Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești

Facultatea Tehnologia Petrolului și Petrochimie

Specializarea Prelucrarea Petrolului si Petrochimie
Grupa 30103, An IV

DIMENSIONAREA REACTORULUI DE
DEHIDROGENARE ETILBENZEN LA STIREN
-Proiect la disciplina Petrochimie-

Coordonator științific:

Conf. dr. ing. Jugănaru Traian

Cucoş Valentin

PLOIEȘTI

2017
 CUPRINS

I. Introducere......................................................................................................................... pag. 2

II. Date initiale de proiectare................................................................................................. pag. 11

III. Calculul tehnologic al reactorului adiabatic.................................................................... pag. 13

IV. Calculul căderii de presiune pe zona catalitica................................................................pag. 39

V.Bibliografie.........................................................................................................................pag. 43

1
 I. Introducere

Dehidrogenarea etil benzenului la stiren decurge după o reacție endotermă

0
C6H5 – CH2 – CH3  C6H5 – CH = CH2 + H2 ;
ΔH 298=125 KJ /mol

In absența catalizatorilor , reacția de obținere a stirenului are loc la temperatura mai

ridicate, între 700-8000C, conversii pe trecere de 20-30 % mol și randamente globale de 50-60%
mol.

Echilibrul termodinamic al reacției de dehidrogenare a etil benzenului la stiren arată că

nu se obțin randamente ridicate în stiren la temperatura de peste 700 0C, deoarece viteza reacțiilor
secundare devine atât de mare încât selectivitatea reacției de dehidrogenare scade considerabil.

Ca și cracarea vaporilor dehidrogenarea este favorizată de operarea în prezența aburului,

de practica diluării efluentului de reacție cu abur, ca și de prezența catalizatorilor.
Valorile constantei de echilibru, ale entalpiei și energiei libere, la diferite temperaturi sunt
prezentate în tabelul următor:

Tabel 1.1

0 Entalpia liberă de Constantă de

Entalpia
ΔH 298
Temperatura; K echilibru
0
;KJ/mol reacție
ΔG 298 ; KJ/mol
;Kp

298 117,46 83,15 2,64*10-13

700 123,52 33,23 3,34*10-1

800 124,20 20,31 4,77

900 124,66 7,32 3,80*101

1000 124,94 -5,78 2,03*102

2
Tabelul 1.2:

Conversia la echilibru
Temperatur
Raportul molar abur/etil benzen
ă
0 16 20
793 0,18 0,54 0,57
813 0,23 0,62 0,65
833 0,29 0,70 0,73
853 0,35 0,76 0,79
873 0,41 0,82 0,85
893 0,48 0,86 0,89
913 0,55 0,90 0,91

Influența presiunii asupra reacției de dehidrogenare este prezentată în figura1.1 iar

variația gradului teoretic de transformare a etil benzenului funcție de temperatură, la diverse
rapoarte de diluție a hidrocarburii cu aburul este indicat în tabelul 1.2.

În afară de reacția de dehidrogenare a etil benzenului la stiren, în aceleași condiții mai pot
avea loc numeroase reacții secundare, dintre care însă se menționează acelea care influențează în
mod sensibil selectivitatea dehidrogenării etil benzenului sau activitatea catalizatorului și anume:

- dezalchilarea etil benzenului:

0
C6H5 – CH2 – CH3  C6H6 + C2H4 ;
ΔH 298=103 ,19KJ /mol

- hidrodezalchilarea etil benzenului:

0
C6H5 – CH2 – CH3 + H2  C6H5 – CH3 + CH4 ;
ΔH 298=−66 ,045 KJ /mol

3
 - hidrodezalchilarea toluenului:

0
C6H5 – CH3 + H2  C6H6 + CH4 ;
ΔH 298=−42,5 KJ /mol

- formarea cocsului:

C6H5 – CH2 – CH3  8C + 5H2

Condițiile specifice dehidrogenării catalitice a etil benzenului la stiren sunt următoarele:

 Temperatura 550-650 0C;

 Viteza volumică 0,3-1 h-1;

 Presiunea 0,1-0,3.106 Pa abs (în instalațiile vechi) și 0,1.106 Pa abs (în instalațiile noi).

Primul catalizator folosit la obținerea stirenului a fost construit dintr-un amestec de trei
componenți: ZnO, Al2O3, CaO, care la temperatura de 600-675 0C conduce la obținerea unei
conversii de 38% și a unei selectivități de 82%.

În prezent se folosesc catalizatori alcătuiți exclusiv pe baza de oxizi de fier promovați cu

compuși ai potasiului, cromului, vanadiului, zincului, cuprului, cu metale rare, etc. Acești
catalizatori se caracterizează prin: stabilitate bună în prezența vaporilor de apa, activitate și
selectivitate ridicată (randamente de circa 60%, selectivitate de peste 90%), durata de funcționare
îndelungată (circa 2 ani). Principalul component activ, oxidul de fier, are și rolul de suport al
catalizatorului. Prin promotoarea cu un compus alcalin, constanta vitezei de reacție creste cu un
ordin de mărime.

S-a observat de asemeni ca promotorul alcalin, de tipul compușilor cu potasiu,

influențează favorabil viteza reacției de regenerare a cocsului depus pe catalizator.

S-a constatat că viteza formării stirenului și a toluenului creste cu creșterea bazici tații
promotorului, dar în schimb, formarea benzenului este legată de funcția acidă a catalizatorului.
Selectivitatea maximă a stirenului se observă în cazul utilizării promotorilor de Rb si Li.

4
Adăugarea unor promotori de tipul Cr, Ti, Al, Mg etc, constituie „distanțiere” ce împiedică
contactul între cristalele ușor sintetizabile, influențând stabilitatea catalizatorului.

Compuși chimici care prezintă otrăvuri ale catalizatorilor sunt sulful și mai ales clorul, ca
atare sau sub forma de combinații. Otrăvirea cu clor este relativ lentă și afectează progresiv
întreagă masa a stratului catalitic.

Presupunerea ca otrăvirea are loc prin blocarea centrilor activi ai catalizatorului este
justificată prin ușurință cu care în general, halogenurile participă la fenomenul de sintetizare.
Industrial, efectul nociv al clorului este atenuat prin reținerea lui pe un strat de catalizator
adițional așezat deasupra principalului strat catalitic.

