LAGĂRE

Lagărele sunt organe de maşini pe care se reazemă arborii prin

intermediul fusurilor
Clasificare
frecare de alunecare
După felul frecării:
frecare de rostogolire
radiale
După direcţia reacţiunii axiale (crapodine)
mixte (radial axiale sau axial-radiale)
După direcţia reacţiunii şi poziţia fusului:
radiale de capăt
intermediare
de capăt superior
axiale inferior

combinate frontale
intermediare

După forma fusului

cilindrice
radiale conice
sferice
cu suprafaţă de contact circulară
axiale cu suprafaţă de contact inelară
cu suprafaţă sferică
cu suprafaţă inelară multiplă
combinate

Lagăre de alunecare
Se folosesc la:
1. Arbori rapizi cu sarcini mari
2. Lagăre de ghidare cu precizie ridicată
3. Arbori mari şi foarte grei
4. În cazul unor şocuri şi vibraţii puternice (la motoare)
5. Lagăre ce trebuiesc secţionate din condiţia de montaj (paliere, manetoane)
6. Lagăre cu dimensiuni axiale foarte mici.
7. Lagăre care lucrează în condiţii speciale (medii corozive, apă, etc)

Condiţii impuse lagărelor

 să aibă rezistenţa şi rigiditatea necesară.
 să asigure contactul pe toată lungimea fusului.
  Să asigure condiţii pentru o întreţinere şi ungere uşoară.
 Să permită reglarea jocurilor.
 Să asigure radiaţia căldurii.
 Cuzinetul să se uzeze mai uşor decît fusul.
 Dilatarea fusului şi a cuzinetului să fie comparabilă.

Frecarea de alunecare
În funcţie de cantitatea de lubrefiant dintre fus şi cuzinet frecarea de
alunecare poate fi:
 Uscată -suprafeţe perfect uscate, F f    F . Este o frecare pur teoretică
 Semiuscată -există straturi aderente de grăsimi, aer, etc. Se întîlneşte la
frîne, ambreiaje, etc
 Limită -există o peliculă fină de lubrefiant ( h  0,1m ), rugozităţile nu
sunt acoperite.
Se întîlneşte în regimul de pornire al motoarelor.
 Semifluidă -Există un film de lubrefiant întrerupt
 Fluidă – Există dezvoltat un film complet, frecarea ascultă de legea lui
dv
Newton: dF    dA
dn
Lagăre radiale de alunecare
Forme constructive
Există o mare diversitate de forme constructive de lagăre, unele sunt chiar
standardizate şi produse în întreprinderi specializate. În principiu toate au un
fus, un cuzinet (bucşă) dintr-un material antifricţiune (bronz, fontă, teflon)
precum şi un corp (care poate face parte din carcasă .
O variantă constructivă este prezentată în fig.1:

Corp Cuzinet

Fig.1.Lagărul radial

Calculul lagărului
 Lagărul trebuie să suporte sarcina aplicată
 Presiunea intre fus şi cuzinet să nu depăşească valoarea admisibilă (
p  pa )
 Temperatura de regim să nu depăşească valoarea admisă.
 1. Calculul de rezistenţă
Condiţia de încovoiere a fusului se scrie:
F l
 R   M i
F  d3
d  , w , (1)
w 2w 32
iar dacă introducem coeficentul de lăţime al lagărului
l
l
Fig.2  , (2)
d
16 F
găsim:  R        aR  (3)
 d2
16  F
De unde: d (4)
   aR 

16 F
Pentru secţiuni inelare d (5)
 1   4  aR
d
Unde   d , ( di, de, fiind diametrele interior, respectiv exterior ale
i

e
fusului inelar)
Valorile coeficientului de lăţime sunt  = [(0,3…..0,5)…….(1,2…1,8)] în
cazul unui cuzinet rigid, respectiv =( 1,8…..2,5) în cazul unui cuzinet oscilant.
În literatură sunt date indicaţii pentru alegerea coeficientului de lăţime  cît şi
pentru valorile admisibile ale lui aR.

