Constructia practica a unui amplificator single-ended cu EL84

Atunci cand va ganditi sa abordati constructia unui amplificator pe lampi, trebuie sa va ganditi
si la faptul ca:
- lampile sunt mari consumatoare de energie
- produc caldura
- sunt alimentate la tensiuni mari
- spre deosebire de solid-state, “damping factor” (caracteristica masurata a amplificatoarelor
ce arata cat de usor/dificil este pentru un amplificator sa suporte si sa conduca
difuzoarele/incintele acustice) este mic in cazul amplificatoarelor pe lampi. De aceea, pentru a
obtine performanta, acestea trebuie asociate cu incinte acustice cu sensibilitate mare, usor de
condus.
- amplificatoarele pe lampi nu sunt ieftine. Componentele critice (si cele mai scumpe) sunt
transformatoarele (alimentare si iesire). Ideea ca “merge si asa” nici nu trebuie luata in
considerare!
- schemele/montajele pe lampi sunt relativ simple (cateva elemente active-lampi, cateva
rezistente si condensatori, plus transformatoare si conectori), insa asta nu inseamna sa faceti
rabat la calitate!
- prin caracteristicile lor, lampile imprima un caracter special sunetului, care place sau nu. De
aceea, ascultati inainte cateva amplificatoare pe lampi, si vedeti daca va place cum suna.
- caracterul/tonalitatea sunetului de lampa se pliaza bine pe constructia si calitatile sistemului
auditiv uman.
- daca nu ati mai lucrat cu lampi, este bine sa cereti sfaturi unui cunoscator; sunt multe lucruri
mici, de detaliu si abordare, pe care cu greu le gasiti in literatura.
- in general, puterea amplificatoarelor pe lampi este mica (watti-zeci de watti). Pe de alta
parte, in cazul unui sistem amplificator pe lampi + incinte sensibile, nivelul normal de auditie
intr-o camera obisnuita (sa zicem, de 20 mp) este de cca 1 watt, asa incat “puterea” este o
notiune relativa!

Sunt multe lucruri ce ar trebui spuse, insa fie le-am acoperit in alte articole, fie vor fi expuse
in cadrul topicului, la momentul potrivit.
Doresc ca subiectul acopere cat mai multe elemente practice, asa incat teoria va fi atinsa doar
tangential.

Sa pornim la lucru...
Din considerente de simplitate a topologiei si cu titlul de exemplu, voi prezenta constructia
unui amplificator cu doua etaje de amplificare (preamplificare si etaj final), un single-ended
cu triode/pentode cu incalzire indirecta.

Intotdeauna recomand constructia unui amplificator in pasi, pe etaje distincte, ce pot fi

ascultate/masurate individual.

Indiferent ce vreti sa obtineti, ce fel de piese folositi si ce intrebuintare dati aparatului,

impartirea pe etaje a montajului unui amplificator pe lampi este aceeasi: alimentarea,
preamplificarea si etajul final.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este etajul de alimentare.

Acesta este, de cele mai multe ori, si cel mai “aglomerat” cu piese, ocupand un spatiu destul
de important in sasiu/cutie.
In etajul de alimentare intra transformatorul de alimentare, redresarea si filtrarea.

Aveti, in general, cam trei posibilitati: sa ascundeti toate transformatoarele in cutie, sa le

puneti pe toate deasupra sau numai transformatoarele de iesire deasupra, iar cel de alimentare
in cutie.

Cel mai simplu si sigur este sa cumparati/comandati un transformator de alimentare toroidal si

sa il puneti in cutie, in pozitie centrala, posterior. Nu numai ca echilibrati tot ansamblul, insa
nici nu va influenta celelalte transformatoare prin radiatie electromagnetica.
Oricum, chiar daca transformatorul va fi ecranat electromagnetic din fabrica, este bine sa il
puneti intre doua placi groase de fier si intr-o cutie metalica, astfel incat sa nu aveti probleme.

Ce trebuie sa cereti de la un transformator de alimentare?

Sa aiba specificatii de curent de 2-3 ori mai mari decat maximul necesar, rezistenta mica a
bobinajelor si... sa nu bazaie! Asa cum am amintit deja, ecranajul este un plus valoros si
necesar.

