S 18.

Determinarea Volumului de argila din

diagrafia geofizica (PS, GR, Re???)

Determinarea volumului de argila este importanta deoarece continutul de argila al rocilor

colectoare influenteaza raspunsul diferitelor carotaje, iar cunoastearea vol de argila permite
evaluarea corespunzatoare a formatiunilor colectoare.
Se disting 3 moduri de distributie a argilei in colectori, fiecare influentant diferit
proprietatile colectorului:
a. argila sub forma laminara (laminar shale) – se gasesc in strate subtiri, intre stratele
poros permeabile. Nu modifica porozitatea, saturatia, permeabilitatea fiecarui colector
intermediar, cu conditia ca ele sa nu formeze barierea laterale de permeabilitate.
b. argila diseminata (dispered shale) – adera la granulele de roca, fie ca le imbraca sau
umple partial spatiile disponibile dintre pori. Permeabilitatea este redusa datorita
restrangerii spatiului disponibil pt miscare a fluidului, respectiv a hidrofiliei argilei
de unde rezulta cresterea saturatiei in apa, reducerea mobilitatii fluidului.
c. argila structurala (structural shale) – formata din granule sau module argiloase;
caracteristici similare cu argila laminara datorita supunerii la constrangeri similare,
insa efecte ale permeabilitatii si rezistivitatii similare cu argilele dispersate.

Determinarea Varg din diagrafia de potential spontan PS.

Se poate determina prin 2 metrode:
Metoda 1: - se determina valoarea potentialului spntan static Epss in dreptul unui strat poros
permeabil curat, saturat cu apa de zacamant;
- se citeste valoarea diferentei de potential ΔEps in dreptul structurii analizate;
- se calculeaza Varg cu formulele de mai jos:

𝑃𝑆𝑃
𝑉𝑎𝑟𝑔 = 1 − = 1−𝛼
𝑆𝑆𝑃
𝑙𝑜𝑔𝐴 𝐾𝑉𝑎 ∗ ɸ𝑎𝑟𝑔
1−𝛼 = , 1−𝛼 =
1 − 𝑉𝑎 − 𝐵 𝐾𝑉𝑎 ∗ ɸ𝑎𝑟𝑔 + ɸ𝑎𝑟𝑔 ∗ 𝑆𝑖0
𝑙𝑜𝑔 1 − 𝑉𝑎 − 𝐵
 unde A = ρR/ρi0 , B = ρR/ρarg

ρR – rezistivitatea reala

ρi0 – rezistivitatea subzonei spalate

ρarg – rezistivitatea argilei

Si0 – saturatia in subzona spalata

K – coeficient derivat din carotaj

Metoda 2: - se citeste pe diagrafie valoarea potentialului spontan minim Epsmin in dreptul unui
strat poros-permeabil curat;

- se citeste valoarea potentialului spontan maxim in dreptul unui strat impermeabil Eps
max;
- se citeste valoarea potentialului spontan Eps in dreptul stratului analizat;
- se calculeaza Varg cu formulele de mai jos:

𝐸𝑃𝑆 − 𝐸𝑃𝑆𝑚𝑖𝑛
𝑉𝑎𝑟𝑔 =
𝐸𝑃𝑆𝑚𝑎𝑥 − 𝐸𝑃𝑆𝑚𝑖𝑛

Determinarea Varg din diagrafia gamma natural total (GR)

- se separa pe curba gamma un strat de argila si se citeste Iγmax;

- se separa un strat poros permeabil (nisip, gresie, calcar, dolomit) si se citeste valoarea
Iγmin;
- se citeste pe curba gamma in dreptul stratelor analizate valoarea Iγ;
- se calculeaza un indice de argila cu relatia:
Iγ − Iγmin
𝐼𝑎𝑟𝑔 =
Iγmax − Iγmin

Determinarea Varg din diagrafia de rezistivitate

- continutul in argila al colectoarelor poate fi exprimat in functie de rezistivitatea reala

a rocilor si de rezistivitatea reala masurata in dreptul unui strat cu argila;
- se determina rezistivitatea reala a rocilor din carotajul dual laterolog DLL sau
carotajul dual inductie DIL

