UniversitateaPolitehnica din Bucuresti

Facultatea deInginerieIndustrialasiRobotica
SpecializareaEvaluareaCalitatiiMaterialelorsiProduselor

PROIECT
Introducere in Inspectia Calitatii
METODE ELECTROMAGNETICE

Profesor coordonator:
Conf. Dr. Ing. Claudia BORDA

Masterand: XYXYXYX

2022-2023
 Cuprins

1. Pregătirea produselor supuse examinării

2. Precurăţirea suprafeţei piesei supuse examinării
3. Magnetizarea piesei supusă examinării
4. Clasificarea metodelor de magnetizare
5. Alegerea mediului de detecţie şi aplicarea pulberi magnetice
6. Aplicarea şi utilizarea pulberilor magnetice
6.1. Tehnicile de examinare uscata-pulberi colorate
6.2. Tehnica de examinare uscata – pulberi fluorescente
6.3. Tehnica de examinare umeda
7. Interpretarea indicatiilor
8. Discontinuităţi existente în materialele sensibile la controlul magnetic
9. Demagnetizarea
10. Principiul demagnetizării
11. Metode de demagnetizare
12. Post-curăţirea
13. Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice
14. Sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice
15. Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice
 1. Pulberi Magnetice

Metode de examinare cu pulberi magnetice necesita folosirea unei pulberi magnetice cu o

anumita granulatie din materiale cu permeabilitatea magnetica mare si remanenta mica. De
obicei sunt folositi oxizi de fier feromagnetici.

Fig. 1 Pulberi magnetice

Pulberea magnetica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

 Sa fie dintr-un material cu permeabilitate ridicata si camp coercitiv cat mai mic
(material feromagnetic moale);
 In functie de procedeul de aplicare sa asigure o granulatie corespunzatoare si cat mai
omogena;
 Sa asigure un contrast corespunzator pe suprafetele aplicate.

Clasificareapulberilormagnetice

Pulberilemagneticepentrudefectoscopie se pot clasifica in functiede :

1. Destinatie:
 pentrumetodauscata;
 pentrumetodaumeda;
2. Natura suportului magnetic:
 cu suport magnetic pe baza de pulberi de fier;
 cu suport magnetic pe baza de pulberi de oxizi de fiermagnetici;
 cu suport magnetic pe baza de pulberi din aliajeferomagnetice;
 3. Culoare , cu varinatele:
 pulbericolorate (rosii, albe, negre, galbenesifluorescente de culoridiferite);
 pulberinecoloratepeliculizate;
4. Granulatie, data de diametrulmediu al particulelor:
 granulatiefina – pentrufisuri fine, dg = 1÷ 15 μm,
granulatiespecificapentrupulberi in suspensie;
 granulatiemedie – pentrufisurimaimari dg = 30÷ 100 μm;
 granulatiegrosiera – pentrupieseturnatesiforjate, dg = 100÷ 300 μm,
granulatiespecificapulberiloruscate.

Proprietatile pulberilor magnetice

Pulberile magnetice pentru ontrolul defectoscopic sunt produse solide, granulate pe