Hai sa pornim de la un etaj de alimentare obisnuit, format din transformator de alimentare,

redresare cu diode cu siliciu, soc si condensatori electrolitici:

Pentru uzul normal, diodele din redresare pot fi si UF4007, care sunt diode rapide.
Condensatoarele electrolitice pot avea valori de cca 50-470 uF. In schema simpla de mai sus,
cca 100 uF/450V pentru primul condensator si 220 uF/450V asigura o tensiune bine filtrata,
cu un riplu mic.
Bobina de soc poate avea valori intre 3-5H, calculata pentru un curent de cca 200 mA.
In alte scheme veti gasi bobine de soc cu valori de 10-20H, rezultand niste socuri destul de
mari; valoarea indicata este absolut suficienta.

A doua celula de filtrare (R=220 ohmi + C3+ R=470) este pentru lampa din preamplificare.
Rezistenta de 470 K se cheama "bleeder" si descarca tensiunea din condesatori dupa oprirea
amplificatorului.

Transformatorul de alimentare toroidal sau de tip E+I va fi montat fie in exteriorul, fie in
interiorul cutiei; daca este toroidal, eu prefer sa il montez in interior.
In cazul in care transformatorul nu are contactele fixate pe carcasa, terminalele pot fi duse la o
regleta cu contacte electrice cu surub, montata langa transformator.
La aceste contacte pot fi prinse si diodele redresoare.
Alternativ, piesele din filtrare pot fi lipite si pe-o placuta de circuit imprimat.

Condensatoarele electrolitice, de calitate buna, pot fi plasate chiar langa consumatori (lampi)
sau in jurul transformatorului de alimentare.

Cum spuneam, piesele din etajul de alimentare pot fi lipite pe o placuta de circuit imprimat,
distantata fata de sasiu, plasate langa transformator.
Alta metoda presupune intai fixarea condensatoarelor si a socului de sasiu cu coliere/prin
lipire, respectiv prin suruburi, iar celelalte piese se lipesc de terminalele condensatoarelor si
transformatorului de alimentare, respectiv terminalele bobinei de soc.

Daca tot am pomenit de metode de fixare si lipire, hai sa vorbim putin despre cablarea
amplificatorului...
Acest pas este, practic, ceea ce face din amplificatorul dvs. un produs unic; fiecare constructor
are metoda sa.
Cablarea clasica, punct la punct, se face prin pasi simpli, pe etaje si in paralel, pe fiecare
canal. In final, poate parea ceva complicat, insa nu este chiar asa.
Practic, pentru orice amplificator, cablarea va urma schema de principiu.

Ideal este ca piesele sa fie lipite intre ele direct, cu terminale cat mai scurte si bine fixate, cu
singura deosebire ca rezistentele de putere trebuie distantate suficient, pentru a nu incalzi alte
piese (mai ales condensatoarele electrolitice) si a disipa caldura in sasiu sau afara, prin gauri
de aerisire.
Daca piesele sunt dispuse logic, conectarea pieselor n-ar trebui sa fie o problema.

O metoda practica este aceea de a fixa mici placute cu contacte (4-4 contacte simple/duble)
direct pe suruburile care fixeaza soclurile lampilor, in acest fel asigurandu-se trasee scurte si o
siguranta mecanica sporita.

Piesele pot fi lipite si pe nivele diferite d.p.d.v. spatial (2-3 nivele), sau pe placute lungi cu
contacte, montate transversal in sasiu; asa sunt cablate, mai ales, amplificatoarele de ghitara.

Tot ca principiu, alimentarea filamentelor se face cu cablu suficient de gros (prin acesta trece
curent de cativa amperi!), rasucit/torsadat cu ochiuri cat mai mici, iar cablul se plaseaza
departe de celelalte piese/cabluri, pentru a evita inductia; se spune ca amplasarea in sasiu
trebuie sa urmeze imbinarea peretilor, cat mai aproape de colturi si departe de semnalele mici
(intrare, preamplificare) si bobine/transformatoare de iesire.