1
ρ𝑎𝑟𝑔 𝛽 ρ𝑎𝑟𝑔
𝑉𝑎𝑟𝑔 = ( ) , 𝛽 = 1 𝑝𝑡 = (0.5 − 1)
ρ𝑅 ρ𝑅
ρ𝑎𝑟𝑔
𝛽 = 2 𝑝𝑡 < 0.5
ρ𝑅
1
𝜌𝑎𝑟𝑔 𝜌𝑚𝑎𝑥 − 𝜌𝑅 𝛽
𝑉𝑎𝑟𝑔 = [ ∗ ]
𝜌𝑅 𝜌𝑚𝑎𝑥 − 𝜌𝑎𝑟𝑔

ρmax – rezistivitatea unui strat curat cu hidrocarburi

ρ𝑎𝑟𝑔
1/β = 1 pt >= 0.5
ρ𝑅

ρ𝑎𝑟𝑔
1/β = 0.5 pt < 0.5
ρ𝑅
S 9. Carotajului dual inducţie
Carotajului dual inducţie-laterolog (DIL) se efectuiază cu următoarele
dispozitive:
- un dispozitiv de inducţie cu investigaţie medie CEIm - 5FF40;
- un dispozitiv de inducţie cu investigaţie adâncă CEIa - 6FF40;
- un dispozitiv focalizat (laterolog) de investigare superficiala -LLs, cu modulul de focalizare
S<2,5
- un electrod M pentru înregistrarea potenţialului spontan.

Forma de prezentare a diagrafiei se compune din următoarele curbe;

1) curba de potenţial spontan E.ps trasa I-a de 10 diviziuni;
2) curbele de rezistivitate aparentă

-𝜌𝐼𝑎 rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare adâncă 𝐶𝐸𝐼𝑎 - linie întreruptă;

- 𝜌𝐼𝑚 rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare medie 𝐶𝐸𝐼𝑚 - linie punctată;
-𝜌𝐿𝐿𝑆 rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul laterolog superficialLLs - linie plină.
Curbele de rezistivitate sunt înscrise în scară logaritmică între valorile 0,2 şi 2000 Ωm.,
asigurând o gamă mărită a valorilor înregistrate
S 8. Microcarotajul cu focalizare sferica MSFL

Principiul microcarotajului cu focalizare sferică (MSFL) este asemănător carotajului electric

focalizat cu focalizare sferică cu macrodispozitive SFL. Matricea de electrozi este montată pe o
patină de cauciuc, si este formată din electrozi de formă rectangulară.
S 6. Dispozitiv focalizat Dual Laterolog
Dispozitivul dual laterolog reprezintă un dispozitiv focalizat compus dintr-un aranjament de
nouă electrozi, constituind de fapt două dispozitive focalizate :
a) laterolog de investigare adâncă - LLa;
b) laterolog de investigare superficială – LLs.
Electrozii au următoarele functii:
- Ao - electrod de curent pentru câmpul de măsură focalizat;
- M1, M1', respectiv M2, M2' - perechi de electrozi de sesizare (de măsură) pentru asigurarea
conditiei de focalizare si măsurarea parametrului rezistivitate aparentă
- A1 si A1' - perechi de electrozi de curent pentru câmpul de focalizare;
- A2 si A2' - perechi de electrozi de curent, cilindrici alungiti, pentru cresterea intensitătii
curentului de focalizare
Cele două dispozitive creează simultan câte un câmp electric alternativ focalizat - pe două
frecvente diferite emise de electrodul de curent central (A0) .
Electrodul central A0 , este alimentat de un curent I0 , numit current principal sau curent de
măsură si crează câmpul de măsură.
După modul de constituire a acestui camp se asigură cele două tipuri de investigare:
a) investigare superficială - liniile de curent ale câmpului de focalizare sunt emise de electrozii
A1 si A1`
b) investigare adâncă – cei patru electrozi de focalizare sunt alimentati cu un curent de focalizare
I1 cu aceeasi polaritate cu I0 ;
Dispozitivele de tip laterolog obtinute au rapoarte de extindere diferite:
-s<2,5 pentru dispozitivul de investigare adâncă LLa
-s>2,5 pentru dispozitivul de investigare superficial