dimensiuni, colorate, necolorate sau luminoase. In afara de dimensiuni, culoare, densitate,
umiditate, puterea de acoperire, unghi de taluz ale particulelor, intereseaza, in primul rand
proprietatile magnetice ale acestor pulberi.
Marimea particulelor are o importanta deosebita pentru sensibiltatea metodei. Particulele
cu dimensiuni mai mici asigura o sensibiltate mare cu conditia indeplinirii unei permeabilitati
magnetice corespunzatoare. Pentru obtinerea granulatiei particulelor in concordanta cu
densitatea urmarita se pot influenta conditiile de lucru astfel ca sa se obtina predominant
particule cu dimensiunile dorite. Granulatia pulberii, asa cum rezulta si in continuare joaca un
rol deosebit de important asuprar elevarii campului magnetic de dispersie. Se ia in
consideratie pe de o parte capacitatea de vizualizare a zonelor de discontinuitate, iar pe de
alta parte pragul de sensibilitate.
Puterea de acoperire a pulberii magnetice este data de capacitatea acesteia de a se dispersa
pe o anumita suprafata si se exprima in cm 2/g. Este de dorit ca acesta putere de acoperire sa
fie cat mai mare, dar ea este strans corelata cu granulatia pulberii. Astfel, cu cat granulatia
este mai mica (pulberea mai fina) puterea de acoperire este mai mare.
Pentru o anumita pulbere unghiul de taluz reprezinta o caracteristica bine determinata. El
depinde de marimea particulelor, forma, densitatea lor, coeficientul de frecare particula-
particula. Proprietatile magnetice ale pulberilor magnetice colorate au importanta deosebita
asupra aprecierii calitative a acestora.
Variatia inductiei magnetice (B) in functie de campul aplicat (H), rezulta din studiul
curbei de magnetizare.
Intre pulberea magnetica usoara si suspensia magnetica colorata sau fluorescenta exista
diferente semnificative din acest punct de vedere. Astfel, la suspensiile magnetice
permeabilitatea este sub jumatate din cea obtinuta la pulberile uscate cenusii, in timp ce
campul coercitiv Hc si inductia remanata Br sunt superioare. Diferentele respective depind,
in mod esential, de marimea campului de magnetizare. Acestea rezulta in mod concludent din
variatia raportului Br/Bs, redat in tabelul urmator.
Tabelul 1. Variatie inductiei magnetice
Felul substantei Br/Bs
H = 400 A/cm H = 40 A/cm
Pulbere uscata 0.031 0.064
cenusie
Suspensie neagra 0.381 0.044
Suspensie 0.310 0.048
fluorescenta

1.1. Pregătirea produselor supuse examinării

In general rezultate satisfacatoare se pot obtine si pentru cazul când suprafata de
examinare este asa cum rezulta din turnare, forjare, laminare sau sudare. In cazul in care
neregularitatile suprafetei pot masca indicatiile provenite de la discontinuitati neacceptabile,
se impune prelucrarea suprafetei prin polizare, aschiere, sablare etc. Suprafata de examinare,
impreuna cu o zona adiacenta cu o latime de minim 25 mm, trebuie curatata de impuritati,
cum ar fi zgura, nisip, rugina, grasimi, ulei etc., impuritati ce ar putea sa impiedice
examinarea corecta cu PM.
Pentru punerea in evidenta a discontinuitatilor fine, suprafata trebuie prelucrata la o
rugozitate de cel mult 6.3 μm. Curatirea suprafetei poate fi efectuata cu ajutorul solutiilor de
decapare, degresare cu vapori, sablare, alicare etc.Pentru degresarea suprafetelor supuse
examinarii se vor utiliza solventi organici.In caz ca benificiarul echipamentelor impune
limitarea continutului de halogeni si sulf in substantele utilizate la examinare, restrictia se
aplica si solventilor organici utilizati ca degresanti.
 Se pot utiliza pentru curatire urmatorii solventi:
a)     acetona;

Fig. 2 Acetona
b)    white spirt;

Fig. 3 White spirt

c)    degresant folosit pentru lichide penetrante.

Fig. 4 Degresant folosit pentru lichide penetrante

Dupa degresare este obligatorie operatia de uscare. Timpul de uscare este de minim 5
min. Uscarea se poate efectua fie prin evaporare naturala, fie cu aer comprimat
filtrat.Examinarea cu pulberi magnetice se poate efectua si pe suprafete pe care exista straturi
de vopsea sau acoperiri de protectie aderente cu conditia ca grosimea acestora sa nu
depaseasca 50μm.