Traseul de masa ar trebui sa fie cat mai scurt, cu sarma groasa si scurta, pentru a nu interveni
in circuit rezistenta proprie a cablului.
O metoda buna de cablare a masei, este aceea "in stea", in care piesele care se cupleaza la
masa (conform schemei) ajung in acelasi punct de lipire.
Unii fac un singur punct de masa in stea, unde ajung o sumedenie de cabluri si piese, la
mijlocul amplificatorului/sasiului.
Altii fac un traseu de masa cu sarma groasa, fara izolatie care trece prin fiecare etaj, la diferite
nivele, si unde se lipesc piesele.
O alta metoda este aceea de a separa masele diferitelor etaje (stelute), care se reunesc apoi
intr-un singur punct, de obicei minusul celui de-al doile/treilea condensator de filtrare din
alimentare.
Indiferent de metoda, trebuie sa obtinem o masa "curata", fara a forma asa-zisele "bucle de
masa", pe unde trec curenti paraziti, nedoriti.

Daca se intampla sa fim nevoiti sa trecem cabluri diverse prin aceeasi zona, este bine ca
acestea sa se intersecteze in unghi drept.

In unele amplificatoare, veti vedea un manunchi de fire colorate prinse strans intr-un
manunchi cu ata/sfoara subtire sau plastic, ceea ce evita dezordinea aparenta si face ca sasiul
sa arate frumos si ordonat.

Pentru cablare, eu prefer sa folosesc cabluri multifilare cu sarma din cupru cu diametrul de cel
putin 1 mm, din sursele dezafectate de calculator. Sarma are o buna calitate, cablurile sunt
suficient de lungi si au culori diferite.

In aparatele vechi (radiouri, amplificatoare cu sasiu metalic) veti vedea sarme de conexiune
unifilare, solide/groase si scurte, ce solidarizeaza perfect toate piesele, iar masa este formata
chiar de sasiu, care are multe/diverse contacte pentru lipirea directa a pieselor.

Iata schema amplificatorului (1 canal):

Este una dintre schemele cele mai simple, cu cateva caracteristici speciale:
- foarte putine piese, pretandu-se minunat la constructie "punct-la-punct";
- putine elemente active/pasive pe "calea de sunet", care sa influenteze/modifice sunetul
(performanta prin simplitate);
- putere suficienta pentru niste incinte sensibile;
- viteza impresionanta si sunet minunat, cu inalte cristaline, bas excelent si dinamica
deosebita.

EL84 este o lampa pentru audio, asa incat are raspuns rapid, amplificare suficienta si
sunet de referinta.
Echivalente: 6n14n (Rusia) si 6BQ5 (USA). In general, eu folosesc varianta ruseasca.

In preamplificare, recomand 6N1P (Rusia), cu lampi similare: 6DJ8 / E88CC / 6922.

Ca transformatoare de iesire, aveti nevoie de transformatoare cu intrefier, tip E+I (nu

toroidale!) cu sectiune de cca. 11-12 cm2 si impedanta de cca 5,5-6 Kohmi.
In general, se gasesc transformatoare standard, speciale pentru EL84, insa trebuie sa fiti atenti
sa fie pentru hi-fi, si nu pentru instrument!

Se pot comanda de pe net, sau la cei care se pricep sa le faca.

Alte recomandari pentru piese:

- rezistentele din amplificator sa fie de 1 watt, exceptand pe cea din catodul finalei, de 5 watti.
- condensatoarele din amplificator sunt: nepolarizat de 0,22 uF/600V si electrolitic de 100
uF/100V.
- rezistentele din alimentare sunt de 220 ohmi/5 watti si 470 Kohmi/1 watt (schema cu bobina
de soc).
- condensatoarele din alimentare sunt electrolitice, la 450 V, si se monteaza cu minusul la
masa. In paralel, se pot pune condensatoare nepolarizate de 0,1 uF/600 V.
- diodele luminiscente sunt de culoare rosie, de 5 mm diametru, de acelasi tip; minusul la
masa, iar plusul in catodul lampii. In timpul functionarii, vor lumina (se pot pune pe panoul
frontal, pentru a indica functionarea ambelor etaje).
- caracteristicile transformatorului de alimentare: secundar= 240 V/300 mA + 6,4 V/4A
(tensiuni in sarcina). Secundarul de 6,4 V trebuie bobinat cu fir dublu, cu priza la mijloc,
adica 3,2 V + 3,2 V. Aceste detalii va sunt necesare pentru comanda (in Romania, Petra - Iasi
sau Romtoroid - Ploiesti).
Ca alternative mai bune, puteti comanda doua secundare de 3,2 V + 3,2 V, la 3 A si 2 A,
separat pentru lampa prefinala si lampiLE finale, sau transformator separat pentru tensiunea
de filamente (solutia cea mai buna).