Dezactivarea reversibilă a catalizatorilor de dehidrogenare are loc prin depuneri de cocs

pe centrii activi. Cocsul provenind din reacții secundare (polimerizare, cracare, policondensare),
se îndepărtează prin ardere în prezența oxigenului din vaporii de apă și aer.

Studiile cinetice realizate pe sisteme catalitice aplicate industrial și folosirea datelor

obținute la elaborarea modelelor matematice au permis conducerea procesului de dehidrogenare,
în condițiile cele mai favorabile din punct de vedere al consumului de etil benzen și energie.

O posibilă schema privind mecanismul de dehidrogenare a etil benzenului este:

catalizator

EB compus intermediar ⃗
catalizator stiren

descompunere catalizator
necatalitica

produse
secundare

5
 Aceeași schema și același mecanism se pot aplica și în cazul dehidrogenării

izopropilbenzenului la -metilstiren.

Cu catalizatorul de la dehidrogenarea etil benzenului se pot dehidrogena și alte

hidrocarburi alchilaromatice, care au gruparea alchil liniară sau ramificată, folosind temperaturi
de 500-560 0C, o diluție cu vapori de apă a hidrocarburii în raportul 3/1 și viteze volumice 0,8-1
h-1.

1.2 Procedee de obținere a stirenului prin dehidrogenare directă:

Procedeul uzual de fabricare a stirenului constă în dehidrogenarea catalitica a etil

benzenului, urmată de separarea stirenului din produsul de reacție lichid și purificarea acestuia.

In funcție de reactoarele utilizate, procedeele de dehidrogenare se împart în două grupe:

izoterme și adiabatice.

Procedeul izoterm este mai dificil de aplicat pentru ca necesită reactoare multitubulare cu
circulație de purtător caloric în exteriorul tuburilor și are un cost mai ridicat și o productivitate
mică.

Aceste tipuri de reactoare au însă avantajul unui consum energetic mai mic, performante
mai bune, la temperaturi de reacție mai scăzute și ca urmare, un raport de diluție de vapori de apă
inferior fața de funcționarea în condiții adiabatice.

Catalizatorii recomandați pentru folosirea în reactorul izoterm trebuie să aibă o rezistența

mecanică bună, capacitate de a lucra la diluție redusă de abur și o durată de exploatare
îndelungată.

Procedeul adiabatic

In cazul folosirii unei singure trepte de reacție, la acest procedeu se obține o conversie pe
pas de circa 40% la presiuni cuprinse între 0,15-0,2.106 Pa abs.

Dacă sunt aplicate două trepte de reacție în serie se obțin conversii de 45-50% la presiuni
comparabile cu acelea la o singură treapta de reacție.

6
In practică este necesar să se coreleze condițiile de lucru, în special temperatura de reacție,
presiunea și raportul abur-hidrocarbură, cu conversia și selectivitatea. De-a lungul patului
catalitic, endotermicitatea reacției conduce la o scădere de temperatura cu 1 0C pentru o
conversie a etil benzenului de 1% și de aceea trebuie ca la intrarea în reactor să fie un nivel
termic corespunzător, în scopul obținerii unei conversii ridicate, întrucât la temperaturi de circa
610 0C viteza reacțiilor secundare este relativ mare. Se utilizează mai multe reactoare în serie
prevăzute cu încălzire intermediară a efluentului sau se operează sistemul de reacție la presiuni
scăzute.

Căderea de presiune pe stratul catalitic limitează însă soluțiile tehnologice și de aceea s-

au adoptat reactoarele cu curgere radială în locul reactoarelor cu curgere axială.

Catalizatorii utilizați în reactoarele adiabatice lucrează în condiții de diluție cu vapori de

apa a etil benzenului de 1,6-2,5 și au o durată de exploatare de 1,5-2 ani.

Se menționează trei grupe de catalizatori pentru reactoarele adiabatice de obținere a

stirenului:

 catalizatori activi (conversie de 55-60%mol), dar mai puțin selectivi (selectivitate 89-
90%mol), capabili să lucreze la rapoarte masive de diluție apa/etil benzen >2;

 catalizatori selectivi (selectivitate circa 95%mol), dar mai puțin activi (conversie 40%),
operând la temperaturi mai ridicate și la rapoarte masive de apa/etil benzen de 2-2,2;

 catalizatori activi (conversie 50-55 %) și selectivi (selectivitate 90%mol), ce funcţioneazã

la rapoarte masive de diluție cu vapori de apa >2

Figura 1.2.: Schema instalației de obținere a stirenului prin dehidrogenarea adiabatică a

etil benzenului

1,2-Vaporizator; 3-Supraîncălzitor; 4-Reactor; 5,7,9-Schimbător de căldură; 6-Generator

de abur; 8-Decantor; 10-Coloană de stripare; 11-Coloană pentru separarea stirenului brut; 12-
Coloană pentru purificarea stirenului brut; 13-Coloană de separare a etil benzenului; 14-Coloană
de separare a aromatelor ușoare.

7
 1.3 Dehidrogenarea oxidativă a etil benzenului:

Principalele reacții care au loc în acest caz sunt următoarele:

C6H5-CH2-CH3 +1/2 O2  C6H5-CH=CH2 + H2O ;

C6H5-CH2-CH3 + I2  C6H5-CH=CH2 + 2HI

Dehidrogenarea etil benzenului în prezența oxigenului are perspective de aplicate

industrială, datorită consumului de energie mai redus, recuperării căldurii în proces și aplicării
unor regimuri termice mai scăzute (cca 400oC).

