4)Greutatea volumica.in stare nat-G/V a rocii.

σ₁=σ₃ (sin²Θ/2+cos²Θ/2+2sinΘ/2*cosΘ/s)/ hf=adan de fundare

pt stare umeda: (sin²Θ/2+cos²Θ/2-2sinΘ/2*cos Θ/2) + 2c * (cos²Θ/2- c=coeziunea terenului de fundare (KN/m²)
Γ=G/V(KN/m₃) (gf/cm₃) G=Gw+Gs Γ=g* sin²Θ/2)/(sin²Θ/2+cos²Θ/2-2sinΘ/2*cosΘ/2) Θ=unghiul de frecare interna
ρ ρ=m/V (Kg/m₃) (g/cm₃) σ₁=σ₃ (sinΘ/2+cosΘ/2)²/(cosΘ/2-sinΘ/2)² + 2c * B=lat fundatie α=coeficient adim
g=9,81N/kg greutate specifica (greutate vol a [(cosΘ/2+sinΘ/2)(cosΘ/2-sinΘ/2)]/(cosΘ/2-sinΘ/2)² 17)calculul tasarii (sarcini uniform distribuite) prin met insumarii
scheletului min): σ₁=σ₃ (1+tgΘ/2)²/(1-tgΘ/2)² + 2c * [tgΠ/2+(1- pe straturi elem
Γs=Gs/Vs ρs=ms/Vs tgΘ/2)]/[(1-tgΘ/2)*(1-tgΘ/2)] Adan de fundare a constr se stabileste pe baza unei permanente
In stare uscata: tgΠ/4=1 colaborari intre ing geol si ing proiectant.alegerea stratului bun
Γd=Gs/v σ₁=σ₃ (tgΠ/4+tgΘ/2)²/(1-tgΠ/4*tgΘ/2)² + 2c * de fundare trebuie facuta tinand seama de toate cerintele
Pt starea saturata: (tgΠ/4+tgΘ/2)/(1-tgΠ/4*tgΘ/2) proiectantului,atat din p de v constr,cat si tehn.
Γst=Gst/V stiind ca: Met insumarii pe strate elem
Pt starea inundata: (tgΠ/4+tgΘ/2)/(1-tgΠ/4 * tgΘ/2)=tg(Π/4+Θ/2) Met de calc al tasarii se bazeaza de regula pe carac de deform
Γ΄=G΄/V Ec prin max are expresia ale rocilor,reprez prin modulul de deform liniara E si coeficientul
6)Repartitia P in teren.Sarcina geol σ σ₁=σ₃*tg²(45°+Θ/2)+2c*tg(45°+Θ/2) lui poisson ν,care m este denumit coeficient de deform
σ – P nat ce exista in teren de la inc form rocilor care intra in alc serveste la calc unghiului de frecare int si al coeziunii,cunoscand lat.modulul de deform liniara are aceeasi nat ca aceea a
unui masiv.ea este data de m (greutatea) stratelor care se afla cateva perechi de valori ale eforturilor prin max si min. modulului de elas E din legea lui hooke,reprez un raport intre
de asupra unui pct considerat.σ este un efort de efortul σ si deformatia ε: E=σ/ε
compresiune,orientat pe verticala de sus in jos,care se calc cu 13)forfecare triaxiala.principiul met. Argilele si nisipurile,pt care se efec calc tasarii,nu se comporta
relatia: σg=1/100*Γ*h Δσ=P/A , A-aria sect transversal a probei ca un mediu elas;ele se comporta elasto-plastic,deform plas
σg-sarcina geol P-forta axiala predominand asupra celor elas.
Γ-greutatea vol a rocilor (KN/m₃) Δσ-efort unitary Se considera un strat de argila cu gros h,care,sub act unei
h-adan pct de calc,de la supr terenului Principiul met pres,se taseaza cu δh:
1/100-coeficient de transf (KN/m₂) (da/N) (cm₂) Se folosesc probe cu struc netulburata de forma cilindrica avand ε=δh/h E=σ/(δh/h˳)
La rocile moi (argilo-nisipoase) se constata o cres considerabila a raportul dintre inal h si diam d de cca h/d =1,5...2,5 deoarece h˳ este o tasare,o notm cu s:
greutatii vol cu adan,prin consolidare pe cale nat. Proba e supusa la inc unei pres σ₃(efort prin min)care act atat s=σh˳/E (1)
La rocile stancoase insa,sarcina geol nu variaza in lat,cat si axial.mentinand ct pres σ₃,se trece apoi la aplicarea cel de-al doilea parametru de deform,coeficientul lui poisson,se
timp,mantinandu-se la o valoare practic ct. unei pres verticale p. introduce in ec (1) sun forma unui coeficient β:
Pt m multe strate,cu greutati vol si gros dif,sarcina geol se Efortul axial total σ₁ (efort prin max) este σ₁=σ₃-p.crescand pres β=(1-2νᵉ/1-ν)i
obtine prin insumare: σgi=1/100*ΣΓi*hi, p,pe proba act axial,efortul σ₁-σ₃,denumit efort deviator,care ia tinand seama de coeficientul β,tasarea unui strat oarecare din
Γi-greutatea vol a fiecarui strat valori din ce in ce m mari,pana la cedarea probei. cuprinsul zonei act are expresia:
hi – gros stratelor In lab,se foloseste ap triaxial care are ca parte componenta prin si=β*σzi/Ei*h˳i
sarcina geol este greutatea coloanei de roca de la supr terenului celula de pres. daca stratul de argila de gros h˳ il consideram intr-o pozitie
pana la pct de calc p= Δσ p=P/A σ₁= oarecare in cuprinsul zonei act,el devine h˳i
7)repartitia P in teren.Sarcina concen. Δσ+σ₃ Δσ=σ₁-σ₃ β=0,8
Ec lui boussinesq. Δσ=P/A formula finala: s=Σsi=0,8Σ(de la nla n)σzi/Ei*h˳i,
Repartitia p in teren,atat in ipoteza sarcinilor concen,cat si pt unghiul de frecare int si coeziunea pot fi calc si analitic,folosind s=tasare totala
fundatii incarcateuniform,este tratata numai pt cazul in care ec efortului prin max: σzi=presiunea repartizata,calc la mijl fiecarui strat deformabil
terenul de fundare este form din roci sedimentare moi σ₁=σ₃tg²(45°+Θ/2)+2ctg(45°+Θ/2) din cuprinsul zonei act
(argiloase-nisipoase). 14)cadrul terenului de fundare.capacitate portanta.met. h˳i=gros stratelor considerate in calc cm
Ec efortului vertical de compresiune are expresia: frolich.met maslov.met de calc a capacitatii portante. Ei=modul de deformatie liniara calc la mijl ficarui strat
σz=Iσ*P/z² Terenul de fundare suporta dif pres,care se transf treptat in Modulul de deformatie liniara Ei se calc pe baza modulului de
