L1.

DETERMINAREA REZISTENȚEI LA COLAPS A

CONDUCTELOR PETROLIERE

1.1. Noţiuni introductive

În cadrul acestei lucrari, sunt descrise cercetările teoretico - experimentale
legate de pierderea locală a stabilităţii materialului tubular petrolier, sub
acţiunea presiunii exterioare.
Pierderea stabilităţii este asociată, cu modificarea formei secţiunii
transversale prin ovalizarea excesivă (aplatizarea) acesteia. Apare, de regulă, în
cazul unei ţevi solicitate la presiune exterioară, eventual combinată cu sarcini
axiale sau de încovoiere, sau în cazul acţiunii unui moment încovoietor.
Pierederea stabilității se poate realiza prin:
- - pierderea locală a stabilităţii peretelui conductei (colaps "local
buckling")
- - propagarea fenomenului de pierdere locală a stabilităţii („propagating
buckle
- - flambajul de tip bară/Euler ("in-service buckling" / "bar buckling)

Principalii factori care determină rezistenţa la pierderea stabilităţii a unei

conducte, precum şi comportarea ei după producerea unui astfel de fenomen
sunt următorii:
dimensiunile secţiunii transversale a conductei, exprimate de cele mai
multe ori prin raportul D/t, dintre diametrul exterior şi grosimea de perete;
- caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din care este
confecţionată conducta, în special cele legate de curba caracteristică a
materialului şi de tenacitatea sa, care sunt influenţate de tehnologia de
fabricaţie a ţevilor;
- imperfecţiunile geometrice ale ţevilor pentru conducte, exprimate prin
abateri de formă şi poziţie ale secţiunii transversale (dintre care se
detaşează ca având o importantă influenţă, ovalitatea şi excentricitatea)
şi prin nerectilinitatea conductei, care depind în principal de procedeul
tehnologic de fabricaţie. Pot însă apare şi imperfecţiuni locale
(adâncituri, turtiri) ca efect al acţiunii unor sarcini accidentale;
- tensiunile remanente, datorate fie încălzirii sau răcirii neuniforme din
timpul sudării, tăierii capetelor ţevilor (dacă este cazul) sau
tratamentelor termice, fie procedeelor de prelucrare prin deformare
plastică (laminare, formare la rece, îndreptare);
- eventuala anizotropie a materialului conductei, care se manifestă în
special prin valori diferite ale limitei de curgere pe direcţie longitudinală
şi pe cea circumferenţială;
 - secvenţa de încărcare ("istoricul" aplicării sarcinilor), în cazul pierderii
stabilităţii sub acţiunea unor solicitări combinate.

1.2. Scopul lucrării

Lucrarea are drept scop însuşirea de către studenţi a cunoştinţelor de bază
privind determinarea rezistenței la colaps.
Totodată, prin efectuarea încercărilor din cadrul lucrării de laborator, se
urmărește familiarizarea studenților cu metodologiile și echipamentele de
încercare la colaps a materialelor utilizate mai ales conductelor
submarineinstalate la mari adâncimi.

1.3. Echipamentul folosit

În vederea efectuării încercărilor experimentale se utilizează standul de
încercări la colaps din cadrul Laboratorului de încercări mecanice al
Universității Petrol-Gaze din Ploiești. Acesta permite testarea epruvetelor
standardizate supuse încercării la presiune exterioară.
Standul de încercări la colaps este alcătuit din două componente
principale (fig. 1.1):
- Camera de presiune (v. fig. 1.1.a.b.);
- Pompă cu piston (v. fig. 1.1.c.).