8
 1.3.1 -Alte procedee de obținere industrială a stirenului:

a. Procedeul HALCON:

Oxidarea în fază lichidă a etil benzenului la hidroperoxid de etil benzenului:

C6H5-CH2-CH3 + O2  C6H5-CHOOH-CH3

Epoxidarea propenei în fază lichidă, cu hidroperoxid de etil benzen, la propenoxid, cu

formare de metilfenilcarbinol:

C6H5-CHOOH-CH3 + CH2=CH-CH3  C6H5-CHOH-CH3 + Propenoxid

Hidrogenarea hidroperoxidului rezidual și a acetofenonei rezultate ca subprodus la

metilfenilcarbinol:

C6H5-CO-CH3 + H2  C6H5-CHOH-CH3

Deshidratarea metilfenilcarbinolului la stiren:

C6H5-CHOH-CH3  C6H5 – CH = CH2 + H2O

b. Alchilarea toluenului cu metanol:

Reacția decurge la temperaturi de cca 450oC, pe catalizatori zeolitici, formându-se un

amestec de stiren-etil benzen.

c. Dimerizarea toluenului la stiren:

Reacția are loc la cca 500oC într-un sistem catalitic redox pe bază de Pb/PbO, cu un
randament de cca 70%.

d. Dimerizarea butadienei la vinilciclohexenă, în fază omogenă:

Reacția Diels-Alder de Dimerizarea a butadienei se realizează la cca 60 oC, în prezența

unui catalizator de organometalic. Vinilciclohexenă se dehidrogenează la cca 400 oC, în prezența
unui catalizator de platină depusă pe alumină, obţinându-se stirenul.

e. Decarboxilarea acidului cinamic:

9
 C6H5-CH=CH-COOH  C6H5 – CH = CH2 + CO2

f. Dehidrohalogenarea 1-fenilcloroetanului:

C6H5 – CHCl- CH3  C6H5 – CH = CH2 + HCl

Reacția se desfășoară în etanol absolut la fierbere cu catalizatori bazici (KOH).

10
 II - DATELE INIŢIALE DE PROIECTARE

 Capacitatea de instalație (tone Stiren/an): Gstiren =¿ 50000t/an

 Conversia etil-benzenului în stiren: Cu=40,5% (%masă)

 Pierderea stirenului din produs; % pierdere=2% (%masă)

 Numărul de ore de funcționare anuală; 1 an = 8000hr

 Raport abur/EB la intrarea în reactor; rab= 3,5/1 (kg abur/kg EB)

 Conversia EB după reacții secundare : 1) cs2=30%

2) cs2= 45%

3) cs3=25%

 Compoziția EB proaspăt: %EB.alim=99.8% (%masă )

%B.alim=0.2% (%masă)

 Compoziția EB recirculată: %EB.recic=99.5% (%masă)

%B.recic=0.1% (%masă)

%T.recic=0.2% (%masă)

%S.recic=0.2% (%masă)

 Curba de variație a randamentului în stiren față conversia utilă etilbenzenului în stiren:

Conversia utilă; Cu 0 10 20 30 40 50

11
Randament 100 98,9 95,5 92,0 87,7 85,0

 Caracteristicile cinetice catalizatorilor: Diametrul: dC = 2,5 mm

Lungimea: lC = 10 mm

3
Densitatea aparentă: ρC = 1441 kg/m

Fracția volum liber: 0,35 m3/m3

0
C
 Temperatura de intrare în reactor: tir=635

 Presiune la intrare în reactor: p=1,7atm

 Diametru interior axial: Dr= 4,1m

12
 III - CALCULUL TEHNOLOGIC AL REACTORULUI
ADIABATIC

3.1 -STABILIREA BILANŢUL MATERIAL PE REACTORUL DE

DEHIDROGENAREA A ETILBENZENULUI:
Calculul capacităţii reactorului:
50000000
Gstiren = =6250kg/h
8000

Calculul randament de transformare a etilbenzenului în stiren:

100

95

90
randament

85

80

75
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
conversie

Din curba de variaţie a randamentului în stiren faţă de conversia etilbenzenului în stiren şi

conversia etilbenzenului în stiren; avem:

f (Cu=40 ,5%)=.Selectivitatea .( S)=89.66 %

Calculul conversiei EB în produse secundare:

Cu Ct= Cu . 100
s 1 =100. ⇒ s1
36
∗¿
Ct 89,66 100 =40,15%

13
 Ct- conversia totală a EB în produse de reaţie ( prime şi secundare )

CEb = Ct - Cu = 40,15 - 36 = 4,15%

Calculul cantităţii de EB necesare alimentare reactorului:

EB proaspat

EB recirculat

EB alimenta
reactor

Reactor

stiren EB nereactionat

Produse
secundare

C2H5 CH=CH2

H2

99 , 4 99,4
GSt . Pur = Gst . ∙ 100 =6250∙ 100 =6212,5kg/h

Debit de stiren total produs ;

100
Gst total =6212,5* =6313,5kg/h
100−2
conversia secundară;
Csec=40,15-36=4,15 %
Cantitate de EB in alimentare necesară;

14
 Gst ∙ M EB 6313,5∙ 106
G EB alim= = =7177,02kg/h
M st ∙η ∙100 104 ∙89,66 ∙ 100

Cantitate de EB total in alimentare;

GEB alim 7177,02
G EB total= = ∙100=19936,17kg/h
Cu 36

Cantitate de EB recirculat;
G EB recirc=G EB total-G EB proasp=19936,17-7177,02=12759,15kg/h

Cantitate de MP proaspată;
GEB 7177,02
G mp= ∙100= ∙100=7191,4 kg/h
99,8 99,8

Tabelul 3.1: Compoziţia materiei prime ce alimentează reactorul

Materia proaspătă Materia prima recirculată Total

Compoziţie
%gr. kg/h %gr. kg/h

Benzen 0,2 14,38 0,1 12,82

EB 99,8 7177,02 99,5 12759,15

Toluen - - 0,2 25,65

Stiren - - 0,2 25,65

Total 100 7191,4 100 12823,26 20014,67

Raport masic abur/mp: rab = 3,5/1

Gab =Gmp ∙r ab =20014.67∙3,5=54039.6 kg/h

Calculul debitelor de produse secundare:

Reacţia principală: C6H5- C2H5→ C6H5- CH= CH2+H2↑

Reacţiile secundare: (1) C6H5- C2H5→ C6H6+ C2H4
(2) C6H5- C2H5+H2→ C6H5-CH3 +CH4

15
 (3) C6H5- C2H5+16H2O→ 8CO2+21H2↑

Conversia secundar: Csec=4,15%

Tabel 3.2. compoziția materiei prime care au fost transformați.

