CLIMADIAGRAMELE (CLIMADIAGRAMA WALTER-LIETH)

Climadiagramele prezintă în mod sintetic relaţii asupra condiţiilor de temperatură şi

precipitaţii dintr-o anumită staţiune în decursul anului. Ele evidenţiază durata şi intensitatea
perioadelor umede sau relativ aride ale anului, durata şi intensitatea perioadelor reci de iarnă
precum şi posibilitatea apariţiei de îngheţuri timpurii sau târzii.
Compararea climadiagramelor din regiuni diferite permite stabilirea unor arii cu climate
asemănătoare numite homeoclimate, de reală importanţă în activitatea de aclimatizare a unor
specii sau soiuri străine şi de zonare a producţiei agricole. Prin compararea climadiagramelor cu
necesităţile ecologice ale unei specii sau soi se pot stabili cu rapiditate factorii climatici limitanţi
şi măsurile ce se impun în privinţa măririi producţiei sau protecţiei agroecosistemelor. Analiza
climadiagramelor sugerează posibilitate găsirii pe fondul climatic general a unor staţiuni cu
microclimat favorabil care să permită extinderea eficientă a unei anumite specii.
Întocmirea climadiagramelor se face înlaborator, în tot cursul anului, iar ca materiale
folosim datele climatice ale staţiunilor meteorologice din România, hârtie milimetrică, hârtie de
calc, rigla etc.
Elaborarea climadiagramelor: Se trasează pe hârtia milimetrică o abscisă cu mărimea de
12 cm, pe care se reprezintă la distanţă de 1 cm lunile anului, din ianuarie până în decembrie
pentru emisfera nordică şi din iulie până în iunie pentru emisfera sudică, astfel ca anotimpul cald
al anului să se afle situat întotdeauna la mijlocul climadiagramei. Se trasează două ordonate, una
în partea stângă şi alta în partea dreaptă a abscisei. Pe prima ordonată se înscriu temperaturile,
fiecare cm corespunzând la 100C, iar pe ordonata a doua se înscriu precipitaţiile, fiecare cm
corespunzând la 20 mm.
Se notează pe climadiagramă mediile lunare pentru temperatură şi precipitaţii păstrând la
toate diagramele raportul de 1:2 intre cele doua ordonate, adica la fiecare 100C corespund 20 mm
precipitaţii. Se realizează astfel o legătură între curba temperaturilor medii lunare şi curba
precipitaţiilor.
Climadiagramele delimitează o perioadă relativ umedă când curba precipitaţiilor se află
deasupra curbei temperaturilor şi o perioadă aridă când curba precipitaţiilor se află sub curba
temperaturilor. Domeniul umed se haşurează prin linii verticale, iar cel arid prin puncte. În unele
cazuri se introduce o curbă ajutătoare pentru precipitaţii, în raportul de 1:3 faţă de temperatură
(la fiecare 100C corespund 30 mm precipitaţii), cu ajutorul căreia se figurează o perioadă de
secetă mai puţin pronunţată, haşurată cu linii orizontale întrerupte.
Pentru climatul ecuatorial nictemeral (cu variaţii zilnice de temperatură mai mari decât
variaţia anuală a mediilor zilnice şi precipitaţii anuale obişnuit ridicate) şi pentru climatul
montan foarte umed, valorile precipitaţiilor medii lunare peste 100 mm se reprezintă la o scară
redusă de 1:10, iar domeniul delimitat de curba acestor valori se figurează în negru.
Climadiagramele mai cuprind numeroase date necesare localizării staţiunii şi
caracterizării complexe a climatului cum sunt:
- staţiunea
- altitudinea
- numărul anilor de observaţie pentru temperatură
- numărul anilor de observaţie pentru precipitaţii
- temperatura medie anuală în °C
- precipitaţiile medii anuale în mm
- curba temperaturilor medii lunare
 - curba precipitatiilor medii lunare (10°C = 20 mm)
- curba ajutătoare a precipitatiilor medii lunare (10°C = 30 mm)
- perioada relativ umedă (haşurată vertical)
- perioada foarte umedă cu precipitaţii medii lunare peste 100 mm (în negru la
scara redusă de 1: 10)
- perioada foarte secetoasă (haşurată punctat)
- perioada secetoasă (haşură orizontală întreruptă)
- media minimelor zilnice de temperatură ale lunii celei mai reci
- temperatura minimă absolută
- media maximelor de temperatură ale lunii celei mai calde
- temperature maximă
- amplitudinea zilnică medie a temperaturilor (se notează la climatele ecuatoriale)
- luni cu media temperaturilor minime zilnice sub 0°C (în negru)
- luni cu temperatura minimă absolută sub 0°C (haşură oblică) = perioada de
îngheţuri târzii sau timpurii
- durata medie a perioadei lipsite de îngheţ
Aceste date ocupă în mod constant acelaşi loc pe climadiagramă şi lipsesc numai în cazul
în care nu există valori corespunzătoare staţiunii respective. Climadiagramele din regiunile de
munte se notează în text cu x indicându-se în paranteză zona climatică în care se află lanţul
mutos, ca de exemplu Vf. Omu x (VII-VIII).