Standul utilizat are următorii parametri de bază:

- presiunea exterioară maximă de lucru ce poate fi dezvoltată de sistemul
de acţionare: 150 MPa;
- diametrul exterior al materialului tubular supus încercării: 60,3 mm
(pentru ţevi de diametru mai mic sau mai mare este necesară modificarea
constructivă a inelelor de susținere si a capacelor);
- lungimea minimă necesară a probei: 1000 mm.
 b.

a. c.
Fig. 1.1. Standul de încercări la colaps a conductelor petroiere:

Sistemul de acţionare este alcătuit dintr-o pompă cu piston (cu acţionare

electrica), având presiunea maximă de refulare: pr,M = 100 MPa.
Standul de încercări funcţionează conform cerinţelor impuse de normele
API, şi anume:
1) proba de ţeavă trebuie să aibă o lungime de cel puţin opt ori mai mare
 decât diametrul exterior nominal;
2) standul trebuie să realizeze expunerea ţevii la presiunea de încercare
pe toată lungimea probei şi nu trebuie să împiedice deformaţiile axiale sau
radiale, să aplice sarcini axiale sau să dezvolte presiuni interioare în
probă;
3) supraţata exterioară a probei trebuie încărcată hidraulic suficient de
lent pentru a permite citirea cu precizia cerută a presiunii de colaps.
Pentru efectuarea unei încercări la standul prezentat trebuie parcurse
următoarelor etape principale:
 pregătirea probei de ţeavă, care trebuie sa aibă la capete, în zona care
urmează să fie fixată etanş în capacele camerei de presiune, un diametru
exterior de 60,3 mm;
 demontarea prin deşurubare celor două capace ale camerei de presiune;
 introducerea probei de teava în camera de presiune (CP);
 montarea pe teavă, la ambele capete ale CP, a inelului de strângere,
garnituri de etanşare, capac şi şurub cav;
 alimentarea cu apă a CP;
 cuplarea furtunului de presiune la CP şi aerisirea interiorului CP;
 sistemul de acţionarea a pompei de lucru se lasa in funcțiune până când
presiunea din CP, înregistrată de manometrul M, care iniţial creşte lent,
scade brusc – scăderea producăndu-se în momentul în care se produce
fenomenul de colaps;
 după oprirea sistemului de acţionarea a pompei, se înregistrează valoarea
maximă a presiunii indicate de manometru, valoare ce corespunde
presiunii critice de colaps;
 se demonteaza furtunul de presiune al pompei de acționare şi se deschide
robinetul de aerisire, pentru a se evacua apa sub presiune din CP;
 cele doua capace ale camerei de presiune se demontează şi se scoate
proba de ţeavă care a fost supusă la colaps.
 1.4. Interpretarea rezultatelor şi conţinutul referatului
În cadrul lucrării de laborator se va efectua studiu privind influența
ovalitații asupra rezistenței la colaps a materialului tubular confecționat din oțel
L245 N.
Ovalitatea ţevilor este o abatere de formă a profilului secţiunii
transversale de la cel perfect circular, caracterizată prin variaţia diametrului
exterior (şi interior) al ţevii pe acea secţiune, al cărui profil efectiv rezultă eliptic
(oval). Această abatere de defineşte ca fiind o abatere de la forma circulară
(AFC) într-o secţiune transversală şi este specifică ţevilor în construcţie sudată,
rezultând în special din procesul de curbare a semifabricatului de pornire (tabla
sau platbandă).
Pe baza datelor experimentale s-a constatat că o ovalizare iniţială a tubului
duce la reducerea valorii presiunii critice, mai ales dacă D/t = 20...30. Mulţi
cercetători au propus o serie de formule care să includă şi ovalitatea iniţială a
tubului, δ0. Alte formule propuse iau în considerare excentricitatea tubului, ζ,
sau factorul tensiunilor remanente, γ = σr / Rp0,2. Cercetările s-au făcut pe un
eșantion de 4 probe (vezi Tabelul 2.). Cele 4 probe din material L245 N au fost
stunjite la o singura grosime de perete.
Cele 4 probe au fost ovalizate cu ajutorul unei prese hidarulice la diferite
valori ale ovalității inițiale. Dupa ovalizare, cu ajutorul unui micrometru de
precizie, s-a determinat ovalitatea tevilor, prin măsurarea diametrului exterior al
țevii in zona aplatizată pe patru direcții orizontale la 450 una față de cealaltă.
Astfel s-a obținut valoarea maximă, Dmax și cea minimă, Dmin, ale
diametrului, iar ovalitatea a fost calculată cu relația:

