În timpul forajului, capătul inferior al garniturii se află în compresiune şi o parte dintre prăjini pot

flamba. Fenomenul se întâlneşte nu numai în sonde verticale, dar şi în cele înclinate sau orizontale. Flambajul
creează numeroase probleme: cresc fortele de frecare şi momentele de rotaţie ca urmare a presiunilor mari de
contact cu pereţii sondei, ajungându-se până la înţepenirea garniturii şi imposibilitatea transmiterii apăsării pe
sapă, se produc tensiuni de încovoiere periculoase, se accentuează uzura coloanelor de burlane, se îngreunează
controlul direcţiei găurii de sondă. Flambajul este periculos mai ales când garnitura se roteşte.
Se intalnesc două tipuri de flambaj, determinate de înclinarea sondei, mărimea forţei de compresiune,
prezenţa momentului de torsiune şi a rotaţiei, mărimea frecărilor, etc. În sonde verticale, după pierderea
stabilităţii, garnitura de prăjini ia o forma elicoidală. În sonde înclinate şi în cele orizontale, prăjinile flambează
iniţial sinusoidal, într-un singur plan, apoi, după o tranziţie instabilă, ele iau o forma elicoidală.
Forţa critică la care garnitura îşi pierde stabilitatea într-o sondă înclinată dreaptă şi ia o formă
sinusoidală se calculeaza de regulă cu formula Paslay-Dowson

(1)

în care: E este modulul de elasticitate

I - momentul de inertie axial
f - factorul de flotabilitate
q - masa unitara a prajinilor
g - acceleratia gravitationala
α - inclinarea sondei
jr - jocul radial prajini-sonda

Formula (1), valabilă pentru lungimi suficient de mari (peste 60 m), înclinari diferite de zero şi jocuri
uzuale, înlocuieste formulele aplicate pentu sonde verticale, ca de exemplu cea a lui Timoshenko,

(2)

şi indică valori mult mai mari, deoarece prăjinile se sprijină pe peretele inferior al sondei. Cu cât sonda este mai
înclinată, cu atât mai ridicată este forţa critică de flambaj. În schimb, când jocul prâjini-sondă creşte, forţa critică
se reduce. Figura 1 ilustrează aceste afirmaţii pentru un exemplu calculat cu formula (1).
În zonele unde înclinarea sondei este crescătoare, forţa critică de flambaj este mai mare decât pe
porţiunile drepte, deoarece compresiunea din prăjini măreşte forţa normală de contact cu peretele inferior al
sondei, care se opune flambajului

Figura 1. Forţa critică de flambaj în sonde înclinate drepte

În figura 2, componenta normală care ia naştere datorită curburii Fm se adună la componenta normala
creata de greutate Fng = fqgsinα si rezulta forta normală N
Stabilitatea garniturii creşte când raza de curbură a sondei scade. Pentru sonde care au curbură
constantă, ecuatia (1) poate fi generalizata astfe
 (3)

Formula este valabila cand jr <<R - raza de curbura a sondei.

Figura 2. Comportarea garniturii comprimate

în zone unde înclinarea sondei creşte

Pentru raze de curbură moderate, de ordinul sutelor de metri, forţa critică de flambaj se poate dubla.
Pe intervalele unde înclinarea sondei scade, forţa critică de flambaj poate fi mai mare sau mai mică
decât pe o porţiune dreaptă cu aceeaşi înclinare. Când prăjinile nu sunt comprimate, ele se sprijină pe peretele
inferior al găurii de sondă. Când se aplică o forţă de compresiune la capetele lor, apare o tendinţă de ridicare
(forta Fnc este îndreptată în sus), destabilizând prăjinile (figura 3, a). Peste o anumită valoare a forţei de
compresiune există două posibilităţi. În sonde cu raze mari de curbură, prăjinile flambeaza sinusoidal ramânând
în contact mai mult sau mai putin cu peretele inferior. La raze de curbura mici, prajinile sunt împinse spre
peretele superior şi creşterea forţei de compresiune contribuie la stabilitatea prăjinilor (figua 3, b).

