria 45000)

Certificare - acţiunea prin care se demonstrează că un produs /

proces / serviciu este realizat conform anumitor specificaţii
tehnice.
Certificarea conformităţii - acţiunea prin care o terţă parte
demonstrează că este în mod rezonabil îndreptăţită să se aştepte
la faptul că un produs / proces / serviciu, complet identificat, este conform
unui standard sau document normativ.
Se poate folosi şi definiţia preluată din ISO / IEC2:
Certificare a conformităţii - procedura prin care o terţă parte dă o asigurare
scrisă că un produs, proces sau serviciu identificat este conform cu condiţiile
specificate.
Conformitate - îndeplinirea de către un produs, proces sau serviciu a
condiţiilor specificate (ISO/IEC2) sau, conform ISO 9000:2000, îndeplinirea
unei cerinţe.
Evaluarea conformităţii - orice activitate al cărei obiect este de a determina
în mod direct sau indirect faptul că sunt îndeplinite condiţiile specificate.
Sistem de certificare - sistem având propriile reguli de procedură şi conducere
destinat să efectueze certificarea conformităţii.
Organism de certificare - organismul care efectuează certificarea
conformităţii.

Declaraţie de conformitate - declaraţie făcută de un furnizor, anunţând pe

propria-i răspundere că un produs / proces / serviciu este conform unui
standard sau altui document normativ specificat.
Certificat de conformitate - document eliberat conform regulilor unui sistem
de certificare, indicând cu un nivel suficient de încredere că un produs / proces
/ serviciu, complet identificat, este conform unui standard sau altui act
normativ.
Domeniu reglementat - domeniu în care punerea în circulaţie, pe piaţă, a
produselor şi serviciilor este reglementată prin legi şi alte acte normative.
82 Asigurarea calităţii

Domeniu nereglementat - domeniu în care punerea în circulaţie, pe piaţă, a

produselor şi serviciilor nu este reglementată prin legi şi alte acte normative.
Introducerea pe piaţă a unui produs - acţiunea de a face disponibil, pentru
prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în
vederea distribuirii şi / sau utilizării.
Marcă de conformitate - marcă protejată, aplicată sau eliberată pe baza
regulilor unui sistem de certificare, indicând, cu un nivel de încredere
suficient, că produsul / procesul / serviciul vizat este conform unui standard
sau altui act normativ specificat.
Marcaj de conformitate - simbol care se aplică de producător sau de
reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi / sau
de utilizare, pe un produs, pe ambalajul acestuia şi / sau pe documentele
însoţitoare şi care are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele
aplicabile, prevăzute în reglementările tehnice (v. § 2.5.4 Marcajul CE).
Termenul “marcă de conformitate”, folosit iniţial, a fost
înlocuit prin Directiva europeană 93/68/EEC cu “marcaj de
conformitate” şi este folosit, în prezent, în documentele
oficiale ale Uniunii Europene.
Standard european armonizat - standard european adoptat sub incidenţa unui
mandat al Comisiei Europene, care transformă cerinţele esenţiale de
securitate în specificaţii tehnice pentru produsele dintr-un domeniu
reglementat, stabilite de diferite organisme europene (de exemplu: CEN –
Comitetul European pentru Standardizare, CENELEC – Comitetul European
pentru Standardizare în Electrotehnică).

De ce este necesară certificarea ?

În contextul actual, practic toţi agenţii economici sunt în diferite etape

clienţi, iar în altele furnizori.

În condiţiile unei pieţe concurenţiale, pentru a nu-şi pierde clienţii, o

organizaţie trebuie să se asigure că furnizorii săi prezintă garanţii privind :
 calitatea produselor / serviciilor livrate,
 menţinerea calităţii odată dovedite,
 promptitudinea tratării reclamaţiilor şi, eventual, asigurării service-ului,
 Asigurarea calităţii 83

 promptitudinea alinierii la noi cerinţe ale produselor / serviciilor.

Efectul unui produs / serviciu neconform se manifestă întâi la client şi
mai târziu la furnizor, decalajul de timp mărind riscul clientului şi punându-l
în situaţia de a-şi recupera mai lent pierderile. Un client serios doreşte să fie
convins că furnizorul său nu îi va crea probleme.
Pentru a-şi convinge clientul, o organizaţie are câteva soluţii :
 efectuarea de inspecţii şi încercări ale produselor în laboratoare neutre sau
în cele proprii,
 auditarea anumitor zone sau a întregii organizaţii pentru a vedea dacă
sistemul de organizare al acesteia ţine sub control executarea produselor
/ serviciilor de interes pentru client.
Aceste soluţii prezintă dezavantaje pentru ambele părţi :
 clientul trebuie să plătească personal specializat pentru efectuarea
activităţilor de audit (indiferent dacă este intern sau extern) ;
 organizaţia trebuie să suporte audituri precontractuale şi de supraveghere
de la toţi clienţii mai importanţi, ceea ce îi perturbă activitatea, o parte din
personal trebuind să fie la dispoziţia auditorilor. În plus, dovezile cerute
de diferiţi clienţi pot fi diverse, astfel încât organizaţia are dificultăţi în a-
şi organiza activitatea pentru a satisface toţi clienţii.
Pentru a elimina aceste dezavantaje, fără a lăsa calitatea produselor /
serviciilor pe seama simplei afirmaţii a furnizorului, s-a introdus (în primul
rând în ţările mai dezvoltate) sistemul certificării. Conceptul a apărut pe plan
naţional în Marea Britanie, Franţa, Germania, fiind apoi extins odată cu seriile
de standarde ISO 9000 şi EN 45000.
Obiectivul esenţial al certificării este de a garanta, prin intermediul
unui organism neutru (terţ), independent de client şi furnizor, conformitatea
unui produs / serviciu / proces / sistem de organizare a activităţii organizaţiei
(furnizorului), faţă de un referenţial prestabilit.
Evaluarea calităţii şi omologarea sunt noţiuni înrudite cu
certificarea. De regulă, evaluarea precede certificarea prin
aspectul cantitativ, de apreciere a capacităţii unui produs /
procedeu / organism de a satisface cerinţe specificate.
În contextul economiei de piaţă, conţinutul omologării s-a modificat,
prin omologare înţelegând autorizarea de a comercializa sau utiliza, în scop
precizat şi în condiţii prestabilite, un produs / serviciu / proces. Astfel,
omologarea nu se referă la fabricaţia unui produs sau prestarea unui serviciu
84 Asigurarea calităţii

