EXAMINARE CU PULBERE MAGNETIC 1.SCOP 1.1.

Prezenta procedura stabileste cerintele si responsabilitatile pentru examinarea nedistructiva cu pulberi magnetice a materialelor feromagnetice. 2.DOMENIUL DE APLICARE 2.1. Procedura se aplica semifabricatelor, pieselor turnate, forjate, placate, sudurilor si reparatiilor, in conformitate cu documentatia de executie. 3.DEFINITII 3.1. In conformitate cu SR EN-urile in vigoare. Defectoscopie cu pulberi magnetice. Terminologie 3.2. Indicatiile liniare sunt indicatiile a caror lungime depaseste latimea de 3 (trei) ori. 3.3. Indicatiile rotunjite sunt indicatiile a caror lungime nu depasesc de 3 (trei) ori latimea. 3.4. PM pulberi magnetice. 3.5. CNCAN Comisia nationala de control al activitatilor nucleare 3.6. ISCIR Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibili de uz industrial. 4.DOCUMENTE DE REFERINTA SR EN 1330-1-2002. Examinarea cu pulberi magnetice. Terminologie. SR EN 1290-2000. Examinarea cu pulberi magnetice a imbinarilor sudate. SR EN ISO 9934-1. Examinarea cu pulberi magnetice. SR EN 1291-2002. Niveluri de acceptare suduri. Niveluri de acceptare. SR EN 1369-1998. Examinarea cu pulberi magnetice turnate. SR EN 5817/2003, SR EN ISO 9934-1/2002, EN 12062/1997 SR EN 473-2003. Calificarea si certificarea personalului pentru examinari nedistructive. CR11. Autorizarea personalului care executa examinari nedistructive la instalatiile mecanice sub presiune si instalatiile de ridicat. CR 8-2003. Colectia Prescriptii tehnice ISCIR. CODUL ASME. Sectiunile V, editia 1998. Manualul Calitatii Prescriptii tehnice, colectia ISCIR pentru domeniul nuclear. SR EN 5817 Imbinari sudate. Ghid de acceptare a defectelor. 5.RESPONSABILITATI 5.1. Societatile care solicita examinarea cu pulberi magnetice sunt responsabile de asigurarea conditiilor cerute de tehnicile de examinare mentionate in procedura si anume: starea suprafetei, temperatura piesei, a zonei etc. 5.2. Pesonalul care efectueaza examinari nedistructive cu pulberi magnetice trebuie sa fie calificat in conformitate cu standardul SR EN 473-2003 si/sau cu prescriptiile tehnice CR 11, colectia ISCIR. 5.3. Pentru personalul care executa examinarea, responsabilitatile sunt mentionate in SR EN 4732003 sau in prescriptiile tehnice ISCIR, CR 11. 5.4. Operatorul de examinari nedistructive are obligatia ca inainte de a incepe activitatea propriuzisa, sa examineze vizual fiecare componenta, pe intreaga zona de examinare, att din punct de vedere al curatirii de impuritati, ct si din punctul de vedere al rugozitatii sau al existentei eventualelor discontinuitati vizuale cu ochiul liber. 5.4.1.In cazul in care starea suprafetei nu e conforma cu tehnologiile aplicabile, componentele sunt trimise in zona corespunzatoare pentru o noua curatire si eventual obtinerea unei noi rugozitati sau stare a suprafetei.