Calculul lagărului la presiunea de contact

Se admite o valoare medie a presiunii pe suprafaţa proiectată a fusului,
distribuţia reală fiind foarte dificil de stabilit, ea fiind dependentă de unghiul de
contact, de legea de distribuţie, de condiţiile de rigiditate, etc.
F
pm  (6)
l d
l 2
care se mai poate scrie: F  l  d  pma  pma d (7)
d
F
de unde d (8)
  pma

Condiţia de echiportanţă. Solicitarea periculoasă

Explicitînd forţa din relaţiile (3) şi (6) şi egalînd expresiile se găseşte
succesiv:
 d3
F  aR   l  d  pma (9)
16l

l   aR
cr     (10)
 d  cr 16 pma
  Dacă avem   cr , avem echiportanţă şi lagărul se poate calcula la
oricare dintre solicitări.
 Dacă avem   cr , va fi periculoasă presiunea de contact şi vom calcula
lagărul cu relaţia (8)
 Dacă avem   cr , va fi periculoasă solicitarea de încovoiere şi vom
calcula lagărul cu relaţia (4)

Calculul lagărului la încălzire

Căldura produsă prin frecare este egală cu puterea pierdută prin frecare în
unitatea de timp. Pentru a compara din punct de vedere al încălzirii două lagăre
se utilizează puterea piredută prin frecare specifică:
Ppf   Fv
Ppfs   (11)
ld d l
d   nd
Cum v    [m/s] găsim:
2 60
  Fn
Ppfs  (12)
60

Aceasta se compară cu valorile admisibile date în literatură Ppfs  Ppfs  a

Există încă o metodă de verificare la încălzire, numită metoda “ (pmv)a ”

  Fv
Se vede că putem scrie Ppfs     pm v adică putem compara produsele
d l
(pmv) cu (pmv)a în loc să comparăm puterile pierdute prin frecare specifice. În
literatură sunt date valorile produselor (pmv)a pentru diverse perechi de
materiale fus-cuzinet.

LAGĂRE RADIALE HIDRODINAMICE

y

h
h0 hm
x
-u -u -u
 -

Fig.1 Distribuţia de viteze în lagărul radial hidrodinamic

Condiţii iniţiale:
- lagărul are lungime infinită (se poate face un studiu în plan),
- se neglijează curbura cuzinetului,
- se imprimă o mişcare de rotaţie cu - întregului sistem , astfel încât
fusul devine fix iar cuzinetul se deplasează cu viteza –u
- fluidul este incompresibil şi are proprietăţi constante (,  = ct)
- temperatura este constantă,
- regimul este stabilizat (mişcare staţionară )
- se negijează forţele masice
Sistemul de ecuaţii disponibil cuprinde ecuaţiile de continuitate şi de
conservare a impulsului Navier-Stokes :
 v x  v y 
v  i  j 0 (1)
x y
 
d v 1 
 f   p    v (2)
dt 

Se poate observa că cele două componente ale vitezei vx ,vy sunt

proporţionale cu x/t, respectiv cu y/t. Grosimea stratului de lubrefiant h este de
ordinul sutimilor sau al zecimilor de mm, deci viteza vy va fi neglijabilă în
comparaţie cu vx . Prin urmare vom considera vectorul viteză de forma:
 
v  v( x , y )i (3)
Acum ecuaţia de continuitate devine:
v
0 (4)
x
adică viteza nu este funcţie de x, ci numai de y.
Cu această observaţie vom dezvolta pe rând termenii din ecuaţia (2) astfe
 
v          
dv
  v v    vi  ( i j )  vi   v  vi   v v  0 (5)
dt t  x y  x x

 v
deoarece  0, iar 0 conform (4), adică forţele de inerţie sunt
t x
neglijabile, fapt uşor previzibil, masa uleiului cuprins în lagăr fiind insignifiantă.
Termenul forţelor de presiune este :
 p  p 
p  i  j (6)
x y

Termenul forţelor de natură vâscoasă se poate dezvolta astfel:

2 2   2v 
  v   ( 2  2 )   vi    2 i

x y y
(7)
v
(deoarece 0 )
x
Înlocuind termenii din dezvoltările anterioare în (2) vom obţine sistemul
de ecuaţii diferenţiale:
1 p  2v 1  p  d 2v
0  2      2 (8)
 x y   x  dy
1 p
0
 y