Daca aveti/comandati transformator de alimentare cu tole E+I, trebuie sa retineti ca

majoritatea lor zbarnaie in timpul functionarii.
De obicei, tolele acestora se impregneaza cu lac si se strang foarte bine, de preferat pe toata
suprafata, ca sa nu faca burta la mijlocul tolei. Unele se incastreaza in rasina epoxidica, mai
ales cele industriale.
Dupa terminarea constructiei amplificatorului, trebuie testata distanta fata de celelalte
transformatoare si bobina de soc, pentru evitarea inductiei.
Uneori este extrem de dificil de inlaturat brumul unui amplificator pe lampi; primele lucruri la
care trebuie sa va ganditi sunt exact cele mentionate mai inainte.
De aceea, este de preferat un transformator toroidal bine facut sau transformator E+I cumparat
de la o firma reputata/serioasa.

Va recomand sa proiectati sasiul/carcasa dupa ce aveti toate piesele (mai ales

transformatoarele si condensatoarele electrolitice, care sunt piesele cele mai voluminoase), si
dupa testele de functionare, pentru stabilirea plasamentului pieselor, mai ales a pozitiei si
distantelor dintre transformatoare.

Avand in vedere faptul ca sunt putine piese de lipit, recomand etaje separate (alimentare +
amplificator propriu-zis) si mod de conectare punct-la-punct.
-----------------------
Iata un sasiu privit dinspre partea inferioara (in carcasa).

Orificiile din carcasa si echiparea cu mufe este urmatoarea:

- mufa alimentare (ce cuprinde intrerupator, suport de siguranta, mufa IEC - de tip calculator
si un LED de control);
- 2 mufe de intrare de tip RCA;
- doua perechi de mufe de iesire pentru difuzoare, stanga/dreapta.
In general, la RCA mufa rosie este pentru canalul drept; cea alba/galbena, pentru canalul
stang.
- pe fata frontala este fixat potentiometrul de volum.
- 3 orificii pentru soclurile lampilor
- orificii de trecere a terminalelor transformatoarelor de iesire.
- de suruburile de fixare a soclurilor, va recomand sa prindeti o placuta cu 1-2 contacte, ca cea
din imaginea urmatoare:
Bineinteles, puteti confectiona singuri placuta. Aceste placute se vor fixa de surubul intern al
socurilor finalelor si vor fi marcate in desen la timpul potrivit...

Este bine ca si corpul potentiometrului sa fie pus la masa.

Daca are miez de plastic si exterior metalizat, butonul de volum se poate comporta ca o antena
si va introduce brum atunci cand apropiati mana de el; cand departati mana, brumul dispare...
De aceea, va recomand ca butonul de volum sa fie integral din plastic/lemn, sau integral din
metal (aluminiu, colorat sau nu).

Soclurile novale ale lampilor sunt fixate in 1/3 anterioara a cutiei, suficient de departe de
campurile magnetice ale transformatoarelor si la distanta de cca. 5 cm intre ele.
Observati cum trebuie plasate soclurile, astfel incat pinii 4 si 5 sa priveasca in fata, spre placa
cu potentiometrul de volum.
In general, pinii sunt marcati toti, sau cel putin pinul 1 si 9.
Soclurile se tin cu pinii in sus si orificiile pentru lampa in jos; incepand de la pinul 1, se
numara ceilalti pini in sensul acelor de ceasornic.
Intre primul si ultimul pin (1 si 9), distanta este mai mare, astfel incat lampa se poate
introduce in soclu intr-o singura pozitie, deci nu se prea poate gresi...
Daca soclul este din ceramica (recomandat), pinii se pot numerota cu un marker permanent
subtire, astfel incat va fi usor sa lucrati.

Transformatorul de alimentare toroidal este plasat pe mijlocul sasiului, pentru echilibrare si

evitarea inductiei in transformatoarele de iesire, care sunt pe partea exterioara a cutiei, deci nu
se vad. Nu uitati de izolarea eletromagnetica a toroidalului (placi de metal plus cutie), asa cum
am descris mai sus.