1.2. Precurăţirea suprafeţei piesei supuse examinării

Dupa examinarea nedistructiva se impune curatirea suprafetelor examinate folosind
diverse tehnici, ca de exemplu:
a) cu un jet de aer comprimat;
b) cu ajutorul unor perii confectionate din par de animale; in caz ca nu exista restrictii de
halogeni si sulf se pot folosi si perii cu fire din plastic;
c) prin spalare cu substante care sa se incadreze cu continutul de halogeni si sulf in
limitele prevazute de proiectant sau beneficiar.
Dupa ce produsele au fost curatate vor fi examinate vizual astfel incât sa nu prezinte urme
de pulberi.
Zonele care se vor examina se curăţă mecanic îndepărtându-se murdăria, şpanul, rugina,
arsura, produsele de coroziune. Substanţele grase se îndepărtează prin degresare, mai ales
arunci când se vor utiliza suspensii magnetice pe baz apă.
Curăţirea se aplică zonei de examinat şi unei zone adiacente pe o distanţă de
minimum 25 mm.
Prelucrarea mecanică este admisă cu condiţia ca ea sa nu genereze o rugozitate a
suprafeţei, Ra >12,5 μm

1.3. Magnetizarea piesei supusă examinării

Controlul cu pulberi magnetice se foloseşte pentru evidenţierea fisurilor de pe toate
suprafeţele pieselor de controlat.
Orice piesa feroasă străbătută de un camp magnetic, generează un cîmp magnetic
longitudinal. Dacă secţiunea purtătoare de linii de cîmp se schimbă rapid, o parte a liniilor de
cîmp ies din fier în aer. Acest fenomen se numeşte cîmp de dispersie. Cîmpurile de dispersie
sunt generate întotdeauna în punctele materialelor feromagnetice, unde liniile de cîmp sunt
brusc comprimate Un astfel de caz este reprezentat de o fisură de pe suprafaţa unei piese de
otel.
 Fig. 5 Exemplu de fisura de suprafata

Magnetizarea cu jug (simbol conform DIN 54130: JE, JD) nu se deosebeşte fizic de
magnetizarea cu bobină; cu acestă metodă se obţine acelaşi efect, ea oferind însă anumite
avantaje la manipulare. Miezul de fier transmite în afara bobinei cîmpul magnetic folosit
pentru control, format în interiorul bobinei. Forma de bază a jugului magnetic este de
potcoavă, în cazul jugului închis, circuitul magnetic închizîndu-se prin piesa de controlat.
Bobina jugului poate fi amplasată pe traversă sau divizată în două, pe cele două braţe ale
jugului.

Fig. 6 Jug magnetic

1.4. Clasificarea metodelor de magnetizare
Metoda cu flux de curent prin piesă
Pentru această metodă, curentul care produce câmpul magnetic circulă prin piesade
controlat sau printr-o parte a acesteia. Curentul poate fi introdus în piesă de la o sursă
exterioară (metoda cu curentelectric prin piesă) sau produs prin metoda inductivă (metoda cu
montaj inductiv). În cazul metodei cu curent electric prin piesă, curentul este introdus în piesa
prin punctele de contact. În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ca şi de puterea sursei de
curent, piesa poate fi străbătută de curent în întregime sau pe porţiuni.
Câmpul magnetic format esteîntotdeauna perpendicular pe direcţia curentului electric. Se
deosebesc două cazuri:a - piesa de controlat are dimensiuni transversale reduse faţă de
direcţia curentuluiastfel încât întreaga secţiune transversală a piesei este străbătută aproape
uniformde către curent.
 Aceasta este situaţia barelor şi ţaglelor, a pieselor forjate şi turnate alungite. În cazul
acestei geometrii, în conductorul electric şi în jurul lui ia naştere un câmpmagnetic circular
care provoacă indicaţii ale fisurilor orientate longitudinal.

Tehnica jugului
Tehnica jugului se aplica numai pentru detectarea discontinuitatilor de la suprafata sau in
imediata apropiere a suprafetei de examinare. Se pot utiliza juguri electromagnetice cu curent
alternativ sau cu curent continuu, sau magneti permanenti.