In cazul in care act la supr terenului m multe forte P₁,P₂...Pn,P deform de tasare.pe masura ce pres pe terenul de fundare deform edometric Eedi,folosind un coeficient de frecare α:
repartizata intr-un pct M din int terenului,situat la adan z,se cres,tasarea se mareste si ea.orice constr poate prelua o Ei=αEedi, α=1.25-2
obtine: σz=1/z²*Σ(de la i-n la n)Iσi*Pi anumita tasare,care este dif ca marime in fct de tipul de constr Modulul de deform edometric Edi se calc cu relatia:
Marimea P repartizate este direct proportionala cu forta/ele ce si modul ei de executie. Eedi=σzi/(δh/h)σgi+σzi-(δh/h)σgi,
act la supr terenului si invers proportionala cu patratul adan pct Tasarea preluata de o constr se numeste tasare admisibila si σgi=sarcina geol la mijl unui strat c
considerat. este det de o anumita valoare a pres transmise la terenul de σzi=pres repartizata la mijl stratului i
P repartizata scade cu adan. fundare,denumita capacitate portanta. δh/h=tasare specifica
Ec lui frolich Capacitatea portanta este acea marime max a unei pres ext care 19)roci argiloase cu comportament special PSU/PUCM
Th lui frolich privind repartitia P in teren reprez o generalizare a poate fi transmisa terenului de fundare,tasarea rez fiind PSU-pam sensibil la umezire
calc lui boussinesq,cu luarea in considerare a unui fact,pe care il admisibila pt constr. PUCM-pam cu umflari-contractii mari-argila gonflabila
denumeste fact de concen a P care tine seama de nat rocilor. Supus unei pres,terenul de fundare se compacteza intr-o prima Procesele de umflare-contractie sunt proprii rocilor
σz=MP/2Π*cosMΘ/z², faza dupa care, daca marimea pres transmise de fundatie argiloase.umflarea reprez o cres a vol rocii argiloase.cre se prod
σz-P repartizata depaseste rezistenta la forfecare a rocii,in teren apar zone de prin absorbtie de apa,iar contractia este procesul invers,de
P-forta exterioara forfecare.din p de v al carac deform in terenul de fundare,dupa micsorare a vol rocii ca urmare a reducerii cantit de apa,prin
M-fact de concen a P aplicarea sarcinii,se disting 2 faze: evaporare.PUCM-argile cu cantit mari de montmorillonit,care in
Θ-unghiul dontre verticala fortei P si vectorul dus intre pct de 1)de compactare per secetoasa se contracta si in per de ploi se dilata;sunt
aplicatie al fortei si pct in care se calc P repartizata 2)de forfecare influientate de existenta unor acv subterane si sunt terenuri de
z-adan Ec capacitatii portante in domeniul elas.frolich fundare dificile pt constr usoare de supr.
M=2-6 Se considera o fundatie de lat B situata la adan de fundare hf Cauzele proceselor de umflare-contractie
Pt M=3,ec lui frolich ia forma ec lui boussinesq intr-o alternanta de marne si nisipuri.fundatia transmite -nat min a rocilor argiloase are o semnificatie de prim ordin.cu
11)Ec efortului prin max (dem) terenului pres p.lat fata de fundatie,se considera un pct M,situat cat o argila are un continut m ridicat de montmorillonit,cu atat
Pt stabilirea ec eforului prin max se considera o proba solicitata la adan hf+z de la supr terenului.in pct M fundatia se vede sub prez fen de umflare-contractie m accentuate si dezv pres de
cu un ef lat ct σ₃,denumit efort prin min.pe proba se aplica apoi unghiul Θ. umflare m insemnate.
un efort vertical σ₁(efort prin max) care ia valori cres pana la Eforturile prin max si min in pct M se compun din urm parti: -nat si cantit ionilor din complexul de absorbtie:cea m mare
cedarea probei dupa planul de rupere a-b care face unghiul α cu 1)eforturi prin max si min date de sarcina p a fundatiei capacitate de umflare o dau cationii monovalenti ,iar cea m
orizontala. 2)eforturi prin max si min,considerate cu semnul minus,care mica-cei trivalenti:
Cunoscand eforturilor σ₁ si σ₃ in momentul cedarii probei,se apar ca un efect al terenului ce a fost excavat pe adan de Li⁺>Na⁺>K⁺>Mg²⁺>Ca²⁺>Al3⁺>Fe3+
constr cecul lui mohr care are raza σ₁-σ₃/2 , coordonatele fundare hf -marimea particulelor min care intra in alc rocilor argiloase
centrului fiind σ₁+σ₃/2 si 0. Dr intrinsec,tg la cerc in pct B,face cu 3)sarcina geol in pct M pe adan hf+z (argila,nisip,praf).la cres procentului de praf,respectiv de
orizontala unghiul Θ.ordonata la origine reprez coeziunea c. Relatia frolich argila,procesele de umflare-contractie devin tot m insemnate.
In ABC avem AcsinΘ=BC P=α(Γ*hf+c/tgΘ)+Γ+hf capacitate portanta -continutul de electroliti in apa din porii rocii.cea m mare
r=σ₁-σ₃/2.inlocuim AC si BC: α-coeficient adim fct de unghiul de frecare int al rocii umflare a unei argile este prod de apa distilata
(c*ctgΘ+σ₃+[(σ₁-σ₃)/2])sinΘ=(σ₁-σ₃)/2{*2} Γ-greutatea vol a rocii ponderata -starea nat de consolidare (compactare)a rocilor;cu cat o roca
Ctg=(cos/sin){sin}=cos c-coeziunea rocii este m veche,cu atat starea ei de consolidare este m ridicata si
2c*cosΘ+2σ₃sinΘ+σ₁sinΘ-σ₃sinΘ=σ₁-σ₃ Θ-unghi de frecare int capacitatea de umflare m mare.