Condensatoarele electrolitice sunt plasate pe curbura toroidalului, iar bobina de soc nu trebuie
sa se afle sub vreun transformator de iesire; de aceea a fost plasata excentric si suficient de
departe si de lampa finala.

Atat condensatoarele electrolitice, cat si bobina de soc pot fi fixate fie prin lipire (epoxi), fie
prin suruburi (coliere, respectiv, carcasa).

Tensiunile pozitive sunt marcate cu trasee rosii; tensiunile negative (masa), cu traseu negru.
Toate firele care transporta curent alternativ trebuie rasucite/torsadate cat mai strans (cu
ochiuri cat mai mici) si trebuie tinute departe de traseele de semnal.
Daca totusi nu aveti incotro si trebuie incrucisate fire de curent alternativ cu cele de curent
continuu si/sau de semnal, aveti grija sa le plasati la distanta unele de altele, in etaje diferite
(unele lipite de carcasa, altele mai sus, la cca 2-3 cm).

Ca fire de conexiune, folositi cablurile multifilare colorate dintr-o alimentare de calculator;

cel putin la SMPS-urile vechi se foloseau cabluri cu sarma de cupru de cel putin 1 mm
diametru. Pentru amplificatoarele pe lampi, aceste cabluri sunt excelente.
Mai pot fi folosite cabluri de cupru cu sarma solida, tot de cca 1-1,5 mm; cu acest tip de cablu
se pot face trasee frumoase, dupa indoire.

Iata si alimentarea filamentelor, cu fir gros, rasucit:

Nu uitati ca sarmele de filament conduc curenti de cativa amperi, asa incat NU puneti sarma
subtire!

Se pot folosi unele cabluri bifilare recuperate de la alimentatoarele de telefon: cele cu sarme
paralele, suficient de groase si care, de asemenea, se pot si rasuci usor.
Cele mai bune sunt, insa, cablurile unifilare, din sarma solida de cca 1,5-2 mm, cu care se
poate face intreaga cablare a amplificatorului!

Important este ca traseele de semnal sa fie cat mai scurte, de preferinta realizate chiar din
terminalele pieselor ce compun montajul.

Traseul filamentelor arata bine, geometric, insa nu urmeaza chiar regulile cele mai stricte
(intai filamentele finalelor, apoi cele din preamplificare); dvs puteti face legaturile si frumos
si corect...
In acest punct al realizarii amplificatorului, puteti face prima verificare: aprinderea
filamentelor, ceea ce va si recomand.
Bineinteles, se introduc lampile in socluri; fara asta nu se poate!

Eu prefer sa pun sasiul pe doua turnulete din carti (stanga/dreapta), ca sa pastrez accesul la
piese chiar si sa pot pune si lampile.
Daca testul este OK, putem trece mai departe...

In continuare, sa facem alimentarea lampilor finale (fire colorate in albastru):

In imagine, lampile sunt alimentate la pinul 7, din primarul transformatoarelor de iesire,

montate pe partea externa a carcasei.
Daca carcasa este din metal, orificiile de trecere a firelor prin carcasa trebuie izolate; izolatiile
sunt din ceramica (dedicate) sau din material plastic (dopuri din plastic, gaurite la mijloc).
Nu cred sa aveti probleme la aceasta cablare; nu uitati sa lasati spatiu intre aceste fire si cele
de alimentare a filamentelor (2-3 cm)...

Ca sa terminam cu firele lungi, haideti sa facem si cablarea intrarii/iesirii; cablurile sunt

ecranate, marcate cu portocaliu:
Primul traseu este de la mufele RCA la potentiometrul de volum, apoi de la acesta, la intrarile
lampii preamplificatoare (pini 2 si 7).
La un capat, masa cablului ecranat se lipeste la masa mufelor RCA, iar celalalt capat vine la
masa potentiometrului de volum.
Mufele RCA nu trebuie sa faca contact electric cu carcasa, fiind izolate cu saibe din plastic.

Privind potentiometrul de volum in lungul axului si cu contactele in sus, terminalele din

dreapta se lipesc intre ele cu sarma de cupru extrasa din cablul multifilar, constituind masa. Pe
caracasa potentiometrului se mai face o lipitura cu cositor, care se uneste tot cu terminalele de
masa.