Fig. 7 Jug magnetic cu poli flexibil

Tehnica magnetizarii circulare cu conductor central

Se foloseste un conductor central (sub forma de tija, bara, cablu) pentru a examina
suprafetele interioare ale pieselor de forma inelara sau cilindrica. Pentru cilindrii cu diametre
mari, conductorul se va pozitiona aproape de suprafata sa. In acest caz conductorul nefiind
centrat, circumferinta cilindrului va fi examinata pe portiuni; indicatorul de câmp magnetic
va permite determinarea zonei de examinare. Daca este necesar un curent de 600 A pentru
examinare, in cazul utilizarii unui conductor, pentru doi conductori avem nevoie de 300 A,
iar pentru 5 (cinci) conductori avem nevoie de 120 A pe conductor.

Tehnica magnetizarii cu electrozi

Se utilizeaza electrozi de contact portabili care se preseaza pe suprafata in zona
examinata. Trecerea curentului va fi permisa numai dupa ce electrozii vor fi pozitionati
corect; acest lucru se face cu ajutorul unui comutator care are si rolul de a evita producerea
arcului electric. Distanta dintre electrozi nu va depasi 200 mm. In cazul in care unele zone nu
permit o astfel de distanta sau in cazul in care avem o sensibilitate mai mare, putem micsora
distanta dintre electrozi pâna la 80 mm.
Zonele de contact ale electrozilor trebuie sa fie curate si acoperite cu plumb, otel sau
aluminiu pentru a evita depuneri de cupru pe piesa examinata in cazul in care tensiunea in
circuitul deschis este mai mare de 25 V. Se foloseste curent continuu sau redresat, cu valori
cuprinse intre 100 A si 125 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi, pentru sectiuni
ale grosimii de ¾ inch (20mm) sau mai mari. Pentru sectiuni ale grosimii mai mici de ¾ inch,
curentul va avea valori cuprinse intre 90 -110 A pentru fiecare inch de distanta dintre
electrozi (1 inch=25,4mm).

Tehnica magnetizarii longitudinale

Magnetizarea se realizeaza fie cu ajutorul unei bobine, cu diametru, lungimea si numarul
de spire fixate, fie cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei sau a unei sectiuni din piesa.
Bobina fixa sau realizata cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei produce un câmp
magnetic longitudinal paralel cu axa bobinei. Piesele lungi vor fi examinate pe sectiuni, ce nu
vor depasi lungimea de L= 460mm. Diametrul exterior al piesei il notam cu D.
Valoarea curentului necesar magnetizarii pieselor, pentru aceasta tehnica, se calculeaza
astfel:
 Piese cu raportul L/D egal sau mai mare ca 4 (patru).
 Piese cu raportul L/D cuprins intre 2 si 4. Curentul de magnetizare va avea valoarea
amperi spira egala cu: (± 10%)
 Piese cu raportul L/D mai mic ca 2. Se va folosi o alta tehnica de magnetizare.

Tehnica magnetizarii circulare prin contact direct

Magnetizarea se realizeaza prin trecerea curentului prin piesa de examinat. Se obtine un
câmp magnetic circular, perpendicular pe directia curentului. Curentul de magnetizare poate
fi cuntinuu sau redresat (semialternativ sau complet)
Valoarea curentului va fi determinata dupa urmatoarele criterii:
 Piese cu diametrul exterior pâna la 125 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre
700 si 900 A/inch de diametru (27,5 A/mm si 35,5 A/mm).
 Piese cu diametrul exterior cuprins intre 125 mm si 250 mm. Curentul va avea
valoarea 500 si 700 A/inch; diametru (20 A/mm si 27,5 A/mm).
 Piese cu diametrul exterior cuprins intre 250 mm si 380 mm. Curentul va avea
valoarea cuprinsa intre 300 si 500 A/inch; diametru (12 A/mm si 20 A/mm).
 Piese cu diametrul exterior mai mare de 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa
intre 100 si 300 A/inch; diametru (4 A/mm si 12 A/mm).
  Piese cu marimi diferite de forma cilindrica; se va lua in considerare diagonala celei
mai mari sectiuni intr-un plan perpendicular pe directia curentului. In functie de
 marimea diagonalei se va alege valoarea curentului data de criteriile  mai sus
mentionate.