care nu sunt destinate comercializării. În vederea omologării, se efectuează

verificări asupra unor exemplare reprezentative (prototip, serie - zero). Prin
omologare se recunoaşte aptitudinea producăto-rului de a realiza produse
conforme cu tipul omologat.
Deoarece noţiunile folosite în acest capitol (certificare,
acreditare, omologare etc.) pot genera unele confuzii, în
tabelul I.1 sunt oferite datele necesare interpretării corecte a
termenilor respectivi.
În scopul asigurării unei baze unitare pentru certificare, în România
au fost adoptate standardele europene EN seria 45000, după cum urmează:
SR EN 45001 Criterii generale pentru funcţionarea laboratoarelor de încercări
SR EN 45002 Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de încercări
SR EN 45003 Condiţii generale pentru funcţionarea şi recunoaşterea sistemelor
de acreditare* a laboratoarelor de etalonare şi de încercări
SR EN 45004 Criterii generale pentru funcţionarea diferitelor tipuri de
organisme care efectuează inspecţii
SR EN 45011 Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează
certificarea produselor
SR EN 45012 Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează
certificarea sistemelor calităţii
SR EN 45013 Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează
certificarea personalului
SR EN 45014 Criterii generale pentru declaraţia de conformitate** a
furnizorului

*Acreditare – recunoaşterea oficială a competenţei unei

organizaţii (laborator de încercări, organism de certificare,
organism de inspecţie şi control), de a efectua anumite activităţi
specificate, în raport cu un referenţial precizat.

**Model de declaraţie de conformitate dată de furnizor

DECLARAŢIE DE CONFORMITATE
Nr…. / Data ….
Prin prezenta declarăm pe propria răspundere că
produsul …………………, marca …………, modelul……………, produse de Societatea
Comercială …………………….., cu sediul în localitatea……………, str……………, nr…,
sectorul / judeţul ………., cod fiscal ……………,
 Asigurarea calităţii 85

a fost conceput şi executat în conformitate cu reglementările specifice ……………………,

standardele naţionale şi / sau internaţionale ……………………………………………….. şi
următoarele documente normative ………………………………………………………...

Data……….
Semnături:

Şeful serviciului control de conformitate…………...

Şeful compartimentului asigurarea calităţii…………

Director general……………………………………..

Uneori declaraţia de conformitate se găseşte inclusă în prospectul

produsului. Pentru exemplificare, se prezintă mai jos un extras dintr-un prospect.

Tubi Flessibili Serieta e garanzia al servizio della clientela

FLEXFORM
ASSICURAZIONE DI QUALITA’

OGGETTO:
DICHIARAZIONE DI CONFORMITA’ PER TUBO FLESSIBILE FLEXFORM
In riferimento alla normativa UNI CIG 7129/92 che regola gli impianti a gas per uso
domestico alimentati da rete di distribuzione, dichiariamo che i nostri tubi FLEXFORM
corrugati internamente e costruiti in alluminio o in acciaio inox AISI 316 sono idonei all’
impiego previsto dalla normativa sopracitata indicati come CANALE DA FUMO.

2.5.2. Domeniile certificării

La nivel internaţional activitatea de certificare se întinde pe mai multe

domenii şi face obiectul unui mare număr de standarde (EN seria 45000,
precum şi alte norme complementare). Problemele generale ale certificării pot
fi enumerate ca în tabelul I.2.

Tabelul I.2. Domeniile certificării / acreditării

Certificare Acreditare
Ce se certifică / organisme de certificare,
acreditează ? produse, sisteme personal organisme de inspecţie din
servicii ale calităţii domeniul managementului
sisteme management calităţii sau de mediu,
de mediu laboratoare de încercări şi
etalonare
Organisme de certificare a Organisme de acreditare
86 Asigurarea calităţii

Cine certifică / produselor sistemelor personalului în România RENAR –

acreditează ? (serviciilor) calităţii Asociaţia Reţelei
sistemelor de management Naţionale de Acreditare
de mediu (ISO 14001) din România

Ce certifică ? Conformitatea cu standardele Serviciile organismelor /

laboratoarelor
Calificarea personalului

2.5.3. Certificarea produselor sau serviciilor

Certificarea produselor sau serviciilor constă în asigurarea, prin

încercări şi controale, că produsul / serviciul este conform cu exigenţele unei
norme sau a unei specificaţii tehnice determinate. Testele sunt organizate de
către organisme de certificare, neutre şi oficiale şi sunt realizate în laboratoare
acreditate.
Certificarea produselor şi serviciilor oferă o serie de avantaje :
 contribuie la promovarea produselor / serviciilor - clienţii au mai multă
încredere în produse certificate, întrucât certificarea este o dovadă
obiectivă, furnizată de o terţă parte, că sunt respectate caracteristicile de
calitate menţionate în documentul de referinţă;
 protejează consumatorii;
 elimină încercările multiple şi costisitoare efectuate de furnizori, clienţi şi
intermediari.
Certificarea produselor / serviciilor poate fi :
 obligatorie (domeniul reglementat) - dacă se referă la produse / servicii ce
pot afecta viaţa, sănătatea şi securitatea persoanelor, calitatea
mediului ambiant, probleme reglementate prin acte legislative şi standarde
obligatorii;
 voluntară (domeniul nereglementat) – dacă se aplică la toate celelalte
produse / servicii pentru care nu sunt prevăzute reglementări obligatorii;
acest tip de certificare are ca scop promovarea comercială a produselor pe
anumite pieţe.
La baza tuturor procedurilor de certificare stau norme şi standarde
care definesc încercările ce trebuie efectuate pentru a garanta conformitatea
produsului. Etapele parcurse în vederea certificării sunt [7, 8] :
 Asigurarea calităţii 87