Cea de adoua ecuaţie semnifică faptul că presiunea nu variază pe

grosimea mică a filmului de lubrifiant, adică p  p( x ) iar derivatele din prima
ecuaţie devin derivate drepte (totale):
1  dp  d 2v
0     (9)
  dx  dy 2

Aceasta este o ecuiaţie diferenţială de ordinul doi cu variabile separabile şi

poate fi integrată imediat:
dv  dp 
     y  c1
dy  dx 
1  dp  y 2
respectiv v    c1 y  c2 (10)
  dx  2

Constantele c1, c2 se vor determia cu ajutorul condiţiilor pe frontieră:

v0 la y = h, respectiv v = -u la y=0
Se observă imediat că a doua condiţie ne oferă c2 = -u, iar aplicarea primei
condiţii la limită ne oferă pe rând:
1  dp  h 2 u 1  dp 
0    c1h  u ; c1    h
  dx  2 h 2  dx 

Înlocuind valorile constantelor în (10) se obţine expresia finală a distribuţiei

de viteze:
1  dp  y 2 h  y 
v    y   u  1 (11)
  dx  2 2  h 

Presiunea p în zona portantă a lagărului variază de la p0 în zona de intrare la

aceiaşi valoare în zona de ieşire trecând evident printr-un maxim pmax .
dp
Fie hm valoarea lui h în punctul de maxim a presiunii, (în care  0)
dx
 Viteza va avea acum expresia:
y 
v  u  1 (12)
 hm 
Vom calcula acum debitul de lubrefiant printr-un tronson de lagăr de
lungime unitară ( l  1 ):
h h
1  dp  y 2 hy 
  u  1 ] dy 
y
Q   v y   dy   [   
0 0   dx  2 2  h 
h h (13)
1  dp  y 3 hy 2   y2 
      u   y 
2  dx  3 2 0  2h 0

După calcule elementare obţinem

h3  dp  uh
Q   (14)
12  dx  2

Valoarea negativă a debitului se explică prin faptul că mişcarea are loc în

sens invers axei ox. Debitul are aceiaşi valoare şi în punctul în care presiunea
 dp 
este maximă [    0] şi vom putea scrie:
 dx 
uhm h 3  dp  uh
Q    (15)
2 12  dx  2
Sau încă:
 dp  h  hm
   6u (16)
 dx  h3
relaţie care reprezintă ecuaţia diferenţială de distribuţie a presiunii în lagărul
radial hidrodinamic.

Portanţa lagărului
Forţa portantă dezvoltată de distribuţia de presiuni găsită anterior se poate
determina prin integrarea componentei verticale a presiunii p pe toată zona
portantă (de la unghiul 1 la unghiul  2 ) conform figurii 2:

F
Linia centrelor

e O2

Cuzinet
a
Fus R
h0 O1
O2
O11 r
h
h J  Dd
1 J
2   Rr 
2
m p
pmax

 e  R  r  h0
J e
  ; 
D 

Fig.2 Geometria lagărului

Prin J s-a notat jocul diametral absolut,  este jocul radial absolut, e –
excentricitatea absolută,  este jocul diametral relativ, iar - excentricitate.
Din detaliul din dreapta al figurii se observă că se poate scrie:
R  r  e  cos   h ; h  R  r  e  cos  ,
J
dar cum R  r   r
2
vom găsi în final expresia grosimii stratului de lubrefiant în funcţie de
unghiul 
h    r 1    cos   (17a)
sau hm    r 1    cos  m  (17b)
Acum, vom putea să integrăm ecuaţia diferenţială a presiunii (16) având în
vedere că dx  rd  , iar u  v :
r 1   cos    r 1   cos m  6v cos m  cos
dp  6v rd    d (18)
 3 r 3 1   cos   3  2 r 1   cos   3