Tehnica de magnetizare multidirectionala

Magnetizarea se realizeaza prin impulsuri de mare amperaj, pe trei circuite, folosite
alternativ in succesiune rapida. Se obtine o magnetizare completa pe directiile celor trei
circuite, si anume câmpuri magnetice circulare, cât si longitudinale, in orice combinatie, daca
se folosesc tehnicile de magnetizare longitudinala si/sau tehnica de magnetizare circulara. Se
va folosi curent trifazat, complet redresat. Curentul de magnetizare, pentru fiecare circuit, se
va stabili conform. Cu ajutorul indicatorului de câmp magnetic se va verifica daca se obtin
câmpuri pe cel putin doua directii perpendiculare. In caz ca sunt zone unde nu se obtin
intensitati adecvate ale câmpului magnetic sa se foloseasca tehnici suplimentare pentru doua
directii perpendiculare.

Magnetizarea cu curent alternativ

a)     Se poate realiza magnetizarea pieselor si cu ajutorul curentului alternativ.
b)     O astfel de magnetizare permite detectarea discontinuitatilor de suprafata.

1.5. Alegerea mediului de detecţie şi aplicarea pulberi magnetice

Pulbere magnetică fluorescentă – pulbere magnetică ale cărei granule sunt acoperite cu o
peliculă fluorescentă. Contrastul faţă de fond se obţine prin diferenţa de strălucire la
iluminarea cu radiaţii ultraviolete (UV).

Fig. 8Pulbere magnetică fluorescent

 Pulbere magnetică colorată – pulbere magnetică ale cărei granule sunt colorate prin
depunere de pelicule sau prin atacare chimică. Contrastul faţă de fond se obţine prin diferenţa
de culoare.
Suspensie magnetică – suspensie de pulbere magnetică într-un mediu de dispersie (aer,
apă, petrol, ulei). Sinonim: lichid magnetic, dacă mediul lichid.
In funcţie de modul de utilizare a pulberii magnetice, metodele de control pot fi:
metode uscate, când pulberea este folosită în suspensie cu aer;
metode umede, când pulberea este folosită sub formă de lichid magnetic.

Fig. 9Suspensie magnetică

1.6. Aplicarea şi utilizarea pulberilor magnetice

Pulberile sunt de doua feluri:
pulberi colorate;
pulberi fluorescente.

1.6.1. Tehnicile de examinare uscata-pulberi colorate

a) Utilizarea pulberilor colorate impune existenta unui contrast pronuntat de culoare
intre pulbere si suprafata materialului examinat.
b) Culorile cele mai folosite pentru pulberile magnetice sunt:
Negru
Rosu
gri deschis
galben
c)    Pulberile magnetice trebuie sa aiba o permeabilitate magnetica mare, astfel incât sa
fie magnetizate cu usurinta si o remanenta mica pentru a nu produce aglomerari de pulberi
din cauza atractiei dintre ele.
 d)    Pulberea se aplica pe suprafata de examinare prin prafuire usoara, având grija ca
depunerea sa fie uniforma.
e)    Excesul de pulbere se indeparteaza inainte de interpretarea indicatiilor, cu ajutorul
unui jet de aer, nu prea puternic, astfel incât sa nu distruga eventualele indicatii.
f)    Temperatura piesei pe care se plica PM uscata nu va depasi valoarea de 57 0C; daca
instructiunile furnizorului de PM recomanda un anumit interval de temperatura in timpul
examinarii, operatorul le va respecta pe acestea.
g)   Examinarea se face in spectrul vizibil (lumina alba), cu conditia ca pe suprafata de
examinat sa fie 350 lx (pentru produsele speciale, de exemplu: nucleare, se respecta valoarea
din documentatie).
h)   Temperatura piesei pe care se aplica PM umeda nu va depasi valoarea de 570C.