 depunerea de către organizaţie a documentaţiei – cerere, dosar tehnic,

angajament;
 efectuarea de către organismul de certificare a încercărilor asupra
produsului şi a unui audit la organizaţia solicitantă;
 aplicarea, dacă este cazul, a unor măsuri corective şi de îmbunătăţire a
produsului şi proceselor (pentru care se solicită certificarea);
 acordarea certificatului de conformitate şi a dreptului de utilizare a
marcajului de conformitate;
 supravegherea organizaţiei de către organismul de certificare.
Ca rezultat al procedurii de certificare, dacă cercetările sunt
concludente, se va elibera un certificat de conformitate. Certificatul de
conformitate este acordat de organismul de certificare în condiţii bine definite
şi are valabilitate limitată în timp şi spaţiu. Prin recunoaşterea reciprocă a
certificatelor date de anumite organizaţii din diferite ţări se asigură libera
circulaţie trans-frontieră în ţările Uniunii Europene. Organismul de certificare
poate retrage certificatul dacă se înregistrează abateri sau reclamaţii.
Odată cu certificatul de conformitate, organismul de certificare dă
dreptul de utilizare a marcajului (mărcii) de conformitate. Aceasta este un
simbol grafic sau literal distinctiv care se aplică pe produsul certificat. Câteva
exemple de mărci de conformitate cu semnificaţiile acestora sunt prezentate
în figura 2.10. Dintre numeroasele mărci de conformitate acordate de diferite
organisme de certificare (de exemplu, în Franţa sunt 23 de mărci, cea mai
cunoscută fiind NF), marcajul CE are o importanţă aparte.
88 Asigurarea calităţii
Produsul corespunde tuturor normelor
europene obligatorii.

Produsele cu potenţial ridicat de risc pentru

utilizator trebuie supuse încercărilor
efectuate de un organism notificat de către
Comisia Europeană cu numărul indicat.

Marca “securitate verificată” (siguranţă pentru

produs) confirmă consumatorului că produsul
este verificat în ceea ce priveşte instrucţiunile
de utilizare şi procesul de fabricaţie din punctul
de vedere al siguranţei.

Marca “tip verificat” indică un produs sigur care

este folosit ca element component pentru alte
echipamente.

Pentru aparatele electrice şi electronice este

obligatorie satisfacerea cerinţelor directivelor
UE (89/336/CEE) cu privire la “compatibilitatea
electromagnetică”. Marca indică faptul că un
produs satisface aceste cerinţe.

Marca “ergonomie verificată” indică faptul că

ergonomia unui produs corespunde stadiului
actual al tehnicii.

Marca “Toxproof” indică faptul că materialele

textile nu conţin produse chimice, care ar putea
pune în pericol viaţa, la nivelul actual al ştiinţei.

Fig. 2.10 Mărci de conformitate acordate de organismul de certificare TŰV CERT

(Technischen Uberwachungs Vereine)
 Asigurarea calităţii 89

2.5.4. Marcajul CE

2.5.4.1. Semnificaţia marcajului CE

Marcajul CE este un simbol. Literele reprezintă abrevierea termenului

“Conformité Européenne”(fr.), echivalent cu “European Conformity”(engl.).
Prin marcajul CE producătorul atestă că produsul este conform cu
cerinţele esenţiale din legislaţia europeană relevantă pentru protecţia
sănătăţii, siguranţa, protecţia mediului, legislaţie constituită din aşa - numitele
directive de produs.
Directivele de produs cuprind “cerinţe esenţiale” şi / sau “niveluri de
performanţă” şi fac referire la “standarde armonizate” cu care produsele
trebuie să fie conforme.

Fig. 2.11 Marcajul CE

Marcajul CE trebuie să cuprindă iniţialele CE, respectând proporţiile

din figura 2.11. Înălţimea minimă a literelor este de 5 mm. Marcajul trebuie
să fie vizibil, citeţ şi imposibil de şters. Simbolul CE trebuie să fie urmat de
numărul de identificare a organismului notificat, dacă organismul respectiv
este implicat în faza de control al producţiei (v. fig. 2.10).
Alături de marcajul CE pot fi amplasate şi alte mărci care să indice
conformitatea cu standarde internaţionale sau europene sau cu directive
opţionale tradiţionale (fig. 2.12).

Fig. 2.12 Exemple de mărci întâlnite pe produse

90 Asigurarea calităţii

2.5.4.2. Implicaţiile aplicării marcajului CE

Avantajele marcajului CE :

 Marcajul CE, care însoţeşte un produs, indică oficialităţilor

guvernamentale că produsul poate fi introdus pe piaţa lor naţională.
 Marcajul CE pe un produs asigură circulaţia liberă a produselor pe piaţa
unică a Uniunii Europene.
 Comisia Europeană consideră marcajul CE ca fiind un “paşaport” care
permite produselor reglementate să circule liber pe piaţa unică a Uniunii
Europene.
 Consumatorii au încredere în produsele cu marcaj CE deoarece acesta
este o indicaţie a conformităţii cu un minimum de standarde şi un nivel
minim de calitate. Marcajul CE devine pentru consumatori “simbol al
calităţii”. El nu este, de fapt, un simbol al performanţelor calitative, ci al
preocupărilor organizaţiei pentru respectarea standardelor şi directivelor
europene.

Dezavantaje marcajului CE :

 Pentru un producător care vrea să-şi desfacă produsele pe piaţa europeană,

obţinerea marcajului CE este o investiţie. El va trebui să cheltuiască
“ceva” sume pentru evaluarea conformităţii, certificarea produsului şi
obţinerea marcajului CE.
 Directivele Uniunii Europene pentru un produs pot fi mai restrictive decât
standardele şi reglementările naţionale. Acest fapt îl poate obliga pe
producător să cheltuiască în plus pentru proiectarea şi fabricaţia
produselor în vederea accesului acestora pe piaţa europeană.

Un marcaj CE pe produsele unui exportator este mai valoros decât

milioane de EURO cheltuiţi pe reclame TV !