V0
 LL 3  K LL 3 
I0

Valorile DV si I0 sunt măsurate separat în aparatura de suprafată, asigurând o crestere

substantială a gamei dinamice a rezistivitătii aparente.
Ca la toate carotajele focalizate de tip laterolog punctul de măsură este electrodul central A0.
S . 6 . Surse de neutron
(INTERACTIUNEA NEUTRONILOR CU MEDIUL )
Neutronii sunt particule componente ale nucleului unui atom, neutri din punct de
vedere electric, cu masa apropiată de masa protonului .
Interactiunea neutronilor cu nucleele reprezintă cea mai largă si mai răspândită
clasă de interactii nucleare, deoarece neutronii intră în compozitia oricărui nucleu.
De asemenea, între neutroni, particule neutre, forta columbiană este nulă si ei pot
interactiona cu nuclee de diferite energii.
După energia lor, neutronii au fost clasificati în mod convenŃional, astfel:
- neutroni rapizi E > 500 KeV
- neuroni intermediari E = 1 KeV - 500 KeV
- neutroni lenti E < 1 KeV
Neutonii lenti se subdivid în:
- neutroni epitermici E = 0,1 eV - 1 KeV
- neutroni termici E 0,1 eV
În geofizica de sondă se folosesc trei tipuri de surse de neutroni, si anume: fisiunea
spontană, surse alfa – neutron si generatori de neutroni.

Neutronii emisi de sursa sunt neutroni rapizi, care patrund in mediul

inconjurator format din noroi de foraj, turta de noroi si roca, unde au loc o serie de
fenomene de interactiune:

- fenomenul de imprastiere, prin ciocniri elastice si inelastice ale neutronilor

rapizi cu nucleele atomilor elementelor din mediul, in urma carora are loc
incetinirea pana la stadiul de neutroni temici sau epitermici in asociere cu
emisiunea unor radiatii gama de imprasitere.
Daca neutronul isi pastreaza energia sa initiala, iar nucleul tinta ramane in
starea sa initiala procesul se numeste elastic (ciocnire elastica), adica are loc
doar transfer de energie cinetica.

- fenomenul de difuzie, in urma caruia neutroni termici si epitermici difuzeaza

sub forma unui gaz molecular printre nucleele atomilor elementelor din
 mediu, in regimurile cu densitati mai mari spre cele cu densitati mai mici, in
asociere cu emiterea unor radiati gama de difuzie.

- fenomenul de capturi sau absorbtie, prin care neutronii epitermici sau termici
sunt capturati sau absorbiti de nucleele atomilor elementelor din mediu in
asocierea cu emiterea unor radiatii gama de captura sau absorbtie.
In principiu, neutronii pot fi capturati de catre nucleu la orice energie, dar
probabilitatea ca un neutron rapid sa fie capturat este mai mica decat cea a
neutronilor termici sau epitermici. De aici rezulta ca un rol important in
procesele de interactiune il are incetinirea neutronilor.

In procesele de intaractiune, pierderea de energie a neutronului este cu atat

mai mare cu cat masa particulei tinta este mai apropiata de masa particulei
incidente. Deci neutroni pierd cea mai mare parte din energia lor in ciocnirile cu
nucleii elementelor cu un numar de masa mai mic. Hidrogenul este elementul care
incetineste cel mai mult neutronii. La un proces de interactiune cu hidrogenul,
neutronul pierde jumatate din energia sa, de unde rezulta ca in formatiunile cu un
continut ridicat de hidrogen neutronii sunt incetiniti pana la valori de 0.025 MeV
intr-un timp foarte scurt.
S 17. Carotajul de densitate
Carotajul gama-gama de densitate constă în iradierea formatiunilor traversate de sondă cu un
flux de radiatii gama cu o anumită energie, înregistrându-se radiatia gama rezultată ca efect al
interactiunii radiatiei incidente cu mediul, numită si radiatie gama dispersată.
Radiatia gama rezultată este un indicator al densitătii formatiunilor geologice.
Pentru efectuarea acestui carotaj, dispozitivul de investigare este prevăzut cu o sursă de radiatii
gama si un sistem de detectie (de măsură) a radiatiei gama rezultată în urma interactiunii.
In consecintă, răspunsul dispozitivului de investigare este determinat în special de densitatea de
electroni (numărul de electroni pe centimetru cub) din formatiune.
Numărul de electroni respective densitatea de electroni este direct proportională cu densitatea
mediului. Cu cât densitatea mediului este mai mare, numărul de electroni pe unitatea de
volum este mai mare si ca urmare numărul de interactiuni Compton va fi mai mare, iar
intensitatea radiatie gama dispersate ajunsă la sistemul de detectie va fi mai mică.
Rezultă din cele prezentate mai sus că intensitatea radiatiei gama dispersate măsurată
(înregistrată) este o măsură a densitătii
mediului.