R principala R sec 1 R sec 2 R sec 3 total

comp Mi kg/h kmol/h kg/h kmol/h kg/h kmol/h kg/h kmol/h kmol/h

EB 106 -7177.02 -67.71 -165.53 -1.56 -289.68 -2.73 - -3.51 -75.52

372.45

B 78 1.56 1.56

C2H4 28 1.56 1.56

H2O 18 -43.73 -43.73

CO2 44 21.86 21.86

H2 2 67.71 57.39 -3.51 121.58

T 92 3.51 3.51

CH4 16 3.51 3.51

st 104 67.71 67.71

Tabelul 3.3: Compoziţia efluentului la ieşirea din reactor

intrare iesire

comp Mi kg/h kmol/h yi kg/h kmol/h yi

EB 106 19936.17 188.08 0.059 11931.48 112.56 0.034

st 104 25.65 0.247 0.00008 7067.25 67.95 0.021

H2 2 0 0 0 243.17 121.58 0.037

B 78 27.21 0.349 0.00011 149.01 1.91 0.00058

C2H4 28 0 0 0 43.73 1.56 0.00047

CO2 44 0 0 0 961.97 21.86 0.0066

T 92 25.65 0.279 0.00009 348.91 3.79 0.0012

CH4 16 0 0 0 56.22 3.51 0.0011

16
 H2O 18 54039.60 3002.2 0.941 53252.53 2958.47 0.898

total 74054.27 3191.15 1 74054.27 3293.22 1

3.2 - DIMENSIONAREA ZONEI DE REACŢIE PENTRU REACTORUL

ADIABATIC CU CURGERE AXIALĂ:

3.2.1 - Proprietăţile fizice ale compoziţii în reactorul cu curgere axială:

Principalele reacţii ale procesului.
 Dehidrogenarea etilbenzenului la stiren:

 Dezalchilarea:

 Hidrodezalchilarea:

 Descompunerea în elemente:

( )
p st⋅p H
2
v r = k 1 p EB −
kp
Viteza de reacţie:
4770
lgk 1=4.1-
T

6467
lgk 2=6,8+
T

17
3.2.2 - Calculul de bilantul material (BM)

Avem bilanţ material pe elementul dG:

F - alimentarea cu etil-benzen a reactorului;kmol/h
x - conversia etil-benzenului la intrarea în elementul dG
vj - viteza medie de reacţie pe tronsonul j

F ( 1−x )⋅dt −F [ 1−( x+ dx ) ]⋅dt −v⋅dG⋅dt =0

F⋅dx=v⋅dG
F⋅Δx=v⋅ΔG
π⋅D 2
F⋅Δx=v⋅ρcat⋅ ⋅Δz
4
4⋅F⋅Δx j
Δz j =
v j⋅ρ cat⋅π⋅D 2

18
 3.2.3 -Calcul căldurii de reacţie:
T
ΔH T =∫ Δc p⋅dT
0
2
T T3 T4
ΔH T =ΔH 00 + Δ aT + Δb + Δc + Δd
2 3 4
Δa=∑ a produsi −∑ areac tan ti
Δb=∑ b produsi −∑ breac tan ti
Δc =∑ c produsi −∑ c reac tan ti
Δd =∑ d produsi −∑ d reac tan ti

Avem:
Qi,j - cantitatea de căldură globală cu care intră toţi componenţii în zona j;
Qe,j - cantitatea de căldură globală cu care ies toţi componenţii din zona j;
Ti,j - temperature de intrare în zona j;
Te,j - temperature de ieşire din zona j;
ni,j - debitul molar al componentului I la intrare în zona j;
Fj - debitul molar al etil benzenului la intrarea în zona j;
∆xi,j - conversia materiei prime în tronsonul j (pentru cele patru reacţii);
∆Hi,j -căldura de reacţie I pe tronsonul j.

19
 Qi , j=Q e , j +Q r , j
Qi , j=T i , j⋅∑ niij⋅c p
iij
Qe , j=T e , j⋅∑ niej⋅c p
iej
4
Qr , j =F j⋅∑ ΔH i , j⋅Δx i , j
i=1
4
F j⋅∑ ΔH i , j⋅Δx i , j
i=1
T e , j =T i, j −
∑ n iij⋅c p iij

Calculul şi graficul al Cp şi ∆H în funcţie de temperatură pentru fiecare reacţie:

a b c d Cp

EB -8.4 0.1593 -0.0001 2.40∙10−8 71.73

STIREN -5.968 0.1435 -9.15∙10−5 2.20∙10−8 65.36

H2 6.88 0.000066 2.79∙ 10−7 0 7.17

C6H6 -8.65 0.1158 -7.54∙ 10−5 1.85∙10−8 48.21

C2H4 0.944 0.03735 -1.99∙ 10−5 4.22∙10−9 21.59

CO2 6.85 0.008533 -2.48∙ 10−6 0 12.56

Toluen -8.215 0.1336 -8.23∙ 10−5 1.92∙10−8 59.61

CH4 4.75 0.012 3.03∙ 10−6 -2.63∙10−9 16.18

H2O 6.89 0.003283 -3.43∙ 10−7 0 9.59

20
3.2.4 - Calculul entalpiei de reactie la temperatura de intrare in reactor:
Entalpiile de formare:

Comp. EB St B T CH4 C2H4 CO2 Abur H2

298
ΔH 7,12 35,22 19,82 11,95 -17,889 12,496 -94,052 -57,798 0

2 3
Cpi = a + bT + cT + dT
0
Δ H T = Δ H 0 + Δ a + Δ bT 2 /2 + Δ cT 3 /3 + Δ dT 4 /4

PRIMA REACTIE:

1. C6H5-C2H5 → C6H5-CH=CH2 + H2

a -8.4 -5,968 6,88 ∆a=9,312

b 0.1593 0,1435 0,000066 ∆b=-0,0157
c −10−4 −9 , 15⋅10−5 2,7910−7 ∆c= 0 , 878⋅10
−5

d 2 ,395⋅10−8 2,2 ¿10

−8
0 ∆d= −0 , 195⋅10
−8

∆a(b,c,d)=

ΔH r =∑ ΔH f pr −∑ ΔH f r
298

298 298 298 298

∆ H r 1 =∆ H fst +∆ H fH 2-∆ H fEB=35,22+0-7,12=28,1kcal/mol=28100kcal/kmol

2982 2983 2984

28100=∆ H 01+9,312∙298-0,0157∙ +0,878∙10−5 ∙ -0,195∙10−8∙
2 3 4
∆ H 01=25950kcal/kmol

