ANGRENAJE CONICE CONCURENTE

Definire, domenii de aplicare

Transmit mişcarea de rotaţie între arbori a căror axe se intersectează
închizînd între ele un unghi  A . Roţile angrenajului au formă conică şi de aceea
angrenajele se numesc angrenaje conice.

Suprafeţe şi cercuri de rostogolire

Suprafeţele de rostogolire sunt două conuri care au vîrful comun în
punctul de intersecţie O a celor două axe şi sunt tangente de-a lungul
generatoarei OP (fig.1).

Fig.1.Conurile de rostogolire

Din figură rezultă:  A   r1   r 2 (1)

unde  r1 ,  r 2 sunt semiunghiurile conurilor de rostogolire.
Unghiul dintre axe  A poate fi mai mic, egal sau mai mare decît 900.
Prezintă interes un caz special cînd conul de rostogolire al unei roţi devine un
disc-  r 2  900 (fig.2).

Fig.2. Suprafeţe de rostogolire speciale

Angrenajul poartă numele de angrenaj cu roată plană. Datorită formei sale

angrenajul conic poate fi introdus într-o sferă (fig.3).
 Fig.3 Definirea angrenajului conic

În planele Q1 şi Q2 perpendiculare pe axele conurilor se disting două

cercuri cu centrele în O1 şi O2 de raze Rr1 şi Rr 2 numite cercuri de
rostogolire iar punctul P este polul angrenării.
Rr1 Rr 2
se poate scrie imediat R0   (2)
sin  r1 sin  r 2
În cazul angrenajului ortogonal raza sferei este:
R0  Rr21  Rr22 (3)
Raportul de transmitere
Vitezele periferice ale punctului de rostogolire P de pe cele două roţi fiind
egale, raportul de transmitere va fi:
1 Rr 2 sin  r 2
i12    (4)
2 Rr1 sin  r1
În cazul angrenajului zero şi zero deplasat conurile de rostogolire coincid
cu cele de divizare şi prin urmare:
1 Rd 2 z 2 sin  d 2
i12     (5)
2 Rd1 z1 sin  d1
unde  d 1 şi  d 2 sunt semiunghiurile conurilor de divizare.
Întrucît  d1   A   d 2 , scriind sin  d 1  sin  A cos  d 2  cos  A sin  d 2 şi
împărţind cu cos  d 1 se obţine:
sin  A
tg d 1  (6)
i12  cos  A
i12 sin  A
În mod similar se obţine: tg d 2  (7)
1  i12 cos  A

Pentru angrenajul ortogonal (  A  90 0 ) se obţine:

1 1 
i12   , respectiv i12  1  tg d 2 (8)
 2 tg d 1 2
Profilul roţilor dinţate conice
Fie angrenajul conic introdus într-o sferă (fig.4)
 Fig.4. Sfera angrenajului conic
Se disting mai multe cercuri mari pe sferă: cercul A-A pe care se află
centrele bazelor conurilor de rostogolire a roţilor O 1 respectiv O2. Cercurile
corespunzătoare bazelor celor două conuri de rostogolire (C T1,CT2) sunt tangente
în polul angrenării P. Se disting şi conurile de bază Cb1,Cb2 la care este simultan
tangent în punctele T1 respectiv T2 planul N-N, descris de cercul mare de pe
sferă CN . Rostogolind fără alunecare planul N-N peste unul din conurile de
bază, un punct al acestuia descrie pe sferă o evolventă sferică.

Roata plană de referinţă. Roata plană generatoare.

Pentru a putea genera evolventă sferică cu ajutorul unei roţi plane, trebuie
definită forma evolventei sferice cînd una din roţi, de exemplu roata 2, devine o
roată plană. Evolventa sferică pentru roata plană va fi descrisă de punctul P al
arcului T2 T2' cînd acesta se rostogoleşte fără alunecare, ca în figura 5 , pe cercul
Cb2 sau pe C’b2

Fig.5 Evolventa
sferică

Prin urmare,
profilul BB’ al
dintelui roţii plane
se compune din
două arce de
evolventa sferică
avînd curburi
contrare, racordate
în punctul P.
Capul dintelui corespunde unei danturi interioare, iar piciorul unei
danturi exterioare (fig.5).
 Materializarea flancului dintelui roţii plane cu profil de evolv entă sferică
este foarte dificilă. Faptul acesta a determinat înlocuirea profilului de
evolventă sferică a dintelui roţii plane printr-un profil rectiliniu, uşor de
realizat practic (fig.6.b). Înlocuirea profilului atrage o transformare a liniei
de angrenare. Linia de angrenare devine dintr-un cerc mare al sferei o lemniscată
sferică aşa cum se poate arăta uşor aplicînd construcţia lui Reuleux pentru
determinarea liniei de angrenare (figura 7)

Fig.6.Dantura evolventică sferică şi dantura octoidă

Dantura roţilor se numeşte octoidală, datorită formei de opt a liniei de

angrenare. Două roţi dinţate cu dantură octoidală angrenează corect din punct de
vedere teoretic atît timp cît liniile lor de angrenare (cele două lemniscate sferice)
se suprapun perfect. Aceasta se întîmplă dacă conurile de divizare coincid cu
conurile de rostogolire.

Fig.7.Construcţia Tredgold

Prin urmare, aceste angrenaje sunt sensibile la modificarea unghiului dintre

axe. Din această cauză angrenajele conice se realizează numai sub forma
angrenajelor zero sau zero deplasate.
Studiul roţii plane cu modificările aduse mai sus, prezintă încă dificultăţi
din cauza suprafeţei sferice pe care este trasat profilul, deoarece suprafaţa sferică
nu se poate desfăşura în plan. Tredgold a introdus o aproximaţie, înlocuind
suprafaţa sferică, pe care apare profilul dinţilor roţii plane, cu un cilindru frontal
(suplimentar) tangent la sferă după cercul CQ, deci cu aceeaşi rază cu sfera
(fig.7). Desfăşurînd cilindrul frontal, elipsa E’N devine o sinusoidă şl astfel
profilul dintelui pe cilindrul frontal este un segment dintr-o sinusoidă.
Cum înălţimea dintelui în raport cu amplitudinea sinusoidei este mică se
pot înlocui în final curbele L şi E de pe desfăşurata cilindrului frontal cu un
segment de dreaptă.
Astfel rezultă pe desfăşurata cilindrului frontal o cremalieră similară
cremalierei angrenajelor cilindrice.
Roata plană cu dantură octoidală avînd aceeaşi proprietate ca şi
cremaliera angrenajelor cilindrice (dacă două roţi conice angrenează separat cu o
aceeaşi roată plană, angrenează si între ele, putînd forma deci un angrenaj) este
folosită pentru definirea danturilor conice, sub forma roţii plane de referinţă.

Fig.8. Geometria dinţilor roţii plane

Geometria roţii plane de referinţă este precizată în STAS 6844-63.
În figura 8 este redat profilul dintelui roţii plane de referinţă de pe
cilindrul exterior desfăşurat în plan, iar în figura 9 secţiunile axială şi
transversală a roţilor plane de referinţă cu dinţi drepţi şi cu dinţi înclinaţi.
Prin analogie cu angrenajele cilindrice, linia profilului roţii plane de
referinţă pe care grosimea dintelui este egală cu lărgimea golului şi faţă de care
se măsoară înălţimea capului şi piciorului dintelui, se numeşte linie de referinţă
(fig.8).
Planul care conţine linia de referinţă şi este perpendicular pe axa roţii
plane se numeşte plan de referinţă (fig.9).
 Fig.9.Roata plană de referinţă

Mărimile standardizate ale roţii plane de referinţă sînt aceleaşi ca şi la

cremaliera angrenajelor cilindrice.

19.6. Angrenajul echivalent.

Dificultăţile studiului geometriei şl cinematicii angrenajelor conice pe o

suprafaţă sferică au impus o metodă aproximativă de profilare a dinţilor roţilor
conice. Se observă că suprafeţele frontale ale dinţilor situate între cercurile de
vîrf şi de fund, formează pe sferă nişte zone sferice. Deoarece lăţimea acestor
zone sferice este mică în comparaţie cu raza R0 a sferei pe care se găsesc,
zonele sferice se pot înlocui prin nişte trunchiuri de con tangente la sferă în
punctele aparţinînd cercurilor Cd1 şi Cd2. Conurile pe suprafeţele cărora se vor
găsi suprafeţele frontale ale dinţilor pot fi construite în modul următor:

Fig.10.Conurile frontale suplimentare

 Este uşor de observat că cu cît raportul dintre raza sferei şi modulul
danturii este mai mare, cu atît eroarea ce se comite înlocuind forma sferică a
suprafeţei frontale a dinţilor prin-tr-un trunchi de con va fi mai mică. Conurile
cu vîrfurile în 01 şi O2 se numesc conuri frontale sau suplimentare.
Construcţia profilelor suprafeţelor frontale ale dinţilor se poate face acum
cu aceleaşi procedee ca şi în cazul roţilor dinţate cilindrice, deoarece conurile
frontale se pot desfăşura în plan.