σ₁-σ₁sinΘ=σ₃+σ₃sinΘ+2c cosΘ α=Π/[ctgΘ-(Π/2-Θ) -varsta rocilor:rocile m vechi in scara stratigrafica sunt capabile
σ₁(1-sinΘ)=σ₃(1+sinΘ)+2c cosΘ Γp=(Σ(de la i=1 la h)Γi*hi)/ Σ(de la i=1 la h)hi de umflari m mari decat rocile tinere la aceeasi compoz
σ₁=σ₃ [(1+sinΘ)/(1-sinΘ)]+2c*[(cos2Θ)/(1-sinΘ)] Ec lui maslov min,granulara
σ₁=σ₃ [(1+sin2Θ/2)/(1-sin2Θ/2)]+2c*[(cos2Θ/2)/(1-sin2Θ/2)] Maslov admite prez in terenul de fundare a unor zone plas de -umiditatea initiala;cu cat umiditatea initiala este m mica,cu atat
(M) forfecare,cu carac local,slab dezv si lim in adan procesul de umflare este m accentua;la contractie,cu cat
sin²Θ/2+cos ²Θ/2=1 Relatia maslov: umiditatea initiala este m mare,cu atat micsorarea vol rocii este
cos2Θ/2=cos²Θ/2-sin²Θ/2 PM=α(Γhf+c/tgΘ+ΓB*tgΘ)+hf m insemnata.
sin2Θ/2=2sinΘ/2*cosΘ/2 PM-capacitate portanta Identificare se det prin probe aduse la lab.
Γ=greutate vol pe adan de fundare
UF-umflarea lib care cuprinde dif dintre vol final si vol initial al
ac tip de roca.
Pres de umflare este acea pres care se dezv in cond in care
deform de vol este in procesul de umflare.ea se det cu aj
edometrului.
Se pune proba in stanter,se incarca celula edometricasi se
inunda,se incarca proba cu prima treapta de incarcare si se
blocheaza posib de a se umfla dupa care inc sa citim tasaraile.
Pt o argila gonflabila,tasarile inc la peste 2 daN/cm²(200kPa).
PSU-pam sensibil la umezire/colapsibil
Loess/loessuri remanente
Agentul transportator este reprez de vant.
Praf,silt.struc afanata,cu schelet de CaCO₃ in stare nat este cu o
umiditate mica,iar atunci cand e saturat e colapsibil.
Mold/dobrogea cu loess.
Identificarea leossului are loc prin det de lab:din p de v
granulometric este un praf,greutatea vol mica
<17KN/m²,porozitate f mare 45%,grad de saturatie Is<0,6:tasare
specifica prin umezire>2cm/m.
Det are loc in edometrusi este definit:2 probe in paralel,una in
stare nat (umiditate) si una in stare inundata.
20)prop elas pt stanca,la roci tari.modul static de elas.modul
dinamic de elas
Elas e propr rocilor de a se deforma sub act unei forte ext,si de
a-si reveni la forma initiala,prin indepartarea deform,dupa
incetarea act ext.
Domeniul (1-2) este domeniul deform plas,in care nu se
respecta proportionalitatea dintre eforturi si deform.
Primul domeniu (0-1):roca are o comportare elas,curba putand
fi asimilata cu o dr.ac este domeniul elas in care este valabila
legea lui hooke. E=δp/δε=(P₂-P₁)/ε₂-
ε₁,
E=modul de elas(young)
Δp variatia de pres
Δε= variatia deform
Rocile stancoase pot fi considerate roci elas,iar rocile argiloase-
roci plas.
Modulul static de elas
-modulul lui young,det prin aplicarea unei sarcini statice asupra
rocii,incarcarea fiind transmisa cu o vit progresiva si uniforma
5*10daN/cm²/s.eprubeta pe care se face incercarea este de o
forma paralelipipedica,avand la baza un patrat,cu lat de 4 cm si
inal h=16cm.se folosesc si epruvete cilindrice cu diam 42cm si
inal h=16cm.se pot folosi s a epruvete cu cond
h/l=2-4=l/d
Daca pe o epruveta de forma cilindrica se aplica o forta de
compresiune P,epruveta isi reduce inal cu δh,marindu-si
totodata diam cu δd.supr pe care act forta de compresiune fiind
S.modulul static de elas are expresia E=(P/S)/P*h/S*δh
Pt o incarcare progresiva a epruvetei cu sarcini cres
p=P/S,masurand totodata,sub fiecare treapta de
pres,deform finala ε=(P₂-P₁)/(ε₂-ε₁)
Coeficientul de deform lat (poisson) reprez raportul dintre
deform transversala δd a rocii si deform longitudinala δh:
I=δd/δh
La roci stancoase I are valori ν=0.1-0.4. are valori mici pt roci
elas.cu cat o roca este m deform,valoarea coeficientului lui
poisson este m mare.
Pt scoarta terestra I=0,28
Modulul de deform (modulul de rigiditate “forfecare”) se refera
atat la deform elas,cat si la o parte din deform plas,prezenta de
regula la rocile stancoase. G=E/2(1+ν),
G=modul de deform
E=modul static de elas
Ν=coeficientul lui poisson
Modul dinamic de elas
Vit de aplicare a sarcinii statice pt det modulului static de elas
este de cca 5-10daN/cm²*s.daca roca este supusa unei vit de
aplicare a sarcinii m mare decat cea mentionata m
inainte,sarcina se considera dinamica,iar modulul rez este
modulul dinamic de elas.
Masuratorile se fac cu masuratori geodezice nedestructive,met
seismica:explozii de intensitate medie sau redusa sau
ultrasunete.
Vit undei primare=7km/s
Vit undei sec=4-5 km/s
Unda primara se propaga prin comprimare-destindere pe
directia de propagare si ajunge prima.unda secundara
inainteaza prin forfecari.
Se det in fct de:
Edin=[vs²Γ(3vp²-4vs²)]/g(vp²-vs²), Γ(stanca)=25KN/m3
Γ(nisip)=20KN/m3
Edin=[v²pΓ(1+ν)(1-2ν)]/g(1-ν) g=acceleratie cernerii, iar la rocile argiloase se foloseste metoda prin
gravitationala sedimentare.