Iesirea se trage din secundarele transformatoarelor de iesire, prin cabluri ce trec prin carcasa si
ajung la mufele de boxe.
Revin cu aceeasi recomandare: daca carcasa este metalica, aceste orificii, ca orice alte orificiu
prin care trec cabluri, trebuie izolate.

Popularea cu piese a etajului de preamplificare (3 piese pentru fiecare canal) este simpla: o
rezistenta, un LED si un condensator.
Primul pas: pinul 9 al lampii se conecteaza la contactul de masa (-) al condensatorului
electrolitic din alimentare C3.

Pasul 2: montarea LED-urilor rosii la terminalele 3, respectiv 8, cu plusul la terminale si

minusul la masa.
LED-urile sunt rotunde, iar terminalul minus este marcat cu o taietura, ca in imagine:

Bineinteles, LED-urile pot fi verificate si cu un aparat de masura.

Montarea in conductie directa (intre pinii 3/respectiv 8, si pinul 9) face ca, in timpul
functionarii, LED-urile sa lumineze.
Cum spuneam undeva mai inainte, LED-urile pot fi atasate la niste orificii in placa frontala a
carcasei, indicand, astfel, functionarea preamplificarii/amplificatorului. In aceasta situatie,
legaturile LED-lampa trebuie facute cu cablu ecranat.

Pasul 3: lipirea rezistentelor din anozii lampii (pinii 1, respectiv 6), care se unesc apoi undeva
in aer si se leaga la contactul (+) al condensatorului electrolitic C3.

Pasul 4: condensatoarele nepolarizate de iesire se lipesc tot la pinii 1 si 6, impreuna cu

rezistentele de alimentare cu inalta tensiune.
Celalalt terminal se lipeste pe contactul placutei fixate la surubul soclului finalelor (stg/dr),
cat mai scurt posibil.

Terminalele pieselor (rezistente, condensatoare) se invelesc in plastic, luat din cablurile de

conexiune, dupa scoaterea sarmei de cupru. In acest fel, evitam scurtcircuitele.

Mai sunt cateva piese de lipit si amplificatorul este gata!

Dupa cum observati in imaginea urmatoare, acum populam etajele finale stg/dr.

Revenim la contactul placutei prinsa pe surubul soclului finalelor, unde ajunge condensatorul
nepolarizat de la etajul de preamplificare.
Aici lipim doua rezistente:
1. prima pleaca la masa C3 (220 K in schema)
2. a doua rezistenta, de valoare mai mica (1 K) este in serie cu semnalul, ajungand la pinul 2
al finalei. Rolul ei este acela de a preveni oscilatiile lampii finale.

La pinul 3 al finalei vin doua piese dispuse in paralel: o rezistenta de 200-220 ohmi/5 watti si
un condensator electrolitic de 100 uF/100V.
Celelalte terminale ajung la al doilea contact al placutei prinsa de surubul soclului, apoi la
masa. Daca piesele au terminalele suficient de lungi, le puteti lipi direct in alimentare, fara
contactul intermediar. Condensatorul se monteaza cu plusul spre lampa si minusul la masa.

Aceasta rezistenta din pinul 3 se incalzeste destul de tare, astfel incat trebuie distantata
suficient fata de condensatorul electrolitic si de alte piese adiacente, pentru a avea o aerisire
suficienta; este, de altfel, singura precautie care trebuie luata...

Ultima piesa care trebuie montata este rezistenta dintre pinii 7 si 9, cu valoarea de 470 ohmi/1
watt.
---------------------
Ultimele legaturi pe care trebuie sa le faceti sunt:
- priza de mijloc a alimentarii filamentelor, de la transformatorul de alimentare, trebuie
conectata la masa (condensator C2).
- masa potentiometrului trebuie si ea conectata la masa, la condensatorul C3.

Acum amplificatorul este finalizat! Puteti sa va trageti sufletul, sa lasati pistolul de lipit din
mana si sa luati o gura de cafea...

Daca sunteti suficient de scrupulos, faceti o ultima verificare a corectitudinii

legaturilor/lipiturilor, conform schemei si schitelor.
La un montaj asa simplu, asta n-ar trebui sa dureze mai mult de 10 minute.

Bineinteles, ultimul pas este acela de a face toate conexiunile la sursa de muzica (CD Player?)
si boxe si de a asculta muzica.

Auditie placuta!