Fig.11.Angrenajul echivalent

Desfăşurînd aceste conuri şi construind pe cercurile de raze O 1P şi O 2 P

profilele dinţilor, în acelaşi mod ca la roţile cilindrice, se obţine un angrenaj
cilindric paralel, care este angrenajul echivalent al angrenajului conic (fig.11).
Angrenajul echivalent are dantura dreaptă sau înclinată, corespunzător
danturii angrenajului conic.
Întrucît la o roată dinţată conică mărimea razei de divizare depinde de
poziţia punctului P pe generatoarea de divizare, rezultă că se pot construi o
infinitate de angrenaje echivalente (exterior, interior, mediu etc.).
Dantura angrenajului echivalent are acelaşi pas (modul) ca şi angrenajul
conic pe cercurile de divizare care sînt bazele conurilor frontale desfăşurate.
Pentru a evita confuziile, se indică totdeauna modulul maxim m pentru
angrenajul cu dantură dreaptă (standardizat) şi modulul maxim frontal mf pentru
angrenajul cu dantură înclinată.
Cu precizările de mai sus, se calculează elementele angrenajului
echivalent, pe baza relaţiilor stabilite pentru angrenajele cilindrice.
Altfel, din triunghiurile O1PO 1 şi O2 PO 2 (fig.19.3) rezultă razele de
divizare echivalente:
Rd 1 Rd 2
Rd 1  ; Rd 2  (10)
cos  d 1 cos  d 2
 Exprimînd razele de divizare Rd ale roţilor angrenajului conic în funcţie
de modulul maxim şi de numerele da dinţi, razele de divizare echivalente devin:
mz1 mz 2
Rd 1  ; Rd 2  (11)
2 cos  d 1 2 cos  d 2

Angrenajul echivalent avînd acelaşi modul ca si angrenajul conic se poate

mz  1 mz
scrie: Rd 1  ; Rd 2   2 (12)
2 2
unde z1 şi z2 sînt numerele de dinţi ai roţilor dinţate echivalente.
Din relaţiile (19.11 ) şi (19.12 ) rezultă:
z1 z2
z 1  ; z 2  (13)
cos  d 1 cos  d 2

Raportul de transmitere al angrenajului echivalent este:

z 2 z 2 cos  d 1 sin  d 2 cos d1 tg d 2

i12     (14)
z 1 z1 cos  d 2 sin  d1 cos d 2 tg d1

care în cazul angrenajului conic ortogonal devine:

2
i12  i12 (15)
Razele cercurilor de bază echivalente sunt:
Rb1  Rd 1 cos a 0 ; Rb 2  Rd 2 cos a 0 (17)
pentru angrenajul conic cu dantură dreaptă şi
Rb 1  Rd 1 cos a 0 f Rb 2  Rd 2 cos a 0 f (18)
în cazul angrenajului conic cu dantură înclinată sau curbă.
Distanţa dintre axele angrenajului echivalent rezultă ca sumă a razelor de
divizare echivalente A  Rd 1  Rd  2 (19)
Toate concluziile care au rezultat din studiul angrenajului cilindric se aplică
şi la angrenajul echivalent al angrenajului conic.

ANGRENAJUL CONIC CU DANTURĂ DREAPTĂ

Calculul geometric al angrenajului conic cu dantură dreaptă

Calculul geometric are drept scop determinarea mărimilor geometrice
necesare pentru realizarea angrenajului, a unor mărimi pentru verificarea
dimensională şi a unor coeficienţi de calitate ai angrenajului, cum sunt gradul de
acoperire şi ascuţirea dinţilor. Acest calcul se efectuează pe baza mărimilor
normalizate ale roţii plane (m, a0, f0 şi w0 ), a parametrilor principali ai
angrenajului ( A , z1, z2, 1 şi 2) avînd în vedere clasa de precizie a acestuia.
Calculul geometric al angrenajului se execută după ce se face în prealabil
un calcul de rezistenţă pentru determinarea modulului maxim.
Rezultă de asemenea lăţimea danturii B şi numerele de dinţi z 1 şi z2, care
permit alegerea deplasărilor specifice ale profilelor 1 şi 2. În funcţie de clasa de
precizie se stabilesc toleranţele angrenajului şi se calculează mărimile necesare
controlului dimensional. La alegerea roţii plane de referinţă se ţine seama de
particularităţile maşinii pe care se va realiza dantura. Se preferă unghiul de
referinţă a0 = 2o°. Sunt însă şi maşini (Gleason) la care se poate folosi unghiul
de angrenare a0 = 14°30'. Coeficientul de înălţime a capului dintelui se ia de
obicei f0 =1, iar coeficientul jocului la capul dintelui depinde de tipul maşinii de
danturat. De exemplu pentru maşinile Gleason w0  0,188 iar în cazul maşinilor
Heidenreich - Harbeck, Bilgram şi Reinecker w0 = 0,1236.

Modificarea danturii conice.

Modificarea danturii angrenajului conic este impusă în general de aceleaşi
cauze ca şi la angrenajul cilindric, cu excepţia realizării unei distanţe dintre axe
date.
Datorită particularităţilor generării danturii conice,( cu scule separate
pentru cele două flancuri ale dintelui), se disting două feluri de deplasări ale
profilului: deplasare radială şi deplasare tangenţială.

Fig.12.Generarea danturii zero

Deplasarea radială a profilului.

Profilul dintelui roţii conice de pe conul frontal (suplimentar) exterior
desfăşurat în plan este aproximativ identic cu profilul unei roţi dinţate cilindrice
evolventice, care are raza de divizare egală cu lungimea generatoarei conului
frontal (fig.7). De asemenea, profilul dintelui roţii plane pe cilindrul frontal
exterior corespunde cremalierei de referinţă a roţilor dinţate cilindrice (fig.12).
Dacă profilul dintelui roţii plane generatoare pe cilindrul frontal exterior
este aşezat în aşa fel încît linia de referinţă a profilului este cuprinsă în planul de
divizare al roţii plane (fig.12 ), se generează o dantură conică zero.
În acest caz rezultă că:
- înălţimea capului de divizare a dintelui şi cea a piciorului dintelui sînt
egale cu cele de referinţă:
ad  a0  f 0 m ; bd  b0  m f 0  w0  (20)
-diametrul de vîrf al roţii este:
De  Dd  2a0 cos  d  m z  2 f 0 cos  d  (21)
-iar diametrul de fund:
Di  Dd  2b0 cos  d  m z  2 f 0  w0  cos  d  (22)
- arcul de divizare al dintelui (arcul dintelui) este egal cu arcul de
divizare al golului (arcul golului) şi egal cu jumătatea pasului de referinţă:
pm
sd  td  (23)
2
Dantura conică cu profil deplasat ia naştere atunci cînd linia de referinţă a
profilului roţii plane pe cilindrul frontal exterior este deplasată faţă de planul de
divizare. În cazul unei deplasări pozitive (fig.2) rezultă :
- înălţimea capului de divizare a dintelui
a d  a 0    m  m f 0    (24)
şi înălţimea piciorului de divizare
bd  b0    m  m f 0  w0    (25)
- diametrul de vîrf al roţii deplasate este
De  Dd  2ad cos  d  m z  2 f 0    cos  d  (26)
iar diametrul de fund
Di  Dd  2bd cos  d  m z  2 f 0  w0    cos  d  (27)
- arcul dintelui sd este diferit de arcul golului td şi are valoarea
p 
sd  m  2  tga 0  (28)
2 
 Fig.13.Dantura conică deplasată

Deplasarea tangenţială a profilului.

Aceasta constă în mutarea laterală a unuia din flancurile dinţilor roţii
plane generatoare. Astfel, prin deplasarea laterală a flancului într-un sens
(fig.14,a), dintele devine mai gros decît cel nedeplasat, iar prin deplasarea în
sens contrar (fig.14,b), dintele devine mai subţire.

Fig.14. Deplasarea tangenţială a profilului.

Ca două roţi conice să poată angrena, fără modificarea unghiului dintre

axe, este necesar ca deplasarea tangenţială pozitivă (care duce la îngroşarea
dintelui) a unei roţi să fie riguros egală cu deplasarea tengenţială negativă (care
duce la subţierea dintelui) a roţii conice conjugate.
De obicei deplasarea tangenţială pozitivă se aplică roţii cu număr de dinţi
mai mic (pinionului).
Prin deplasarea tangenţială a profilului, se mută profilul dintelui, dar el
rămîne neschimbat ca formă, în timp ce la deplasarea radială se foloseşte o altă
porţiune a evolventei (respectiv a profilului octoidal).
 De aceea deplasarea tangenţială poate îmbunătăţi numai rezistenţa la
încovoiere a dinţilor dar nu schimbă nimic în condiţiile geometrice ale
angrenajului (subtăiere, interferenţă, grad de acoperire, ascuţire etc.).
Deplasarea tangenţială a profilului se aplică şi în cazul cînd nu se face o
deplasare radială. De exemplu, folosind materiale diferite pentru pinion şi roată,
se pot realiza danturi de aceeaşi rezistenţă la încovoiere.
Cîteodată, se aplică simultan deplasarea radială şi tangenţială a profilului,
realizîndu-se o dantură îmbunătăţită din mai multe puncte de vedere. În cazul în
care se aplică danturii atît o deplasare radială cît şi o deplasare tangenţială, arcul
de divizare al dintelui devine:
p 
sd  m   2  tga 0    (29)
2 

unde prin  s-a notat deplasarea tangenţială specifică.