Cernerea la nisipuri:
-pe baterii de site -> succesiune de site cu ф din ce in ce mai
Γ=greutate volumica
mici
-raportul ochilor a 2 site successive: dn/dn-1=1.5:2
Edin=modul dinamic de elas -se cantareste cantitatea ramasa pe fiecare sita si analiza se
Edin=2vs²Γ*[(1+ν)/g] verifica prin 2 criterii:
Vp=vit undei elas longitudinale -se insumeaza cantitaiv -> o pierdere >10% din cantitatea initiala
se reface analiza
-se ia in cutie o cantitate >10% din continutul initial. Analiza
Vs=....................... transversale atunci pe aceasta fractiune foarte fina se face analiza prin
sedimentare. Exista cazul unei analize combinate, iar roca va fi
un nisip prafos/argilos
Ν=coeficientul lui poisson
Rezultatele cernerii se reprezinta graphic sub forma a doua
(Des) (des) (des) diagrame, curba de granulatie (curba cumulative) si histograma,
21)propr fiz si propr mec pt roci care servesc la stabilirea denumirii rocii sau depozutului
Propr fiz:-granulatia analilzat.
-porozitatea Histograma- denumirea rocii se da in functie de domeniul
-umiditatea granulometric in care e coloana cea mai intalta(pe histograma).
-gr de saturatie Pe lista fiecarei coloane se reprezinta procentul de granule pe
sita.
-greutate vol:-stare umeda
Curba cumulative se face concluzia procentul de granule ce au
-stare uscata trecut printr-o anumita sita cu ф ochilor sitei respective.
-stare inindata
Interact dintre roca si apa 2). Analiza granulometrica. Definitie. Sedimentare pentru argile
Supr specifica este supr totala a granulelor care intra in compoz si analiza combinata
unui gram sau cm3 din roca respectiva.supr specifica a sutelor Fix ca prima parte la exercitiul anterior
Metoda prin sedimentare se face cu ajutorul areometrului sau
de un de cm3/g o are montmorillonitul.
cu pipeta. Reprezentarea grafica a rezultatelor la metoda prin
-gr de indesare,capacitate de indesare
sedimentare se face construind curba granulatiei. Pentru a
-plas si consistenta stabili denumirea rocii se procedeaza mai intai la extragerea de
-tixotropia pe curba granulatiei a fractiunilor component(argila, nisip, praf).
-procese de umflare-contractie Diagrama ternara este un triunghi echilateral care are in cele
-densitatea trei varfuri fractiunea argila(100%), praf(100%), nisip(100%).
Propr mec:-elas Sedimentare argila:
-din proba adusa se ia o cantitate si se pune-n epruveta
-compresibilitatea si consolidarea (compresiune-
-se cantareste continutul pentru proba (=50g)
tasare,modul de deform edometric,moduld e tasare) -se desfac intr-un vas de laborator in apa, se adauga carbonat de
-rezistenta la forfecare(θ,c) Li
-rezistenta de rupere -e trecuta argila+apa intr-un cilindru de 1L
In lab cub/cilindru(l=6cm) stancoase: -se adauga silicat de Na(ca stabilizator)
1)Γ,ρ -se dilueaza pana la litru suspensia de argila
2)qi-absorbtia de apa qi=(mi-ms)/ms*100% -se agita suspensia
-urmeaza asteptare la un timp standart(5’, 10’..30’, 2h.. 24h) cu
ms=masa epruvetei uscate
un densimetru sau areometru
3)Sr=qi/q,grad de saturatie -se citeste si se prelucreaza conform legii lui Stokes ce se refera
n efectiva=V porilor comunicanti/V la viteza de sedimentare a unor particule sferice intr-un lichid
4)n V=f(d, ρ(partii solid+ apa), η, t(s), t°)
5)c(compactitatea) c=Vs/V=1-n=Γd/Γs, Analiza combinata:
Γ=25KN/m3 -nisipuri argiloase, nisipuri prafoase, argila nisipoasa, argila
prafoasa, argila cu pietris etc
ρ=2,5g/m3
-se face pe o proba de argila, care dupa spalare pe site cea mai
6)grad de afanare ηa=νuscat/ν
fina (ф- 0.05mm) a aratat o conditie de fractura grosiera, cu
>10% din continutul analizometric
Mecanice: -pe acea fractiune grosiera se face analiza prin cernere -> argila
1)rezistenta la pres monoaxiala: nisipoasa/argila nisipoasa cu pietris
σc=F/A -de dupa cernere pe o roca necoeziva in cutie ramane mai mult
2)coeficient de slabire struc pt stare saturata si geliva:se det prin de 10% din proba analizometrica -> pe acea fractiune fina se
face analiza prin sedimentare -> nisip prafos/argilos
ultrasunete sau socuri,se inregistreaza vit undeiprimare si vit
-se face curba cumulative cu rezultatele ambelor analize pe care
undei sec citim procentele (argila/ praf/ nisip)
ηs=(σcu-σcs)/σcu -se intra cu procentele respective pe diagram ternara
ηg=(σcu-σeg)/σcu
σc=[vp²*Γ(1-2ν)²]/140*g(1-ν) σc=f(vp,g,Γ,ν)
σc=[vs²*Γ(1-2ν)]/70g(1-ν) Indici fizici roci argiloase-nisipoase
a)rezistenta la tractiune σT=F/A Umiditatea ω= (Gω/Gs) * 100%= (G-Gs)/Gs * 100%
Se defineste ca raportul dintre greutatea apei din pori Gω si
(des)
greutatea scheletului mineral Gs. Umiditatea se determina in
b)rezistenta la incovoiere σi=3/α*F/h²*d (des) laborator prin metoda uscarii in etuva
c)rezistenta la forfecare τ=I/A Umiditatea volumica Θ= Vω/V=ω*(γd/γω) ω- umiditatea masica
(des) γd- greutatea volumica in stare uscata
d)rezistenta la soc σli=L/V=Fσli/V Grad de saturatie volumica Θ=(Θ-Θr)/(Θs-Θr) = w*γd= w*γs (1-
...22 cicluri – se schimba abraziunea (22*5=110g) n) Θr- umiditatea vol reziduala Θs- umiditatea vol la saturatie
Grad de saturatie masica Sr=Vw/Vp = (γs*w)/(e*γw) Vw-
a)in stare uscata cu masina dorry (0,6 daN/cm²)
volumul apei din pori
b)in stare umeda cu masina bohme (0,25 dan/cm²)
Porozitatea n (%) = Vp/V = e/1+e = 1- γ/(γs(1+w))
det coeficientului lui poisson pe calegrafica se poate face Indicele porilor e (-) = Vp/Vs = n/1-n
folosind vit undei elas transversale. Umiditatea la saturatie (%) ω pt Sr=1 ; ωst= (e*γw)/γs γs-
greutate specifica
1).Analiza granulometrica. Definitie. Cernere pentru nisipuri.