1.6.2. Tehnica de examinare uscata – pulberi fluorescente

a) Se vor respecta afirmatiile de la pct. 6.3.3.c pâna la pct. 6.3.3.f inclusiv, de la pulberi
colorate si in cazul folosirii pulberilor fluorescente. Acestea au o stralucire galben
verzui.
b) Examinarea se face in spectrul ultraviolet (lumina neagra).
c) Masurarea intensitatii luminii ultraviolete de pe suprafata de examinat se face cu
instrumentul centrat pe lungimea de unda de 3650 Å la o distanta de 380 mm fata de
suprafata de examinat.
d) Prima masuratoare se face fara filtru, a doua cu filtru de absorbtie asezat peste
elementul sensibil al instrumentului. Diferenta dintre cele doua citiri trebuie sa fie
minim 800 μmW/cm2. Valorile masurate vor fi monitorizate.
e) Examinarea propriu-zisa, precum si masuratorile de la pct. 6.3.4.c la pct. 6.3.4.d
inclusiv, se vor face intr-un spatiu intunecos al carui fond luminos nu va depasi 1000
lux/metru patrat.
f) Intensitatea luminii ultraviolete de pe suprafata de examinare trebuie masurata cel
putin la 4 (patru) ore, ori de câte ori se schimba locul de lucru sau in cazul când se
considera necesar.

1.6.3. Tehnica de examinare umeda

a) Si aceasta tehnica, ca si tehnica uscata, foloseste atât pulberi colorate cât si pulberi
fluorescente.
b) Mediul de suspensie poate fi apa sau kerosenul (petrol lampant).
 c) Afirmatiile de la “Tehnica de examinare uscata-pulberi colorate” sunt valabile si in
cazul “Tehnici de examinare umeda cu pulberi colorate”; la fel si in cazul pulberilor
fluorescente. Face exceptie pct.6.3.3.f. pentru pulberi colorate si in plus 6.3.3.g.
pentru pulberi fluorescente.
d) Aplicarea pulberilor magnetice umede pe suprafetele de examinare ale piesei se poate
face fie prin stropire, fie prin sprayere.
e) Pulberile magnetice colorate sau fluorescente, folosite la tehnica umeda sunt livrate de
fabricanti sub forma de pulbere, pasta concentrata sau spray.
f) Amestecul pulberii magnetice cu mediul de suspensie, la concentratia recomandata va
fi monitorizata de laboratorul de examinari nedistructive.
g) In cazul utilizarii buteliilor cu aerosoli pentru produse la care se impun anumite
limitari privind halogenii si sulful, se va avea grija ca furnizorul de butelii sa prezinte
un certificat privind continutul de halogeni si sulf.
h) Se impune ca lichidele de suspensie sa aiba o tensiune superficiala mica si sa nu faca
spuma; se pot utiliza agenti antispumanti.
i) Concentratia suspensiei se verifica o data pe zi, respectând urmatoarele etape:
se agita câteva minute intreaga masa a suspensiei;
se toarna intr-un tub centrifugal gradat, in forma de pana, 100ml de suspensie;
se centrifugheaza tubul mentinând nivelul amestecului la diviziunea 100ml;
se aseaza tubul pe un stativ bine fixat, fara vibratii, mentinându-l 30 minute, timp
in care pulberea se va depune pe fundul tubului;
dupa scurgerea celor 30 minute se va citi si nota nivelul pulberii depuse.
j) Se recomanda pentru pulberea colorata ca nivelul depunerii sa fie cuprins intre 1,2-2,4
ml; pentru pulberea fluorescenta sa fie 0,4-0,8 ml.

1.7. Interpretarea indicaţiilor

Prezenţa unei aglomerări de pulbere într-o zonă a piesei (indicaţie) indică posibilitatea
existenţei unei discontinuităţi.
Interpretarea indicaţiilor se va face după configuraţia lor, amplasarea pe piesă,
tehnologia folosită la obţinerea piesei şi condiţiile în care a fost exploatată (dacă e
cazul).
Discontinuităţile plane (fisuri, suprapuneri, stratificări, nepătrunderi etc) dau
indicaţii cu aspect de linii continue, întrerupte sau punctate.
Discontinuităţile spaţiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicaţii circulare sau ovale.
 Modificările de secţiune, suprafeţele de separaţie între materiale cu proprietăţi
magnetice diferite, magnetizările prea intense, precum şi cantităţile prea mari de
pulbere pot provoca indicaţii nerelevante.
Indicaţiile neconcludente, datorate în mod obişnuit modului de lucru
necorespunzător şi pregătirii incorecte a suprafeţei, impun repetarea controlului.
Luarea deciziei A/R presupune referirea la prevederile unui standard sau ale unei
norme.