Mediul investigat este format din turta de noroi cu densitatea , si grosime htn si formatiunea
geologică .
Asa cum s-a arătat mai sus radiatia gama ajunsă la detector este influentată de tot mediul pe care
îl parcurge.
Rezultă de aici că turta de noroi, împreună cu neregularitătile peretelui sondei influentează
radiatia gama măsurată.
S 20. Determinarea saturatiei in apa
a) Argila sub formă de lamine (laminar shale) se prezintă sub forma unor strate
subţiri sau fâşii care se află depozitate între stratele poros-permeabile.
Asemenea argile nu modifică porozitatea Pe, saturaţia S, permeabilitatea K fiecărui
colector intermediar, cu condiţia ca ele să nu formeze bariere laterale de
permeabilitate. Ele, însă, formează bariere care modifică substanţial
permeabilitatea verticală între colectoare. Proprietăţile acestor argile pot fi
considerate că sunt aceleaşi cu stratele adiacente de natură argiloasă, întrucât au
fost supuse aceloraşi condiţii de evoluţie.
Din punct de vedere electric, aceste argile produc un sistem de circuite conductive
în paralel cu strate poroase mai mult sau mai puţin conductive.

b) Argila diseminată sau dispersată (dispersed shale) aderă la granulele de rocă,

fie că le îmbracă sau umple parţial spaţiile dintre pori. Ea are proprietăţi diferite de
argila sub formă de lamine fiind supuse la diferite constrângeri.
Permeabilitatea este redusă considerabil pe de o parte din cauza faptului că spaţiul
disponibil pentru mişcarea fluidului (pori, canale) este restrâns, iar pe de altă parte
din cauza hidrofiliei argilei.
Consecinţele constau într-o creştere a saturaţiei în apă şi o reducere a mobilităţii
fluidului. Din punct de vedere electric, o formaţiune argiloasă dispersată
acţionează ca un ansamblu de conductori constând din fluidul din pori şi argilele
dispersate.

+ MAI VEZI SI IN FOI RESTUL SUBIECTULUI CA

MAI SUNT 2 MODELE DE ARGILA – LAMINARA SI
DUALA
S 12. Carotajul acustic de viteza
Carotajul acustic de viteza masoara timpul de parcurs al undei ultraacustice dintre
emitator si cele doua receptoare ale dispozitivului dual sau timpul mediu de parcurs in cazul
despozitivului compensat.

- impulsul S – momentul in care se emite semnalul ultraacustic de catre traductorul

emitator (impuls de sincronizare)
- partea de semnal P – componenta longitudinala (unda primara)
- partea de semnal S – componenta transversala (unda secundara)
- impulsurile de urmarire u, stabilesc timpii de parcurs dintre receptorii R1 si R2.
- se masoara intervalul de timp dintre sosirile fronturilor de unda compresionate la cele
doua receptoare ale dispozitivului dual.
- diagrafia de carotaj acustic contine 2 curbe:
- curba gamma natural total (uAPI) inscrisa pe trasa stanga;
- curba Δt – timpul parcurs unitar prin formatiunea geologica, inscrisa pe trasa din
dreapta (µs/ft)
 S 19. Determinarea porozitatii din C.N.

Porozitatea toatala – raportul dintre vol. spatiului poros Vp si vol. total al rocii Vt.
Porozitatea efectiva – raportul dintre vol, porilor comunicanti Vpc si vol total Vt.
Porozitatea dinamica – raportul dintre vol. porilor ce permit scurgerea fluidului Vd si vol total
Vt.

In functie de timpul de formare al spatiului poros, acesta poate fi:

a) Primara (intergranulara) – aparuta la depunerea sedimentelor ca urmare a modului de
aranjare, dimensiunilor si distributiei granulelor sedimentare.
b) Secundara (fisurala) – aparuta dupa depunerea sedimentului, datorita fisurilor, proceselor
de dolomitizare sau dizolvarii unor substante solubile de catre ape
subterane.