Studiul geomecanic al rocilor sedimentare argiloase-nisipoase Plasiticitatea si consistent rocilor argiloase
Plasticitatea este o proprietate comuna pentru marea
se bazeaza pe determinarea procentuala a dimensiunilor
particulelor constituente. majoritate a rocilor. Ea este insa caracteristica rocilor moi,
Separarea pe fractiuni granulare se prezinta: indeosebi argilelor. Plasticitatea este proprietatea rocii de a se
Dimensiunea particulelor Denumirea fractiunii granulometrice deforma sub actiunea unei forte exterioare si de a-si pastra
Metoda de analiza granulometrica Masa probei in stare uscata deformatia dupa incetarea actiunii fortei. Deformatia plastic se
0.005 mm argila 70g. 0.05 praf 100g –analiza granulometrica produce fara modificarea volumului si fara aparitia de fisuri in
prin sedimentare; nisip fin 100 g; 0.2 mm nisip mijlociu 200g; masa rocii. Starea plastic a rocilor este legata de un anumit
domeniu de valori ale umiditatii naturale din teren.
0.5mm nisip mare 1000g – analiza granul prin cernere pe site;
Plasticitatea este generate de multe cauze, marea majoritatea
2mm pietris 2000g. 20mm bolovanis. 200mm blocuri 5000g –
analiza granul prin cernere pe ciururi fiind legate de proprietatile scheletului mineral.
Dimensiunile predominante ale particulelor ce compun o roca -natura mineralogica si forma mineralelor argiloase determina
sedimentare impun tipul de analiza granulometrica. Pentru marimea plasticitatii; astfel, intre mineralele argiloase,
rocile nisipoase analiza de granulozitate se face prin metoda montmorillonitul are cea mai mare plasticitate
-forma particulelor minerale si aranjamentul ce se creeaza intre
particule in timpul modelarii
-forma lamelara a mineralelor mareste plasticitatea, iar
mineralele cristalizate nelamelar(Q, Feldspat) nu sunt plastice
-Forma rugoasa a suprafetei mineralului argilos si clivajul sunt
elemente care maresc plasticitatea argilelor
-marimea particulelor minerale are o influenta; cu cat
dimensiunea particulelor minerale este mai mica, cu atat
plasticitatea roc. Argiloase creste
-fluidul absorbit la suprafata particulei minerale exercita o
influenta asupra marimii plasticitatii
-vascozitatea; cresterea vascozitatii fluidului mareste
plasticitatea, apa duce la o plasticitate ridicata decat alcoolii sau
acizii
-argilele sedimentate intr-un mediu cu apa sarata au o
plasticitate mai mica decat cele depuse in apa dulce
-schimbul de cationi; ionii metalelor monovalente (Li+,Na+,K+)
dau cea mai mare plasticitate, ionii metalelor trivalente
(Al3+,Fe3+) au cea mai mica influenta asupra plasticitatii;
inlocuirea ionilor de Na cu cei de Ca coboara brusc plasticitatea
rocilor
Starea de plasticitate si starea de consistent a roc. Argiloase
sunt date de limitele de plasticitate Atterberg si de umiditatea
din conditiile natural. Limitele de plasticitate sunt doua
umiditati conventionale, considerate caracteristica: limita
inferioara de plasticitate ωp, denumita si limita de framantare si
limita superioara de plasticitate care este cunoscuta si sub
denumirea de limita de curgere ωL.
Starea de plasticitate se exprima prin indicele de plasticitate Ip,
care reprezinta intervalul de umiditate cuprins intre limita de
curgere si cea de framantare. Ip= wL-wp;
Indicele de plasticitate serveste pentru caracterizarea starii
fizice a rocilor argiloase. Clasificarea:
Ip<10 – plasticitate redusa; 10-20 – plasticitate mijlocie; 20-35 –
plasticitate mare; >35 – plasticitate foarte redusa
Cu cat creste indicele de plasticitate, deformatia rocii este mai
mare, iar capacitatea portanta mai mica. Consistenta argilelor
depinde de umiditate. Cele trei stari ale consistentei- tare,
plastic si curgatoare – sunt apreciate dupa marimea indicelui de
consistenta, care este dat de relatia : Ic= (wL-w)/ Ip = (wL-w) /
(wL-wp)
Starea de consistent a rocilor argiloase se clasifica in:
Ic<0.25 – stare plastic curgatoare; 0.25-0.5 –stare plastic moale;
0.5-0.75 – stare plastic consistent; 0.75-1 – stare plastic
vascoasa; >1 – stare tare;
Rocile argiloase vechi(precuaternare), fiind practice
impermeabile, au o stare de consistent ridicata, respective
starile plastic curgatoare si plastic moale nu se intalnesc.
Indicele de consistenta se foloseste la estimarea capacitatii
portante a terenului de fundare.
Repartitia presiunii in teren. Sarcini uniform concentrate
Repartitia presiunii sub fundatii dreptunghiulare incarcate
uniform
1.Repartitia presiunii in coltul unei fundatii
Presiunea repartizata sub coltul unei fundatii dreptunghiulare
incarcate uniform are expresia:
σz=Iσ*p(1); σz-presiunea repartizata; Iσ- factor de influenta,
adimensional; p- presiunea transmisa de la constructive la teren
Presiunea transmisa de constructive la teren, rezulta din
raportarea greutatii constructiei P(F), la suprafata S care se
sprijina pe teren, adica p= P/S [N/m2]
Constructiile fiind fundate la o oarecare adancime de la
suprafata terenului, denumita adancime de fundare hf, la
aceasta cota deformatia(tasarea) terenului se produce numai
pentru o presiune care este mai mare decat sarcina geologica.