21
- A DOUA REACTIE:
2 C6H5-C2H5 → C6H6 + C2H4
.
a -8.4 -8.65 0,944 ∆a=0,694
b 0.1593 0.1158 0,03735 ∆b=-0,00615
−4 −5 −4
c −10 −7 , 54⋅10 ∆c= 0 , 244⋅10
−8 −8 −9 −9
d 2 ,395⋅10 1,854 ¿10 4 ,22⋅10 ∆d= −1 ,19⋅10

∆ H 298 298 298 298

r 2 =∆ H fB +∆ H fC2 H 4-∆ H fEB=19,82+12,496-7,12=25,196kcal/mol=25196kcal/kmol

2 3 4
298 298 298
25196=∆ H 02+0,694∙298-0,00615∙ +0,244∙10−4∙ -1,19∙10−9∙
2 3 4

∆ H 02=25223,4kcal/kmol

-A TREIA REACTIE:
3. C6H5-C2H5 + 16H2O → 8CO2 + 21H2
a -8.4 6,89 6,85 6,88 ∆a=97,44
b 0.1593 0,003283 0,008533 0,000066 ∆b=-0,142
c −10−4 −3 , 43⋅10−7 ∆c=
−8 −8
d 2 ,395⋅10 0 0 0 ∆d= −2 ,395⋅10

∆ H 298 298 298 298 298

r 3 =8 ∙ ∆ H fCO 2 +21 ∙ ∆ H fH 2 -∆ H fEB-16 ∙ ∆ H fH 2O =

=-8∙94,052-7,12+16∙57,798=165,232kcal/mol=165232kcal/kmol

2982 2983 2984

165232=∆ H 03+0,694∙298-0,00615∙ +0,244∙10−4∙ -1,19∙10−9∙
2 3 4

∆ H 03=141748kcal/kmol

-A PATRA REACTIE:
4. C6H5-C2H5 + H2 → C6H5-CH3 + CH4
a -8.4 6,88 -8,213 4,75 ∆a=-1,943
b 0.1593 0,000066 0,1336 0,012 ∆b=-0,0138
c −10−4 −8 , 23⋅10−5 0 , 303⋅10−5 ∆c=
2 ,395⋅10−8 1 ,92⋅10−8 −2 ,63⋅10−9
−9
d 0 ∆d= −7 , 38⋅10

22
∆ H 298 298 298 298 298
r 4 =∆ H fT +∆ H fCH 4-∆ H fEB-∆ H fH 2=

=11,95-17,889-7,12-0=-13,059kcal/mol==-13059kcal/kmol

2982 2983 2984

-13059=∆ H 04 -1,943∙298-0,0138∙ +2,045∙10−5 ∙ -7,38∙10−9∙
2 3 4

∆ H 04 =-12034kcal/kmol

23
3.2.5-Calculul viteza reacției si înălțimea reactorului
Calculul volumului de reactie se efectueaza cu relatiile de bilantul material.
Bilantul Material (BM): F (1-x) dt- F[ 1- ( x+dx)]dt - vdg.dt=0; procesul endotermic adiabatic.
4 FΔx j 2
πd
2
Δ z j = V j ρcat πD ; F Δ x = V ρcat = 4 Δz

Δ z j - Înălțimea tronsonul j.

ZONA I:
Tij= Ti,reactor = 908k
Conversia utila la iesirea din zona j=1
∆x=0,05
0,05
∆xrs1=( ∙ 100−0,05)∙ 0,2=0,00115
89,66
0,05
∆xrs2=( ∙ 100−0,05¿ ∙0,35=0,00202
89,66
0,05
∆xrs3=( ∙ 100−0,05)∙0,45=0,002595
89,66
BILANT MATERIAL PE ZONA I

Intrare Transformare Iesire

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h Cp
EB 188.08 -9.40 -0.217 -0.380 -0.49 177.59 71.73
st 0.247 9.40 - - - 9.65 65.36
H2 0 9.40 - 7.97 -0.49 16.89 7.17
B 0.349 - 0.217 - - 0.57 48.21
C2H4 0 - 0.217 - - 0.22 21.59
CO2 0 - - 3.04 - 3.04 12.56
T 0.279 - - - 0.49 0.77 59.61
CH4 0 - - - 0.49 0.49 16.18
24
 H2O 3002.2 - - -6.07 - 2996.13 9.59
total 3205.33

Se presupune:

Te1 = Ti1- Δ T1 = 908 - 8 = 900K

T i 1 +T e 1
T m1 = = 908+900
2 2 =904k

Se calculeaza valorile la temperatura 904K:

ΔH1=29778,6 kcal/kmol

ΔH2=24289,2 kcal/kmol

ΔH3=190283 kcal/kmol

ΔH4=-15626 kcal/kmol
FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =899.73
Σn j ∙c pij

Verificare; 900-899,73=0,27 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,0666
904
6467
lgkp=6,8+ kp=8,99∙1013
904
GEBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0972
Gte Gti
G ste G sti
Pst =( + ) *1,7/2=0,00262
G te G ti

25
 GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,00448
Gte Gti

r1=0,00647kmol/kg∙h
Δz1=0,0826m

ZONA II
Tij= Ti,reactor = 899.73k
Conversia utila la iesirea din zona j=2

∆x=0,05

∆xrs1= ( 89,66
0,1
∙ 100−0,1) ∙ 0,2−0.00115=0,00115

0,1
∆xrs2=( ∙ 100−0,1¿ ∙0,35-0.00202=0,00202
89,66
0,1
∆xrs3=( ∙ 100−0,1)∙0,45-0.002595=0,002595
89,66

BILANT MATERIAL PE ZONA II

Intrare Transformare Iesire Cp

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
71.42
EB 177.59 -9.40 -0.217 -0.38 -0.49 167.10
65.10
st 9.65 9.40 19.05
7.17
H2 16.89 9.40 7.97 -0.49 33.77
48.00
B 0.57 0.217 0.78
26
C2H 21.49
4 0.22 0.217 0.43
12.52
CO2 3.04 3.04 6.07
59.35
T 0.77 0.49 1.25
16.08
CH4 0.49 0.49 0.98
9.57
H2O 2996.13 -6.07 2990.05
total 3205.33 3219.50