Modificarea danturii roţilor dinţate conice poate fi realizată şi prin
modificarea unghiului de referinţă al roţii plane.

Numărul de dinţi ai pinionului.

Stabilirea numărului de dinţi ai pinionului se poate face după criteriul
evitării subtăierii. Numărul minim de dinţi care asigură prelucrarea fără
subtăiere a unei danturi zero se stabileşte pe baza angrenajului echivalent, în
funcţie de numărul de dinţi echivalent. Conform teoriei angrenajelor cilindrice
cu dantură exterioară dreaptă, numărul minim de dinţi care ce poate admite în
cazul danturilor zero cu evitarea subtăierii este
2 f0
z min  (30)
sin 2 a 0

Pentru unghiul de referinţă a0 = 20° şi f0 = l, se se obţine zmin = 17

dinţi. În practică se admite zmin = 14, avînd în vedere că şi la acest număr de
dinţi subtăierea încă nu este supărătoare.
Ţinînd seama de relaţia (30) rezultă numărul minim de dinţi realizabil fără
subtăiere la o dantură conică dreaptă nedeplasată este:
z min  17 cos  d 1 (teoretic) ; z min  14 cos  d 1 (practic) (31)

Fig.15. Numărul minim de dinţi

 În figura 15 este dată variaţia numărului minim de dinţi în funcţie de
semiunghiul conului de divizare  d . Curba AA' reprezintă cazul teoretic, iar
curba BB’ cazul admis încă în practică. Deci, dacă numărul de dinţi z ales se află
pe linia AA’ sau deasupra acestei linii se poate realiza o dantură zero. Dacă nu-
mărul de dinţi z se află sub linia BB', pinionul nu poate fi prelucrat ca pinion
zero decît cu subtăiere, pentru evitarea căreia trebuie să se aplice profilului o
deplasare pozitivă.
Deplasarea minimă pentru evitarea subtăierii, conform teoriei angrenajelor
cilindrice cu dantură exterioară dreapta este
17  z 1 1  z 1
 min  (teoretic);  min  (practic) (32)
17 17
Prin deplasarea pozitivă a profilului se micşorează arcul dintelui pe cercul
de vîrf. Deplasarea specifică pozitivă a profilului pentru care arcul dintelui pe
cercul de vîrf are o anumită valoare, rezultă din nomograma utilzată la
angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă, în care se intră cu numărul
echivalent de dinţi.
În mod practic, arcul dintelui pe cercul de vîrf trebuie să fie se > 0,25 m.
Conform teoriei angrenajelor cilindrice, pentru realizarea unui angrenaj
conic zero deplasat trebuie îndeplinită condiţia:
z 1  z 2  2 z min (33)
care cu luarea în considerare a relaţiilor (13) devine:
z1 z2
  2 z min (34)
cos  d 1 cos  d 2

 z cos  d 1 
sau z1 1  2   2 z3 min cos  d 1 (35)
 z1 cos  d2 

În cazul angrenajului ortogonal condiţia devine:

 
z1 1  i122  2 z min cos  d 1 (36)
La alegerea numărului de dinţi ai pinionului trebuie avute în vedere atît
condiţiile tehnologice cît şi condiţiile de rezistenţă şi de durabilitate a
angrenajului.
Pe baza experienţei acumulate firmele producătoare au întocmit
recomandări pentru alegerea numărului de dinţi ai pinionului, cît şi pentru de-
plasările specifice ale profilului.
Firma Gleason recomandă utilizarea valorilor din tabelulnr.1 pentru
numărul de dinţi ai pinionului, (în cazul cînd se utilizează sistemul de deplasări
propus de fabrică, redat în tabelul nr.3).

Tabelul nr.1. Numărul minim de dinţi pentru dantură dreaptă

 (după Gleason)

Unghiul de Numărul de dinţi Numărul minim de Raportul de trans-

angrenare ai pinionului dinţi ai roţii mitere minim i12 min
a0 Z1 Z2
13 3o 2,31
14 2o 1,43
2o° 15 17 1,13
16 16 l,oo
24 57 2,37
25 4o l,6o
14°3o' 26 35 1,345
27 31 1,145
28 29 1,035
29 29 l,oo

G. Niemann recomandă să se aleagă numărul minim de dinţi ai pinionului

conform tabelului 20.2, atît pentru dantura dreaptă cît şi pentru dantura curbă.

Tabelul nr.2 Numărul de dinţi ai pinionului (după G. Nieman)

Raportul de transmitere 1 2 3 4 5 6,5

i12
Numărul minim de 18... 40 15... 3o 12. ..23 10... 18 8... 14 6... 14
dinţi z1
• Se recomandă să se admită z1 la limita superioară în cazul roţilor conice cu
dantură dreaptă şi cu flancuri moi sau semidure, şi la limita inferioară în cazul
roţilor cu dinţi curbi şi flancuri dure.
De asemenea, la stabilirea numărului de dinţi ai pinionului se poate avea în
vedere numărul critic de dinţi.

Sisteme de deplasări specifice.

În ceea ce priveşte deplasările specifice ale profilului, firma Gleason

recomandă numai deplasări radiale plus pentru pinion şi deplasări minus de
aceeaşi valoare pentru roată, stabilite astfel încît rezistenţa la încovoiere a din-
telui roţii şi pinionului să aibă aceeaşi valoare (tabelul.3)

Tabelul 3
Deplasările 1   2 pentru  A  900 , a 0  20 0 şi dantură dreaptă
 (după Gleason)
Raportul de Raportul de Raportul de
transmitere  transmitere  transmitere 
i12 i12 i12
1,00. .1,00 0,00 1,23. .1,25 0,16 1,76. .1,82 0,32
1.00. .1,02 0,01 1,25. .1,27 0,17 1,82. .1,89 0,33
1,02. .1,03 0,02 1,27. .1,29 0,18 1,89. .1,97 0,34
1,03. .1,04 0,03 1,29. .1,31 0,19 1,97. .2,o6 0,35
1,04. -I,05 0,04 1,31. .1,33 0,20 2,06. .2,16 0,36
1,05. .1,06 0,05 1,33. .1,36 0,21 2,16. .2,27 0,37
1,06. .1,08 0,06 1,36. .1,39 0,22 2,27. .2,41 0,38
1,08. .I,09 0,07 1,39. .1,42 0,23 2,41. .2,58 0,39
1,09. .1,11 0,08 1,42. .1,45 0,24 2,58. .2,78 0,4o
1,11. .1,12 0,09 1,45. .1,48 0,25 2,78. .3,o5 0,41
1,12. .1,14 0,10 1,48. .1,52 0,26 3,05. .3,41 0,42
1,14. .1,15 0,11 1,52. .1,56 0,27 3,41. .3,94 0,43
1,15. .1,17 0,12 1,56. .l,6o 0,28 3,94. .4,82 0,44
1,17. .1,19 0,13 l,6o. .1,65 0,29 4,82. .6,81 0,45
1,19. .1,21 0,14 1,65. .l,7o 0,3o 6,81. . 0,46
1,21. .1,23 0,15 l,7o. .1,76 0,31
cos 
• Dacă  A  90 0 se va lua i90  i12 cos  d 1 şi se va alege valoarea
0
d2

deplasării specifice corespunzător raportului de transmitere

calculat.

• Dacă a 0  150 se vor lua două treimi din valorile indicate în

tabel.

Particularităţile jocului la capul dintelui

După felul jocului la capul dintelui angrenajele conice pot fi cu joc la
capul dintelui variabil si cu joc la capul dintelui constant.

Jocul la capul dintelui variabil.

In cazul angrenajelor cu joc variabil, conurile de divizare, conurile de vîrf
şi cele de fund ale ambelor roţi au vîrful comun, în punctul O, de intersecţie a
axelor (fig.16) Dimensiunile dinţilor nu sînt aceleaşi de-a lungul lor.
 Fig.16 Jocul variabil la capul dintelui.