Asadar apare notiunea de presiune neta:
Pn=pef- σg; σg= γ*hf; pn- presiunea neta transmisa de
constructie la teren; p- presiunea transmisa de constructia la
teren;
Ecuatia (1) este valabila numai pentru o placa de incarcare
situate la suprafata terenului. Pentru cazul real al fundatiilor,
luand in consideratie presiunea neta pn data de ecuatia 2,
presiunea repartizata in coltul unei fundatii dreptunghiulare se
calculeaza cu formula σz=Iσ*pn;
Factorul de influenta Iσ este in functie de dimensiunile fundatiei
si de adancimea z, masurata de la baza fundatiei, in care se
calculeaza presiunea repartizata; Iσ= f(L/z;B/z). Pentru
determinarea pe cale grafica a factorului de influenta se
foloseste diagram lui Fadum. In aceasta diagram se intra cu
valoarea L/z in abscisa, se ridica prin aceasta valoare o
perpendicular pana se interseacteaza curb a B/z, iar punctual de
intersectie se proiecteaza in ordonata unde sunt trecute valorile
factorului de influenta.
2. Repartitia presiunii pentru diferite puncte situate pe
suprafata fundatiei
Se considera punctual M avand o pozitie oarecare pe suprafata
unei fundatii dreptunghiulare. Prin punctul M se duc paralele la
cele doua laturi L si B rezultand 4 dreptunghiuri diferite (1-4).
Pentru noile dreptunghiuri latura cea mai mica reprezinta
latimea, iar cea mai mare latimea. Calculul presiunii repartizate
in punctul se face deci cu formula σz=Iσ*pn aplicata pentru
fiecare din cele 4 dreptunghiuri:
σz= Iσ1*pn+ Iσ2*pn+ Iσ3*pn+ Iσ4*pn. Pentru determinarea
factorului de influenta Iσ1 se folosesc dimensiunile L1 si B2,
pentru Iσ2, L2 si B2 si asa mai departe.
Daca punctul M este considerat in central fundatiei, factorii de
influenta sunt egali Iσ1= Iσ2= Iσ3 = Iσ4, deoarece cele 4
dreptunghiuri rezultate sunt egale. Considerand Iσ1= Iσ, ecuatia
pentru calculul presiunii repartizate intr-un punct M situat in
centrul fundatiei are forma σz= 4Iσ*pn;
3.Repartitia presiunii pentru diferite puncte situate pe conturul
fundatiei
Presiunea repartizata intr-un punct M situate la mijlocul unei
laturi se aplica relatia σz= Iσ1*pn + Iσ2*pn;
Suprafetele 1 si 2 fiind egale Iσ1= Iσ2= Iσ -> σz= 2 Iσ*pn;
Pentru o fundatie de tip 3 dreptunghiuri, presiunea repartizata
in punctul M se calculeaza cu relatia σz= pn(Iσ1+ Iσ2+ Iσ3)
4.Repartitia presiunii intr-un punct situate in afara fundatiei
Se da fundatia 1 si un p.M in afara ei. Pentru a putea aplica
formula pentru calculul presiunii repartizate este necesar ca p.
M sa se afle la coltul unei suprafete rectangulare. Rezulta un
dreptunghi, adica suprafata 1+2, in care suprafata 2 nu
transmite presiune la teren. Din aceasta cauza presiunea
“transmisa” de suprafata 2 se scade din cea transmisa de
suprafete totala: σz=pn* Iσ1+2- pn* Iσ2. Factorii de influenta
Iσ1+2 si Iσ2 se determina folosind dimensiunile L si B ale
suprafetelor 1+2, respective 2, cu ajutorul diagramei Fadum.
Testul de compresiune-tasare. Edometru. Trecerea de la
compresiune-tasare la compresiune-porozitate
Modulul de deformatie edometric exprima atat deformatiile
elastice, cat si deformatiile plastice ale rocii. Modulul de
deformatie edometric exprima deformatii foarte mari ale rocilor.
El se calculeaza pe baza curbei de compresiune-tasare Eed=(p2-
p1) /(Δh2/h)-(Δh1/h)= Δp/ Δ(Δh/h) ; p1,p2- presiuni Δh2, Δh1 –
tasari specifice exprimate in fractiuni de unitate. Modulul de
deformatie edometric serveste la estimarea marimii
compresibilitatii rocilor si la calculul tasarii terenului de fundare.
Aprecierea compresibilitatii rocilor, clasificare:
Eed<100 daN/cm2 – roci foarte compresibile; 100-200 – roci cu
compresibilitate medie; >200 – roci putin compresibile
Compresibilitatea rocii in teren este mai mica decat cea obtinuta
prin determinarea de laborator.
Argile cuaternare si precuaternare. La argilele precuaternare
cresterea modulului de deformatie edometric este mai
accentuata decat cea a modulului de deformatie edometric
pentru argilele cuaternare, la acelasi interval de presiuni. Ca
ordin de marime, modulul de deformatie edometric al argilelor
cuaternare este Eed<=100 daN/cm2, iar cel al argilelor
precuaternare Eed = 200-300
Modulul de tasare serveste de asemenea la estimarea
compresibilitatii rocilor.
Ep= Δ h/h* 1000; ep- modul de tasare, mm/m ; Δh/h – tasare
specifica corespunzatoare unei trepte de presiune p, data in
fractiune de unitate; pentru aprecierea compresibilitatii rocilor:
Ep<2cm/m – roci putin compresibile; 2-6 – roci cu
compresibilitate medie; >6 – roci foarte compresibile
Curba de compresiune-tasare
Curba de compresiune-tasare este produsul final al activitatii de
laborator, pe baza careia se estimeaza marimea compresibilitatii
rocilor pentru caracterizarea fizico-mecanica a terenului de
fundare. Se utilizeaza, de asemenea la calculul tasarii
constructiilor. Pentru incercarea de laborator se foloseste
aparatul numit edometru. Incercarea de laborator se face pe
probe(epruvete) netulburate. Incarcarea P se aplica pe suprafata
probei S si se obtine treapta de incarcare p = P/S, adica
presiunea uniform repartizata pe fata superioara a probei. Sub
efectul presiunii p proba se comprima: deformatiile sunt
urmarite, la anumite intervale de timp, cu ajutorul unui
comparator care are precizie de 0.01mm. Deformatia se
considera stabilizata daca trei citiri consecutive, facute la un
interval de o ora, arata aceeasi valoare sau valori care difera
intre ele cu maximum 0.01mm. Pe baza deformatiei stabilizate
sub treapta de incarcare p, se calculeaza tasarea specifica s=
Δh/h* 100%; h – inaltime initiala; Δh – deformatia probei sub
presiunea p, mm. Cu perechile pi-si se construieste ramura de
incarcare a curbei de compresiune-tasare.