6v cos   cos m
 2 r 1 1   cos   3
iar în final p  d (19)
Componenta verticală a presiunii este: pv  p cos    a  (unde  a este
unghiul făcut de linia centrelor cu verticala). Distribuţia de presiuni obţinută
anterior se regăseşte doar în centrul lagărului ( la l/2). Deoarece lagărul are o
lungime finită vom avea o variaţie a presiunii şi de-a lungul fusului, la cele două
capete presiunea fiind cea atmosferică. O imagine a acestei situaţii este
reprezentată în fig.3
p

pma
x
P0 x
l/2 l/2
2

Fig.3 Distribuţia de presiuni de-a lungul fusului

 Experimental s-a găsit o distribuţie parabolică a presiunii după axa fusului

  2z 2 
(Oz) de forma p z   pv  C 1     (22)
  l  

constanta C fiind dată de o relaţie empirică:

5 1
C 2
4 D
1  a 
 l 
Ţinând cont de toate aspectele arătate anterior se poate scrie în final integrala
care ne oferă mărimea forţei portante:
l
2 
6v 2
cos   cos  m   2 z 2 
F
r 2      1    cos   3 d  cos    a   d  C 1   l   dz (21)

l 1 1  
2

Relaţia (21) se poate scrie sub forma:

l
2 
 vl  6 
2
cos   cos  m   2z 2 
F  2 l     1   cos   3 d cos    a  d  C 1     dz (22)
   rl     l  
 1 1
2


 vl 
sau încă: F   2  (23)
 

Funcţia  se numeşte funcţie de portanţă şi se calculează cu o relaţie

aproximativă de forma:
1.02

h0   d   h0 
2

1     0.12  4.62 
(24)
d   l   d 

Relaţia (23) ne permite să explicităm funcţia de portanţă:

2F 2 F
 
vl    ldn (25)
60
sau încă:
 2  pm
 nec  19 ,11 (26)
 n
 În literatura de specialitate funcţia de portanţă este dată sub forma grafică
l
în funcţie de  şi având ca parametru coeficientul de lăţime al lagărului    d  .
 
În literatura germană se utilizează o formă a funcţiei de portanţă numită
coeficientul Sommerfeld şi care are forma:

p 2
So  , (27)

 F
unde p  pm 
ld

p
3
10 103

l/d=1 l/d=2
102 102
02
10 0,4 0,6 10
l/d=1 l/d=2 l/d=3
1.0 1,0

10-1 0.0 02 0.4 0,6 0.8

 1.0
10-2 Fig. 4 Funcţia de portanţă
 l 
    , 
 d
Relaţia (26) este importantă deoarece cu ajutorul ei se poate determina la
proiectare valoarea necesară a funcţiei de portanţă iar apoi din graficul
prezentat în figura 4 (pentru raportul l/d dat) se determină excentricitatea
relativă  cu ajutorul căreia vom cunoaşte de fapt poziţia fusului în cuzinet.

Grosimea minimă a stratului de lubrefiant

Dacă în expresia lui h se face   0 , vom găsi grosimea minimă a stratului
J
de lubrefiant: h0  1     r 1    (28)
2
Pentru a avea un regim net hidrodinamic este nevoie ca grosimea minimă
să fie mai mare decât o valoare limită:
hlim  1.5 Rzf  0.5 Rzc   (29)
în care R zf şi R zc sunt rugozităţile fusului respectiv a cuzinetului, iar  este
deformaţia elastică a fusului.Valorile acestora pot fi determinate din figura 5
Rt ,hlim
[m]
20
hlim
10
Rz cuzinet
 2 Rz arbore D [mm]

10 102 103
Fig.5 Grosimea minimă a filmului de lubrefiant hlim
şi înălţimea rugozităţii totale Rt în funcţie de diametrul arborelui