Spre vîrful conului scade atît înălţimea piciorului dintelui cît şi înălţimea
capului, în aceeaşi proporţie scăzînd şi jocul la capul dintelui. Conform figurii
14 rezultă :unghiul capului de divizare al dintelui
ad1 a
tg ed 1  , tg ed 2  d 2 (37)
G G
unghiul piciorului de divizare al dintelui
bd 1 bd 2
tg id 1  , tg id 2  (38)
G G
Semiunghiurile conurilor de vîrf, care sunt necesare la strunjirea roţilor conice
 e1   d 1   ed 1 ,  e 2   d 2   ed 2 (39)
semiunghiurile conurilor de fund, care sunt necesare la montarea roţilor pe
maşina de danturat  i1   d 1   id 1 ,  i1   d 1   id 1 (40)
În figura 15 este reprezentată o roată dinţată conică a unui angrenaj cu
joc la capul dintelui variabil.

Fig.17 Geometria roţii cu joc variabil

Distanţa IS este numită distanţă de sprijinire.

Relaţia pentru calculul acestei mărimi rezultă din figura 17:
De
I S  Ie  Ic  ctg e  I c (41)
2
în care distanţa Ic se alege constructiv.
Deplasările axiale şi radiale duc la modificarea jocului la capul dintelui.
Dacă roata se deplasează axial spre punctul de intersecţie al axelor sau radial în
sensul săgeţilor l', jocul se micşorează. Cum jocul iniţial este mai mare le
exterior şi mai mic spre vârful conului, micşorarea jocului datorită deplasărilor
influenţează mai defavorabil asupra jocului real tocmai unde acesta este mai
mic, putînd produce chiar blocarea angrenajului.

Jocul constant la capul dintelui

Dezavantajele jocului variabil la capul dintelui pot fi înlăturate. În acest
scop , conul de vârf al unei roţi se realizează cu generatoarea paralelă cu
generatoarea conului de fund de la roata conjugată (fig.16). Conurile de vârf ale
celor două roţi au vârfurile în O 1 , respectiv în.Datorită acestui fapt unghiul
capului de divizare  ed al dintelui roţii din angrenajul cu joc la capul dintelui
constant este diferit de cel al dintelui cu joc variabil determinat de relaţia
anterioară.

Fig.18. Jocul constant la capul dintelui

Se observă însă că acest unghi este egal cu unghiul piciorului de divizare

al dintelui roţii conjugate  id .
Ca urmare, semiunghiurile conurilor de vârf ale roţilor angrenajului cu joc
constant se determină cu relaţiile:
 e1   d 1   id 2 ,  e 2   d 2   id 1 (42)
Conform figurii 19 celelalte mărimi geometrice se scriu uşor:

Fig.19. Geometria roţii cu joc constant

Dd
Is  ctg d  a d sin  d  I c (43)
2
în care distanţa I c rezultă constructiv. Datorită avantajelor menţionate se
recomandă să se construiască angrenaje cu jocul constant la capul dintelui.

Gradul de acoperire
Gradul de acoperire se determină pe baza angrenajului echivalent, format din
două roţi cilindrice cu dantură dreaptă, având unghiul de angrenare a 0 ,
elementele geometrice ale acestuia fiind:
Rd
Rd  ; Re  Rd  ad (44)
cos  d
Rb  Rd cos a 0 ; A  Rd 1  Rd 2 (45)
Pe baza relaţiei stabilite la angrenajul cilindric exterior cu dantură dreaptă
rezultă
Re2 1  Rb2 1  Re2 2  Rb2 2  A sin a 0
 (46)
p  m cos a 0
Cu suficientă aproximaţie gradul de acoperire poate fi determinat direct din
tabelul 4 în funcţie de numărul de dinţi ai pinionului.

Calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură dreaptă

Calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură dreaptă poate fi
făcut cu ajutorul relaţiilor stabilite la angrenajul cilindric cu dinţi drepţi în care
se înlocuiesc elementele angrenajului mediu echivalent al angrenajului conic.

Tabelul 4 Valorile aproximative ale gradul de acoperire 

pentru angrenaje conice
 Gradul de acoperire  Numărul Gradul de acoperire 
Numărul Dinţi curbi Dinţi de dinţi ai Dinţi curbi Dinţi
de dinţi ai b d max  30...35 0
drepţi pinionului b d max  30...35 0
drepţi
pinionului f0 f  0,82 şi zerol z1 f 0 f  0,82 şi zerol
z1 10 1,14 f 0 f -1, 00 19 1,24  1, 00
f 0 f1,59
11 1,16 - 20...21 1,25 1,60
12 1,18 1,50 22 1,26 1,62
13 1,19 1,51 23...24 1,27 1,64
14 1,20 1,53 25 1,28 1,65
15 1,21 1,54 26...27 1,29 1,65
16 1,22 1,55 28 1,30 1,66
17 1,23 1,57 29...30 1,31 1,68
18 1,23 1,58 - - -

Elementele angrenajului echivalent mediu

Pe baza figurii 20 se poate scrie

Rd Rdm
 (47)
G G  0,5 B

B
Notînd  G 
G
din relaţia anterioară se poate scrie:

Rdm  Rd 1  0,5 G  (48)

Conform figurii razele de divizare medii echivalente sunt
Rdm Rd
Rdm   1  0,5 G 
cos  d cos  d

Distanţa dintre axe a angrenajului mediu echivalent este:

 R Rd 1 
Am   d 1  1  0,5 G  (50)
 cos  d 1 cos  d 2 
Dar cum Rd  G sin  d , relaţia anterioară devine
Am  G 1  0,5 G  tg d 1  tg d 2  (51)
 Fig.20. Angrenajul mediu echivalent. Forţele din angrenaj
.
Modulul angrenajului mediu ste egal cu modulul mediu al angrenajului:
Ddm Dd
mm  mm   1  0,5 G  (52)
z z
De unde rezultă în final
mm  mm  m1  0,5 G  (53)
Numărul de dinţi ai angrenajului echivalent z şi raportul de transmitere
echivalent se determină cu ajutorul relaţiilor stabilite anterior :
z1
z 1  (54)
cos  d 1
z2
respectiv z 2  (55)
cos  d 2
iar i12  tg d 2  ctg d 1 (56)

Forţele din angrenajul conic cu dantură dreaptă

Forţa de contact dintre flancurile active dinţilor poate fi considerată ca o

forţă concentrată Fn , situată în planul median O 1 .O 2 , perpendiculară pe
generatoarea comună a conurilor de rostogolire (divizare) (fig.20).
În acest plan forţa Fn se descompune în două componente:
Ft  Fn cos a 0 (57)
perpendiculară pe planul axelor roţilor în angrenare şi
Fr  Ft tga 0 (58)
situată în planul axelor roţilor în angrenare.
Se observă că forţa Ft este forţă tangenţială atât pentru angrenajul real cât şi
pentru angrenajul echivalent, astfel că se poate scrie:
M t1 M
Ft   t 1 (59)
Rdm1 Rdm 1

Prin urmare, momentul de torsiune la arboreal pinionului echivalent va fi:

Rdm 1 M t1
M t 1  M t1  (60)
Rdm1 cos  d 1

unde M t1 este momentul de torsiune la arborele pinionului conic.

Forţa Fr este radială numai pentru angrenajul echivalent şi se poate
descompune în alte două componente:
Fr1  Fr cos  d1  Ft  tga 0  cos  d 1 (61)
perpendiculară pe axa pinionului- deci forţă radială pentru pinion
şi Fax1  Fr sin  d 1  Ft  tga 0  sin  d 1 (62)
paralelă cu axa pinionului – deci forţă axială pentru pinion.
Similar, vom avea pentru roată:
Fr 2  Fr cos d 2  Ft  tga 0  cos d 2 (63)
Fax 2  Fr sin  d 2  Ft  tga 0  sin  d 2 (64)
În cazul unui angrenaj conic ortogonal vom avea  A  90 0 iar forţa radială
de la o roată va fi forţă axială pentru roata conjugată şi invers:
Fr1 Fax 2 ; Fax1  Fr 2 (65)
Forţa tangenţială Ft se poate exprima uşor:
2 M t1 2 M t1
Ft   (66)
Ddm1 Dd 1 1  0,5 G 

Cunoscând puterea P1 [KW] la arborele pinionului, momentul de torsiune

P1
M t1 se calculează uşor: M t1  10 6 [N.mm] (67)
1
p  n1
în care   este viteza unghiulară de rotaţie a pinionului în [rad/sec], n1
30
fiind turaţia pinionului exprimată în rotaţii pe minut.
Forţele calculate mai sus permit calculul danturii, arborilor şi a lagărelor
de susţinere a acestora.