5.4.2.In cazul existentei unor discontinuitati, operatorul le va mentiona pe buletinul de examinare si pe harta cu discontinuitati, in cazul cnd acestea nu sunt acceptate, componenta se respinge. 5.5. Seful de laborator raspunde de modul de efectuare si conducere al examinarilor nedistructive conform procedurilor avizate; de formarea si indrumarea personalului din subordine; de structurarea si redactarea rapoartelor de examinari nedistructive. 5.6.Laboratorul CND are obligatia sa documenteze valabilitatea informatiilor referitoare la fiecare specialist in examinari nedistructive, inclusiv atestatele privind educatia, formarea si experienta acestor persoane, conform pct. 5.2.4. si 6.3. din SR EN 473-2003 si/sau CR 11, fara a se implica in procedura de certificare si autorizare. 5.6.1.Conducerea societatii va fi responsabila cu: a) obtinerea autorizatiei de lucru (daca e cazul); b) trimiterea personalului la medic pentru verificarea acuitatii vizuale, in mod special si a starii de sanatate in general. 6.PROCEDURA 6.1. Starea suprafetelor supuse examinarilor cu pulberi magnetice 6.1.1.In general rezultate satisfacatoare se pot obtine si pentru cazul cnd suprafata de examinare este asa cum rezulta din turnare, forjare, laminare sau sudare. In cazul in care neregularitatile suprafetei pot masca indicatiile provenite de la discontinuitati neacceptabile, se impune prelucrarea suprafetei prin polizare, aschiere, sablare etc. 6.1.2.Suprafata de examinare, impreuna cu o zona adiacenta cu o latime de minim 25 mm, trebuie curatata de impuritati, cum ar fi zgura, nisip, rugina, grasimi, ulei etc., impuritati ce ar putea sa impiedice examinarea corecta cu PM. 6.1.3.Pentru punerea in evidenta a discontinuitatilor fine, suprafata trebuie prelucrata la o rugozitate de cel mult 6.3 m. 6.1.4.Curatirea suprafetei poate fi efectuata cu ajutorul solutiilor de decapare, degresare cu vapori, sablare, alicare etc. 6.1.5.Pentru degresarea suprafetelor supuse examinarii se vor utiliza solventi organici. 6.1.6.In caz ca benificiarul echipamentelor impune limitarea continutului de halogeni si sulf in substantele utilizate la examinare, restrictia se aplica si solventilor organici utilizati ca degresanti. 6.1.7.Se pot utiliza pentru curatire urmatorii solventi: a) acetona; b) white spirt; c) degresant folosit pentru lichide penetrante. 6.1.8.Dupa degresare este obligatorie operatia de uscare. Timpul de uscare este de minim 5 min. Uscarea se poate efectua fie prin evaporare naturala, fie cu aer comprimat filtrat. 6.1.9.Examinarea cu pulberi magnetice se poate efectua si pe suprafete pe care exista straturi de vopsea sau acoperiri de protectie aderente cu conditia ca grosimea acestora sa nu depaseasca 50m. 6.2. Metoda de examinare cu PM 6.2.1.Prin metoda de examinare cu PM se pun in evidenta discontinuitati de suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei, in materiale cu proprietati magnetice. 6.2.2.Deoarece aceasta metoda se bazeaza pe orientarea liniilor de forta ale cmpului magnetic, sensibilitatea sa va depinde de orientarea acestora fata de orientarea discontinuitatilor. Sensibilitatea maxima se obtine atunci cnd discontinuitatile sunt orientate perpendicular pe liniile de forta. Pentru detectarea tuturor discontinuitatilor, suprafata examinata se va magnetiza in cel putin doua directii perpendiculare (examinari succesive). 6.3. Tehnici de examinare 6.3.1.Liniile de forta ale cmpului magnetic pot fi puse in evidenta cu ajutorul pulberilor magnetice ce pot fi folosite fie sub forma de pulberi uscate (tehnica uscata), fie sub forma de suspensie intr-un lichid purtator (tehnica umeda).