Se presupune:

Te2 = Ti2- Δ T2 = 899.73 - 8 = 891.73K

T i 2 +T e 2
T m 2= = 899.73+891.73
2 2 =895.73k

Se calculeaza valorile la temperatura 895.73K:

ΔH1=29768,4 kcal/kmol

ΔH2=24305,09 kcal/kmol

ΔH3=190067 kcal/kmol

ΔH4=-15587,2 kcal/kmol
FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =891,91
Σn j ∙c pij

Verificare; 891,91-891,73=0,18 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,05953
895,73

27
 6467
lgkp=6,8+ kp=1,046∙1014
895,73
GEBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,092
Gte Gti
G ste G sti
Pst =( + ) *1,7/2=0,00759
G te G ti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,013395
Gte Gti

r2=0,00543kmol/kg∙h
Δz2=0,093m

ZONA III
Tij= Ti,reactor = 891,91k
Conversia utila la iesirea din zona j=3

∆x=0,05

∆xrs1= ( 89,66
0,15
∙ 100−0,15) ∙ 0,2−0.0023=0,00115

0,15
∆xrs2=( ∙ 100−0,15¿ ∙0,35-0.00404=0,00202
89,66
0,15
∆xrs3=( ∙ 100−0,15)∙0,45-0.00519=0,002595
89,66

BILANT MATERIAL PE ZONA III

28
 Intrare Transformare iesire Cp
Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
167.10 -9.40 -0.217 -0.38 -0.488 156.61 71.12
EB
19.05 9.40 28.46 64.84
st
33.77 9.40 7.97 -0.488 50.66 7.16
H2
0.78 0.217 1.00 47.81
B
C2H 0.43 0.217 0.65 21.40
4
6.07 3.04 9.11 12.49
CO2
1.25 0.488 1.74 59.10
T
0.98 0.488 1.46 16.00
CH4
2990.05 -6.07 2983.98 9.55
H2O
3219.50 3233.67779
total

Se presupune:

Te3 = Ti3- Δ T3 = 899.73 - 8 = 891.73K

T i3+T e 3
T m3 = = 899.73+891.73
2 2 =895.73k

Se calculeaza valorile la temperatura 895.73K:

ΔH1=29761,97 kcal/kmol

ΔH2=24319,16 kcal/kmol

ΔH3=189873,2 kcal/kmol

ΔH4=-15563,8 kcal/kmol

29
 FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =884,54
Σn j ∙c pij

Verificare; 884,91-884,54=0,37 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,05381
888,41
6467
lgkp=6,8+ kp=1,2∙1014
888,41
G EBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0853
G te G ti
Gste Gsti
Pst =( + ) *1,7/2=0,0125
Gte Gti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,0222
G te G ti

r3=0,00459kmol/kg∙h
Δz3=0,104m

ZONA IV
Tij= Ti,reactor = 884,54k
Conversia utila la iesirea din zona j=4

∆x=0,05

30
∆xrs1= ( 0,2
89,66 )
∙ 100−0,2 ∙ 0,2−0.00345=0,00115

0,2
∆xrs2=( ∙ 100−0,2¿ ∙0,35-0.00606=0,00202
89,66
0,2
∆xrs3=( ∙ 100−0,2)∙0,45-0.00779=0,002595
89,66
BILANT MATERIAL PE ZONA IV

Intrare Transformare Ieșire Cp

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
156.61 -9.40 -0.217 -0.38 -0.488 146.12 70.84
EB
28.46 9.40 37.86 64.60
st
50.66 9.40 7.97 -0.488 67.55 7.16
H2
1.00 0.217 1.22 47.62
B
C2H 0.65 0.217 0.87 21.31
4
9.11 3.04 12.15 12.46
CO2
1.74 0.488 2.23 58.85
T
1.46 0.488 1.95 15.91
CH4
2983.98 -6.07 2977.91 9.53
H2O
3233.68 3247.853323
total

Se presupune:

Te4 = Ti4- Δ T4 = 884,54 - 7 = 877.54K

T i 4 +T e 4
T m 4= = 884,54+877,54
2 2 =881,04k

Se calculeaza valorile la temperatura 881,04K:

31
ΔH1=29755,23 kcal/kmol

ΔH2=24333,29 kcal/kmol

ΔH3=189676,14 kcal/kmol

ΔH4=-15540,01 kcal/kmol
FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =877,61
Σn j ∙c pij

Verificare; 877,61-877,54=0,07 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,0485
881,04
6467
lgkp=6,8+ kp=1,38∙1014
881,04
G EBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0794
G te G ti
Gste Gsti
Pst =( + ) *1,7/2=0,0174
Gte Gti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,031
G te G ti

r4=0,00385kmol/kg∙h
Δz4=0,1156m

32
Zona V:
Tij= Ti,reactor = 877,61k
Conversia utila la iesirea din zona j=5

∆x=0,05

∆xrs1= ( 89,66
0,25
∙ 100−0,25) ∙ 0,2−0.0046=0,00115

0,25
∆xrs2=( ∙ 100−0,25¿ ∙0,35-0.00808=0,00202
89,66
0,25
∆xrs3=( ∙ 100−0,25)∙0,45-0.0104=0,002595
89,66
BILANT MATERIAL PE ZONA V

Intrare Transformare Iesire Cp

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
146.12 -9.40 -0.22 -0.38 -0.49 135.64 70.57
EB
37.86 9.40 47.27 64.37
st
67.55 9.40 7.97 -0.49 84.43 7.15
H2
1.22 0.22 1.43 47.44
B
C2H 0.87 0.22 1.08 21.23
4
12.15 3.04 15.18 12.43
CO2
2.23 0.49 2.72 58.62
T
1.95 0.49 2.44 15.84
CH4
2977.91 -6.07 2971.83 9.51
H2O
3247.85 3262.02
total