Calculul de rezistenţă la rupere prin oboseală la încovoiere

În formula stabilită pentru calculul dinţilor la rupere prin oboseală la
încovoiere la angrenajul cilindric cu dantură exterioară dreptă vom înlocui
elementele angrenajului mediu echivalent:
0,68 KM t1
 max  (68)
mm2   z 1  B  c f 1

0,68KM t1
şi vom obţine  max  (69)
m 2  z1 1  0,5 G   B  c f 1
2

Formula aceasta este o formulă de verificare, condiţia de rezistenţă fiind

 max   aR rezistenţa admisibilă  aR alegându-se în acelaşi mod ca şi la
angrenajul cilindric.
Pentru dimensionare se va stabili o relaţie care ne oferă valoarea
generatoarei maxime de divizare G , aceasta caracterizând gabaritul
angrenajului. Punând B   G  G şi exprimând modulul maxim în funcţie de
lungimea generatoarei de divizare G găsim
Dd1 2G sin  d1 2G sin  A
m   
z1 z1
12 12 
z1 i 2  2i cos   1 12
A 
sin 
(s-a avut în vedere relaţia tg d 1  i  cos  stabilită anterior).
A

12 A

Înlocuind în (20.49) se va obţine în final relaţia:

G  0,5553

KM t1 i122  2i12 cos  A  1 z1  (70)
 G 1  0,5 G  sin  A  c f 1   aR
2 2

În cazul angrenajului ortogonal (  A  90 0 ) rezultă

G  0,5553

KM t1 i122  1 z1  (71)
 G 1  0,5 G  2  c f 1   aR

Coeficientul de formă c f 1 se determină în funcţie de numărul de dinţi

echivalent z 1 . Dacă s-a aplicat danturii o deplasare tangenţială  atunci
coeficientul de formă se înmulţeşte cu factorul de corecţie
sb'  
q (72)
sb'
sb
unde sb'  , sb fiind arcul dintelui pe cercul de bază.
m
1
Dacă f 0  1 coeficientul de formă se înmulţeşte cu factorul f0 .
Coeficientul de repartiţie a sarcinii K r se alege în funcţie de produsul
 G  i12  1 , de rigiditatea arborelui şi de poziţia roţii pe arbore (similar
angrenajului cilindric cu dantura dreaptă), iar coeficientul dinamic K d rezultă
din tabelul corespunzător danturii drepte.
 Pentru a se evita obţinerea unor dinţi prea lungi şi prea subţiri la capătul
dinspre vârful conului se limitează  G  0,3

Calculul de rezistenţă la tensiuni de contact

Procedând similar cazulului anterior, vom înlocui mărimile echivalente în
formula de calcul a flancului dintelui la tensiuni de contact de la angrenajul
cilindric exterior cu dinţi drepţi şi vom obţine:
0,589 kM t1 E  i12 1
3
k  (72)
Am B sin 2a 0 i12

Înlocuind elementele angrenajului echivalent vom obţine:

0,589 kM t1 E tg d 1  tg d 2
k   (73)
G 1  0,5 G  B sin 2a 0 tg d 1  tg d 2  sin  d 1

şi luînd în considerare relaţiile prin care se exprimă tg d 1 , tg d 2 se obţine

0,589 kM t1 E
 
3
k   i122  2i12 cos  A  1 2 (74)
G 1  0,5 G  B  i12 sin 2a 0

În cazul angrenajului ortogonal (  A  900 ), cu a 0  20 0 şi roţile din oţel

( E  2,15  105 N / mm 2 ), tensiunea de contact maximă devine:
340 kM t1 2
 
3
k   i12  1 2 N/mm2 (75)
G 1  0,5 G  B  i12
relaţie în care M t1 se introduce în [N.mm], iar B şi G în mm.
Formulele obţinute sunt formul de verificare, condiţia de rezistenţă fiind
 max   aR
Relaţiile pentru dimensionare se obţin din cele de verificare în care se pune
B   G G şi se explicitează G :
2

G  2
i12 
 2i12 cos  A  1
1
23
 0,589  kM t1 E
 1  0,5     sin    i sin 2a (76)
 G ak A G 12 0

Pentru angrenajul ortogonal cu a 0  20 0 cu roţile din oţel, relaţia devine:

2
2
G  i12 1  1
23
 340  kM t1
 1  0,5      i [mm] (77)
 G ak  G 12

în care M t1 se introduce în [N.mm] iar  ak în [N/mm2]

Cunoscând lungimea generatoarei de divizare G se determină modulul
Dd 1 2G sin  d 1
maxim al danturii cu relaţia: m  (78)
z1 z1

Modul nu trebuie să facă parte neapărat din şirul modulelor normalizate

însă se va da preferinţă acestora.
 Numărul critic de dinţi
Numărul critic de dinţise calculează la fel ca angrenajul cilindric cu dinţi
drepţi. Din egalarea relaţiilor (20.50) şi (20.55) rezultă:

 
1
z1cr i122  2i12 cos  A  1  aR 2 E (79)
 2,02  2 
c f 1 i12  ak sin 2a 0

În cazul angrenajului ortogonal cu a 0  20 0 , cu roţile din oţel, rămâne:

 
1
z1cr i 2  1 2  aR (80)
 6,8  105 12  2
c f 1 i12  ak
z1
Numărul critic de dinţi rezultă din figura15.45. Valoarea raportului ( z )
1cr
determină solicitarea periculoasă în acelaşi mod ca la angrenajul cilindric. În
formulă  k şi  aR se introduc în N/mm2. În concluzie, în urma calculului de
rezistenţă sunt determinate numerele de dinţi z1 şi z 2  z1  i12 , modulul maxim m
şi lăţimea danturii B   G  G . Cunoaşterea numerelor de dinţi permite alegerea
deplasărilor specifice  şi  . Ordinea logică de desfăşurare a calcului de
rezistenţă a unui angrenaj conic cu dantură dreaptă este dată în tabelul nr.5

CALCULUL ANGRENAJULUI CONIC CU DANTURĂ DREAPTĂ

1. Calculul de rezistenţă dimensionare

TABELUL NR.5
Nr.cr Indicaţii de calcul
t Mărimea
P1 - Puterea la arborele pinionului
1 - Viteza unghiulară a arborelui pinionului
1.1 Date iniţiale i12 - Raportul de transmitere
 A - Unghiul dintre axe
Condiţii de lucru şi durata de funcţionare
1.2 Materialul roţilor Se alege conform subcapitolului aferent.
Se stabileşte similar angrenajului cilindric în
1.3 Clasa de precizie şi Pn 2
jocul funcţie de viteza de lucru ( v  0,1 1 1
)
i12
dintre flancuri
1.4 Numerele de dinţi ai z1 - conform Tabel 1 (Gleason) sau Tabel 1
roţilor (Nieman) z2  i12 �
z1
�z1 �
 6,8 �
10 5
i 2
12  2i12  1  
� a20

�
� �
�
1.5 Numărul critic de dinţi. �c f  �cr
i12  ak
Solicitarea periculoasă
Dacă z1 < z1cr solicitarea periculoasă este
tensiunea de contact, iar dacă z1 > z1cr
solicitarea periculoasă este ruperea prin
oboseală.
1.6 Coeficientul de lăţime B
a danturii
 G  . Se recomandă  G �0,3
G
1.7 Coeficientul de K r - Se alege in funcţie de  G  i12  1 şi de
repartiţie a sarcinii poziţia pinionului pe arbore.
1.8 Coeficientul dinamic K d - se alege în funcţie de viteza de lucru,
clasa de precizie şi de duritatea materialului.
Dacă z1 < z1cr se foloseşte
2

G  2
i12 
1
1
23
 340  kM t1
 1  0,5      i
 G ak  G 12

iar dacă z1 > z1cr relaţia:

Calculul generatoarei
G  0,5553
 
KM t1 i122  1 z1
[mm]
1.9 de divizare maxime  G 1  0,5 G  2  c f 1   aR
106 P1
unde k  kr �
kd , M t1  [N �
mm ]
1
1.10 2G sin  d 1
m [mm]
Modulul maxim z1
 1.11 Modulul mediu mm  m  1  0,5 G 
Standardizarea modulului maxim nu este
1.12 Standardizarea modului obligatorie dar este recomandabilă.
maxim Se alege prima valoare standardizată
superioară
1.12 Recalcularea m z
G  STAS 1
generatoarei cu 2sin 1
modulul standardizat
1.13 Viteza reală de lucru mz
v  1 �Rdm1  1 � 1  1  0,5 G  [m/s],
2
1.14 Recalcularea 5,5  v
coeficientului dinamic kd  5,5 ; unde v este viteza de lucru

În relaţiile de dimensionare se înlocuiesc

mSTAS , kd , G (calculată cu modulul STAS),
se explicitează şi se calculeaază  G
1.15 Lăţimea danturii B  G � G
Dacă nu s-a standardizat modulul şi nu s-a
modificat generatoarea se poate calcula direct
lăţimea danturii cu valorile iniţiale  G , G
Cu valorile calculate mai sus se efectuează calculul geometric al angrenajului
2.CALCULUL DE REZISTENŢĂ - VERIFICARE
În cazul în care se cunosc dimensiunile angrenajului, se calculează tensiunile
efective  k şi  R şi se compară cu rezistenţele admisibile. Dacă tensiunile
efective sunt mai mari decât rezistenţele admisibile, se poate calcula
durabilitatea angrenajului cu relaţiile:
-pentru rezistenţa la tensiuni de contact

