UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Agricultură
Specializarea IPMA

Energie regenerabilă
 
 
 

COORDONATOR ȘTIINŢIFIC: 

S.l. dr. Madalina Borca 

student: Burnea Razvan 

     

TIMIȘOARA 

2021 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Energii regenerabile (cunoscute și ca energii verzi)[necesită citare] sunt considerate în
practică, energiile ce provin din surse care fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt
surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie
produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel,
energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii
geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie
ne-reînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibililor
fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident,
limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general (a se vedea teoria
academicianului român Ludovic Mrazec de formare anorganică a țițeiului și a gazelor naturale)
ne-regenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început
energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile
umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca
energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr.
de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al
XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atât pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea
buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la
început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor
prelucrate.[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la
mare adâncime.[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică
producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de
60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în
activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a
generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430
Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o
circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga
lume.[3][4]

Fermă eoliană de 40 MW în larg

 Puterea vântului: capacitatea mondială instalată 1996- 2013

Corăbii ce folosesc forța vântului

Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale
Americii, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul
consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și
Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La
aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în
Dobrogea.

Energia solară este energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă.

Harta radiației solare din Europa

 Harta radiației solare din România

Energia solară poate fi folosită să:

● genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)

● genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
● încălzească clădiri, direct
● încălzească clădiri, prin pompe de căldură
● încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
Instalațiile solare sunt de două tipuri: termice și fotovoltaice.

Casă cu panouri solare

Casă cu panouri solare

Pentru o casă structurată pe parter plus etaj, cu suprafața de 80 de metri pătrați pe nivel, sistemul
de panouri solare cu boiler (exterior sau interior) costă între 500-2000 euro, cu perioadă de
amortizare între 3-5 ani. Economia lunară este, în medie, de aproximativ 60% din costul unei
facturi normale de energie termică. Pentru a evita scăderea randamentului sistemului, specialiștii
sfătuiesc să fie efectuate periodic lucrări de curățare a panourilor căci acestea își pot pierde
eficiența chiar și cu peste 30%.[1]
Comunitățile rurale africane folosesc energia solară pentru
electricitate

Felinar solar în Senegal

Peste 450.000 de persoane din comunitățile rurale africane au acces la electricitate datorită
energiei solare, o alternativă la vechiul kerosen. Fundația Rurală pentru Energie, o organizație
olandeză non-profit, a ajutat peste 450 000 de persoane din regiunea sub-sahariană a Africii să
aibă acces la electricitate. Energia electrică generată de panourile solare le permite copiilor să
citească seara, să asculte radio, să se uite la televizor iar un bec oferă mult mai multă lumină
decât lampa cu petrol.[2]

Ecranul telefonului mobil, folosit ca încărcător solar

Wysips, o companie de origine franceză, a descoperit tehnologia prin care ecranul telefonului
mobil sau al smartphone-ului poate fi încărcat de la soare, cu ajutorul unei pelicule fotovoltaice.
Pelicula fotovoltaică poate fi integrată în ecranul telefonului și permite încărcarea completă a
bateriilor, grație luminii solare, în numai 6 ore. Procedeul este ieftin (prețul peliculei este de 1
euro), iar invenția companiei franceze a fost deja premiată la Concursul de inventică de la
Orlando, Florida, la categoria „Aplicații verzi în gestionarea energiei”. Descoperirea aparține
fondatorilor companiei, Ludovic Deblois și Joël Gilbert, care au demonstrat că „în șase ore se
poate încărca complet o baterie, de la soare, iar pentru 30 de minute de conversație este
necesară doar o oră”. Primele telefoane cu peliculă fotovoltaică Wysips urmează să apară în
primul trimestru al anului 2012.[3][4][5][6]
Primul avion propulsat doar cu energie solară care a zburat și
noaptea

Primul avion propulsat doar de energia solară a efectuat un zbor experimental decolând
din Payerne, în Elveția și aterizând peste 15 ore pe aeroportul din Bruxelles. Astfel el a survolat
Franța, Luxemburg, și Belgia, într-un zbor de 15 ore, la 3600 de metri altitudine, cu viteza de 70
de kilometri pe oră. Aparatul a fost construit de aeronautul și medicul elvețian Bertrand Piccard și
a fost pilotat de Andre Borshberg.

Avionul, care poartă denumirea Solar Impulse, are o anvergură a aripilor de 64 metri,
aproape cât al unui avion uriaș, precum Airbus A340. Greutatea acesteia este, însă, comparabilă
cu a unei limuzine - puțin peste o tonă și jumătate. Zborul Solar Impulse a fost susținut de
Comisia Europeană. Avionul solar a făcut istorie acum un an, când a zburat neîntrerupt 24 de
ore, propulsat doar de bateriile sale solare (ce cântăresc cca 500 kg). Aripile aeronavei sunt
acoperite cu 12 mii de celule foto-voltaice, care alimentează patru motoare electrice cu puterea
de 10 cai putere fiecare.[7][8][9][10] Avionul poate ajunge la altitudinea maximă de 9500 m.[9]

Primul tren de mare viteză european alimentat cu energie solară

Primul tren din Europa alimentat cu energie produsă de panouri solare a fost trenul
internațional de mare viteză de pe ruta Paris-Amsterdam. Energia sa provine de la panourile
solare instalate pe tunelul care acoperă calea ferată. Tunelul, lung de 3,5 kilometri, situat lângă
Antwerp, nordul Belgiei, este acoperit cu 16 000 de panouri solare pe o suprafață de 50 000 metri
pătrați. Instalația solară produce 3300 de megawatt. Cantitatea de energie electrică ar putea
acoperi consumul mediu anual a 1000 de gospodării. Proiectul, denumit „Enfinity”, a implicat
costuri de 15,6 milioane de euro și reduce emisiile de CO2 cu 2400 de tone pe an.