Determinarea porozitatii din CN

- se separa stratele poros-permeabile;

- se citeste indicele de porozitate
aparenta pt calcare in dreptul stratelor
analizate;
- se separa un strat impermeabil (de
argila) pe curba neutronica, se citeste
in dreptul lui indicele de porozitate
neutronica ɸarg.
- se face corectia cu litologia valorilor
de porozitate citite in dreptul stratelor
astfel:
 pt gresii: ɸN = ɸca + 4;
 pt dolomite: ɸN = ɸca – 6;
 pt calcare: ɸN = ɸca;
S 15. Carotajul neutronic compensat (CNL)
Princpiul carotajului neutronic compensat: se considera o sursa punctuala de neutroni
rapizi situata intr-un mediu infinit omogen si izotrop. Datorita fenomenului de imprasitere (
ciocniri inelastice si elastice ) neutronii pierd din energie trecand de la stadiul de neutroni rapizi
la stadiul de neutroni termici, pana la atingerea echilibrului termic cu atomii mediului. La aceasta
energie neutronii difuzeaza si au loc reactii de captura.

Teoria difuziei de grup descrie modelul utilizat de carotajul neutronic compensat:

a) Ecuatia de difuzie pentru neutroni supratermici ( indice 1):

D1*Ў2*ɸ1 – Σ1*ɸ1+S=0

b) Ecuatia de difuzie pentru neutroni termici ( indice 2 );

D2*Ў2*ɸ2 – Σ2*ɸ2 - Σ1*ɸ1 =0

ɸ - flux de neutroni
S – putere sursa neutroni / unitate de volum
D – coeficientul de difuzie
Σ – sectiune transversala nucleara

Solutiile ecuatiilor de mai sus pentru surse punctuale intr-un mediu infinit omogen :

−𝑟
𝑄∗𝑒 𝐿1
ɸ1(r) = 4∗𝛱∗𝐷1∗𝑟

−𝑟 −𝑟
𝑄∗𝐿22 𝑒 𝐿1 −𝑒 𝐿2
ɸ2(r) = 4∗𝛱∗𝐷 2 2 ∗
2 (𝐿1 −𝐿2 ) 𝑟

𝐿 𝐷
1=√ 1
𝛴1

𝐿 𝐷
2=√ 2
𝛴2
Q – puterea sursei punctuale de neutroni
r – distanta
L1 – lungimea de incetinire a neutronilor
rapizi
L2- lungimea de difuzie a neutronilor
termici
 ɸ (𝑟1)
- simplificand, din cele doua solutii de mai sus se obtine raportul ɸ1 (𝑟2) pentru doua
2
distante diferite r1 si r2

ɸ1 (𝑟1) 𝑟2 −(𝑟1−𝑟2)
= ∗ 𝑒 𝐿1
ɸ2 (𝑟2) 𝑟1

Raspunsul carotajului neutronic compensat: dispozitivul masoara fluxul de neutroni

termici la detectorii c1 si c2; raportul celor 2 masuratori e conservat in valori de porozitate.
Factori care influenteaza masuratorile:
- continutul in hidrogen al mediului;
- continutul in argila al formatiunii;
- compozitia mineralogica;
- prezenta elemntelor cu sectiune mare de captura;
- salinitatea apei de zacamant;
- prezenta hidrocarburilor;

Aplicatiile carotajului neutronic:

- determinarea porozitatii rocilor;
- plasarea limitei apa-petrol, petrol-gaze, apa-gaze;
- identificarea litologiei in combinatie cu alte carotaje;

Raza de investigatie este dependenta de continutul in hidrogen al formatiunii, distanta

sursa-detector, porozitate.

Forma de prezentare: valorile densitatii neutronilor epitermici sunt convertite direct in

valori de porozitate pentru calcare. Pe trasa din dreapta a carotajului e inscrisa curba de variatie
aparenta pentru calcare a formatiunilor geologice in functie de adancime, valorile porozitatii
fiind exprimate in procente.
S 1. DISTRIBUTIA REZISTIVITATI
S 13. DETREMINAREA LITOLOGIEI
S 16. TERMOMETRIA
Proprietatile termice ale rocilor sunt caracterizate de doi parametrii: conductivitatea
termica (proprietatea mediului de a transmite energia termica ) ce depinde de densitate, gradul de
saturatie in fluide, temperatura rocii si caldura specifica (proprietatea mediilor de a acumula
energie termica) a carei valoare creste odata cu crestearea umiditatii rocilor.
In carotajul termic se inregistreaza variatiile temperaturilor in lungul profilului gaurii de
sonda. Variatia temperaturii in oC pe 100m se numeste gradient geotermic. De-a lungul gaurii de
sonda au loc variatii ale temperaturii datorita unor reactii de oxidare din dreptul stratelor de
carbuni si zacamintelor de sulfuri cu degajare de caldura si absorbtia de caldura in dreptul
stratelor hologene. Temperatura scade si in dreptul stratelor petrolifere si gazeifere.
Masurarea temperaturii in sonda se realizeaza cu termometrul de traductori chimici, care
transforma variatia temperaturii in variatia unei tensiuni electrice, rezultatul fiind inregistrat pe o
termograma.
Cu ajutorul carotajului termic se rezolva probleme precum:
- determinarea naturii litologice a stratelor traversate de sonda;
- determinarea naturii fluidelor cantonare in rocile poros permeabile;
- localizarea depozitelor de carbuni, sare gema si a zacamintelor de sulfuri;