K ck  k
 ak
- pentru rezistenţa la rupere prin oboseală

K ci  R
 aR
şi se determină numărul de cicluri N c din nomograma rezistenţei la oboseală
limitată. Rezultă durabilitatea angrenajului în ore pentru fiecare solicitare
Nc
T
60n �nr
3. CALCULUL GEOMETRIC AL ANGRENAJULUI
Nr. Mărimea Sim Relaţia de calcul
crt. -bol
3.1 ELEMENTELE DE DEFINIRE A ANGRENAJULUI
3.1.1 Unghiul dintre axe A
3.1.2 Unghiul profilului de a 0 Se preferă a 0  200 . La unele maşini
referinţă
Gleason se poate folosi a 0  14030'
3.1.3 Coeficientul înălţimii
capului de referinţă f 0 De obicei f 0  1
3.1.4 Coeficientul jocului de Se admite în funcţie de tipul maşinii
referinţă la fund w0 de danturat: w0  0,188 (Gleason),
respectiv
w0  0,1236 (Heidenreich-Harbeck)
3.1.5 Modulul maxim m Determinat din calculul de rezistenţă
z1 , Conform recomandărilor
3.1.6 Numerele de dinţi z2 Gleason sau Niemann
3.1.7 Deplasările specifice 1,  2 Conform recomandărilor Gleason
radiale sau Niemann
3.1.8 Deplasările specifice  Conform recomandărilor Niemann
tangenţiale
3.2 ELEMENTELE GEOMETRICE ALE ROŢILOR ŞI ANGRENAJULUI
sin  A
tg d 1  ;
i12  cos s A
3.2.1 Semiughiurile conurilor d i sin  A
de divizare tg d 2  12
1  i12 cos  A
3.2.2 Diametrul de divizare Dd Dd 1  mz1 ; Dd 2  mz2
3.2.3 Generatoarea de divizare (G) Dd 1 Dd 2
G 
maximă (R0) 2sin  d 1 2sin  d 2
3.2.4 Lăţimea danturii B B   GG
3.2.5 Numărul de dinţi ai roţii z0 z1 z2
z0  
plane sin  d 1 sin  d 2
3.2.6 Înălţimea capului de ad ad  m  f 0    *
divizare a dintelui
3.2.7 Înălţimea piciorului de bd bd  m  f 0  w0    *
divizare a dintelui
3.2.8 Înălţimea dintelui h h  ad  bd
3.2.9 Unghiul capului de  ed a
tg ed  d
divizare al dintelui G
3.210 Unghiul capului de  id b
tg id  d
divizare al dintelui G
 Jocul la fund variabil:
3.211 Semiunghiul e  e   d   ed
conului de vârf Jocul la fund constant :
 e1   d1   id 2 ;  e 2   d 2   id 1
3.212 Semiunghiul i  i   d   id
conului de fund
3.213 Diametrul de vîrf De De  Dd  2ad cos  d

3.214 Diametrul de fund Di Di  Dd  2bd cos  d

De
Joc variabil Is  ctg d  I c
2
3.215 Distanţa de sprijinire Is Joc constant
D
I s  d ctg d  ad sin  d  I c
2
3.216 Arcul de divizare al sd sd  m  0,5p  2 tga 0    *
dintelui
3.217 Unghiul de rabotare c0 tga 0
0,5sd  b �
c 0  57,296
G

3.3 ELEMENTELE ANGRENAJULUI ECHIVALENT

3.3.1 Diametrul de divizare Dd D
Dd  d
echivalent cos 
3.3.2 Diametrul de vârf De De  Dd  2ad
echivalent
3.3.3 Diametrul de bază Db Db  Dd cos a 0
echivalent
3.3.4 Distanţa dintre axe A A  Rd 1  Rd 2
echiv.
Re21  Rb21  Re22  Rb22  A sin a 0
3.3.5 Gradul de acoperire  
pm� cos a 0

4 TOLERANŢELE ANGRENAJULUI
4.1 Indicii de precizie Se stabilesc conform recomandărilor
STAS 6460-61
4.2 Toleranţele indicilor de Se stabilesc conform STAS 6460-61
precizie

5 ELEMENTE PENTRU MĂSURAREA GROSIMII DINTELUI

Coarda nominală de sd3 cos  d
5.1 divizare a dintelui gd g d  sd 
6D2 d
 (joc nul între flancuri)
Coarda efectivă de g def   g d  Asmin   Ts . Unde Asmin
5.2 divizare a dintelui (care g def este subţierea minimă a dintelui iar
se indică pe desen) Ts este toleranţa grosimii dintelui
5.3 Înălţimea la coarda de Kd sd2 cos  d
divizare K d  ad 
4 Dd
*) Deplasările specifice radiale şi tangenţiale se introduc cu semnele lor

ANGRENAJE CONICE CU DANTURA ÎNCLINATĂ SAU CURBĂ

Calculul geometric al angrenajului conic cu dantură înclinată

Angrenajul conic cu dantură înclinată diferă de angrenajul conic cu dantură

dreaptă numai prin înclinarea dintelui faţă de generatoarea conului. Această
înclinare se traduce pe planul de rostogolire a roţii plane prin înclinarea liniei
flancului dintelui faţă de raza acestei roţi. Liniile flancurilor dinţilor pe planul de
rostogolire al roţii plane sunt drepte tangente la un cerc de rază r, cu centrul în
centrul roţii plane.(fig.21.1)

Fig.21. Roata plană cu dantură înclinată

Spre deosebire de angrenajele cilindrice cu dantură înclinată la care se

lucrează cu modulul normal mn , la angrenajele conice cu dantură înclinată se
indică modulul frontal m f , pentru cercul de divizare de pe conul frontal
(suplimentar) exterior.
Unghiul de înclinare a dintelui

Unghiul de înclinare b este variabil de-a lungul dintelui, mărimea lui

depinzând de raza cercului care trece prin punctul unde se măsoară înclinarea.
Astfel pentru punct oarecare X corespunzător cercului de rază R0x , unghiul b dx
r
rezultă din triunghiul OT ' X : sin b dx  (21.1)
R0 x
iar pentru cercul de rază R0m se obţine
r
sin b dm  (21.2)
R0 m
Prin eliminarea razei r din cele două relaţii rezultă unghiul de înclinare b dx în
R
funcţie de unghiul b dm : sin b dx  0 m sin b dm (21.3)
R0 x
Pentru raza R0x egală cu raza exterioară – maximă - R0 şi respectiv raza
interioară – minimă - R0min , rezultă corespunzător :
- unghiul de înclinare exterior
R0 m
sin b d max  sin b dm (21.4)
R0
- unghiul de înclinare interor
R0 m
sin b d min  sin b dm (21.5)
R0min
înclinarea minimă fiind la raza exterioară (pe conul frontal exterior) – iar
înclinarea maximă pe conul frontal interior adică
b d max < b dm < b d min

Fig.21.2 Sensul de înclinare a dintelui

 Cu creşterea unghiului de înclinare a dintelui funcţionarea devine mai
silenţioasă, în schimb cresc forţele axiale.
Se recomandă să se admită b dm  25L 400
Sensul de înclinare al dintelui poate să fie dreapta sau stânga. Se consideră că
sensul de înclinare este drepta când dinţii sunt înclinaţi în sensul acelor
ceasornicului, roata fiind privită dinspre vârful conului. Sensul stânga este cel
contrar sensului dreapta.
Unghiul de angrenare
Unghiul de angrenare se alege de preferinţă a 0 n  200 . Datorită înclinării
dintelui însă, unghiul de angrenare frontal a 0 f este variabil de-a lungul dintelui.
Cu notaţiile din figura 21.3 rezultă
Kn Kf
tga 0 n  ; tga 0 f 
h h
Deoarece K n  K f cos b dx ,din relaţiile de mai sus găsim
tga 0 n
tga 0 f  (21.6)
cos b dx