 Asigurarea calităţii 91

2.5.4.3. Aria de aplicare a marcajului CE

În momentul de faţă (anul 2003), 18 ţări au impus aplicarea marcajului

CE, astfel :

 15 ţări membre ale Uniunii Europene :

Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Finlanda,

Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia

– 3 ţări membre ale Asociaţiei Liberului Schimb din Europa (EFTA):

Islanda, Liechtenstein, Norvegia

Lor li se adaugă ţările care, după cum s-a hotărât la Copenhaga în

2002, vor adera la Uniunea Europeană în 2004, respectiv 2007, şi care trebuie
să-şi armonizeze legislaţia anterior intrării în Uniune, astfel încât produsele
lor să poată circula liber pe teritoriul Uniunii Europene:
– ţările care au aderat în 2004 : Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria

– ţările care au aderat în 2007 : Bulgaria, România

2.5.4.4. Produsele care necesită marcajul CE

Produsele / sistemele care necesită marcaje CE sunt cele cu risc mărit,

pentru care directivele impun ca ele să fie certificate de către un organism
notificat (v. § 2.5.4.5). Aceste produse sunt:
 aparate cu gaz;
 aparate (altele decât cu gaz);
 produse pentru construcţii;
 echipament electric;
 echipamente şi sisteme de protecţie pentru atmosfere explozive;
 aparatură medicală de diagnosticare in vitro;
 utilaje de ridicat;
 instrumente de măsurat;
 aparatură medicală;
92 Asigurarea calităţii

 echipamente de cântărire neautomate;

 echipament individual de protecţie;
 recipiente simple sub presiune;
 ambarcaţiuni de agrement;
 echipamente terminale pentru sateliţi;
 telecomunicaţii;
 jucării.
Se apreciază ca 15 - 20 % din produse necesită certificare, întrucât
sunt incluse în domeniul reglementat.

În afara produselor enumerate mai sus, există alte produse

considerate cu risc minim pentru care exigenţele sunt mai
puţin severe. Ele nu necesită certificare, o simplă declaraţie
de conformitate, având la bază un control intern al producţiei,
fiind suficient pentru acordarea marcajului CE.

2.5.4.5. Evaluarea conformităţii în vederea acordării marcajului CE

În activitatea de evaluare a conformităţii în vederea acordării unui

produs a marcajului CE, sunt implicate organisme notificate*, aşa-numitele
Organisme de Certificare Produse.

* Notificare - procedura prin care autoritatea competentă

informează autoritatea ce gestionează “Registrul organismelor
notificate” de la Bruxelles, cu privire la organismele desemnate
să evalueze conformitatea produselor, conform prevederilor
din Directivele Uniunii Europene pentru produse.

 Lista organismelor notificate este publicată în Jurnalul

Oficial al Comunităţilor Europene şi este actualizată
permanent.
 Serviciile oferite de un organism notificat sunt :
 testarea produsului ;
 identificarea standardelor ;
 emiterea certificatului tip de examinare ;
 evaluarea dosarului tehnic şi a dosarului de proiectare ;
 supravegherea produsului şi a sistemului calităţii.
 Asigurarea calităţii 93

 Un producător poate să aleagă, pentru evaluarea conformităţii produselor

sale, orice organism notificat din oricare ţară membră a Uniunii Europene.
 Certificarea produselor de către organismul notificat se bazează pe
rezultatele încercărilor la care este supus produsul în laboratoare agreate
de organism, care au implementat un sistem al calităţii în concordanţă cu
standardele EN 45001 şi ISO 17025 şi pe rezultatele auditurilor efectuate
la locul de producţie al produsului.
 Directivele Uniunii Europene stabilesc clar obligaţiile şi drepturile pe care
le au cei doi parteneri ai procesului de certificare: clientul şi organismul
de certificare a produsului.

2.5.4.6. Aplicarea marcajului CE

Consiliul Comunităţilor Europene, prin Hotărârea nr. 90/683/CEE din

13 decembrie 1990, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
nr. L 380/13 din 13.12.1990, a stabilit un concept modular privind diferitele
faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii produselor. Acest concept
corespunde Rezoluţiei Consiliului Uniunii Europene din anul 1989 şi este
cunoscut, în domeniu, sub denumirea de “Abordarea Globală”.
Conform acestei concepţii, evaluarea conformităţii în vederea
aplicării marcajului CE se face pe baza a 8 module - notate A, B, C…H - din
care, în funcţie de riscurile pe care le prezintă produsele, se aleg câteva,
conform tabelului prezentat la § 2.5.4.7. Cele 8 module sunt următoarele:
Modulul A - controlul intern al producţiei - descrie procedura prin care
producătorul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în Uniunea Europeană,
asigură şi declară că produsele în cauză satisfac cerinţele aplicabile ale
directivei. Producătorul aplică marcajul CE pe fiecare produs şi întocmeşte o
declaraţie de conformitate.
Există şi varianta în care intervine organismul notificat - Modulul A
bis - Controlul intern al producţiei cu examinări realizate de organismul
notificat. Marcajul CE aplicat în această variantă este însoţit de numărul de
identificare al organismului notificat.

Modulul B - examinare CE de tip - descrie etapele prin care un organism

notificat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ al producţiei,
avute în vedere, satisface dispoziţiile directivei. Organismul notificat
eliberează producătorului un certificat de examinare “CE de tip”.
94 Asigurarea calităţii

Modulul C - conformitatea cu tipul - descrie etapele prin care producătorul

sau reprezentantul său autorizat cu sediul în Uniunea Europeană asigură şi
declară că produsele în cauză sunt conforme cu tipul descris în certificatul de
examinare “CE de tip” şi satisfac cerinţele aplicabile ale directivei.
Producătorul aplică marcajul CE pe fiecare produs şi emite o declaraţie de
conformitate.
Dacă organismul notificat este solicitat pentru efectuarea unor
examinări ale produsului, atunci, alături de marcajul CE, se aplică şi numărul
de identificare al acestuia.
Modulul D - asigurarea calităţii producţiei - descrie etapele prin care
producătorul - posesor al unui sistem al calităţii în producţie - declară că
produsele în cauză sunt conforme cu tipul descris în certificatul de examinare
“CE de tip” şi corespund cerinţelor aplicabile ale directivei. Producătorul
aplică marcajul CE pe fiecare produs şi eliberează o declaraţie de
conformitate. Marcajul CE este însoţit de numărul de identificare al
organismului notificat, responsabil cu supravegherea producătorului prin care
se urmăreşte ca acesta să îndeplinească corect obligaţiile ce decurg din
sistemul calităţii.
Modulul E - asigurarea calităţii produsului - descrie etapele prin care
producătorul se asigură şi declară că produsele în cauză sunt conforme cu
tipul descris în certificatul de examinare “CE de tip” şi îndeplinesc cerinţele
aplicabile ale directivei.
Producătorul aplică marcajul CE pe fiecare produs şi eliberează o
declaraţie de conformitate. Marcajul CE este însoţit de simbolul de
identificare al organismului notificat, răspunzător de supraveghere conform
prevederilor acestui modul.
Modulul F - verificarea produsului - descrie etapele prin care producătorul
sau mandatarul său cu sediul în Uniunea Europeană asigură şi declară că
produsele care au fost examinate conform acestui modul sunt conforme cu
tipul descris în certificatul de examinare “CE de tip” şi îndeplinesc cerinţele
sub incidenţa cărora intră.
Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de
fabricaţie să asigure conformitatea produsului cu tipul descris şi cu cerinţele
directivei. El aplică marcajul CE pe fiecare produs şi eliberează o declaraţie
de conformitate.
La rândul său, organismul notificat efectuează examinările şi
încercările adecvate, pentru a verifica dacă produsul este conform cu cerinţele
 Asigurarea calităţii 95