Termometria de sonda se ocupa cu efectuarea unei serii de masuratori in vederea

rezolvarii unor probleme tehnice precum:
- determinarea nivelului de ciment in spatele coloanei tubate;
- deteminarea zonelor de aflux a apei si gazelor in sonda;
- controlul circulatiei fluidelor in spatele coloanelor tubate si cimentate;
- precizarea regimului termic al sondelor in foraj si exploatare;
S 16. CAROTAJUL NEUTRONIC IN IMPULSURI

+ GASESTI IN FOI
S 17. Pandajmetria

Cunoasterea elementelor de pozitionare a stratelor prezinta o importanta practica

deosebita in interpretarea cat mai corecta a tectonicii unei structuri, in vederea amplasarii de
foraje in pozitii favorabile existentei unei acumulari de hidrocarburi.

Pozitia unui strat este definita prin directie si inclinare, si poate fi obtinuta prin mai multe
metode:

- metoda celor 3 foraje – constau in corelarea carotajelor electrice de la cel putin 3 sonde
necoliniare si definirea unui plan de stratificatie.
- metoda carotajului orientat – extragerea de carote mecanice orientate – pe care se
determina inclinarea si orientarea stratelor dupa pozitia limitelor de stratificatie observate
pe carote;
- metoda pandajmetriei – consta in efectuarea unor masuratori geofizice in gaura de sonda,
prin care se determina o serie de parametrii fizici pe 3 sau 4 directii, cu ajutorul carora
este definit planul de stratificatie. La primele tipuri de pandajmetre, parametrul masurat a
fsot P.S – ul, care insa nu da rezultate in formatiuni compacte (carbonatate), aceasta
limitare fiind depasita prin inregistrarea a 3 curbe de rezistivitate cu sipozitive de tip
gradient. In prezent, se utilizeaza pandajmetre cu microdispozitive focalizate care elimina
o serie de influente ale sondei asupra inregistrarilor.

Pandajmetrul este format din 3 patine ce includ electrozii de masura ai dispozitivelor

utilizate dispusi la 120o unul fata de altul si situati intr-un plan orizontal.
Aplicabilitatea pandajmetriei consta in localizarea faliilor, evidentierea discrdantelor,
determinarea grosimii reale a stratelor, etc. Datele de pandajmetrie servers pt intocmirea
sectiunilor geologice si a hartiilor structurale necesare stabilirii locatiilor favorabile pentru nou
sonde si aceste masuratori se executa in special in sodele de deschidere.
S1.Determinarea rezistivitatii rocilor pentru mediul omogen si izotrop

În conditii naturale, un astfel de mediu se întâlneste la cercetarea depozitelor groase traversate de

sondă, cu o rezistivitate egală cu rezistivitatea fluidului de foraj
In acest mediu curentul curge in toate directiile la fel iar suprafetele echipotentiale sunt perpendiculare.

Deoarece mediul este omogen, conditiile de curgere ale curentului de la electrodul A sunt aceleasi în
orice directie si, prin urmare, la distanta R de sursă, densitatea de curent este: I
J
4R 2
Pentru calculul potentialului electric într-un punct dat, se pleacă de la legea lui Ohm scrisă sub forma:
E  J
Formula care determină intensitatea câmpului electric E în mediu omogen si izotrop: I 1
E 
4 R 2
Rezistivitatea aparentă va fi dată de formula:
V V
  4  AM  4  L
I I
Suprafetele echipotentiale pentru o sursă punctuală situată în mediu omogen si izotrop sunt sfere cu
centrul general în punctul sursă A, iar liniile de current sunt raze sferice.