Ambarcațiuni solare

Prima barcă solară practică a fost construită în Anglia, în 1975.[15] În 1995 bărcile de
pasageri care posedau panouri solare începuseră deja să apară iar acum ele sunt folosite pe
scară largă.[16] ,,Sun 21" a făcut prima traversare a Oceanului Atlantic în 2006-2007. Nava a
ajuns la New York pe 8 mai 2007, ora 3, după ce a străbătut 7000 mile marine.

Cea mai mare navă cu propulsie solară

În septembrie 2010 cea mai mare navă cu propulsie solară din lume a părăsit portul Monte
Carlo, pentru o tentativă de ocol al lumii. Nava cu un deplasament de 60 de tone, botezată
"Planeta Solară", are un motor alimentat cu energie de celule fotovoltaice, cu o suprafață de 540
de metri pătrați. Bateriile îi permit vasului să navigheze timp de trei zile chiar și pe vreme
noroasă.[18]

Mașini solare

Prima mașină solară a fost inventată de Ed Passerini în 1977 și numită

“Bluebird”.[19][20][21][22][23] Mașina era mică, ușoară și costa relativ puțin[24] A urmat Larry Perkins a
inventat vehiculul “Quiet Achiever” în anul 1982.[19]

Energia potențială osmotică sau energia gradientului de salinitate este energia disponibilă 
din diferența de concentrație de sare între apa de mare și apa de râu. Este o energie regenerabilă. 
Două metode practice pentru acest lucru sunt electrodializa inversă (EDI) și osmoza întârziată de 
presiune (OÎP). 

Ambele procese se bazează pe osmoza cu membrane ion-specifice. Produsul rezidual cheie este 
apa salmastră. Acest produs secundar este rezultatul forțelor naturale care sunt exploatate: 
curgerea apei dulci în apa mărilor, sărată. 

Procedeele au fost confirmate în condiții de laborator. Acestea sunt dezvoltate în utilizarea 

comercială în Olanda (EDI) și Norvegia (OÎP). Costul membranei a fost un obstacol. Membrane 
noi, ieftine, din polietilenă modificată electric, au făcut ca aceste procedee să fie rentabile [1]. 

Alte metode au fost propuse și sunt în prezent în curs de dezvoltare. Printre ele, o metodă bazată 
pe tehnologia condensatorilor cu stratul dublu electric al lui D. Bragioli[2] și o metodă bazată pe 
diferența de presiune de vapori. [3] 

În lume, prima uzină osmotică cu o putere instalată de 4 kW a fost deschisă de Statkraft la 24 
noiembrie 2009, în Tofte, Norvegia. Această uzină folosește o membrana poliimidică, și este 
capabilă să producă 1W / m² de membrană. Această putere se obține la 10 l pe secundă de apă 
care curge prin membrană la o presiune de 10 bar. Atât creșterea presiunii, precum și debitul de 
apă ar permite să crească puterea obținută. 

Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă obținută din căldura aflată în 
interiorul Pamântului. Apa fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonică, 
sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea electricității. 

Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la această dată pe glob pentru 
transformarea puterii apei geotermale în electricitate: uscat, flash și binar, depinzând dupa starea 
fluidului: vapori sau lichid, sau după temperatura acestuia. 

● centralele uscate au fost primele tipuri de centrale construite, ele utilizează abur din izvorul 
geotermal. 
● centralele flash sunt cele mai răspândite centrale de azi. Ele folosesc apa la temperaturi de 
182 °C (364 °F) , injectând-o la presiuni înalte în echipamentul de la suprafață. 
● centralele cu ciclu binar diferă față de primele două, prin faptul că apa sau aburul din 
izvorul geotermal nu vine în contact cu turbina, respectiv generatorul electric. Apa folosită 
atinge temperaturi de până la 200 °C (400 °F). 
 

 
 

Creșterea energiei regenerabile 

Indicatori globali de energie din surse  2008  2009  2010  2011  2012  2013 
[5][6][7][8]
regenerabile  

Investiții în noi capacități de resurse  130  160  211  257  244  214 
regenerabile (anual; mln. USD) 

Capacitate de putere energetică din resurse  1,140  1,230  1,320  1,360  1,470  1,560 
regenerabile (GWe) 

Capacitate hidroelectrică (GWe)  885  915  945  970  990  1,000 

Capacitate eoliană (GWe)  121  159  198  238  283  318 

Capacitatea solară/fotovoltaică (GWe)  16  23  40  70  100  139 

Capacitate solară de apă caldă (GWth)  130  160  185  232  255  326 

Producție de etanol (anual) (109 litri)  67  76  86  86  83  87 

Producție de biodiesel (anual) (109 litri)  12  17.8  18.5  21.4  22.5  26 

Țări cu obiective de politică  79  89  98  118  138  144 

pentru utilizarea energiei din surse 

regenerabile