directivei, fie prin examinarea fiecărui produs, fie prin examinarea şi

încercarea produselor pe o bază statistică.
Modulul G - verificarea unităţii de produs - descrie etapele prin care
producătorul asigură şi declară că produsul supus evaluării este conform cu
cerinţele aplicabile din directivă. El aplică marcajul CE pe produs şi
eliberează o declaraţie de conformitate.
La rândul său, organismul notificat examinează produsul individual,
efectuează încercările cerute de standarde, verificând astfel conformitatea
produsului cu cerinţele directivei, aprobă aplicarea simbolului său de
identificare pe produs şi eliberează un certificat de conformitate
corespunzător încercărilor efectuate.
Modulul H - asigurarea calităţii - descrie procedura prin care producătorul,
care dispune de un sistem al calităţii implementat în organizaţia sa şi
supravegheat de către un organism notificat, asigură şi declară că produsele
supuse evaluării satisfac cerinţele care le sunt aplicabile din directivă. El sau
reprezentantul său autorizat aplică marcajul CE pe fiecare produs însoţit de
numărul de identificare al organismului notificat răspunzător cu
supravegherea şi eliberează o declaraţie de conformitate scrisă.

2.5.4.7. Tabelul rezumat al procedurilor de evaluare a conformităţii

stabilite de directivele Uniunii Europene

Pentru aplicarea marcajului CE, producătorul sau reprezentantul său

autorizat din Uniunea Europeană nu este obligat să aplice toate procedurile
descrise în modulele A…H, menţionate mai înainte. Decizia lui în alegerea
procedurilor este condiţionată de prevederile directivei referitoare la produs,
de activităţile desfăşurate pentru obţinerea produsului (producţie cu sau fără
proiectare) şi de existenţa unui sistem al calităţii implementat în organizaţie.
În tabelul I.3 sunt indicate procedurile care trebuie aplicate în conformitate
cu documentele pertinente ale Comunităţii Europene.
96 Asigurarea calităţii

Tabelul I.3 Proceduri de evaluare a conformităţii

Produsele şi MODULE CU PROIECTARE ŞI MODULE CU

directivele PRODUCŢIE PRODUCŢIE
A B+C B+D B+E B+F G H D E F
87/404/EEC
Echipamente sub X X X
presiune
88/378/EEC
X X
Jucării
88/106/EEC
Materiale şi
X X X
produse pentru
construcţii
89/336/EEC
Compatibilitatea X X
electromagnetică
98/337/CE
98/79/CE X X
Maşini industriale
89/686/EEC
Echipamente de X X X
protecţie personală
90/384/EEC
Aparate de cântărit
X X X X X
cu funcţionare
neautomată
90/385/EEC
Aparatura medicală X X X
activă implantabilă
90/396/EEC
Arzătoare cu X X X X X X X
combustibili gazoşi
91/263/EEC
Echipamente termi- X X X X
nale de
telecomunicaţii
92/42/EEC
Cazane pentru X X X
apă caldă
 Asigurarea calităţii 97

73/23/EEC
Echipamente de X
joasă tensiune
93/15/EEC
Explozibili utilizaţi X X X X X
în scopuri civile
93/42/EEC
X X X X X X X X
Aparatură medicală
94/9/EEC
Echipamente şi
sisteme de protecţie
X X X X X X
destinate folosirii
în medii cu
potenţial exploziv
94/25/EEC
Ambarcaţiuni de X X X X X X
agrement
95/16/EEC
X
Ascensoare

În figura 2.13 sunt enumerate procedeele de evaluare a conformităţii,

conform procedurilor descrise, precum şi sarcinile care revin factorilor
implicaţi în această activitate: producătorul şi organismul de certificare
notificat.
Detaliile privind alegerea şi aplicarea procedurilor, obţinerea
certificatelor şi folosirea lor se pot obţine din documentele
publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene şi din
bibliografia prezentată la sfârşitul lucrării [38, 39].
Se pot consulta în plus:
 Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, în care
sunt descrise:
 domeniile reglementate impuse de Comunitatea Europeană ;
 procedurile de evaluare a conformităţii ;
 organismele care realizează evaluarea conformităţii ;
 marcajul european de conformitate CE.
 Pentru majoritatea domeniilor reglementate, prevăzute în Legea 608/2001
au fost elaborate HG-uri care reprezintă transpunerea directivelor
europene cu amendamentele lor.
98 Asigurarea calităţii

* Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţi produselor are ca model

reglementarea europeană descrisă anterior. Domeniile reglementate sunt
aceleaşi, la care se adaugă domeniile: echipamente de refrigerare,
echipamente sub presiune, echipamente medicale de diagnosticare in vitro,
echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii şi ambalaje şi deşeuri de
ambalaje. Procedura de acordare a marcajului CS este identică cu cea de acordare a
marcajului CE.

Marcajul CS are forma prezentată în fig. 2.14, cu

precizările: fontul Times New Roman 36, diametrul cercului  20
mm, litera “C” simbolizează cerinţa esenţială, litera “S”
simbolizează securitate.
CS
Fig. 2.14 Marcajul de conformitate CS

Marcajul naţional de conformitate al produselor CS a fost folosit în perioada de

tranziţie până în momentul semnării Acordului European privind evaluarea conformităţii,
adică adoptarea marcajului CE. În România, se acceptă marcajul CE pentru produse.