 = (Dmax-Dmin) / Dmax (1.1)

Rezultatele cercetărilor sunt prezentate în Tabelul 2. unde se indică

pentru fiecare probă, valoarea raportului D/t, cele ale ovalității inițiale, valoarea
măsurată a presiunii critice de colaps și valorile calculate utilizând cele șase
formule indicate în Tabelul 1,
 Aceste relații iau în considerare ovalitatea țevii, iar unele dintre ele
consideră și efectul excentricității(se consideră zero pentru toate probele
efectuate).

Relațiile cele mai indicate pentru a fi utilizate în calculele practice a

presiunii critice de colaps a tubingurilor flexibile ovalizate, confecționate din
oțel L 245 N sunt: de Winter (Tab.1. – poz.2) care da rezultate apropiate de
rezultatele experimentale; Lohmeier (Tab.1. – poz.4) și Small (Tab.1. –
poz.6).Celelalte formule dau rezultate destul de îndepărtate de cele
experimentale.

fig.1.2. Fotografia epruvetei supusă încercării la presiune exterioară,

înainte de secţionare
 Tabelul 1. Relații de calcul pentru presiunea critică de colaps.
Nr
Anul
.
Autorul propuneri Relația de calcul
crt
i
.
1 Timoshenko 1933 (pc – pE) (pc – pF) = pc pE × 1,5 0 D/t
2 de Winter 1981 (pc – pE) (pc2 – pF2) = pc pE pF × 0 D/t
3 Tamano, ș.a. 1983 (pc – pE) (pc – pF) = pE pF (8,080 + 0,23 - 0,14r)
4 Lohmeier, ș.a. 1973 pc / pF = [1 + 0/2 + 2/30 (D/t – 1)]-1
5 Nishioka, ș.a. 1976 pc / pF = (1- ) / (1 + 1,5 0 D/t)
6 Small 1977 pc / pF = [1 – 0,135 0 + (2/3 – 0,51 0) 0 D/t]-1

Tabelul 2. Rezultatele încercărilor privind influența ovalității asupra rezistenței la colaps a materialului tubular din oțel L245
N
Nr. Material Raport Ovalitate Presiunea de colaps, (N / mm2)
Experimentală Timoshenko de Winter Tamano Lohmeier Nishioka Small
crt. D / t inițială,(%)
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 15,075 0,33 25.8 37.05 29.2 37.1 26.8 37.7
L245 N
2
 1.5. Evaluările de risc

fig.1.3. Principii generale ale analizei de risc

Tabelul 3. Scara cu 6 niveluri de apreciere a gravităţii G a

consecinţelor accidentelor tehnice
Nivelul
P Caracteristicile gravităţii consecinţelor
gravităţii G
 disconfort al personalului angajat,
G=0 Consecinte nule
deteriorări uşoare
 Din cauza zgomotului, vibrațiilor și șocurilor pereții
Consecinte camerei în care se află standul au crăpat iar geamurile
G=1
minore s-au spart acestea fiind înlocuite cu geamuri de fibra de
sticlă. (v.fig.1.3.a.b.)
 Datorită zgomotului produs este necesară protenția cu
Consecinte
G=2
semnificative căști când persoanele se află în ceeași încăpere cu
standul ;
Vătămări corporale a persoanei/persoanelor;
Epruveta trebuie să fie suficent de lungă pentru a putea fi
G=3 Consecinte grave
prinsă și pentru a nu sării din capace;
pierderi de lichid din camera de presiune ;
Consecinţe
G=4 catastrofale  -
interne
Consecinţe
 Degradarea sau distrugerea sistemelor materiale
G=5 catastrofale
externe învecinate
 a. b.
fig.1.3. Pagube produse de zgomot, vibrații și șocuri
a. Crapaturile peretilor
b. Geamuri inlocuite cu fibra de sticla