Transformarea curbei de compresiune tasare in curba de
compresiune-porozitate
Curba de compresiune-porozitate serveste la determinarea
coeficientului de compresibilitate si se obtine, pe baza curbei de
compresiune-tasare folosind relatia analitica dintre tasarea
specifica si indicele porilor;
Δe= Δh/h (1+eo) ; ΔV/V= Δh/h; ΔV=ΔVp; Δe – reducerea
indicelui porilor la valoarea initiala eo, din conditii natural.
Aceasta trecere este o chestier de ordin practice
Testul de forfecare la roci argiloase-nisipoase. Notiuni generale
(ф,c). Effort efectiv. Effort total.
Rezistenta la forfecare reprezinta raspunsul masivului la
solicitare de forte orizontale, in momentul cedarii. Rezistenta la
forfecare este data de unghiul de frecare interna si de coeziunea
rocilor. Unghiul de frecare interna are o valoare mai mare la
nisipuri (ф=25-35°) si mai mica la rocile argiloase (ф=10-20°).
Practic la nisipuri rezistenta este data de unghiul de frecare
interna
Coeziunea rocilor c este formata din doi termini: c= cr+cs; cr-
coeziunea reversibila; cs- coeziunea struc turala. Coeziunea
reversibila este caracteristica roc. Argiloase. Este de natura
electrica. Este prezenta si la nisipuri, sub forma coeziunii
capilare. Coeziunea structural este data de rezistenta
cimenturilor natural care leaga particulele minerale inca din
timpul procesului genetic de formare al rocilor. Coeziunea
structural este partea cea mai stabile a rocilor. Ea este
caracteristica rocilor stancoase, insa este prezenta si la roc.
Argiloase si chiar la nisipuri. La argile, prin cresterea umiditatii
coeziunea reversibila scade pana la disparitie. Practic, partea din
coeziunea care ramane dupa disparitia coeziunii reversibile
reprezinta coeziunea structurala.
Legatura intre eforturile normale si tangentiale, pe de o parte, si
caracteristicile de rezistenta ale rocilor pe de alta parte este
data de ecuatia lui Coulomb, care pentru rocile argiloase este
δ=σtgф +c; δ – rez la forfecare; ф- ung de forf interna; c –
coeziunea. Pentru nisipuri coeziunea lipseste δ= σtg ф. La rocile
saturate, tinand seama de presiunea apei din pori u, rezistenta
la forfecare nu mai depinde de efortul total σ, ci de efortul
efectiv σ’= σ-u, care actioneaza la contactul dintre granule.
Ecuatia Coulomb-Terzaghi: δf= σ’tg ф’ +c’; σ’- effort efectiv care
actioneaza la contactul dintre granule; ф’ – ung efectiv de for
int; c’ – coeziunea efectiva. La nisipuri ecuatia Coulomb-
Terzaghi: δ=σ’ tgф’; σ’ <σ; ф’<ф; c’<c; Principiul lui Terzaghi:
σtot=σef +pn;
Testul rezistente la forfecare
Rezistenta la forfecare se determina pe epruvete prismatice cu
lungimea de 5cm si sectiunea 1.5x1.5 cm. Incercarea consta in
aplicarea unor forte egale, paralele si de sens contrar, cu o
viteza uniforma de incarcare de circa 6 daN/cm2 pe secunda,
pana la ruperea epruvetei. Facand raportul dintre forta maxima
T, in momentul ruperii, si aria sectiunii epruvetei A, se obtine
rezistenta la forfecare δ=T/A; Rezistenta la forfecare se poate
determina si pe un plan de rupere obligat, in acest scop
utilizandu-se epruvete de forma cilindrica avand diametrul si
inaltimile egale (4.2cm). In aceasta incercare viteza de aplicare a
incarcarii este de 5-10 daN/cm2 pe secunda. Calculul se face pe
seama unghiului de inclinare al planului de rupere: δα=
(T/A)*cosα. Rezistenta la forfecare se determina, ca si in cazul
compresiunii, pentru starea uscata δu, saturate δs si pentru
starea de dupa inghet-dezghet δg
Tixotropie- proprietatea roc. Argiloase de a trece din stare solida
in stare lichida sub efectul unor vibratii; procesul nu este
reversibil, daca vibratiile inceteaza starea devine gel. I ciclu
argila-fluid-gel; urm cicluri gel-fluid-gel (reversibil). Tixotropie –
tropo (vibratie) si tixis(schimbare). In procesul tixotropic, timpul
de transformare a fluidului in gel, denumit “timp de priza”,
reprezinta factorul de baza al tixotropiei. Cu cat timpul de priza
este mai mic, cu atat tixotropica rocii este mai mare.
Umiditatea tixotropica wt reprezinta acea umiditate la care o
argila adusa sub forma de pasta si introdusa intr-o epruveta de
15 mm diametru, dupa un minut de repaus in pozitie orizontala,
curge cu o viteze de 3-4 mm/s pe peretele epruvetei, prin
aducerea acesteia din pozitia orizontala in pozitie verticala.
It=wt-wl; Umiditatea tixotropica este un parametru fizic care
serveste la clasificarea tixotropiei rocilor. Clasificarea:
Wt<80 – roci slab tixotrope; 80-120 – rocu cu tixotropie medie;
>120- roci puternic tixotrope
Indicele de tixotropie It, repezinta intervalul de umiditate dintre
umiditatea tixotropica wt si limita superioara de plasticitate wL.