Organismul de certificare poate acorda unei organizaţii sau unui alt

organism licenţa pentru certificare, document prin care se dă dreptul de a
utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru produsele certificate, în
conformitate cu regulile schemei aferente de certificare.
Dacă un producător nu are posibilitatea să-şi certifice un anumit
produs, el poate emite o declaraţie de conformitate.
Declaraţia de conformitate nu este o ”auto-certificare”
întrucât conceptul de certificare implică intervenţia unei terţe
părţi. Ea este întocmită în conformitate cu standardul EN
45014 şi se prezintă sub formă de document, etichetă sau
echivalent. De asemenea, se poate imprima sau aplica într-un comunicat,
catalog, factură, prospect, manual de folosire pentru uzul utilizatorului,
privind produsul în cauză. Un model de declaraţie de conformitate dată de
furnizor este prezentat la pagina 88.

2.5.5. Certificarea sistemelor de management al calităţii

Organizaţiile au trei motive să urmărească să obţină certificate pentru

propriile sisteme ale calităţii:
 Asigurarea calităţii 99

 pentru a demonstra şi a-şi îmbunătăţi angajamentul în materie de politică

a calităţii (certificare voluntară);
 pentru a facilita schimburile naţionale şi internaţionale (certificare
voluntară);
 pentru a se conforma condiţiilor obligatorii impuse întreprinderii pentru
acordarea dreptului de a introduce produsele sale pe piaţă (certificare
obligatorie). Certificatele obligatorii sunt rezervate domeniilor unde
produsele şi serviciile prezintă risc mare pentru public (de exemplu,
domeniul aparaturii medicale).
Certificarea sistemelor calităţii se poate face sub următoarele forme:
 certificarea primară sau de “prima parte”, pe baza unui audit intern,
vizând să crească încrederea conducerii în organizaţie (pe bază voluntară)
- nici o organizaţie orientată spre calitate nu poate funcţiona fără audit
intern;

 certificare de către “a doua parte”, reprezentând certificarea unui

furnizor de către un client (pe bază voluntară), forma de auditare
depinzând de client;

 certificare de către “a terţa parte”, voluntară sau obligatorie. Avantajul

acestei certificări faţă de certificarea de către a doua parte, prin care
fiecare client îşi evaluează furnizorii, este că certificarea este efectuată de
către un organism neutru, ceea ce economiseşte eforturi, acelaşi certificat
putând fi acceptat de mai mulţi clienţi. Certificarea de către a terţa parte a
sistemelor calităţii implementate în organizaţii se mai numeşte şi
certificarea organizaţiei, pentru a o distinge de certificarea produselor.
Prin certificarea sistemului calităţii se atestă, de obicei, că un sistem
de management al calităţii adoptat de un furnizor este în conformitate cu
modelul de referinţă din familia ISO 9000. Certificarea se poate face şi în
baza unui alt act normativ cu condiţia ca organismul de certificare să
dovedească conformitatea documentelor respective cu standardul ISO
9001:2000.
Dovada conformităţii sistemului este certificatul sistemului calităţii.
În figura 2.15 sunt prezentate exemple de certificate ale sistemului calităţii.
În general, un certificat al sistemului calităţii conţine următoarele informaţii:
 denumirea şi sigla organismului neutru care acordă certificarea,
 denumirea şi adresa organizaţiei căreia i se acordă certificatul sistemului
calităţii,
 activităţile pentru care se acordă certificatul (proiectare, producţie etc.),
100 Asigurarea calităţii

 modelul de referinţă care stă la baza sistemului calităţii certificat,

 data emiterii şi termenul de valabilitate al certificatului.
Certificatul sistemului calităţii este semnat de către reprezentantul
organismului neutru şi reprezentantul organizaţiei.
Activităţile desfăşurate în procesul de certificare sunt prezentate în
schema logică din figura 2.16.
Certificarea de produs şi certificarea de sistem sunt
complementare, obţinerea certificatului pentru sistemul de
management al calităţii nu înseamnă că în mod automat
produsele vor fi furnizate fără abateri faţă de cerinţele
prestabilite. Certificarea de sistem este costisitoare, iar asigurarea constantă a
respectării cerinţelor din referenţialul stabilit, necesare pentru menţinerea
certificării, presupune un efort constant pe care, în general, întreprinderile
mici îl pot susţine cu greu. Întreprinderile mici optează iniţial pentru
certificarea de produs – dacă această operaţie nu impune existenţa unui sistem
de management al calităţii implementat - şi ulterior, după implementarea
sistemului şi menţinerea lui, încearcă certificarea de sistem.
În practică, certificarea necesită parcurgerea mai multor etape în care
sunt implicaţi solicitantul de certificat (clientul) şi organismul de certificare
(v. fig. 2.16).
De exemplu, după încheierea unui contract între cele două părţi,
organismul de certificate TUV CERT structurează procesul de certificare în
4 faze:
Faza a 1-a:
 Pregătirea în vederea auditului de certificare:
 completarea şi evaluarea chestionarului;
 preaudit.
Faza a 2-a:
 Transmiterea documentaţiei sistemului de management:
 manualul calităţii;
 proceduri;
 Analiza acestora de către organismul de certificare;
 Planificarea auditului.
Faza a 3-a:
 Auditul la client;
 Întocmirea raportului de audit.
 Asigurarea calităţii 101

Faza a 4-a:
 Încheierea contractului;
 Transmiterea certificatului;
 Auditul de supraveghere;
 Auditul de înnoire (recertificare).
(v. şi §. 2, partea a II-a “Auditul calităţii”).
Din ce în ce mai multe întreprinderi au constatat avantajele certificării.
Pentru a ilustra tendinţa accentuată de creştere a numărului de organizaţii care
şi-au certificat sistemele calităţii se prezintă în continuare (fig. 2.17)
rezultatele unor anchete ale ISO efectuate până la data de 31.12.2001 [sursa:
ISO Management Systems, sept-oct. 2002]. Pentru a fi la zi cu datele statistice
se poate consulta site-ul ISO pe Internet la adresa: http://www.iso.ch
Astfel, din statistica efectuată la sfârşitul anului 2001 se constată o
creştere spectaculoasă a numărului de certificate acordate, respectiv peste 510
616 certificate ISO 9000 în 161 ţări, cu 24,96% mai mult faţă de aceeaşi dată
a anului 2000 când se înregistrau 408 631 certificate în 157 de ţări.
Anumite organisme de certificare oferă posibilitatea
certificării sistemelor de management al calităţii folosind alte
referenţiale decât ISO 9001 (sisteme de management al
calităţii) şi ISO 14001 (sisteme de management de mediu), ca
de exemplu:
 VDA, QS 9000 şi KBA pentru domeniul industriei automobilelor ;
 EN 46000 pentru domeniul aparaturii medicale;
 HACCP pentru domeniul igienei şi siguranţei alimentare
 OHSAS 18001 pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă etc.