Figura 3. Comportarea garniturii comprimate

în zone unde înclinarea sondei scade:
a - contact cu peretele inferior; b - contact cu peretele superior.

În figura 4 sunt calculate forţele critice de flambaj pentru prăjini de 5 in, scufundate în noroi de 1440
3
kg/m , într-o gaură de sondă cu diametral de 12 ¼ in, în funcţie de intensitatea de deviere, pentru cele doua
situatii. Jocul radial este considerat în dreptul racordurilor, nu al prăjinilor, iar efectul momentului de torsiune
este neglijat.
Mărimea zonei de tranziţie, dintre comportarea sinusoidală şi cea elicoidală, este determinată de tipul şi
mărimea diverselor perturbatii: prezenţa rotirii şi a momentului de torsiune, mărimea frecărilor, prezenţa
fenomenului de înţepenire - desprindere (stick-slip), neregularităţile găurii de sondă, rectilinitatea garniturii s.a.
Mai mult, la încărcare, trecerea la forma elicoidală are loc la forţe mai mari decât la descărcare. Buclele spiralei
formate au adeseori §i puncte de intoarcere, care apar, probabil, din cauza frecarilor §i a neregularitatilor
geometrice (fig. 8). In prezenta momentului de torsiune, forta critica de flambaj se reduce intr-o oarecare masura,
cu pana la 10%. Concomitent se micsoreaza si pasul elicei formate. Influenta momentului este mai pregnanta la
inclinari mici, la jocuri mari §i cand garnitura este mai flexibila [8].
 Figura 4. Forţa critică de flambaj în sonde curbate

La sondele cu înclinări mari garnitura de foraj are următoarea formă:

Figura 5. Schema gamiturii intr-o sondă cu înclinări mari

unde: la este lungimea ansamblului de foraj;

qa - masa lui unitară medie;
αt- înclinarea intervalului tangent.
Pe porţiunea dreaptă aflată deasupra punctului de iniţiere a înclinării, componenta greutăţii de pe
intervalul curbiliniu care creează apăsare pe sapă este:

(4)

unde: qp este masa unitară a prăjinilor;

lc - lungimea intervalului curbiliniu;
αt - unghiul de înclinare pe porţiunea tangentă;
αi- unghiul de inclinare in punctul de initiere;
c - curbura intervalului, considerate constanta.
 Potrivit figurii 6, b, componenta verticală a greutăţii prăjinilor de pe intervalul curbiliniu, cea care
creeaza apăsare, este proporţională cu segmentul CD. Dar CD = OD - OC = R sinαt - R sinαi = lc (sinαt - sinαi)/(
αt - αi).
Dacă secţiunea tangentă nu este orizontală, greutatea de sub punctul de tangenţă contribuie şi ea la
apăsare, prin componenta
(5)
cu l- lungimea intervalului tangent.
Pentru a evita flambajul prăjinilor de deasupra intervalului curbiliniu

(6)

unde αt -αi= clc

Dacă deasupra punctului de iniţiere sonda este verticală, se acceptă că forţa critică de flambaj este nulă,
deşi ea are o valoare diferită de zero.
În concluzie, pentru a preveni flambajul prăjinilor într-o sondă cu un interval de creştere a înclinării,
apăsarea pe sapă trebuie să fie mai mică decât oricare dintre valoarea calculată cu formula (6).
Pe cele doua intervale drepte, prăjinile pot avea diametre diferite.
Se poate accepta şi un coeficient de siguranţă.
Daca prăjinile nu flambează, când garnitura este slăbita uşor de la suprafata, variaţia sarcinii se
transmite practic integral la talpă deoarece forţele de frecare nu se modifică semnificativ (presiunile de contact
nu se schimbă prea mult). Când intervine flambajul, presiunile de contact şi implicit forţele de frecare cresc
simţitor, neliniar, şi numai o parte din variaţia sarcinii la suprafaţă se transmite la talpă. Când garnitura este
ridicată de pe talpă, variaţia sarcinii la suprafaţă nu este sesizată la talpă până ce forţele de frecare nu îşi schimbă
orientarea.