Turaţia de desprindere

La pornire, frecarea este semiuscată, şi pe măsură ce creşte turaţia, la un

moment dat se produce desprinderea fusului, regimul devenind hidrodinamic.
Cunoaşterea turaţiei de desprindere este importantă, ea putînd să ofere
indicii cu privire la siguranţa lagărului.
În literatura germană, pentru    0,5....  se propune o relaţie de forma :
F
tr  (27)
ctrV f

d 2 l 2
unde : V  este volumul fusului, ctr      h este o constantă dependentă
4 lim
10 6
de joc. Luînd   2  10 3 , respectiv hlim  10 , vom obţine pentru
3
ctr  1,1  10 8 . La lagărele supra încărcate ctr este funcţie de sarcină.
Pentru a avea un regim hidrodinamic sigur se recomandă  n   tr , mai
mult chiar     9  3v  v n tr
2

unde v este viteza în m/s

Calculul termic al lagărului

Puterea pierdută prin frecările din lagăr se transformă în căldură. Aceasta

se transmite în exterior prin intermediul lubrifiantului recirculat precum şi prin
convecţie (de la corpl lagărului la mediul ambiant)
Astfel, vom putea scrie o ecuaţie de bilanţ termic de forma:

Q  Qc'  Qc" (27)

în care: Q   * Fv este puterea pierdută prin frecare frecare, unde  * un

coeficient de frecare aparent, similar frecării uscate, cu ajutorul căruia se poate
exprima frecarea din lagăr;
Qc'  kdl  t  t 0  - căldura evacuată prin corpul lagărului,unde k este un
coeficient de formă ce ţine cont de construcţia lagărului,
Qc"  c p   Q v  t  t i 
-căldura preluată de lubrefiant
unde c0 –căldura specifică la presiune constantă,  - greutatea specifică,
respectiv Qv debitul volumic al lubrefiantului.
Dacă admitem ti = t0 vom găsi succesiv:
 * Fv
t  , (28)
kdl  c0Q

şi prin împărţire cu vdl

*
pm
t   (29)
k Qv
 c0
v vdl
Q *
Mărimile ,
 vdl
sunt date în literatura de specialitate în funcţie de

excentricitatea reletivă  . Dacă admitem că temperatura medie a lagărului este :
ti  t e
t iar t  t e  t i , găsim:
2
t
ti  t  (30)
2
În literatura germană se dau mai multe recomandări de natură practică:
Ecuaţia bilanţului termic poate se scrie:
Ppf   * F  v  Q    c p  t e  t i   A t  t amb  (31)
în care:  * -coeficientul de frecare aparent, Q - debitul volumic ,  -greutatea
specifică, c p - căldura specifică la presiune constantă a uleiului.
*
Raportul 
(pentru   1 şi   360 0 ) poate fi calculat cu relaţia:

pentru  S 0  1,;S 0   0 
* k
 (32)
 S0

* k
resepectiv: 

S0
pentru  S 0  1,;  0  1 (33)

Valoarea costantei k este k  3 pentru cuzinet fără canal de ungere,

respectiv k  4 pentru cuzinet prevăzut cu canal de ungere. În cazul lagărelor
răcite numai prin convecţie (lagăre fără alimentare cu ulei) şi cu contact termic
bun al cuzinetului cu carcasa, ecuaţia bilanţului termic se poate scrie:
 4 ,25v 
pentru  0 1 t  t amb    Fvl    w   (34)
 A 
  4,25v  
W     Fvl
 A  
În cazul lagărelor rapide (  0  1) relaţia devine:
6lv 2 6lv 2
t  t amb    W *  (W *  ) (35)
A  A

Suprafaţa exterioară a lagărului (cea care schimbă căldura cu exteriorul)

A poate fi luată A  (15 20)ld pentru lagărele ce sunt înglobate într-o maşină.
Coeficientul de transfer  se poate calcula cu relaţia:
  7  12 w [W/m2 .0C ],
unde w este viteza aerului din ambient în [m/s]. Pentru maşinile aflate în
încăperi se poate lua w=1,2 m/s şi rezultă α =20 [W/m2 .0C]
Viscozitatea uleiului depinde de temperatură şi se poate exprima [cu
relaţia:
 b 
  a  exp  (36)
 t  95 
unde constantele a, b, se determină din relaţiile:
 b 
a   x  exp   ;  x  1,8  10 4 [Pa .s] ; (37)
 887 
 