6.3.2.Pulberile sunt de doua feluri: pulberi colorate; pulberi fluorescente. 6.3.3.Tehnicile de examinare uscata-pulberi colorate. a) Utilizarea pulberilor colorate impune existenta unui contrast pronuntat de culoare intre pulbere si suprafata materialului examinat. b) Culorile cele mai folosite pentru pulberile magnetice sunt: negru rosu gri deschis galben c) Pulberile magnetice trebuie sa aiba o permeabilitate magnetica mare, astfel inct sa fie magnetizate cu usurinta si o remanenta mica pentru a nu produce aglomerari de pulberi din cauza atractiei dintre ele. d) Pulberea se aplica pe suprafata de examinare prin prafuire usoara, avnd grija ca depunerea sa fie uniforma. e) Excesul de pulbere se indeparteaza inainte de interpretarea indicatiilor, cu ajutorul unui jet de aer, nu prea puternic, astfel inct sa nu distruga eventualele indicatii. f) Temperatura piesei pe care se plica PM uscata nu va depasi valoarea de 57 0C; daca instructiunile furnizorului de PM recomanda un anumit interval de temperatura in timpul examinarii, operatorul le va respecta pe acestea. g) Examinarea se face in spectrul vizibil (lumina alba), cu conditia ca pe suprafata de examinat sa fie 350 lx (pentru produsele speciale, de exemplu: nucleare, se respecta valoarea din documentatie). h) Temperatura piesei pe care se aplica PM umeda nu va depasi valoarea de 570C. ATENTIE: Se interzice refolosirea pulberii uscate. Pulberea magnetica se poate impurifica in timpul examinarii cu praf, nisip, pilitura, impurificare care i altereaza proprietatile. 6.3.4.Tehnica de examinare uscata pulberi fluorescente a) Se vor respecta afirmatiile de la pct. 6.3.3.c pna la pct. 6.3.3.f inclusiv, de la pulberi colorate si in cazul folosirii pulberilor fluorescente. Acestea au o stralucire galben verzui. b) Examinarea se face in spectrul ultraviolet (lumina neagra). c) Masurarea intensitatii luminii ultraviolete de pe suprafata de examinat se face cu instrumentul centrat pe lungimea de unda de 3650 la o distanta de 380 mm fata de suprafata de examinat. d) Prima masuratoare se face fara filtru, a doua cu filtru de absorbtie asezat peste elementul sensibil al instrumentului. Diferenta dintre cele doua citiri trebuie sa fie minim 800 mW/cm2. Valorile masurate vor fi monitorizate. e) Examinarea propriu-zisa, precum si masuratorile de la pct. 6.3.4.c la pct. 6.3.4.d inclusiv, se vor face intr-un spatiu intunecos al carui fond luminos nu va depasi 1000 lux/metru patrat. f) Intensitatea luminii ultraviolete de pe suprafata de examinare trebuie masurata cel putin la 4 (patru) ore, ori de cte ori se schimba locul de lucru sau in cazul cnd se considera necesar. 6.3.5.Tehnica de examinare umeda a) Si aceasta tehnica, ca si tehnica uscata, foloseste att pulberi colorate ct si pulberi fluorescente. b) Mediul de suspensie poate fi apa sau kerosenul (petrol lampant). c) Afirmatiile de la Tehnica de examinare uscata-pulberi colorate sunt valabile si in cazul Tehnici de examinare umeda cu pulberi colorate; la fel si in cazul pulberilor fluorescente. Face exceptie pct.6.3.3.f. pentru pulberi colorate si in plus 6.3.3.g. pentru pulberi fluorescente. d) Aplicarea pulberilor magnetice umede pe suprafetele de examinare ale piesei se poate face fie prin stropire, fie prin sprayere. e) Pulberile magnetice colorate sau fluorescente, folosite la tehnica umeda sunt livrate de fabricanti sub forma de pulbere, pasta concentrata sau spray. f) Amestecul pulberii magnetice cu mediul de suspensie, la concentratia recomandata va fi monitorizata de laboratorul de examinari nedistructive.