33
Se presupune:

Te5 = Ti5- Δ T5 = 877,61 - 7 = 870,61K

T i5+T e 5
T m5 = = 877,61+ 871,61
2 2 =874,11k

Se calculeaza valorile la temperatura 874,11K:

ΔH1=29748,57 kcal/kmol

ΔH2=24346,52 kcal/kmol

ΔH3=189489,2 kcal/kmol

ΔH4=-15517,4 kcal/kmol
FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =871,04
Σn j ∙c pij

Verificare; 871,04-870,61=0,43 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,044
874,11
6467
lgkp=6,8+ kp=1,58∙1014
874,11
G EBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0736
G te G ti
Gste Gsti
Pst =( + ) *1,7/2=0,0222
Gte Gti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,0397
G te G ti

r5=0,00326kmol/kg∙h
Δz5=0,128m
34
ZONA VI
Tij= Ti,reactor = 871,14k
Conversia utila la iesirea din zona j=6

∆x=0,05

∆xrs1= ( 89,66
0,3
∙ 100−0,3) ∙ 0,2−0.00575=0,00115

0,3
∆xrs2=( ∙ 100−0,3¿ ∙0,35-0.0101=0,00202
89,66
0,3
∆xrs3=( ∙ 100−0,3)∙0,45-0.01298=0,002595
89,66
BILANT MATERIAL PE ZONA VI

Intrare Transformare Iesire Cp

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
135.64 -9.40 -0.22 -0.38 -0.488 125.15 70.32
EB
47.27 9.40 56.67 64.15
st
84.43 9.40 7.97 -0.488 101.32 7.15
H2
1.43 0.22 1.65 47.26
B

35
C2H 1.08 0.22 1.30 21.15
4
15.18 3.04 18.22 12.41
CO2
2.72 0.488 3.21 58.41
T
2.44 0.488 2.93 15.76
CH4
2971.83 -6.07 2965.76 9.49
H2O
3262.03 3276.20439
total

Se presupune:

Te6 = Ti6- Δ T6 = 871,14 - 6 = 865,14K

T i6 +T e 6
T m 6= = 871,14+865,14
2 2 =868,14k

Se calculeaza valorile la temperatura 868,14K:

ΔH1=29742,82 kcal/kmol

ΔH2=24357,91 kcal/kmol

ΔH3=89326,6 kcal/kmol

ΔH4=-15497,7 kcal/kmol
FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =865,12
Σn j ∙c pij

Verificare; 865,14-865,12=0,02 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,0403
868,14
6467
lgkp=6,8+ kp=1,78∙1014
868,14
36
 GEBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0678
Gte Gti
G ste G sti
Pst =( + ) *1,7/2=0,027
G te G ti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,0483
Gte Gti

r6=0,002734kmol/kg∙h
Δz6=0,141m

ZONA VII
Tij= Ti,reactor = 865,12k
Conversia utila la iesirea din zona j=7

∆x=0,06

∆xrs1= ( 89,66
0,36
∙ 100−0,36 )∙ 0,2−0.0069=0,00138

0,36
∆xrs2=( ∙ 100−0,36 ¿∙ 0,35-0.00202=0,0121
89,66
0,36
∆xrs3=( ∙ 100−0,36)∙0,45-0.002595=0,01557
89,66

37
BILANT MATERIAL PE ZONA II

Intrare Transformare Iesire Cp

Kmol/h R princip R sec 1 R sec 2 R sec 3 kmol/h
125.15 -11.28 -0.26 -0.46 -0.59 112.56 70.08
EB
56.67 11.28 67.95 63.94
st
101.32 11.28 9.57 -0.59 121.58 7.15
H2
1.65 0.26 1.91 47.10
B
C2H 1.30 0.26 1.56 21.07
4
18.22 3.64 21.86 12.38
CO2
3.21 0.59 3.79 58.20
T
2.93 0.59 3.51 15.70
CH4
2965.76 -7.29 2958.47 9.47
H2O
3276.20 3293.215029
total

Se presupune:

Te7 = Ti7- Δ T7 = 865,12 - 7 = 858,12K

T i7 +T e 7
T m7 = = 865,12+ 858,12
2 2 =861,62k

Se calculeaza valorile la temperatura 861,62K:

ΔH1=29736,25 kcal/kmol

ΔH2=24370,3 kcal/kmol

ΔH3=189147 kcal/kmol

ΔH4=-15476 kcal/kmol
38
 FΣΔH ∙ Δx
Tej=Tij- =858,44
Σn j ∙c pij

Verificare; 858,44-858,12=0,32 ≤0,5 deci este verificată.

Calcul viteza si înălțimea tronsonului.

4770
lgk1=4,1- k1=0,0366
861,62
6467
lgkp=6,8+ kp=2,02∙1014
861,62
G EBe GEBi
P EB=( + ) *1,7/2=0,0615
G te G ti
Gste Gsti
Pst =( + ) *1,7/2=0,0322
Gte Gti
GH 2 e GH 2 i
P H 2 =( + ) *1,7/2=0,0577
G te G ti

r7=0,00225kmol/kg∙h
Δz7=0,189m

39
 schimbarea temperaturii in reactor
0.4

0.35

0.3

0.25
conversie

0.2

0.15

0.1

0.05

0
850 860 870 880 890 900 910 920

temperatura

Deci înălțimea reactorului este ;

H=ΣΔzi=0,854m
2 2
π∙D π ∙4
V= ∙H= ∙0,854=10,72m3
4 4

40
 IV - CALCULUL CĂDERII DE PRESIUNE
PE ZONA DE REACŢIE CATALITICĂ:

4.1 - Curgerea peste corpuri solide:

Multe operaţii industriale implică fie curgerea unui fluid (sau două) peste corpuri
solide,fie mişcarea unor corpuri solide într-un fluid (în repaus sau în mişcare). Cu excepţia
situaţiei în care curgerea fluidului este turbulentă (caz în care trebuie să se ţină seama de
intensitatea turbulenţei), la determinarea rezistenţei la înaintare se ţine seama de viteza relativă
dintre faze şi nu prezintă importanţa care fază (solidă sau fluidă) este staţionară.