Utilizarea climadiagramelor
Stabilirea homeoclimatelor. Se alătură climadiagramele cu date asemănătoare şi se
caracterizează tipul de climat pe care îl reprezintă. Tipurile de climat stabilite la nivelul ţării se
codifică în vederea introducerii în calcule privind zonarea producţiei agricole şi organizării
teritoriului. Se fixează climadiagramele pe harta fizică a ţării în puncte corespunzătoare poziţiei
geografice a fiecărei staţiuni. Se analizează cu atenţie dispunerea reliefului şi se trasează prin
interpolare limitele provizorii ale teritoriilor cu climat omogen (homeoclimat). Definitivarea
acestor limite se face după compararea rezultatelor cu harta pedologică şi harta de vegetaţie a
regiunii luate în studiu, aceste hărţi având o valoare indicatoare semnificativă. Pentru stabilirea
homeoclimatelor se poate folosi cu bune rezultate Atlasul planetar de climadiagrame. În cadrul
fiecărei regiuni cu climat mediu (macroclimat) omogen pot fi stabilite zone microclimatice ce se
abat parţial de la valorile medii, luând în considerare condiţiile orografice (expoziţie, înclinaţie),
geologice (substrat calcaros), pedologice şi covorul vegetal.
Datele rezultate din compararea climadiagramelor stau la baza stabilirii sub aspect
climatic a extinderii zonelor de favorabilitate a culturilor şi a urgenţei unor măsuri de amenajare
a teritoriului (irigaţii, combatere exces de umiditate, eroziune etc.).
Aprecierea gradului de favorabilitate a unei zone pentru o specie sau soi
Se realizează climadiagrama caracteristică tipului de climat al regiunii luate în studiu. Se
stabilesc diagrame cu valorile optime ale necesităţilor de temperatură şi umiditate ale speciei sau
soiului vizat (la scara utilizată în climadiagrame) de-a lungul dezvoltării sale fenologice. Se
specifică perioadele critice ale dezvoltării fenologice. Se suprapun cele două diagrame de
temperatură şi umiditate ale soiului peste climadiagrama regiunii, se analizează compatibilitatea
acestora şi se trag concluzii privind posibilităţile de introducere în cultură a soiului respectiv.
Pentru validitatea mai mare a rezultatelor se iau în considerare şi alte date climatice
referitoare la perioadele critice de dezvoltare a plantei şi a bilanţului caloric realizabil în
 staţiunea considerată, exprimat de obicei prin suma gradelor medii de temperatură realizate în
zona considerată.
În cazul în care nu dispunem de date privind necesităţile soiului (speciei) ce interesează
se poate compara climadiagrama regiunii în care urmează a fi introdus soiul cu climadiagrama
staţiunii în care dă rezultate maxime sau cel puţin corespunzătoare sub aspect economic.
Climadiagramele pot fi completate cu date de analiză a frecvenţei unor factori de mediu
limitanţi ce intervin în fazele critice ale dezvoltării soiurilor sau lucrărilor agricole dând indicaţii
asupra riscurilor şi respectiv a unor necesităţi în organizarea producţiei.
Cerinţe de temperatură şi umiditate ale unor specii
Piersic (Persica vulgaris)
- temperatura medie anuală: 10-15°C;
- temperatura totală necesară pe perioada de vegetaţie: 3000-3200°C;
- temperatura pentru creşterea şi coacerea fructelor: 1270°C ( (May Flower) şi 2650 °C (Elberta);
- prag biologic pentru umflarea mugurilor florali: 7°C;
- deschiderea florilor în livadă: (10 °C) 13-14 °C;
- rezistenţa la ger în lunile decembrie-ianuarie: -24°C;
- rezistenţa la ger (după ianuarie cu 7 -8°C timp de 8-10 zile) în februarie -10°C;
- rezistenţa bobocilor la ger: -5°C;
. rezistenta florilor deschise: -3°C;
- rezistenţa fructelor tinere: -1,1 °C;
Soia (Glycine hispida (Mnch.) Max.
- temperatura de germinare: minimă 6- 7°C, optimă 20-22 °C;
. temperatura de înflorire: min. 17-18° C, optima 22-23°C;
- temperatura de formare seminţe: minima 13-14°C, optima 21-23°C;
- temperatura de coacere: minima 8-9°C, optima 19-20 °C;
- temperaturi acumulate peste pragul biologic de 10 °C: soiuri timpurii (Secca): 880°C;
semitimpurii (Chipewa Flora): 1170°C; semitardive (Viol eta): 1260°C; tardive (Amsoy,
Wayne); 1370°C;
- temperatura minima: -2°C pentru o perioadă scurtă
- precipitaţii în zone favorabile: iunie - 67-98 mm, iulie - 57-60 mm, august 48-96 mm.

Tabel 1. Date climatice Timisoara (1981-1955; 1896-1915)

Timişoara, altitudinea 91 m (1981-1955; 1896-1915)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
T (°C) -1,2 0,4 6,0 11,3 16,4 19,6 21,6 20,8 16,9 11,3 5,7 1,4 10,9
P (mm) 40,9 40,2 41,6 50,0 66,7 81,1 59,9 52,3 47,1 54,8 48,6 47,8 631,0
- media minimelor zilnice de temperatură ale lunii celei mai reci : -14,9 0C
- temperatura minimă absolută (13,02,1935): -29,2 0C
- media maximelor zilnice de temp. ale lunii celei mai calde: 29,10C
- temperatura maximă absolută (16,08,1952): 400 C
- luni cu media temperaturi minime zilnice sub 00C I,II,XII (III t.m.z.,0,7 0C)
- luni cu temperatura minimă absolută sub 00C I-V, IX-XII (IX = 10C)
- durata medie fără îngheţ: 295 zile
 Figura 1. Exemple de climadiagrame ale diverselor staţiuni meteorologice (după Walter, 1974)

Bibliografie

1. Bran Florina si colab., 1999 – Mic lexicon de protecţia mediului Bucureşti, Ed

Economică, p 87
2. Walter H., Lieth H., 1960 – Klimadiagramm-Weltatlas, VEB Gustav Fischer Verlag,
Jena
3. ***1961 – Clima Republicii Populare Române II, Date climatologice. Ed. Academiei
R.P.R., Bucureşti