mn
În mod analog se obţine mf  (21.7)
cos b dx

Fig.21.3. Unghiul de angrenare

Angrenajul echivalent. Numărul minim de dinţi
Angrenajul echivalent al angrenajului conic cu dantură înclinată este un
angrenaj cilindric cu dantură înclinată, definit de elementele frontale.
Pentru un con frontal oarecare, razele de divizare ale roţilor rezultă direct
din relaţiile (19.27)
Rdx
Rdx  (21.8)
cos  d
Aplicînd apoi relaţiile stabilite la angrenajul cilindric cu dantură înclinată,
vom obţine angrenajul echivalent cilindric. cu dantură dreaptă.
Astfel, razele de divizare ale roţilor echivalente cilindrice cu dantură
dreaptă vor avea expresia:
' Rdx
Rdx  (21.9)
cos  d cos 2 b dx
Ţinînd seama de legătura dintre modulul normal şi modulul frontal din
relaţia (21.9) rezultă numărul de dinţi ai roţii echivalente cu dantură dreaptă
z
z'  (21.10)
cos  d cos3 b dx
Din relaţie rezultă numărul minim de dinţi prelucrabil fără subtăiere la o
dantură zero conică înclinată
zmin  z' min cos  d cos3 b dx  z0 cos  d cos3 b dx (21.11)
unde z0  17 (teoretic) şi z0  14 (practic) este numărul minim de dinţi ai unei
roţi cilindrice cu dantură dreaptă, prelucrabili fără subtăiere cu scule având
profil de cremalieră. .
Se recomandă alegerea numărului minim de dinţi din tabelul 20.2 şi
deplasările specifice din tabelele 21.1 şi 21.2, conform sistemului ENIMS, care
prevede atât deplasări radiale – ce permit realizarea de angrenaje zero deplasate
– cât şi deplasări tangenţiale
Tabelul 21.1 Deplasările 1   2 pentru  A  900 , a 0 n  200 şi dantură
înclinată
 Nr.de Raportul de transmitere
dinţi 1 1,05 1,10 1,15 1,20 1,30 1,40 1,60 2,00 3,00 5,00 �6
z1
Valorile lui  pentru b dm  250
10 0,45 0,48 0,50
11 0,43 0,46 0,48
12 0,41 0,43 0,45
13 0,32 0,39 0,42 0,43
14 0,27 0,30 0,37 0,39 0,41
15 0,15 0,18 0,26 0,29 0,36 0,38 0,40
18 0 0,04 0,07 0,09 0,11 0,14 0,17 0,23 0,25 0,32 0,34 0,36
20 0 0,04 0,07 0,09 0,10 0,13 0,16 0,21 0,23 0,30 0,32 0,33
25 0 0,03 0,05 0,08 0,09 0,12 0,14 0,18 0,20 0,25 0,27 0,29
30 0 0,03 0,05 0,07 0,08 0,11 0,13 0,16 0,18 0,22 0,24 0,25
40 0 0,02 0,04 0,05 0,06 0,09 0,11 0,13 0,15 0,18 0,2 -
Valorile lui  pentru b dm  350
8 0,42 0,43 0,43
9 0,39 0,41 0,41
10 0,38 0,38 0,38
11 0,35 0,37 0,37
12 0,30 0,33 0,35 0,35
13 0,26 0,31 0,33 0,33
14 0,21 0,25 0,30 0,31 0,32
15 0,12 0,16 0,20 0,23 0,29 0,31 0,31
18 0 0,02 0,03 0,07 0,08 0,10 0,14 0,18 0,21 0,26 0,27 0,28
20 0 0,02 0,03 0,06 0,07 0,10 0,12 0,16 0,19 0,24 0,25 0,26
25 0 0,01 0,02 0,05 0,06 0,09 0,10 0,14 0,16 0,19 0,21 0,22
30 0 0,01 0,02 0,05 0,06 0,07 0,09 0,12 0,14 0,17 0,18 0,19
40 0 0,01 0,01 0,04 0,05 0,06 0,07 0,09 0,11 0,13 0,14 -

cos  d 1
-Dacă  A �900 se va lua i900  i12
şi se adoptă valoarea deplasării
cos  d 2
specifice  sau  corespunzătoare raportului de transmitere calculat.

Tabelul 21.2 Deplasările specifice  pentru  A  900 ; a 0 n  200

şi dantură înclinată
Nr.de
dinţi 1 1,5 2,0 2,5 3,0 4 5 7 �9
z1
Valorile lui  pentru b dm  250
10 0,18 0,22 0,26 0,30
12 0,10 0,14 0,18 0,22 0,26 0,29
 15 0 0,02 0,05 0,10 0,13 0,17 0,21 0,24 0,28
20 0 0,02 0,05 0,10 0,12 0,16 0,20 0,22 0,26
25 0 0,03 0,06 0,09 0,12 0,16 0,19 0,22 0,25
30 0 0,03 0,06 0,09 0,11 0,15 0,19 0,21 0,24
40 0 0,03 0,06 0,09 0,11 0,14 0,18 - -
Valorile lui  pentru b dm  350
8 0,18 0,22 0,26 0,30
10 0,16 0,18 0,22 0,25 0,29
12 0,11 0,15 0,18 0,21 0,24 0,28
15 0 0,03 0,07 0,11 0,14 0,17 0,20 0,23 0,26
20 0 0,03 0,07 0,10 0,13 0,16 0,20 0,22 0,25
25 0 0,03 0,07 0,10 0,13 0,16 0,19 0,22 0,25
30 0 0,03 0,07 0,10 0,12 0,16 0,19 0,21 0,24
40 0 0,03 0,07 0,10 0,12 0,15 0,19 - -

Gradul de acoperire

Gradul de acoperire al angrenajului conic cu dantură înclinată este mai mare

decât al angrenajului conic cu dantură dreaptă, deoarece intervine gradul de
acoperire suplimentar  s , datorită înclinării dintelui, astfel că
t     s (21.12)
Gradul de acoperire al profilului  se poate calcula pe baza angrenajului
echivalent, format din două roţi cilindrice cu dantură înclinată avînd unghiul de
angrenare a 0 f şi unghiul de înclinare al dintelui b d max , elementele geometrice
ale acestuia fiind:
Rd 1 Rd 2
Rd 1  ; Rd 2  ; Re 1  Rd 1 cos a 0 f  ad 1 ; Re 2  Rd  2 cos a 0 f  ad 2
cos  d 1 cos  d 2
Rb 1  Rd 1 cos a 0 f ; Rb 2  Rd 2 cos a 0 f ; A  Rd 1  Rd 2 ,
astfel că
Re2 1  Rb2 1  Re2 2  Rb2 2  A sin a 0 f
 (21.14)
p m f cos a 0 f
Cu suficientă aproximaţie gradul de acoperire  se poate determina îi direct
din tabelul 21.3, în funcţie de numărul de dinţi ai pinionului şi de unghiul de
înclinare a dintelui b d max

Tabel 21. Gradul de acoperire al profilului  pentru angrenajele conice

(valori aproximative)
Nr. de Gradul de acoperire  Numărul Gradul de acoperire 
dinţi ai Dinţi curbi Dinţi drepţi de dinţi ai Dinţi curbi Dinţi
pinion b d max  30...350
şi zerol pinionului b d max  30...350 drepţi
z1 f 0 f  0,82 f 0 f  1, 00 z1 f 0 f  0,82 şi zerol
10 1,14 - 19 1,24  1, 00
f 0 f 1,59
11 1,16 - 20...21 1,25 1,66
12 1,18 1,50 22 1,26 1,60
13 1,19 1,51 23...24 1,27 1,62
1,64
14 1,20 1,53 25 1,28 1,65
15 1,21 1,54 26...27 1,29 1,65
16 1,22 1,55 28 1,30 1,68
17 1,23 1,57 29...30 1,31 -
18 1,23 1,58 - -

Gradul de acoperire suplimentar, cu notaţiile din figura 21.1,este

f
s  (21.15)
pdf

Lungimea arcului f poate fi exprimată în funcţie de unghiul la centru  f

2p R0 0
f  f (21.16)
360
iar pasul frontal exterior, în funcţie de pasul unghiular  p
2p R0 0
pdf  p (21.17)
3600
Astfel că gradul de acoperire suplimentar devine
f
 (21.18)
p
Pasul unghiular  p se determină ţinînd seama de numărul de dinţi ai roţii
3600
plane z0 p  (21.19)
z0
Unghiul la centru  f rezultă din figura 21.1
 f   1  2 (21.20)
în care unghiurile  1 şi  2 se determină cu relaţiile
r r
cos 1  ; cos 2  ; r  R0min sin b dm (21.21)
R0 R0min

Gradul de acoperire suplimentar se poate determina mai uşor, dar cu

oarecare aproximaţie, considerînd că triunghiul MNN 1 este dreptunghic cu
unghiul drept în N1 şi cu unghiul MNN1 egal cu b dm . În acest caz se poate scrie
MN1  NN1tg b dm sau f  B �
tg b dm
şi gradul de acoperire suplimentar devine
f Btg b dm
s   (21.22)
pdf p mf

Fig.21.3 Angrenajul conic cu dantură înclinată

Tabelul nr. 21.3

Nr Mărimea Sim Relaţia de calcul
crt. -bol
1 Modulul frontal mf Rezultă din calculul de rezistenţă
2 Unghiul de înclinare b dm Se recomandă b dm  250  400
3 Sensul de înclinare - Se alege de proiectant
4 Numerel de dinţi z1 Se alege la calculul de rezistenţă
5 ai roţilor z2 z2  z1 �
i12
6 Deplasările specifice  , Se aleg din tabelele corespunzătoare
ale profilului

2 Elementele geometrice ale roţilor

2.1 Semiunghiul conului d sin  A
tg d 1  ,    A   d1
de divizare i12  cos  A d 2
2.2 Diametrul de divizare Dd Dd 1  m f z1 , Dd 2  m f z2