g) In cazul utilizarii buteliilor cu aerosoli pentru produse la care se impun anumite limitari privind halogenii si sulful, se va avea grija ca furnizorul de butelii sa prezinte un certificat privind continutul de halogeni si sulf. h) Se impune ca lichidele de suspensie sa aiba o tensiune superficiala mica si sa nu faca spuma; se pot utiliza agenti antispumanti. i) Concentratia suspensiei se verifica o data pe zi, respectnd urmatoarele etape: se agita cteva minute intreaga masa a suspensiei; se toarna intr-un tub centrifugal gradat, in forma de pana, 100ml de suspensie; se centrifugheaza tubul mentinnd nivelul amestecului la diviziunea 100ml; se aseaza tubul pe un stativ bine fixat, fara vibratii, mentinndu-l 30 minute, timp in care pulberea se va depune pe fundul tubului; dupa scurgerea celor 30 minute se va citi si nota nivelul pulberii depuse. j) Se recomanda pentru pulberea colorata ca nivelul depunerii sa fie cuprins intre 1,2-2,4 ml; pentru pulberea fluorescenta sa fie 0,4-0,8 ml. ATENTIE: Daca furnizorul de pulberi recomanda alte valori, atunci laboratorul le va respecta intocmai. 6.4. Tehnici de magnetizare 6.4.1.Tehnica jugului. a) Tehnica jugului se aplica numai pentru detectarea discontinuitatilor de la suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei de examinare. b) Se pot utiliza juguri electromagnetice cu curent alternativ sau cu curent continuu, sau magneti permanenti. 6.4.2.Tehnica magnetizarii circulare cu conductor central. a) Se foloseste un conductor central (sub forma de tija, bara, cablu) pentru a examina suprafetele interioare ale pieselor de forma inelara sau cilindrica. b) Pentru cilindrii cu diametre mari, conductorul se va pozitiona aproape de suprafata sa. In acest caz conductorul nefiind centrat, circumferinta cilindrului va fi examinata pe portiuni; indicatorul de cmp magnetic va permite determinarea zonei de examinare. c) Daca este necesar un curent de 600 A pentru examinare, in cazul utilizarii unui conductor, pentru doi conductori avem nevoie de 300 A, iar pentru 5 (cinci) conductori avem nevoie de 120 A pe conductor. 6.4.3.Tehnica magnetizarii cu electrozi. a) Se utilizeaza electrozi de contact portabili care se preseaza pe suprafata in zona examinata. b) Trecerea curentului va fi permisa numai dupa ce electrozii vor fi pozitionati corect; acest lucru se face cu ajutorul unui comutator care are si rolul de a evita producerea arcului electric. c) Distanta dintre electrozi nu va depasi 200 mm. In cazul in care unele zone nu permit o astfel de distanta sau in cazul in care avem o sensibilitate mai mare, putem micsora distanta dintre electrozi pna la 80 mm. ATENTIE: Distanta dintre electrozi nu trebuie sa fie mai mica de 80 mm; la distante mai mici pulberea magnetica se aseaza in jurul electrozilor. d) Zonele de contact ale electrozilor trebuie sa fie curate si acoperite cu plumb, otel sau aluminiu pentru a evita depuneri de cupru pe piesa examinata in cazul in care tensiunea in circuitul deschis este mai mare de 25 V. e) Se foloseste curent continuu sau redresat, cu valori cuprinse intre 100 A si 125 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi, pentru sectiuni ale grosimii de inch (20mm) sau mai mari. Pentru sectiuni ale grosimii mai mici de inch, curentul va avea valori cuprinse intre 90 -110 A pentru fiecare inch de distanta dintre electrozi (1 inch=25,4mm). 6.4.4.Tehnica magnetizarii longitudinale. a) Magnetizarea se realizeaza fie cu ajutorul unei bobine, cu diametru, lungimea si numarul de spire fixate, fie cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei sau a unei sectiuni din piesa. ATENTIE: Daca bobina are diametrul interior mai mare de 10 ori dect sectiunea sau