De exemplu, dacă se aplică prevederile presctipţiilor ISCIR - CR 6 – se procedează astfel:

⇒Se impart indicaţiile în:
liniare, la care lungimea este mai mare decât triplul lăţimii maxime;
rotunjite – circulare sau eliptice – la care lungimea este mai mică decât triplul
lăţimii maxime.
⇒Nu sunt admise:
discontinuităţile ale căror indicaţii sunt liniare;
discontinuităţile ale căror indicaţii sunt rotunjite,dacă dimensiunea maximă a
indicaţiei este mai mare de 4 mm.
⇒Se admit cel mult trei discontinutăţi cu indicaţii rotunjite cu dimensiunea maximă de 4
mm, situate în linie, cu condiţia ca distanţa dintre marginile indicaţiilor să fie de cel puţin 1,5
mm.

1.8. Discontinuităţi existente în materialele sensibile la controlul magnetic

Discontinuităţile plane (fisuri, suprapuneri, stratificări, nepătrunderi etc) dau indicaţii cu
aspect de linii continue, întrerupte sau punctate.
Discontinuităţile spaţiale (incluziuni, sufluri etc) dau indicaţii circulare sau ovale.

1.9. Demagnetizarea
Demagnetizarea pieselor examinate se efectueaza numai in cazul in care este impusa de
proiect sau de beneficiarul pieselor.
Poate fi efectuată în diverse moduri:
Încălzirea materialului peste temperatura Curie
Demagnetizare cu ajutorul câmpului magnetic, cicluri de demagnetizare până la
orientarea aleatoare a domeniilor magnetice.
Câmpul magnetic remanent poate afecta:
 Prelucrabilitatea materialului pentru că şpanul/pilitura se vor ataşa pe suprafaţa
materialului.
Poate interfera cu componentele electronice de măsură
Probleme în procesul de sudură.
Demagnetizarea poate fi efectuată în diverse moduri:
Încălzirea materialului peste temperatura Curie
Demagnetizare cu ajutorul câmpului magnetic, cicluri de demagnetizare până la
orientarea aleatoare a domeniilor magnetice.

1.10. Principiul demagnetizării

Piesa se introduce intr-o bobina prin care circula un curent alternativ de intensitate mare;
piesa se scoate incet din interiorul bobinei.
b)     Se reduce curentul alternativ de magnetizare in pasi mici, pâna la valoarea zero. Sunt
necesari aproximativ 25 de pasi de demagnetizare.
c)      Se trece prin piesa un curent continuu de magnetizare, reducând marimea acestuia
in pasi consecutivi si totodata schimbând sensul curentului pentru fiecare pas.
d)     Magnetizarea remanenta a piesei nu trebuie sa depaseasca valoarea de 2 Öe.

1.11. Metode de demagnetizare

Demagnetizarea se poate realiza cu ajutorul urmatoarelor metode:
a. trecerea piesei printr-o bobină de curent alternativ şi îndepărtarea ei axială, lent, până la
circa 1,5 m.
b. introducerea piesei într-o bobină de curent alternativ şi reducerea treptată a curentului
la valoarea zero.
c. trecerea prin piesă a unui curent alternativ a cărui intensitate se reduce treptat la zero.
d. amplasarea pe suprafaţă a unui jug magnetic alimentat cu curent alternativ şi
îndepărtarea sa – fără a întrerupe curentul – perpendicular pe suprafaţă, până la o distanţă de
circa 0,45 m.