2.5.7. Organisme de certificare

Organismele care conduc evaluarea conformităţii sunt organizate

după criteriile generale oferite de către următoarele standarde:
SR EN 45011 - pentru certificarea de produse;
SR EN 45012 - pentru certificarea sistemului de management al calităţii;
SR EN 45013 - pentru certificarea personalului;
SR EN 45004 - pentru acreditarea organismelor de inspecţie din domeniul
asigurării calităţii;
SR EN 45001, 45002, 45003 - pentru acreditarea laboratoarelor de încercări
şi de etalonare;
102 Asigurarea calităţii

SR ISO 14001 - pentru certificarea sistemelor de management de mediu.

În general, un organism de certificare trebuie să aibă o structură
administrativă care să includă un comitet de direcţie alcătuit astfel încât să
asigure imparţialitatea organismului de certificare, precum şi personal
calificat, încadrat permanent, condus de un conducător executiv.
Buna funcţionare a unui organism de certificare se asigură prin:
 manualul calităţii;
 procedurile de certificare şi supraveghere;
 sistemul de înregistrări prin care se demonstrează modul de aplicare a
procedurilor, încercărilor şi inspecţiilor efectuate;
 sistemul de evidenţă al autorizaţiilor, certificatelor şi mărcilor
(marcajelor) de conformitate.
În urma activităţii de certificare, organismele de certificare eliberează
solicitanţilor certificate de conformitate, mărci de conformitate, autorizaţii de
a utiliza certificatele sau mărcile de conformitate acordate.
Utilizarea incorectă a autorizaţiilor, certificatelor şi mărcilor se
tratează prin metode adecvate (acţiuni corective, publicarea infracţiunii,
acţiuni în justiţie).
În ultimii ani, în România se constată intensificarea preocupărilor
în domeniul calităţii, atât la nivelul agenţilor economici, cât şi la
nivelul unor organisme guvernamentale şi neguvernamentale,
asociaţii, firme de consultanţă.

Un pas important în direcţia perfecţionării cadrului legal şi

instituţional, al armonizării politicii guvernamentale în domeniul calităţii cu
politicile practicate de Uniunea Europeană, s-a realizat prin adoptarea
Ordonanţei Guvernului nr. 38 / 1998 privind acreditarea şi infrastructura
pentru evaluarea conformităţii (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
43 / 30.01.1998). Drept urmare, atribuţiile cu privire la acreditarea
organismelor de inspecţie şi de certificare şi a laboratoarelor revin
organismului naţional de acreditare, şi anume Asociaţiei de Acreditare din
România RENAR, asociaţie independentă, neguvernamentală şi non-profit.
Organismul naţional de acreditare RENAR acreditează laboratoare şi
organisme care desfăşoară activităţi atât în domeniul reglementat, cât şi cel
nereglementat, respectiv laboratoare de încercări, analize şi etalonare
metrologică, organisme de inspecţie şi de certificare a calităţii produselor şi
serviciilor, a sistemelor de management al calităţii, a personalului, organisme
de certificare a sistemelor de management de mediu. RENAR utilizează ca
 Asigurarea calităţii 103

bază pentru acreditare standardele EN seria 45000, adoptate ca standarde

naţionale.

Până în 1998, organismul naţional de acreditare, Institutul Român de

Standardizare (IRS), a acreditat organisme de certificare, dintre care:
TUV CERT din Germania – pentru certificarea sistemelor calităţii;
SC AEROQ SA – pentru certificarea sistemelor calităţii şi a conformităţii
produselor din domeniul aeronautic;
Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii SRAC – pentru certificarea sistemelor
calităţii;
Registrul Auto Român RAR – OCS – pentru certificarea sistemelor calităţii şi a produselor
din domeniul vehiculelor rutiere;
Registrul Feroviar Român REFER - pentru certificarea sistemelor calităţii şi a produselor din
domeniul transportului feroviar.
Unele întreprinderi din România au fost certificate de către alte organisme decât
cele acreditate de IRS (ASRO), de exemplu Lloyd’s Register (Marea Britanie), TUV CERT
(Germania) şi Germanischer Lloyd Group.

Potrivit O.G. nr. 38 / 1998, organismele desemnate pentru evaluarea

conformităţii în domeniul reglementat se numesc organisme notificate.
RENAR a acreditat mai multe organisme de certificare a conformităţii
produselor, organisme de certificare a sistemelor de management al calităţii
şi management de mediu, precum şi organisme acreditate pentru activitatea
de inspecţii, după cum urmează (pentru mai multe detalii v. site-ul
www.renar.ro):
 Organisme acreditate pentru certificarea sistemelor calităţii:
AEROQ
SRAC – Societatea Română pentru Asigurarea Calităţii
Registrul Auto Român – Organism de certificare sisteme de management (RAR –
OCS)
SIMTEX Organism de Certificare SA
Autoritatea Feroviară Română AFER OCS
QUALITAS SA
Societatea Română pentru Certificare ROCERT SA
MOODY International SRL
CERTROM SA
QUALITY CERT
ISCIR CERT – Inspecţia de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat

 Organisme acreditate pentru certificarea conformităţii produselor

INMA – CERT – Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Maşini şi
Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare
104 Asigurarea calităţii

AEROQ
Registrul Auto Român – Organism de certificare produse (RAR – OCP)
ROMCONTROL Romania
QUALITAS SA
ICPE SA – DICPE Departamentul pentru Încercarea şi Certificarea Produselor
Electrice
SRAC CERTSERV Organism de certificare produse
INSCERT SRL
CNIEP LAREX – LAREX CERT Organism de certificare a conformităţii
produselor
QUALITY CERT
EITS - OCP – Institutul European de Ştiinţe Termice prin Organismul de
Certificare a Conformităţii Produselor
ISCRIR CERT
BRML CERT – Biroul Român de Metrologie Legală
SVIAM CERT – Staţia de Verificare şi Întreţinere a Aparaturii Medicale

RENAR, organismul unic de acreditare a infrastructurii de evaluare a

conformităţii în România, a fost acceptat ca membru cu drepturi depline
al Cooperării Europene pentru Acreditare
(European Cooperation for Acreditation EA),
organizaţie europeană care facilitează cooperarea
cu organisme de acreditare din terţe ţări şi
încheierea unor acorduri de recunoaştere reciprocă
în domeniul reglementat. RENAR este membru fondator al ILAC – European Cooperation
International Laboratory Accreditation Cooperation, precum şi for Accreditation
membru plin al IAF – International Accreditation Forum.