diametrul piesei, atunci piesa se va plasa nu in centrul bobinei, ci lnga peretele bobinei, pentru a fi examinata. b) Bobina fixa sau realizata cu ajutorul unui cablu infasurat in jurul piesei produce un cmp magnetic longitudinal paralel cu axa bobinei. c) Piesele lungi vor fi examinate pe sectiuni, ce nu vor depasi lungimea de L= 460mm. Diametrul exterior al piesei il notam cu D. d) Valoarea curentului necesar magnetizarii pieselor, pentru aceasta tehnica, se calculeaza astfel: Piese cu raportul L/D egal sau mai mare ca 4 (patru). ATENTIE: Lungimea L nu va depasi valoarea de 460 mm. Curentul de magnetizare va avea valoarea amperi spira egala cu: ( 10%) Piese cu raportul L/D cuprins intre 2 si 4. Curentul de magnetizare va avea valoarea amperi spira egala cu: ( 10%) Piese cu raportul L/D mai mic ca 2. Se va folosi o alta tehnica de magnetizare. e) Curentul de magnetizare se va determina prin impartirea valorii amperi spira obtinuta cu una din cele doua formule de mai sus, la numarul de spire utilizat, adica: 6.4.5.Tehnica magnetizarii circulare prin contact direct. a) Magnetizarea se realizeaza prin trecerea curentului prin piesa de examinat. Se obtine un cmp magnetic circular, perpendicular pe directia curentului. b) Curentul de magnetizare poate fi cuntinuu sau redresat (semialternativ sau complet) c) Valoarea curentului va fi determinata dupa urmatoarele criterii: Piese cu diametrul exterior pna la 125 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 700 si 900 A/inch de diametru (27,5 A/mm si 35,5 A/mm). Piese cu diametrul exterior cuprins intre 125 mm si 250 mm. Curentul va avea valoarea 500 si 700 A/inch; diametru (20 A/mm si 27,5 A/mm). Piese cu diametrul exterior cuprins intre 250 mm si 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 300 si 500 A/inch; diametru (12 A/mm si 20 A/mm). Piese cu diametrul exterior mai mare de 380 mm. Curentul va avea valoarea cuprinsa intre 100 si 300 A/inch; diametru (4 A/mm si 12 A/mm). Piese cu marimi diferite de forma cilindrica; se va lua in considerare diagonala celei mai mari sectiuni intr-un plan perpendicular pe directia curentului. In functie de marimea diagonalei se va alege valoarea curentului data de criteriile mai sus mentionate. ATENTIE: Se poate folosi indicatorul de cmp magnetic pentru a determina amperajul necesar magnetizarii, ca o alternativa, dar numai piesele necilindrice. 6.4.6.Tehnica de magnetizare multidirectionala. a) Magnetizarea se realizeaza prin impulsuri de mare amperaj, pe trei circuite, folosite alternativ in succesiune rapida. b) Se obtine o magnetizare completa pe directiile celor trei circuite, si anume cmpuri magnetice circulare, ct si longitudinale, in orice combinatie, daca se folosesc tehnicile de magnetizare longitudinala (pct.6.4.4.) si/sau tehnica de magnetizare circulara (pct.6.4.2. si 6.4.5.). c) Se va folosi curent trifazat, complet redresat. Curentul de magnetizare, pentru fiecare circuit, se va stabili conform pct.6.4.4., 6.4.2. si 6.4.5. d) Cu ajutorul indicatorului de cmp magnetic se va verifica daca se obtin cmpuri pe cel putin doua directii perpendiculare. In caz ca sunt zone unde nu se obtin intensitati adecvate ale cmpului magnetic sa se foloseasca tehnici suplimentare pentru doua directii perpendiculare. 6.4.7.Magnetizarea cu curent alternativ. a) Se poate realiza magnetizarea pieselor si cu ajutorul curentului alternativ. b) O astfel de magnetizare permite detectarea discontinuitatilor de suprafata.