Rezistenţa la înaintare, la curgerea fluidelor peste corpuri solide sau la deplasarea

corpurilor solide printr-un fluid, este o funcţie complexă de mai multe variabile (prorietăţile
fluidului şi regimul de mişcare; natura şi mărimea forţelor externe care acţionează asupra
sistemului; forma, dimensiunile, concentratia, orientarea şi traiectoria particulelor solide) şi de
aceea aceasta mărime nu se poate determina analitic decât pentru cazurile cele mai simple, în

celelalte situaţii fiind necesar să se folosească relaţii empirice sau semiempirice.[7]

4.1.1 - Curgerea unui fluid pentru un strat granular de particule solide:

Pentru determinarea pierderii de presiune pe care o încearca un fluid la trecerea printr-un
strat granular de particule solide s-au propus diferite modele şi relaţii de calcul, care se verifică
pentru anumite condiţii de curgere şi caracteristici geometrice ale particulelor şi stratului.
La curgerea lichidelor printr-un strat de particule solide sferice (sau aproape sferice), de
înaltime H şi cu porozitatea (raportul dintre volumul spaţiului liber dintre particulele şi volumul
stratului) cuprins între limitele 0,3 si 0,7; pierderea de presiune se poate determina cu relaţia lui
Ergun:

H
dp
2 1−ε
ε ( )
ΔP=f p⋅ ρω 0 3 , [ N /m ]
2

(5.1)
în care :
ω 0=εω - este viteza fictivă a lichidului, raportată la intreaga sectiune vasului(liber de strat);

fp- factor de frecare care depinde de numărul lui Reynolds modificat pentru aceste
conditii(fig3.6)

41
 d p ω0⋅ρ
Re'p =
η−1 - numărul lui Reynolds modificat pentru condiţiile curgerii unui fluid printr-un
strat granular.
'
Din considerente teoretice şi verificări experimentale s-a stabilit ca, pentru
Re p < 8000,
factorul de frecare fp poate fi determinat cu relaţia (cu o eroare de ± 2%):

150 η(1−ε ) 150

f p= +1 ,75= ' +1 , 75
d p ω0⋅ρ Re p (5.2)
Ecuaţiile (5.1 ) şi (5.2) sunt aplicabile şi la gaze, în condiţiile în care variaşia densităţii
fluidului la trecerea prin strat este mică, în calculul pierderii de presiune înlocuindu-se ω0 cu
valoarea să medie faţa de condiţiile de intrare şi de iesşire din strat.
Kasatkin şi Akonian au propus următoarea relaţie pentru calculul pierderii de presiune la
trecerea unui gaz printr-un strat format din inele Raschig:
H ρω0
Δp= λ g ap ,[ N / m2 ]
4ε 3 2 (5.3)

} } \) } { ¿¿
λ =f (Re p
în care: g
¿ - este factor de frecare;

} } = { {dω rSub { size 8{0} } ρ} over {η} } } {¿

Rep ¿ - numărul lui Reynolds modificat pentru aceste condiţii:
42
 ρ - densitatea gazului; kg/m3 ;
η - vîscozitatea dinamică a gazului; kg/m∙s;

d p -diametrul corpurilor solide care formează stratul; m;

a p -aria specifică a stratului granular; m2/m3 .

Valoarea factorului
λg pentru curgerea gazelor prin straturi formate din inele Raschig
poate fi determinata cu relaţiile:

140η 140
λ g= = ¿¿ } } <40 \) } { ¿¿
d p ω0 ρ Re}p } } } - {}} { ¿ ¿ ¿ Re
pentru curgerea liniară ( p
¿;
16
λ g= ¿¿ } } >40 \) } { ¿¿
(Re}p } \) rSup { size 8{0,2} } } } - {}} {¿¿ ¿ pentru curgerea turbulentă ( Re p ¿.
4.1.2 - Curgerea în contracurent a unui lichid şi a unui gaz printr-un strat granular:

Admitând curgerea peliculară a lichidului, aceasta va avea ca urmare micşorarea

porozităţii stratului şi creşterea pierderii de presiune în comparaţie cu mişcarea unui singur fluid
în strat.

Javoronkov propune pentru calculul pierderii de presiune, în curgerea sub punctul de

„înecare” (lichidul nu este antrenat de gaze) următoarea relaţie:

Δpu=β 1 Δp (5.4)

unde: Δp u este pierderea de presiune la curgerea în contracurent a două fluide prin strat;

Δp -pierdera de presiune determinată cu ecuaţia (3.46);

β 1 -coeficient care arată influenţa prezenţei celui de-al doilea fluid.

3
−10 a p
β 1=(1−1 , 65⋅10 −S )−3
Valorile coeficientului β 1 se pot determina cu relaţiile: ε -

pentru inele ceramice de tip Raschig cu

d p<0,03m ;

43
 β 1=( 1−S )−3 - pentru inele ceramice cu d p>0,03m şi S<0,3;

β 1=( 1, 13−1, 43 S )−3 - pentru inele ceramice cu

d p>0,03m şi S>0,3;

β 1=( 1−1 ,39 S )−3 -pentru inele metalice.

Parametrul S din aceste relaţii se detrmină cu relaţia:

[( ) ]
2 1/3
Gm , l ap β2
S=3 ⋅
ρl ε3 2 g

G
unde : m,l este viteza de masă a lichidului în strat; kg/m2∙s;

4.2- Căderea de presiune în stratul de catalizator:

ε c; fracția de volum liber a catalizatorului.

ε c=0,35m2 /m2

HC: înălţimea stratului de catalizator (m)

H c =0,854m

d eg :diametrul echivalent de granule de catalizator

2 d c ∙l c
d eg = =0,004m
d c +l c

μ:vâscozitate amestecului de reacție

μ=2,4∙10−5 kg/m∙s

vf: viteza fictivă a fluidului

44
 Vi+Ve
Dv
2
v f = π ∙ Di 2 = =3,05m/s
π ∙ Di2
4
4

ΔP:cădere de presiune ;

ΔP=180 ∙¿ ¿ =0,069 bar

BIBLIOGRAFIE

1. Ghejan, Sarina Feyer ionescu, I.Opriș " Ingineria Prelucrarii Hidrocarburilor " , vol
V, Editura Tehnica București
2. G. Suciu , R. Tunescu" Ingineria Prelucrarii Hidrocarburilor ", Vol II, Editura
Tehnica București

45