Se poate considera că, în momentul de faţă, pe plan mondial s-a dezvoltat o adevărată
“industrie a certificării”. Numărul organismelor de certificare a crescut constant, situaţia la
nivelul anului 2002 fiind următoarea:

Anul 1995 1999 2001 2002

Nr. organisme de certificare 311 564 726 747
Nr. de ţări 73 93 97 97
În “top 6” - topul ţărilor care deţin cele mai multe organisme de
certificare - figurează:
 Asigurarea calităţii 105

Germania 86
Marea Britanie 69
Statele Unite 55
Italia 46
China / Hong Kong 41
Japonia 40

În acelaşi timp, a crescut numărul organismelor naţionale de

acreditare. Acestea sunt organisme care au fost create, uneori cu mandat
guvernamental, pentru a verifica competenţa organismelor de certificare. Ele
îşi propun să asigure un control asupra certificării şi să elimine operatorii
incompetenţi sau necinstiţi.
Anul 1995 1999 2001 2002
Nr. organisme naţionale de acreditare 33 46 50 52
Informaţii suplimentare asupra celor 747 organisme de certificare din
97 de ţări şi a celor 52 organisme de acreditare, inclusiv coordonatele lor
complete, se pot obţine de la Secretariatul central al ISO la adresa :
sales@iso.org sau de la Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).
La nivel internaţional, operează unele organisme de certificare
renumite în domeniu prin exigenţa şi seriozitatea lor. Unele
dintre ele au o tradiţie de peste 100 ani. Colaborarea cu un astfel
de organism conferă unei organizaţii, respect şi prestigiu, dar
costurile aferente certificării sunt pe măsură.
Merită reţinute câteva organisme de certificare de prestigiu
după cum urmează:
 B.V.Q.I - Bureau Veritas Quality International
 TUV CERT - Germania
 DNV CERT - Norvegia
 LRQA - LLOYD'S Register Quality Assurance -
Marea Britanie
 BSI - British Standards Institution - Marea Britanie
 AOQC MOODY - Marea Britanie
106 Asigurarea calităţii

 AFNOR Certification - Franţa

2.5.8. Certificarea personalului

Certificarea personalului atestă competenţa profesională privind

criterii prestabilite. Ea se efectuează după procedurile stabilite de către
organisme de certificare organizate în conformitate cu SR EN 45013.
Certificarea personalului presupune urmarea unui program de
instruire adecvat şi susţinerea unui examen. În urma certificării, o persoană
primeşte un certificat, care îi atestă calificarea, valabil o anumită perioadă de
timp, prestabilită (6 luni, 1 an, 2 ani etc.). Pe perioada de valabilitate a
certificatului, persoana deţinătoare a acestuia rămâne în supravegherea
organismului de certificare. La expirarea termenului, certificatul se poate
prelungi pe o altă perioadă de timp.
În figura 2.22 este prezentat un certificat care atestă competenţa unui
operator (nivel 2) în domeniul controlului nedistructiv (v. şi § 5.7.7.6).
Folosirea incorectă a certificatului sau altă abatere, ce ţine de etică sau
deontologie, conduce la anularea certificatului de către organismul de
certificare, publicarea faptului în publicaţiile de specialitate etc.
 Asigurarea calităţii 107

Fig. 2.22 Exemplu de certificat al personalului

RENAR a acreditat, în 1998, Registrul Naţional al Auditorilor din

România RENA, organism de certificare a personalului, care certifică auditori
pentru sistemele calităţii şi organizează cursuri de instruire a auditorilor
interni.
Standardul SR ISO 9001:2001 precizează că personalul care
efectuează activităţi care influenţează calitatea produsului trebuie să fie
competent din punct de vedere al studiilor, al instruirii şi experienţei adecvate.
În acest sens organizaţia trebuie:
 să identifice competenţa necesară pentru produsul implicat în asigurarea
calităţii produsului;
 să asigure instruirea acestuia;
 să conştientizeze personalul de importanţa activităţilor sale şi de modul în
care el contribuie la realizarea obiectivelor calităţii;
 să menţină înregistrările referitoare la studii, instruire, abilităţi şi
experienţă (v. fişa de evaluare a calificării personalului compartimentului
“calitate” – fig. 2.23).
108 Asigurarea calităţii

O persoană care ocupă funcţii în asigurarea calităţii produselor, de

exemplu cele care operează în compartimentul “Calitate” poate obţine
competenţa prin educaţia generală, forme de pregătire în domeniul calităţii,
câştigarea experienţei profesionale şi în domeniul calităţii în timp,
autopregătire.

Calificarea poate fi confirmată de către organizaţie, prin intermediul unei

comisii de evaluare la intervale de timp prestabilite, utilizând ca forme de
evaluare: examinarea dosarului personal, al documentelor ce atestă studiile şi
stagiile de pregătire, verificarea scrisorilor de referinţă asupra funcţiilor
precedente, verificarea reclamaţiilor, susţinerea unor teste de pregătire în
domeniu sau a unor teste psihometrice etc.

Există şi organisme care confirmă calificarea personalului din

domeniu şi asigură certificarea acestuia în raport cu propriile
exigenţe. De exemplu ASQ (American Society for Quality)
oferă mai multe tipuri de certificări, printre care:
Quality Engineer Certification (CQE) pentru personalul superior din
domeniul evaluării calităţii produselor şi serviciilor de control.
Quality Tehnician Certification (CQT) pentru cei care se ocupă cu probleme
de analiza calităţii, pregătirea planurilor calităţii, selectarea planurilor de
eşantionare şi aplicarea metodelor statistice în procesele de control.
Quality Manager Certification (QMC) pentru cei care înţeleg principiile
calităţii şi standardele şi relaţia acestora cu organizaţia şi managementul
resurselor umane.
În afara acestora se oferă multe alte tipuri de certificări ale personalului ce
activează în domeniul calităţii.