Generatoarea de G Dd 1 Dd 2
G ; G
2.3 divizare maximă  R0  2sin  d 1 2sin  d 2
Rezultă de la calculul de rezistenţă
2.4 Lăţimea danturii B B  G � G
2.5 Unghiul de înclinare b d max G  0,5B
sin b d max  sin b dm
exterior G
.6 Înălţimea capului de ad ad  m f  f 0 f    , f 0 f  f 0 n cos b d max
divizare a dintelui
22.7 Înălţimea piciorului de bd bd  m f  f 0 f  w0 f    ,
divizare a dintelui
w0 f  w0 n cos b d max
2.8 Înălţimea dintelui h h  ad  bd
2.9 Unghiul capului de  ed a
tg ed  d
divizare a dintelui G
2.10 Unghiul piciorului de  id b
tg id  d
divizare a dintelui G
2.11 Semiunghiul conului e Joc variabil :  e   d   ed
de vârf Joc constant :  e1 2   d 1 2    id 2 1
2.12 Semiunghiul conului i  i   d   id
de fund
2.13 Diametrul de vîrf De De  Dd  2ad cos  d
2.14 Diametrul de fund Di Di  Dd  2bd cos  d
2.15 Excentricitatea r r   G  0,5B  sin b dm
D
Joc variabil : I s  e ctg e  I c
2
2.16 Distanţa de sprijinire Is Joc constant :
D
I s  d ctg d  ad sin  d  I c
2
2.17 Unghiul de angrenare a0 f tga 0 n
tga 0 f 
frontal cos b d max
2.18 Numărul de dinţi ai z0 z1 z2
z0  
roţii plane sin  d 1 sin  d 2

3 Elementele angrenajului echivalent

3.1 Diametrul de divizare Dd Dd
Dd  ,
echivalent cos  d
3.2 Diametrul de vârf De De  Dd   2ad
echivalent
3.3 Diametrul de bază ech. Db Db  Dd  cosa of
3.4 Distanţa dintre axe A A  Rd 1  Rd 2
echivalentă

4. Gradul de acoperire
Re2 1  Rb2 1  Re2 2  Rb2 2  A sin a 0 f
4.1 Gradul de acoperire  
p m f cos a 0 f
al profilului
f 3600
4.2 Gradul de acoperire s  , p  ,  f   1  2
p z0
suplimentar s
r r
cos 1  , cos 2 
G GB
4.3 Gradul de acoperire t t     s
total

5 Toleranţele angrenajului
5.1 Indici de precizie - Conform STAS 6460-61
5.1 Toleranţele indicilor - Conform STAS 6460-61
de precizie

6 Elemente pentru măsurarea grosimii dinteluI

6.1 Arcul frontal de sdf p 
sdf  m f   2 f tga 0 f   
divizare al dintelui 2 
 6.2 Coarda frontală de g df sdf3
g df  sdf  cos 2  d
divizare a dintelui 6 Dd2
6.3 Înălţimea la coarda K df sdf2
K df  ad  cos  d
frontală de divizare 4D

6.4 Coarda normală de g dn  g df sin 2 b d max 

g dn  1   g df cos b d max
divizare a dintelui  4G 
6.5 Coarda normală '
g dn '
g dn   g dn  As min   Ts , As min , Ts
(se indică pe desen) se aleg conform STAS 6460
g df sin 2b d max D f
K dn  1  K df 
6.6 Înălţimea la coarda K dn 4G 2
normală de divizare abaterea D f se alege conf. STAS

6. FORŢELE ÎN ANGRENAJUL CONIC CU DANTURĂ ÎNCLINATĂ

Forţele din angrenajul conic cu dantură înclinată sau curbă se pot
determina pe baza angrenajului mediu echivalent, format din două roţi cilindrice
cu dantură înclinată, având unghiul de angrenare a 0 f şi unghiul de înclinare al
dintelui b dm (fig. 21.23)

Fig.21.4 Forţele în angrenajul conic cu dantură înclinată

Conform celor stabilite la angrenajul cilindric cu dantură înclinată, asupra
angrenajului echivalent al angrenajului conic acţionează forţa tangenţială Ft ,
forţa radială Fr şi forţa axială Fax . Se observă că forţa Ft este forţă tangenţială
şi pentru angrenajul conic, deci poate fi determinată cu relaţia:
2 M t1 2 M t 1
Ft   (21.71)
Ddm1 Ddm 1
Ţinînd seama de faptul că angrenajele conice se realizează numai sub
forma angrenajelor zero sau zero deplaste, conform relaţiilor stabilite la
angrenajul cilindric cu dantură înclinată rezultă:
Fr  Ft tga 0 f ; Fax  Ft tg b dm (21.72)
Proiectînd forţele Fr şi Fax pe două direcţii perpendiculare - radială şi
axială rezultă:
Fr  Fr cos  d �Fax sin  d  Ft  tga 0 f cos  d �tg b dm sin  d  (21.73)

Ft  Fr sin  d �Fax cos  d  Ft  tga 0 f sin  d �tg b dm cos  d  (21.74)

Semnul �din formulele de mai sus se stabileşte pe baza tabelului 21.18,
în funcţie de sensulcuplului care acţionează asupra roţii considerate şi de sensul
de înclinare al dinţilor

Tabelul21.18 Fig. 21.24. Sensul cuplului

Semnul �din formulele (21.73)şi

Sensul cuplului care Sensul semnul �
acţionează asupra înclinării în (21.73) în(21.74)
roţii considerate dintelui
În sensul acelor de Dreapta - +
ceasornic Stânga  -
În sensul invers Dreapta + -
acelor de ceasornic Stânga - +

Sensul cuplului, care acţionează asupra roţii considerate se stabileşte

privind roata de la baza mare a conului către vârful acestuia (după săgeata A din
figura 21.24). Nu trebuie pierdut din vedere faptul că sensul acestui cuplu este
opus sensului cuplului produs de forţele tangenţiale care acţionează asupra
roţilor. Sensul de înclinare al dintelui – dreapta sau stânga – este cel precizat
anterior. Alegerea sensului deînclinare a dintelui necesită o atenţie deosebită.
La angrenajele nereversibile, sensul de înclinare a dinţilor se alege astfel
încât forţa axială rezultantă să acţioneze dinspre vârful conului.

21.7. NOŢIUNI PRIVIND CALCULUL DE REZISTENŢĂ AL

ANGRENAJULUI CONIC CU DANTURĂ ÎNCLINATĂ SAU CURBĂ

Nu există o metodă precisă pentru calculului de rezistenţă al angrenajelor

conice cu dantură înclinată sau curbă. Calculul se poate efectua totuşi cu ajutorul
unor grafice, întocmite de către uzinele constructoare ale maşinilor unelte
destinate prelucrării roţilor conice cu dantură curbă.
Convenţional, calculul de rezistenţă se poate face şi pe baza relaţiilor
stabilite la angrenajul conic cu dantură dreaptă, cu următoarele observaţii:
a) - la calculul de rezistenţă la rupere prin oboseală, coeficientul de formă
al dintelui se alege în funcţie de numărul echivalent de dinţi calculat cu relaţia
z
z  (21.75)
cos  d cos3 b dm
corespunzător roţii cilindrice echivalente cu dantură dreaptă. De asemenea se
vor avea în vedere şi celelalte observaţii făcute privind valorile acestui
coeficient în cazul în care se aplică danturii o deplasare tangenţială  sau când
f 0 �1 .
b)În cazul calculului la tensiuni de contact, valorile  k şi G se vor înmulţi
1 n  n an b dmn f ,
cu factorul , unde (21.76)
n
În care -n a - ţine seama de unghiul de angrenare de referinţă :
pentru a 0  200 , n a  1,iar pentru a 0  160 , n a  0,75
-n b dm - ţine cont de unghiul mediu de înclinare al dintelui
n b dm  0,114 200  b dm , (21.77)
pentru roţile cu dantură zerol : n b dm  1,20
-n f - ţine seama de înălţimea capului de referinţă :
pentru f 0  1, n f  1 ; f 0  1,25 , n f  1,35 ; f 0  0,8 ,n f  0,85
c) - Coeficientul dinamic K d se alege din tabelul corespunzător danturii
înclinate.
d) -Numărul critic de dinţi se stabileşte la fel ca la angrenajul cu dantură
dreaptă, ţinând seama de înclinarea dintelui, obţinîndu-se
 
1
z1cr i122  1
 aR
2

105
 6,8 � cos3 b dm (21.78)
cf1 i12  ak
2

Desenul de execuţie al unei roţi dinţate conice trebuie să cuprindă un număr

minim de informaţii necesare prelucrării şi controlului roţii fabricate .
În fig.2.21 este dat drept model desenul de execuţie al unei roţi dinţate
conice.
Fig.21.25 Desenul de execuţie al unei roţi dinţate conice