6.5. Aparatura, echipamente, instalatii 6.5.1.Intensitatea cmpului magnetic se va verifica cu indicatorul de cmp magnetic (prezentat in codul ASME, sectiunea V, SE 709). 6.5.2.Daca liniile formate de pulberea magnetica formeaza o imagine bine definita pe suprafata de cupru a indicatorului, rezulta ca intensitatea cmpului magnetic a fost bine calculata. 6.5.3.Verificarea si etalonarea echipamentelor a) Aparatura, echipamentele etc. de magnetizare trebuie verificate cel putin o data pe an, sau ori de cte ori este necesar (reparatii, neutralizare un timp de peste 6 luni etc.). b) Se verifica aparatura electrica (ampermetre, voltmetre etc.) in conformitate cu Normele Metrologiei Nationale. c) Forta de magnetizare a jugului se verifica prin determinarea puterii de ridicare: Jugul cu curent alternativ trebuie sa posede o forta portanta de cel putin 4,5 kg, la distanta maxima intre poli. Jugul cu curent continuu sau cu magnet natural trebuie sa posede o forta portanta de cel putin 18,2 kg la distanta maxima intre poli. d) In cazul in care piesa se magnetizeaza prin tehnica trecerii curentului direct, elementele de contact sau electrozii vor asigura o presiune suficienta a suprafetelor de contact astfel inct sa nu se produca arsuri pe suprafata piesei. e) In cazul tehnicii de magnetizare cu electrozi, tensiunea din circuit nu va depasi 42V. f) Daca tensiunea in circuit depaseste valoarea de 5V, se vor utiliza la electrozi vrfuri din otel, plumb sau aluminiu. Pentru tensiuni cuprinse intre 5V si 20V, se pot utiliza si vrfuri cu plasa de cupru. g) Pentru iluminarea suprafetelor de examinare se poate folosi: bec cu incandescenta de 100W asezat la o distanta de 0,2m; tub fluorescent de 80W asezat la o distanta de 1m; la examinarea cu pulberi fluorescente se va utiliza o lampa de lumina fluorescenta (ce functioneaza in domeniul 3300-3900 ) care sa asigure pe suprafata de examinat o intensitate de 800 W/cm2. h) Laboratorul de examinari nedistructive trebuie sa fie dotat cu o trusa cu anexe, cum ar fi indicatorul de cmp magnetic (comform ASME, sectiunea V), etaloane cu fisuri si cu gauri, pulverizator, instrument de masura a cmpului remanent, avertizor de tensiune, agitator pentru solutii, cilindru gradat pentru determinarea concentratiilor solutiilor, lampa ultravioleta, instrument de masura in UV etc. i) Echipamentele de protectie pentru operatori, ochelari de protectie, cizme de cauciuc, manusi de cauciuc. Se vor lua masuri de protectie in conformitate cu NTSM pentru utilizarea instalatiilor sub tensiune. ATENTIE:In cazul in care se lucreaza in spatii inchise, este necesar ca lucrarile echipei de operatori (minim 2 operatori) sa fie supravegheata de o persoana din exterior care sa poata intrerupe energia electrica si a interveni in caz de necesitate in sprijinul operatorilor. 6.6. Demagnetizarea 6.6.1.Demagnetizarea pieselor examinate se efectueaza numai in cazul in care este impusa de proiect sau de beneficiarul pieselor. ATENTIE:In cazul in care produsele examinate cu pulberi magnetice sunt supuse ulterior unui tratament termic, demagnetizarea nu mai este necesara. 6.6.2.Tehnici de demagnetizare. a) Piesa se introduce intr-o bobina prin care circula un curent alternativ de intensitate mare; piesa se scoate incet din interiorul bobinei. b) Se reduce curentul alternativ de magnetizare in pasi mici, pna la valoarea zero. Sunt necesari aproximativ 25 de pasi de demagnetizare.