It= wt-wL; Clasificarea:
It<25 – roci slab tixotropice; 25-50 – roci cu tixotropie medie;
>50 – roci puternic tixotrope
Corelatia dintre gradul de finete al rocilor arg si parametrii
tixotropici.
Rocile arg din punct de vedere al granulatiei, cuprinde de regula
cele 3 fractiuni granulare: argila, praf si nisip. Deoarece nisipul
nu este tixotropic, prezenta lui in roca argilooasa nu
influenteaza proprietatile tixotrope. Tixotropia depinde de
continuturile de argila si praf ale rocii. Prin gradul de finete al
unei roci arg se intelege raportul dintre fractiunea praf P si
fractiunea argila A;
α0=P/A; Valorile mari ale gradului de finete ne arata ca
fractiunea praf este mai mare decat fractiunea argila, ceea ce
inseamna o tixotropie scazuta, iar valorile mici pun in evident
predominarea argilei asupra prafului si au drept rezultat
cresterea izotropiei rocii.
Semnificatie geomecanica a tixotropiei
Supuse vibratiilor, cutremurelor, datorita tixotropiei, argilele isi
reduc substantial rezistenta la forfecare. Pe masura cresterii
acceleratiei vibratiei, rezistenta la forfecare se reduce. Facand
raportul dintre rezistenta de forfecare a unei roci arg in conditii
de solicitare dinamica δd si rezistenta la forfecare pentru o
incarcare static δf se obtine coeficientul de reducere a
rezistentei la forfecare η0 datorita vibratiilor:
η0=δd/δf. Valoarea initiala a coeficientului de reducere a
rezistentei la forfecare este η0=1
Factorii de care depinde reducerea timpului de prize reprezinta
de fapt cauzele tixotropiei roc arg
-natura mineralogical a arg; intre mineralele arg,
montmorillonitul are cea mai ridicata tixotropie
-dimensiunea particulelor; cu cat dimensiunea particulei
minerale este mai mica, cu atat tixotropia este mai mare
-concentratia in ioni a mediului de sedimentare in care se
formeaza argilele, precum si concetratia in ioni a apei din porii
rociil
-temperatura, care reduce timpul de prize
Proprietatea descoperita de Cotton si Moutton
19.)Roci argiloase cu comportament special PSU/PUCM
PSU- pamant sensibil la umezire
PUCM- pamant cu umflari contractii mari/ argila gonflabila
Procesele de umflare- contractie sunt proprii rocilor arg.
Umflarea reprezinta o crestere a volumului rocii argiloase, care
se produce prin absorbtie de apa, iar contractia este procesul
invers, de micsorare a volumului rocii ca urmare a reducerii
cantitatii de apa, prin evaporare.
PUCM- argile cu cantitati mari de montmorillonit, care in
perioada secetoasa se contracta si in perioada de ploi se dilate;
sunt influentate de existent unor acvifere subterane; sunt
dificile de fundare pentru constructii usoare de suprafata
Cauzele proceselor de umflare-contractie:
-natura mineralogica; cu cat o arg are un continut mai ridicat de
montmorillonit, cu atat prezinta fenomene de umflat-contractie
mai accentuate si dezvolta presiuni de umflat mai inseminate
-natura si cantitatea ionilor din complexul de absorbtie; cea mai
mare capacitate de umflare o dau cationii monovalenit, iar cea
mai mica cei trivalent (Li+>Na+>K+>Mg2+>Ca2+>Al3+>Fe3+)
-marimea particulelor minerale care intra in alcatuirea rocilor
argiloase (argila,nisip, praf); la cresterea procentului de praf,
respective de argila, procesele de umflare-contractie devin tot
mai inseminate
-continutul de electroliti in apa din porii rocii. Cea mai mare
umflare a unei argile este produsa de apa distilata
-Starea naturala de consolidare(compactare) a rocilorl cu cat o
roca este mai veche, cu atat starea ei de consolidare este mai
ridicata si capacitatea de umflare mai mare
-varsta rocilor, rocile mai vechi in sscara stratigrafica sunt
capabile de umflari mai mari decat rocile tinere la aceeasi
compozitie mineralogical, granular
-umiditatea intiala; cu cat umiditatea initiala este mai mica, cu
atat procesul de umflare este mai accentuat; la contractie, cu
cat umiditatea initiala este mai mare cu atat micsorarea
volumului rocii este mai insemnata
Identificarea se determina prin probe aduse la laborator
U.F.- umflare libera care cuprinde diferenta dintre Volumul final
si Volumul initial al acestui tip de roci. Presiunea de umflare este
acea presiune care se dezvolta in conditiile in care deformatia
de volum este oprita in procesul de umflare. Ea se determina cu
ajutorul edometrului.
Se pune proba in stanter, se incarca celula edometrica si se
inunda, se incarca proba cu prima treapta de incarcare si se
blocheaza posibilitatea de a se umfla dupa care incepem sa
citim tasarile. Pentru o argila gonflabila tasarile incep la peste
2daN/cm2
PSU- pamant sensibil la umezire / colapsibil; loess / loessuri
remanente
Agentul de transport este vantul. Praf, silt cu o structura
afanata, cu schelet de carbonat de Ca, in stare naturala este cu
umiditate mica, iar atunci cand e saturat e colapsibil. Moldova /
Dobrogea cu loess. Identificarea loessului are loc prin
determinari in laborator; din punct de vedere granulometric
este un praf, greutate volumica mica <17 KN/m3, porozitate
foarte mare 45%, grad de saturatie Is<0,6, tasare specifica prin
umezire >2cm/m
Determinarea are loc in edometru si este definit: 2 probe in
paralel, una in stare naturala (umiditate) si una in stare normala.

Rezistenta reziduala la forfecare si rezistenta de varf

In procesul de forfecare se constate o reducere a rezistentei la
forfecare. Rezistenta la forfecare atinge o valoare maxima δvf la
primele moment a procesului de forfecare, dupa care scade
treptat, pe masura ce creste distant d pe planul de rupere.
Valoarea stabilizata a efortului tangential reprezinta rezistenta
reziduala la forfecare δfr.
δfr=σtgфr+cr; фr<ф
δfv=σtgфv+cv;
Reducerea rezistentei la forfecare si trecerea la rezistenta
reziduala la forfecare este determinate de cresterea umiditatii si
de orientarea particulelor minerale de-a lungul planului de
rupere.