1.12. Post-curăţirea
Urmele de suspensie magnetică se îndepărtează prin ştergere cu ajutorul unei pânze
curate. Se poate folosi şi un tampon textil îmbibat într-un solvent adecvat pentru îndepărtarea
lichidului purtător.
1.13. Concluzii privind examinarea cu pulberi magnetice
Sensibilitatea de detectare a defectelor plane prin metoda cu pulberi magnetice este
de ordinul 0.1…0.5 mm, fiind influenţata si de natura pulberii;
Sensibilitatea maxima se obţine in cazul fisurilor si nepatrunderilor foarte înguste,
unde se asigura chiar contactul suprafeţelor(latime zero); la latimi de peste 4mm
câmpul de dispersie dispare;
Adâncimea maxima detectabila a defectelor este de 4-8mm;
In general nu se poare face o legătura intre curentul de magnetizare si mobilitatea
pulberii;
Cea mai mobila este pulberea fluorescenta si suspensia γ-Fe2O3, cu forme aciculare;
Cea mai lenta este pulberea de magnetita;
Capacitatea maxima de detectare in profunzime(penetrabilitatea) este limita la nivele
ale intensitatii curentului de magnetizare de cca.1000-2000A; unele pulberi sunt
improscate la curenţi de magnetizare de peste 1700A.
Performantele maxime, in domeniul decelabilitatii discontinuitatilor se situează in
cazul unui control condus cu un câmp de magnetizare optim, folosind pulberi
magnetice de granulaţie fina, fluorescente, si mijloace optice de examinare adecvate,
la nivelul unor discontinuitati cu o deschidere ( latime) de pana la 0.001mm, pana la
adâncimea de 0.010mm.

1.14. Sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice

Metoda de control cu pulberi magnetice este folosită pentru identificarea fisurilor de
suprafaţă sau din imediata apropiere a suprafeţei.
Fisurile, în special cele de la suprafaţa pieselor supuse permanent solicitărilor, reprezintă
zonele cele mai periculoase. Nu doar consideraţiile teoretice, ci şi rezultatele cercetărilor,
avariilor arată că mai ales fisurile de suprafaţa duc la distrugerea pieselor, deoarece chiar în
acele zone sunt prezente de obicei, cele mai mari solicitări. Părerea, răspândită în trecut nu
numai printer controlori, că orice fisură cât de mică ar duce cu timpul în mod cert la o ruptură
nu se mai justifică, ca urmare a cunoştinţelor despre mecanica ruperii. Cu toate acestea,
detectarea fisurilor se află pe primul loc în cadrul operaţiilor de control nedistructiv.

1.15. Avantajele şi limitările metodei de examinare cu pulberi magnetice

Avantaje:
sensibilitate atat la defecte de suprafata cat si la cele din vecinatatea acesteia ;
 este aplicabila si pe suprafete cu straturi de acoperire, nefiind necesara curatirea
produselor supuse controlului ;
prezinta o accesibilitate buna, fiind utilizata mult in industria petrochimica,
automobilistica si aeronautica ;
aparatura necesara controlului este portabila, iar indicatiile se dau la fata locului .

Dezavantaje:
posibilitatea aplicarii doar pe materiale feromagnetice si pentru a evidentia
defectele de suprafata si din imediata apropiere a acesteia ;
geometria si dimensiunile obiectului pot impune limite in utilizarea unor tehnici
de examinare;
orientarea campului magnetic fata de directia discontinuitatilor este un factor critic
demagnetizarea, in cazul in care este necesara, poate fi dificila, fiind cerute valori
de magnetism rezidu foarte scazute .

Bibliografie

1. http://kimet.ro/products.php?cat=220
2. http://www.bizoo.ro/produse/pulbere-magnetica/start-0/10/
3. http://4ndt.wordpress.com/2009/10/18/procedura-operationala-de-examinare-cu-
particule-magnetice/
4. http://www.scribd.com/doc/64562085/PULBERI-MAGNETICE
5. Zeca Georgian Alina Cotfas, “PulberiMagnetice”
6. http://www.elth.pub.ro/~mcleante/IPE2/T5-IPE%20FMD.pdf
7. VoicuIonelSafta, “DefectoscopiaNedistructiva”, Ed. Sudura, Timisoara