c) Se trece prin piesa un curent continuu de magnetizare, reducnd marimea acestuia in pasi consecutivi si totodata schimbnd sensul curentului pentru fiecare pas. d) Magnetizarea remanenta a piesei nu trebuie sa depaseasca valoarea de 2 e. 6.7. Curatirea produselor examinate 6.7.1.Dupa examinarea nedistructiva se impune curatirea suprafetelor examinate folosind diverse tehnici, ca de exemplu: a) cu un jet de aer comprimat b) cu ajutorul unor perii confectionate din par de animale; in caz ca nu exista restrictii de halogeni si sulf se pot folosi si perii cu fire din plastic. c) prin spalare cu substante care sa se incadreze cu continutul de halogeni si sulf in limitele prevazute de proiectant sau beneficiar. 6.7.2.Dupa ce produsele au fost curatate vor fi examinate vizual astfel inct sa nu prezinte urme de pulberi. 7.MENTIUNI SI INREGISTRARI 7.1.Rezultatele examinarii nedistructive cu PM vor fi mentionate in buletinele de examinare cu PM (vezi Anexa 1) care constituie inregistrari ale sistemului calitatii. 7.2.Tehnica de examinare utilizata uzual este tehnica cu puberi fluorescente umede si jug magnetic de curent continuu tip PARKER INSTRUMENTS U.S.A. alimentat de la acumulatori portabili de 12V sau cu alimentare de le retea 200V, cu deschiderea polilor reglabila functie de complexitatea suprafetei. 7.3.Calibrarea echipamentelor se va face in conformitate cu art.7, pct.T 780, sect.V, codul ASME. 8.CRITERII DE ACCEPTARE / RESPINGERE Criteriile de acceptare/respingere vor fi cele solicitate de client si/sau proiectant. Exemple: 8.1. Criteriile de acceptare/respingere, dupa SR EN 1291-2002 (PT CR8-2003) sunt:

8.2.Criteriile de acceptare/respingere, dupa codul ASME, sectiunea III, ale materialelor si reparatiilor prin sudura (NB-2545), inclusiv pentru turnate, sunt urmatoarele: a) Orice indicatie cu dimensiunea majora mai mare de 1,6 mm se considera relevanta. b) Urmatoarele indicatii relevante se considera neacceptabile: orice indicatie liniara cu dimensiunea majora mai mare dect cele prezentate in tabelul 1. Tabel 1

Indicatiile liniare care sunt interpretate ca fisuri nu se accepta. orice indicatie rotunjita cu dimensiunea majora mai mare dect cele prezentate in tabelul 2. Tabel 2

c) Patru sau mai multe indicatii in linie, separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau mai putin, masurat margine la margine. d) Zece sau mai multe indicatii incadrate intr-o zona de 3870 mm 2 cu dimensiunea majora a zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cea mai nefavorabila pentru evaluarea indicatiilor. 8.3.Criteriile de acceptare/respingere (conform SA-614) ale organelor de asamblare (suruburi, bolturi, prezoane, piulite) cu dimensiunea nominala peste 51 mm. a) Nu se admit discontinuitati liniare neaxiale. b) Discontinuitatile axiale mai mici de 25 mm sunt acceptate. 8.4.Criterii de acceptare/respingere in conformitate cu codul ASME, sectiunea VIII, pentru turnate. a) Indicatiile de suprafata se vor compara cu indicatiile din ASTM E125-1971 Fotografii standard de referinta pentru indicatiile puse in evidenta cu PM pe turnate feroase. Nu vor fi acceptate cele ce depasesc limitele din tabelul 3. Tabel 3

8.5.Criterii de acceptare/respingere pentru sanfrene si suduri. a) La sanfrenele pentru suduri ale materialelor de peste 51 mm se accepta discontinuitati de tip laminare cu o lungime de pna la 25 mm. Extinderea lor in material va fi determinata cu ajutorul metodei cu ultrasunete. b) Daca lungimea depaseste 25 mm, aceasta se va repara prin sudura pe adncimea indicatiei dar nu mai mult de 10 mm (NB-5130). c) Sunt neacceptate urmatoarele indicatii: fisurile si orice indicatie liniara; indicatiile rotunjite cu dimensiunea majora mai mare de 4,8 mm; patru sau mai multe indicatii rotunjite, in linie separate printr-un spatiu de 1,6 mm sau mai putin, masurat de la margine la margine; zece sau mai multe indicatii rotunjite incadrate intr-o zona de 3870 mm 2, cu dimensiunea majora a zonei de maxim 152 mm, amplasate in zona cae mai nefavorabila pentru evaluarea indicatiilor. 8.6. Criterii de acceptare/respingere conform SR EN 5817/2006.