b  159,56 ln 40  (38)
 x 
unde [  40 ] = [Pa.s] este viscozitatea uleiului la 40 0C
O determinare explicită a temperaturii cu relaţiile (34), (35) şi (36) nu
este posibilă şi se utilizează nomograme. Acestea arată dependenţa viscozităţii
[Pa.s] pentru uleiuri din diverse clase de viscozitate (Viscosity grades = VG
conform DIN-51519), respectiv curbele W sau W*=const. pentru diferite valori
ale temperaturii t corespunzătoare temperaturii ambiante tamb=20 0C.
Gradul de vîscozitate al uleiului derivă din vâscozitatea cinematică a

acestuia  
 ( ρ fiind densitatea uleiului) la temperatura de referinţă de 40 0C.
Fiecare punct de intersecţie al curbei de creştere a temperaturii cu cele W sau
W*=ct reprezintă o soluţie a setului de ecuaţii anterioare şi oferă prin
coordonatele sale temperatura dorită a lagărului (corespunzătoare temperaturii
ambiante de 20 0C), precum şi viscozitatea uleiului  .
Se foloseşte iniţial nomograma corespunzătoare lui S0 >1. Dacă calculele
următoare conduc la o excentricitate corespunzătoare (S0 >1) calculul se
consideră corect. În caz contrar (S0 <1) se reia calculul intrând cu temperatura
găsită în nomograma următoare (corespunzătoare cazului S0 <1)
 Disipaţia termică a lubrefiantului
Dacă căldura este evacuată din lagăr în principal prin lubrefiant,
coeficientul Sommerfeld este aproximat cu vîscozitatea efectivă a uleiului din
lagăr corespunzătoare temperaturii medii a uleiului,adică media dintre
temperatura de intrare şi cea de ieşire a uleiului din lagăr.
La valori mari ale excentricităţii creşterea presiunii este mai accentuată
decât cea din cazul excentricităţilor mici, deci temperatura de lucru se va
apropia mai mult de temperatura de ieşire. Dacă vom neglija disipaţia prin
convecţie temperatura de ieşirea uleiului va fi dată de:
t e   * Fv / Ql c p  t i (39)
unde c p este căldura specifică a uleiului (cp = 1,8.108 N/m/m3.0C). În cazul
existenţei unui radiator normal în circuitul de răcire al uleiului se poate admite
te – ti=(10….20)0C. Temperatura de lucru a lagărului (medie) va fi:
te  ti
t (40)
2
Debitul de ulei necesar
Funcţionarea normală a lagărului necesită alimentarea sa cu un debit de ulei.
Dacă uleiul intră prin zona cu joc mare şi iese prin zona inferioară cea cu joc
minim, debitul necesar se poate calcula cu relaţia:
 l  
2

Q  1  0 ,223    lvC  (41)
  d   2

Dacă este cunoscut coeficientul Sommerfeld excentricitatea  se determină

din fig.4:
0
1,0
0.02 0.04 0.06 0.08 
0,8
Fig.4
0,6
Dacă alimentarea cu ulei sub presiune (pa)
0.4
se face prin partea superioară printr-un
orificiu de diametru 0.2 da debitul suplimentar
necesar se calculează cuO relaţia:
d 3 3 pa
Q a  1    3
 
l (42)
48  ln 
da
Debitul total necesar va fi: Q nec  Q
 Q

a (43)
O mărire a debitului 
Q de trei ori nu conduce la o disipare mai bună a
nec

căldurii.
Jocul diametral relativ
 J Dd
Jocul diametral relativ  
d

d
se alege in funcţie de viteza de lucru
a lagărului v .Orientativ se poate folosi relaţia:
v
 4  10 3 v = [m/s].
2 ,5
Această valoare poate fi ajustată cu  25% . În tabelul următor sunt date
informaţii despre valorile exteme ale jocului diametral ψ

Condiţiile de lucru Valorile inferioare ale Valorile superioare ale

lui ψ lui ψ
Materialul cuzineţilor Moale,modul de Tare,modul de
elasticitate E elasticitate E
mic mare
Aria de încărcare Relativ mare Relativ scăzută
Coeficientul de lăţime l  0,8 l  0,8
d d
Condiţiile de montaj Autoajustare Rigid
Transmiterea sarcinii rotaţie static
Tratament / Foarte bună Bună
prelucrabilitate
Diferenţa de duritate  100 HB  100 HB
fus-cuzinet